Gheorghe Bîrlea

Domnule președinte de ședință, Domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează „Politicianul de provincie versus deputatul de Ciofliceni”.

Ex-premierul Călin Popescu-Tăriceanu pare din ce în ce mai agitat și grăbit să pareze reproșurile ce i se aduc de către diferiți oameni politici, de reprezentanți ai societății civile, ai mass-media pentru managementul guvernării 2004–2008.

Reproșuri vin și din propriul partid, cazul recent al doamnei Norica Nicolai fiind relevant.

Este, indiscutabil, dreptul Domniei Sale de a răspunde. Depinde însă cum o face.

Într-o recentă conferință de presă, ex-premierul, și liderul politic al PNL, ne propune o dihotomie inexplicabilă și discriminatorie pentru politicieni, apelând la sintagma „politician de provincie”, făcând referire la domnul Boc.

A nu se crede că vreau să fiu avocatul domnului primministru. O poate face Domnia Sa cu mai mult succes decât mine.

Îmi permit să deduc însă că domnul Tăriceanu, îndrăgostit de sine, în opoziție cu domnul Boc, se consideră un politician „de la centru”, probabil mai special, dar maniera în care divide clasa politică este, mai degrabă, suburbană și

nedemnă de un lider politic al unui partid istoric care a dat numeroase modele de personalități. Domnia Sa încurcă geografia cu politica, politica cu orgoliul personal, substituie dialogul cu replica.

Discriminarea la care ne supune, prin nefericita-i sintagmă, îi divulgă, mai degrabă, aroganța și indisponibilitatea de a răspunde argumentat, civilizat și onest, cum le stă bine oamenilor politici în relațiile cu adversarii și cetățenii.

Declarația de acum ne amintește de comportamentul domnului Tăriceanu față de o femeie necăjită din Banat, a cărei gospodărie a fost afectată de inundații în anii trecuți, comportament îndelung mediatizat.

Noi îi cerem domnului Călin Popescu-Tăriceanu să fie mai explicit: se referă la consilieri locali, la consilieri județeni, la primari, la președinți de organizații județene, la parlamentari aleși în colegii de provincie, cum este și cazul Domniei Sale, ales într-un colegiu din județul Ilfov, sau la masa celor care constituie structurile politice ale partidelor în sate și orașe și care, prin devotamentul lor, ne oferă sau ne iau puterea o dată la patru ani și bine merită respectul nostru?

Nu ar fi rău ca domnul Tăriceanu și alți politicieni cu astfel de înclinații să se inspire din fericita definiție a unui mare liberal, Ion I. C. Brătianu: „Politica este un lucru grav, domnilor.”