Domnilor secretari de stat și experți din Ministerul Agriculturii,
Doamnelor și domnilor deputați,
Am fost foarte atent și mi-am consumat puterea de recepție la tot ceea ce s-a vorbit aici, tehnic și economic, și am încercat să fiu „surd” la tot ceea ce s-a vorbit aici: politică, istorie – de la Ștefan cel Mare, de la 1990 și până astăzi –, cu
atât mai mult cu cât asupra perioadei în care am prezentat textul moțiunii am specificat faptul că în moțiune, astăzi, am scris numai despre situația din 2010.
Sigur că am primit și lecții de agricultură aici, când se pregătește cultura pe 2010, și mulțumim foarte mult. I-aș aminti distinsului domn că în perioada pe care a criticat-o a fost și Domnia Sa secretar de stat în Ministerul Agriculturii.
Am să mă refer, punctual, la câteva lucruri pe care le-a invocat domnul ministru Tabără, pe care îl respect și care cred că va fi greu de înlocuit ca președinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, și sper să nu plece sufocat de la Ministerul Agriculturii, dacă apleacă urechea la neprofesioniști, așa cum ne sfătuia aici un distins coleg.
La grâu, spuneți că s-au făcut 5,6 milioane de tone. Vă spun că diferența între bob numărat de Rompan, care este cel mai interesat în mișcarea fiecărui kilogram de grâu în România, de un milion de tone nu se află în niciun hambar. Se află în magazii sau în podul caselor, pe care raportarea Ministerului Agriculturii nu o poate verifica nimeni, și este grâu, de regulă, nepanificabil.
Doi: spuneți că nu s-au exportat două milioane tone de grâu.
S-au exportat două milioane de tone de grâu, cu acte în regulă. Au avut contracte ferme, au fost obligați să vândă grâul la sub 40 de bani kilogramul, când sub 40 de bani kilogramul înseamnă sub 100 euro pe tonă, iar astăzi, grâul, tot dumneavoastră ați afirmat aici că se apropie de 200 euro pe tonă, și nu găsește nimeni grâu, pentru că Rompan, astăzi, are 800.000 tone grâu cumpărat în toate fabricile de morărit – combinatele de morărit și panificație –, iar diferența până la două milioane tone, cât este consumul anual de grâu în România, noi fiind mâncători de pâine în fapt, dar mai puțin pe hârtie, apropo de evaziunea fiscală, nu găsesc să cumpere grâu.
Mai mult decât atât, s-a spus aici că pierderile sunt numai de 570.000 tone. Nu este adevărat. Vă rog să discutați cu Asociația fermierilor. Noi, vara asta, și eu, personal, am ascultat în 14 județe, peste 4.000 de oameni, 4.026 de oameni. Toate cifrele pe care le-am dat aici le-am dat extrapolând, de la suprafețe și cantități recoltate la grâu, rapiță și chiar acum, la floarea-soarelui, care este aproape pe terminate recoltatul la floarea-soarelui, și nu sunt cifre după ureche, sunt cifre care sunt colectate din aproximativ un metru cub de hârtii, cerute de la majoritatea celor care au ferme industriale, economice.
Cu privire la irigații, ați rostit aici că s-au irigat 75.000 hectare din 500.000 hectare contractate. În moțiune noi am spus că s-au irigat 50.000 hectare. Diferența de 25.000 hectare este irigarea a doua, care nu are nimic comun cu suprafața irigată, pornind de la bază.
Ați spus aici că ANIF-ul trebuie să treacă, împreună cu Apele, în nu știu ce organizație intercomunitară, transnațională, intereuropeană și, dacă se mai poate, încă un pic să mai aibă și să cadă jos de pe planetă.
Vă informez că dacă vorbim aici de profesioniști și dacă vrem, cu tot respectul, să-i influențăm pe cei care votează aici și care sunt legați de agricultură, pentru că mănâncă de trei ori pe zi, măcar și de asta, atunci nicăieri în lume nu se tratează problemele de îmbunătățiri funciare decât în complex, pe bazin hidrografic: apele, combaterea eroziunii solului, irigațiile, desecările, combaterea salinizării solului.
Ar fi o mare nebunie, acum, încă una, dacă în 20 de ani am făcut tot felul de nebunii, ce-ar mai fi acum să despărțim ANIF-ul de Ministerul Agriculturii?! Și, așa cum atenționați că s-a făcut o greșeală că s-a despărțit ANSVA-ul (Autoritatea Sanitară Veterinară) din Ministerul Agriculturii, ar fi acum o altă greșeală să despărțim ANIF-ul.
Cu privire la ANIF, aș vrea să vă spun că SIF-ul este în faliment total, iar ANIF-ul este pe cale de a fi în faliment, pentru că dacă ANIF-ul nu irigă, deci irigă 10% din cât se contractează, care reprezintă 3% din suprafața irigabilă, pentru că există bani băgați, cel puțin în perioada 2000–2004, când tot vorbim de domnul ministru Ilie Sârbu, a fost doi ani, în primul mandat, ministru și, după aceea, a mai fost 8 luni, în anul 2009.
Dacă omul ăsta a reușit în 2 ani și 8 luni – din 20 de ani – să distrugă, să ne pună în situația în care să nu pierdem nicio ocazie aici, ca să ne pierdem timpul invocând munca pe care a desfășurat-o, atunci ne înșelăm amarnic, pentru că în perioada 2000–2004 un milion și jumătate de hectare au primit... și sunt și aici în sală oameni care au primit bani (subvenție națională) de au modernizat sistemele de irigație.
S-a spus aici de către un distins coleg cu laptop-ul, apropo de importuri, că și în anul de grație, după un raport făcut de o distinsă firmă Top 3, că în anul de grație – ăsta, pe care noi îl trăim – și confirmă, deci, deși ați spus „să nu votăm moțiunea”, confirmă ce scrie în moțiune, că am importat anul acesta tomate.
Vreau să vă informez, și dacă nu este așa, atunci informați-vă și dumneavoastră, că, din păcate, am ajuns ca în fiecare săptămână să importăm între un milion și un milion și jumătate de legături de ceapă verde, mărar, pătrunjel și ridichi de lună. A spus Domnia Sa că s-au importat numai anul acesta de 440 milioane de euro legume, deci confirmă ceea ce am discutat în moțiune.
Distinsul nostru coleg, domnul ministru Tabără, spune că „da”, într-adevăr, Ministerul Agriculturii are nevoie de bani. Punctul 1 din moțiune înseamnă minimum-minimorum: ca să nu se sufoce definitiv, fermierilor le trebuie anul acesta un miliard de lei pentru a înființa culturile de toamnă.
Dacă votăm moțiunea, atunci punem în aplicare – și în sprijinul domnului ministru Tabără și al Ministerului Agriculturii – ce? Obligarea Guvernului, în ansamblu, și a ministrului de finanțe, care este nou și fost coleg deputat de-al nostru, să aloce la această rectificare minimum-minimorum: un miliard de lei, care înseamnă mai puțin de 250 milioane de euro, adică nimic, adică 5 kilometri de autostradă care pornește de nicăieri și ajunge nicăieri. Atâta cerem pentru toată țara, care înseamnă 92% din suprafața acestei țări. Asta este suprafața rurală a țării: 15 milioane hectare de pământ.
Și închei prin următoarea idee, că, de fapt, ar trebui, în numele Grupului parlamentar al PSD+PC, să mulțumesc colegilor din opoziție – adică Grupului parlamentar al PSD+PC și Grupului parlamentar al PNL – pentru modul în care astăzi, spre deosebire de alte dăți, când pasiunea politică era pe primul plan, este pentru prima dată când am ascultat, în această distinsă Cameră, vorbindu-se tehnic și economic despre un sector pe care toți parlamentarii și-l doresc să devină, într-adevăr, locomotiva care să miște economia.
În al doilea rând, aș vrea să mulțumesc celor de la putere, grupului parlamentar de la putere, că, spre deosebire de alte dăți, ați vorbit aici, de fapt, în sprijinul moțiunii. Poate lăsați „durerea politică” că această moțiune va fi votată, pentru că, repet, și cu asta închei, oricum, un punct important politic a fost consumat prin voința Grupului parlamentar al PDL, care a schimbat ministrul agriculturii, și care sper că nu vă va oferi dumneavoastră o păcăleală acolo unde lucrează, adică o strategie de dezvoltare a agriculturii, pentru o perspectivă de 30 de ani, dacă Domnia Sa nu a fost în stare să ofere o activitate curentă, executivă, pentru de trei ori trei luni.
Mi-a amintit domnul deputat Tinel – care cred că n-o să ceară drept la replică, că urmează după mine la cuvânt un distins deputat foarte activ în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice – de un aspect: s-a referit domnul ministru Tabără la faptul că, în anul 2010, Ministerul Agriculturii a primit de la Ministerul Finanțelor Publice și s-au făcut plăți de două miliarde de lei.
Și tot Domnia Sa a spus că bugetul pe acest an a însemnat, de fapt, plata datoriilor pe anul trecut, datorii, pe anul trecut, care, atenție!, nu din cauza unui personaj, Ilie Sârbu, n-au fost plătite anul trecut către fermieri, pentru că Guvernul, în ansamblu – și iară nu vorbesc cu patimă, că astea sunt realitățile și pot fi confirmate de președintele Comisiei pentru buget, finanțe, domnul Ștefan, care este aici –, în luna iunie Ministerului Agriculturii i s-a retras din buget 1.860.000.000 și i s-a spus că i se vor da sau i se vor returna acești bani în luna august, când începe campania de însămânțări de toamnă. Nu i s-au dat acești bani, ba, mai mult, în luna septembrie a anului 2009 s-au mai luat 600 milioane de lei de la Ministerul Agriculturii. De ce? Pentru că începuse tăvălugul, criza și așa mai departe.
Criză, criză! Vorbim de tăieri, de tăieri, dar haideți să vorbim de adăugire, și haideți să vedem în agricultură nu o zonă în care băgăm banii și nu-i mai scoatem în vecii vecilor, ca într-o groapă, de după un cataclism, de după un cutremur de pământ, ci un loc în care viteza de rotație a investiției nu este ca la o fabrică de șuruburi (astăzi am băgat banii și peste o oră am scos șuruburile), dar cea mai scurtă viteză de rotație a capitalului este la ridichi, de asta le și spune „ridichi de lună”. Deci am băgat banii azi și în 30 de zile am scos banii.
Ca să nu mai continui aici cu lista de vreo sută de produse pe care noi le admirăm, din păcate, tot mai puține și din camioanele altora.
Haideți să considerăm agricultura ca pe o investiție, și nu ca pe o pomană, pe de o parte, ca o investiție pentru ferma industrială economică, și ca o rezolvare a problemelor sociale pentru cei 4 milioane și ceva de producători agricoli care trăiesc în fermele de semisubzistență.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.