Valeriu Ștefan Zgonea

Domnule președinte de ședință, Dragi colegi,

Eu am avut o discuție și în Biroul permanent pe această prevedere, care este un _copy-paste_ al unei prevederi a Regulamentului Senatului și care, din punctul meu de vedere, este o interpretare a noastră, a parlamentarilor care nu ne pricepem la Constituție câteodată, a Constituției.

Pe baza unui articol din Regulamentul Senatului, și vă reamintesc că în Regulamentul Senatului sunt multe pozne, multe articole la care ne uităm și ne minunăm...

Unul dintre ele este extrem de interesant și am să vă fac o comparație. Un proiect de lege inițiat de un parlamentar nu intră în procedură până când Guvernul nu-și dă avizul. Și cum nimeni, niciodată, nu a contestat la Curtea Constituțională acest articol, un proiect de lege inițiat de dumneavoastră, care poate să fie de urgență maximă pentru cetățeni, poate să stea și trei ani dacă Guvernul nu este obligat, pentru că nu există nicio sancțiune pentru termenul care este dat Guvernului să răspundă la inițiativă. Știți foarte bine acest lucru și am observat, în ultimii ani de zile, de foarte multe ori proiecte care rămâneau ca inițiative în prima Cameră sesizată la Senat, așteptând luni întregi punctul de vedere al Guvernului.

Articolul 75, în alineatul pe care domnul președinte al comisiei îl prezintă, ne explică în Constituție că un proiect de lege, o dată depus de către un inițiator, trebuie să treacă prin ambele Camere și ne explică procedura organizatorică, în așa fel încât noi să creăm o lege organică și un proiect de regulament prin care să definim baza din Constituție.

Care este speța? Să constatăm că un proiect de lege inițiat de parlamentarii PDL+PSD la trei zile după ce a apărut o ordonanță de urgență care a trecut de prima Cameră sesizată, să zicem într-o viteză extraordinară, aceasta fiind Senatul, proiectul nostru de lege nu-și mai are rostul. Ideea de bază, dacă toți parlamentarii vor să și-l retragă, trecând de prima Cameră sesizată, Senatul, în interpretarea pe care a avut-o Senatul și pe care noi, acum, o facem _copy-paste_ , nu ar trebui să-l mai retragă, ci să decidem definitiv. În înțelesul unora dintre colegii mei, deciderea definitivă înseamnă că trebuie să fie cu vot final și în cealaltă Cameră. Este un punct de vedere. M-am uitat în toate cărțile, am încercat să înțeleg viziunea acestui articol din cărțile de specialitate, nimeni nu mi-a explicat această viziune și sunt o grămadă de constituționaliști în România, unul este și prim-ministrul României, care nu mi-a explicat articolul și alineatul, în sensul pe care Senatul României l-a interpretat acum câțiva ani de zile.

Punctul meu de vedere este că un parlamentar poate să retragă, că de aceea este bicameralism, și după ce a ajuns la a doua Cameră sesizată și nu a intrat în plen un proiect de lege. Este un punct de vedere pe care-l susțin.

Nu cer nimănui să fie de acord cu opinia mea, dar nici să ne trezim că, dintr-o ordine de zi, 600 de proiecte de lege le respingem și 20 le aprobăm. Din acelea 600, constatăm că au mai fost încă 100 aprobate de Guvern prin _copy-paste_ și, de fapt, al nostru, când vine la Camera decizională nu mai are niciun rost. Și, astfel, Guvernul se uită la noi și face acest lucru, și noi nu avem nicio posibilitate să sancționăm Guvernul, dar, în același timp, trebuie să fim obligați să respectăm această interpretare.