Dumitru Oprea

Domnule președinte de ședință, Dragi colegi,

Mi-am intitulat declarația mea politică „Criza trece, discrepanțele rămân”.

Voi începe cu o constatare și un motto.

Săptămâna trecută, în presa internațională a apărut o informație că în Zimbabwe rata inflației este de 100 de milioane la sută. Pe baza acestei constatări, mi-am permis să vin cu o maximă a lui Blaise Pascal: „Când mă compar, sunt mulțumit, când mă analizez, mă detest.”

Nu sunt decât câteva luni de când fostul premier clama miracolul economic românesc. Se vorbea atunci de creșteri nemaivăzute ale bugetului, de o prosperitate fulminantă. Putem constata acum proporțiile acestei iluzii. Chiar dacă creșterea economică este o realitate, proporțiile ei sunt departe de cele anunțate. Pe lângă aceasta, efectele crizei economice sunt tot mai sever resimțite și în România.

Desigur, ne așteaptă o perioadă dură, cu dificultăți sociale dintre cele mai serioase. Se înțeleg deci motivele pentru care întreaga clasă politică discută în aceste zile despre buget, impozite, taxe, datorie publică, inflație.

În ciuda tuturor problemelor de acum, am deplina convingere că în câțiva ani ne vom reveni. Optimismul se va întoarce pe piețele financiare, iar derapajele de astăzi se vor corecta. Însă, chiar și atunci, România va rămâne cu o rană socială extrem de gravă, ignorată de precedentul Guvern și agravată acum de criză: discrepanțele sociale și economice.

Se vorbește adesea despre decalajul de dezvoltare dintre țara noastră și statele europene. Există și calcule privind zecile de ani în care am putea ajunge din urmă civilizația Occidentului.

În „The Economist” apare cea mai drastică sentință dată României: 650 de ani necesari să ajungă țările dezvoltate ale Uniunii Europene.

Vreau să atrag atenția asupra multiplicării acestui tip de decalaje chiar la nivelul României.

Reprezint în Parlament peste 210.000 de cetățeni ai municipiului Iași și cunosc bine realitățile acestora și realitățile întregii Moldove.

Din păcate, în ultimii ani, decalajul economic dintre această regiune și capitală sau vestul țării s-a amplificat. Binefacerile creșterii economice au rămas străine zonelor tradițional sărace, iar absorbția fondurilor europene este dezastruoasă. În consecință, baza societății a rămas la fel de pauperă ca întotdeauna, iar efectele pe termen lung ale acestei anomalii sunt incalculabile. În plus, se agravează un al treilea palier al discrepanțelor sociale: cel dintre centrul și periferia orașelor. DUPĂ PAUZĂ

Creșterea economică a României din ultimii ani a adus și efectele sale perverse. Competiția capitalistă a produs învingători, dar și învinși, iar neadaptații la sistem s-au transformat acum într-o adevărată bombă socială.

Există chiar orașe mari în care, la câteva sute de metri de clădirile de birouri, se află adevărate „colonii ale disperării”.