Vasile-Aurel Căuș

Domnule președinte de ședință, mulțumesc. Doamnelor și domnilor,

Declarația mea de astăzi se intitulează „Cui îi este frică de testarea antidrog a elevilor?”.

Zilele acestea, problema drogurilor, în special a celor consumate de elevi, a acaparat, pe bună dreptate, agenda publică. Este firesc să fie astfel, întrucât, pentru orice părinte, ce poate fi mai grav decât ca al lui copil să consume droguri sau să cadă pradă, victimă comportamentului deviant, antisocial sau doar imprudent al unui consumator de droguri?!

Fără îndoială, mulți sunt factorii socioeconomici care determină proliferarea consumului de droguri, iar unde există cerere, în mod inevitabil, apare și oferta. Nu este altceva decât o lege elementară a economiei. De altfel, consumul în creștere de droguri este, între altele, un efect pervers al creșterii puterii de cumpărare*. Elevilor din ziua de astăzi le sunt accesibile multe lucruri, inclusiv drogurile de mare risc, ceea ce face necesară o reacție socială puternică și conjugată, în care instituțiile statului, părinții și școala trebuie să acționeze împreună*, nu separat, și cu atât mai puțin unii împotriva celorlalți.

Aici cred eu că trebuie să intervină școala și părinții, deopotrivă, cu sprijinul, îndrumarea sau completarea statului, și nu separat! Pentru că, la urma urmei, copiii petrec aproape jumătate din timp la școală și cealaltă jumătate acasă. Aceasta pentru că educația, care înseamnă însușirea unui set de valori, a unor norme de comportament, a unei capacități de autocontrol, în ultimă instanță, începe acasă și se completează, inevitabil, la școală.