Zanfir Iorguș

Domnule președinte de ședință,

O să citesc interpelarea, pentru a avea conștiința împăcată că am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a opri această măsură, zic eu, nedreaptă, de desființare a Sanatoriului Balnear Mangalia.

Interpelarea este adresată domnului ministru al sănătății, Cseke Attila, privind stoparea desființării Sanatoriului Balnear și de Recuperare Mangalia.

În cadrul procesului de reorganizare a sistemului spitalicesc din România, Ministerul Sănătății a inițiat câteva proiecte de hotărâre de guvern prin care se urmărește eficientizarea unităților sanitare din rețeaua proprie. Printre acestea, surprinzător, se găsește și cel referitor la desființarea Sanatoriului Balnear și de Recuperare Mangalia și reorganizarea Sanatoriului Balnear și de Recuperare Techirghiol.

Menționez că Sanatoriul Balnear și de Recuperare Mangalia (SBRM) funcționează de 50 de ani fără întrerupere ca unitate sanitară cu personalitate juridică, renumită atât în țară, cât și peste hotare, atrăgând, de-a lungul timpului, nenumărați turiști români și străini. Ca urmare a rezultatelor excelente obținute în activitatea medicală și managerială, Sanatoriul Balnear și de Recuperare Mangalia se situează printre primele sanatorii din țară. Sanatoriul balnear exploatează, în scop terapeutic, apele sulfuroase specifice Mangaliei, cu rezultate terapeutice deosebite. Unitatea deține, în patrimoniul său, cinci izvoare de apă sulfuroasă, iar microclimatul marin, apele sulfuroase mezotermale și nămolul sapropelic creează o asociere de factori balneari naturali, unică în țară și în Europa.

Mai mult decât atât, instituția se gestionează complet din fonduri proprii, iar datorită managementului performant a înregistrat în ultimii patru ani un profit anual de peste 700.000 de lei. În anul 2010, în perioada iulie–decembrie, a dat chiar bugetului public al României, din veniturile sale, peste 600.000 de lei, în condițiile în care nu a primit niciun leu alocații bugetare.

## Domnule ministru,

Luând în considerare cele expuse anterior și ținând cont de maxima importanță a acestui obiectiv pentru municipiul Mangalia, consider că nu sunt argumente de oportunitate ca Sanatoriul Balnear și de Recuperare Mangalia să fie desființat, cu atât mai mult cu cât comasarea celor două unități sanitare, aflate la o distanță de 35 de kilometri una de cealaltă, nu ar duce, în mod cert, la îmbunătățirea calității actului medical, ci, dimpotrivă, ar conduce la un management defectuos, cu repercusiuni asupra serviciilor medicale furnizate. De asemenea, cred cu tărie că luarea unei astfel de decizii fără o consultare prealabilă a tuturor factorilor implicați este o mare greșeală și nici nu vedem sensul pentru care cele două sanatorii să se regăsească pe lista reorganizării spitalelor din România.

Dacă strategia Ministerului Sănătății are în vedere mărirea performanțelor economice și medicale ale sanatoriului față de cele prezentate mai sus, atunci soluția nu este comasarea lui cu cel de la Techirghiol, ci stabilirea unui program de modernizare și mărire a eficienței, care poate cuprinde inclusiv externalizarea – de ce nu chiar privatizarea Bazei B –, iar cu banii obținuți să se susțină modernizarea Bazei A.