Eu, Viorel Ilie, senator în Senatul României și membru al Guvernului României, în calitate de ministru pentru relația cu Parlamentul, având în vedere cererea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României prin care se solicită Domniilor Voastre acordarea avizului favorabil în vederea cercetării penale a subsemnatului, vă solicit să respingeți cererea mai sus menționată, aceasta fiind total nefondată.
Vă rog să-mi permiteți să fac o scurtă prezentare a situației de fapt.
În data de 7 august 2017, domnul Augustin Lazăr, procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României, a înaintat Senatului României cererea înregistrată sub numărul 2.122/C/2017 prin care, în temeiul prevederilor art. 109 alin. (2) din Constituția României, art. 12 și 19 din Legea nr. 115/1999, Deciziei Curții Constituționale a României nr. 270 din 10 octombrie 2008 și al prevederilor art. 305 alin. (4) din Codul de procedură penală, solicită avizarea cererii de cercetare penală a subsemnatului, Viorel Ilie, membru al Senatului României și ministru pentru relația cu Parlamentul, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptă ce constă în folosirea, în mod direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.
Cererea mai sus menționată a fost însoțită de un referat întocmit de procurorul de pe lângă... din cadrul DNA desemnat pentru a instrumenta dosarul penal înregistrat la Secția de combatere a corupției sub numărul 314/P/2017, în cuprinsul căruia se face o prezentare a faptelor ce fac obiectul cercetării penale în cauză, a calității procesuale a persoanelor implicate, a actelor și măsurilor procesuale, respectiv percheziții domiciliare, mijloace tehnice de supraveghere, declarații ale persoanelor care au calitatea de suspect și declarații de martori, efectuate până la data depunerii.
Scopul acestui referat de prezentare a situației de fapt și a tuturor actelor de urmărire penale efectuate până la data de 7 august este acela de a explica în ce modalitate infracțională au fost încălcate prevederile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 de către persoanele în raport cu care a fost deja începută urmărirea penală _in personam_ , care au calitatea de suspecți, în calitate de autori sau de complici, și prezentarea argumentelor și a probelor care, în opinia anchetatorului, justifică solicitarea avizării cererii de cercetare penală față de subsemnatul.
Odată cu cererea mai sus menționată, Ministerul Public a înaintat și o copie certificată a dosarului penal, compus din două volume care... la care am avut acces spre consultare atât eu, cât și dumneavoastră.
După examinarea întregului material de urmărire penală realizat de DNA în dosar, până la momentul formulării cererii
de avizare a cercetării penale a subsemnatului, am constatat următoarele: sesizarea organelor de cercetare penală cu raportare la prevederile art. 290 din Codul procedură penală a fost făcută în data de 24 iulie 2017, ca urmare a unui denunț formulat și depus la sediul DNA de către un martor denunțător, care a sesizat posibila comitere a unor fapte penale în legătură cu organizarea și derularea unui concurs pentru ocuparea unor posturi vacante din organigrama ministerului mai sus menționat. Din acest denunț rezultau indicii că la nivelul Ministerului pentru Relația cu Parlamentul se pregătea fraudarea concursului pentru ca anumiți candidați să obțină posturile.
Așa cum rezultă din expunerea făcută de procurorul de caz și din opinia sa, pe care noi o considerăm pur ostentativă și total nefondată, din probele administrate până în prezent, ar rezulta o activitate infracțională în care aș fi fost implicat și eu, care a fost planificată, conceptual, încă din perioada celei de-a doua jumătăți a lunii iulie 2017, înainte de învestirea noului Guvern, și a cărei derulare etapizată s-ar fi consumat la 31 iulie 2017. În emiterea acestei ipoteze acuzatorii, procurorul anchetator invocă ca fiind probe pe care le consideră relevante și concludente declarațiile unora dintre persoanele audiate în calitate de suspect sau martori, dar face în mod constant referire și redă ample pasaje din procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor de convorbire autorizate. Fără a emite judecăți de valoare a priori, înaintea prezentării și a evaluării acestor probe, raportându-mă exclusiv la persoana mea, consider că niciuna din aceste probe mai sus menționate, dacă ar fi fost analizate și administrate cu imparțialitate și loialitate, individual sau colectiv, nu îndrituiește cererea de avizare a cercetării penale ca instigator, raportat la art. 47 din Codul de procedură penală, în raport cu infracțiunile prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
În prezentarea și analizarea probelor invocate de Ministerul Public apare o declarație de martor care... prin care s-a cerut transformarea unui post de consilier gradul I într-unul de gradul II. Menționez că nimeni nu face referire la comiterea vreunei ilegalități, prin transformarea postului de consilier dintr-o gradație superioară în una inferioară, de aici și concluzia că dispoziția dată în acest sens era și este una perfect legală.
În legătură cu această situație, de fapt, cu ocazia audierii din data de 13 septembrie 2017 din cadrul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului României, am mai făcut următoarele precizări: am preluat funcția de membru al Guvernului României în calitate de ministru al Ministerului pentru Relația cu Parlamentul în luna aprilie 2017, în Cabinetul Grindeanu, și am fost reînvestit în aceeași demnitate de stat în noul Guvern, avându-l ca prim-ministru pe domnul Mihai Tudose. După o analiză a activității din cadrul Ministerului pentru Relația cu Parlamentul, am constatat o serie de deficiențe de natură organizatorică, motiv pentru care, la aproximativ o lună de la preluarea mandatului de ministru, am decis în data de 5 mai 2017 și am emis Ordinul nr. 148/2017 privind aprobarea Planului de integritate pentru implementarea Strategiei naționale anticorupție pe perioada 2016–2020 și desemnarea persoanelor responsabile cu această activitate.
În plan sectorial, am aprobat, în 8 mai, „Riscuri și vulnerabilități la corupție” și am dispus măsuri de remediere a activităților ce reprezentau un potențial în acest
sens, care se manifestau în cazul direcției respective, cu obligația de sesizare și protecție a avertizorului de integritate, aprobat sub numărul 6.921 din 13 mai. Am ales o modalitate transparentă și legală pentru ocuparea acestor funcții vacante din organigrama ministerului, care erau absolut necesare pentru buna funcționare a acestuia.
Precizez că aceste funcții erau necesare datorită faptului că Ministerul pentru Relația cu Parlamentul era recent înființat, până în luna ianuarie funcționând ca departament în cadrul Secretariatului General al Guvernului, și, în raport cu noua sa dimensionare instituțională, vechea organigramă nu mai era funcțională.
Sub acest aspect se manifestau grave disfuncții pe zona administrativă, economică și de resurse umane, acolo unde am solicitat scoaterea cu prioritate la concurs a trei posturi ce au făcut obiectul concursului din 31 iulie.
Pentru a exemplifica care era precaritatea situației de personal din minister, fac referire și la faptul că, de la momentul la care am preluat această funcție, în aprilie 2017, și până în prezent, posturile de secretar general și secretar general adjunct ale acestuia sunt vacante și toate competențele funcționale ale acestora, inclusiv pe zona de resurse umane, mi-au revenit mie, ca ministru.
Procurorul de caz consideră, fără niciun temei, din mijloacele de probă, că s-a dorit transformarea unei funcții pentru un anumit candidat. În opinia mea, probele mai sus prezentate nu fac altceva decât să demonstreze legalitatea actelor și faptelor făcute în legătură cu concursul respectiv, până în acel moment, de mine, ca ministru care și-a exercitat prerogativele legale, fără a comite sau instiga la comiterea unei fapte ilegale, în scopul fraudării concursului ce urma să se desfășoare în perioada 31 iulie – 8 august.
În totală opoziție ideatică cu realitatea situației de fapt, raportată la probele prezentate, procurorul, folosind aceeași sintagmă lipsită de conținut, respectiv „toate mijloacele de probă”, consideră drept un alt element probatoriu în susținerea acuzațiilor sale faptul că unul dintre suspecți este originar din Moinești, ca și ministrul, fiind o persoană foarte apropiată acestuia. Pentru a-și întări această aserțiune fără nicio valoare probatorie, procurorul anchetator invocă și o discuție între martorul denunțător și un alt martor. Chiar și în situația în care nu punem la îndoială această probă, discuția celor doi martori, ea nu relevă decât o opinie, o percepție proprie a acestora, determinată de un zvon public care este posibil să se fi vehiculat între anumite persoane din cadrul Ministerului pentru Relația cu Parlamentul, neavând niciun suport probatoriu al vreunei manifestări de voință exprimate în mod direct sau mediat prin persoane de către mine, Viorel Ilie.
Din susținerea punctului de vedere anterior exprimat și analizând declarațiile tuturor martorilor și suspecților existente în acest moment în dosarul de urmărire penală, nu rezultă nicio probă care să îndrituiască cererea de urmărire penală față de mine, ca ministru. La data de 27 iulie au avut loc mai multe discuții între persoanele implicate în derularea concursului mai sus menționat, cu precizarea că acestea au fost monitorizate tehnic, notele de redare ale lor fiind mijloacele legale de probă aflate în dosarul cauzei.
Fără a anticipa expunerea și considerațiile pe care le voi face în legătură cu aceste probe, a căror legalitate și autenticitate nu o punem la îndoială, nu pot să nu constat faptul că dialogurile inițiate exclusiv de către martorul
denunțător cu suspecții au o vădită tentă de scenariu cu caracter provocator, elaborat de către DNA cu scopul de a-i determina pe interlocutori, inclusiv pe mine, să facă afirmații care să producă în mod neprocedural probe și/sau să consolideze probatoriu din acel moment, care nu avea nicio incidență acuzatorie în raport cu mine.
În data de joi, 27 iulie, martorul denunțător se deplasează din proprie inițiativă cu tehnica de interceptare asupra sa spre cabinetul meu și al șefei de cabinet. Pe fondul discuțiilor cu șefa de cabinet, martorul denunțător mă abordează în momentul când eu doream să părăsesc biroul și clădirea pentru a pleca din minister și încearcă să mă provoace, solicitându-mi o discuție cu toată comisia de concurs. Replica mea este lipsită de orice echivoc, respectiv Legea nr. 286, confidențialitatea este personală. Deci fiecare membru al comisiei face subiectele sale, este replica pe care i-am dat-o.
În disprețul unei evidențe probatorii necontestate până în prezent de părțile din dosar, procurorul consideră că „ministrul Ilie Viorel încearcă să creeze în mod fals impresia că solicită prezentarea subiectelor doar pentru a asigura confidențialitatea acestora până în ziua concursului și că, de fapt, scopul real urmărit de ministrul Viorel Ilie era exact contrar, adică acela de a afecta confidențialitatea acestora, prin aducere la cunoștință și altor persoane din afara comisiei.”
Doresc să subliniez faptul că prima mea discuție legată de desfășurarea acestui concurs a avut loc la solicitarea președintelui comisiei, așa cum am precizat, martor denunțător, și a avut loc la data de joi, 27, în jurul prânzului, în biroul șefei de cabinet. Atunci l-am cunoscut personal pe acesta și în toată discuția mi-am arătat îngrijorarea cu privire la desfășurarea corectă a concursului și, de aceea, am cerut, în loc de cinci subiecte de concurs, ca fiecare din cei trei membri ai comisiei să facă câte 10, urmând ca în dimineața zilei de 31 iulie, când urma să se desfășoare proba scrisă, cu o jumătate de oră înainte de a începe examenul, să se stabilească variantele de subiecte. Această declarație a mea este... De fapt, nu este o declarație, este o înregistrare ambientală a mea, se găsește și la dosarul cauzei.
Am solicitat acest lucru tocmai pentru a securiza confidențialitatea subiectelor de concurs, motivat de faptul că la concursurile anterioare pentru ocuparea unor posturi vacante din organigrama Ministerului pentru Relația cu Parlamentul au existat zvonuri în sensul dubiului exprimat de mine.
## Stimați colegi,
Din moment ce am solicitat prezența membrilor comisiei de concurs cu jumătate de oră înainte de începerea concursului, să vină cu subiectele la mine la birou, cum puteam eu sau altcineva să mai afectăm confidențialitatea acestora cu jumătate de oră înainte de concurs?
Așa cum am mai afirmat și reiese și din dosar, după această discuție, eu am părăsit sediul ministerului, joi fiind, după-amiaza, și am plecat din București, revenind luni dimineața.
Luni dimineața am stat în minister între orele 8.30 și 9.15, fără a discuta cu vreo persoană problema subiectelor sau a concursului.
Am plecat la o întâlnire urgentă și am revenit în minister în jurul orei 15.00, moment în care am constatat prezența echipelor de la DNA.
## Stimați colegi,
Închei prin a spune că acest dosar și-a atins deja scopul. Afirm aceasta bazându-mă pe următoarele: în primul rând, contextul politic și juridic de la acea dată, cu referire la discuțiile pe care ni le amintim cu toții din interiorul DNA cu privire la faptul că trebuie ca procurorii să ajungă la un ministru. Astăzi constatăm chiar mai mult, au ajuns la trei.
Faptul că, așa cum s-a văzut de la primul comunicat dat de DNA, s-a urmărit să se arunce o anatemă pe întreg Guvernul României, comunicatul venit din partea ministerului care preciza că perchezițiile nu au fost la Guvern, ci la Ministerul pentru Relația cu Parlamentul a deranjat procurorii, determinându-i să-mi facă o nouă plângere, în încercarea lor de a fi agățat cu ceva, știind că nu au alte dovezi cu privire la faptele ilegale pe care eu le-aș fi comis în calitate de ministru.
Așa cum am văzut cu toții, vineri, pe 29 septembrie, procurorul general a răspuns celor de la DNA și a clasat cazul.
Fără a face alte considerații, consider că, în raport cu întregul material probatoriu administrat, cererea ce v-a fost înaintată Domniilor Voastre de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României, prin care se solicită acordarea avizului de cercetare penală pentru mine, senatorul Viorel Ilie, membru în Guvernul României, ministrul pentru relația cu Parlamentul, nu este întemeiată și, pe cale de consecință, vă rog să o respingeți.
Așa stând lucrurile, nu-mi rămâne decât să constat situația în care ne aflăm: eu, în situația de a vă cere să respingeți cererea procurorului general, conștient fiind de faptul că vor fi voci critice la adresa mea, iar dumneavoastră, dragi colegi, în situația de a judeca și de a vota pentru sau împotrivă, în funcție de conștiința fiecăruia, mai mult sau mai puțin subiectiv, cu influențe politice sau nu, așa cum credeți fiecare dintre cei prezenți astăzi în plenul Senatului României.
Având conștiința că nu am făcut nimic din ceea ce mi se impută, mă simt nevoit totuși să vă cer scuze dumneavoastră și colegilor din Guvern pentru situația în care ne aflăm cu toții astăzi.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.