Orest Onofrei

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Aseară, 11 octombrie 2011, a trecut la cele veșnice unul dintre cei care pot fi considerați patriarhi ai politicii românești, măcar după vârstă, dacă nu din alte motive, fostul președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin-Democrat, Ion Diaconescu.

Dumnealui este unul dintre supraviețuitorii închisorilor comuniste și, ca o minimă consolare sau răsplată, Dumnezeu a îngăduit ca foștii lideri ai partidelor istorice să aibă și o viață mai lungă decât este a noastră de obicei. Mă refer aici și la domnul Ionescu-Quintus, și la domnul Diaconescu, și la alții.

Toată viața a supraviețuit conducându-se după un principiu pe care Evanghelistul Matei îl enunță spunând: să nu te temi de cel care poate să ucidă trupul, să te temi de cel care poate ucide și trupul, și sufletul, și spiritul. Închisorile comuniste au ucis multe spirite ale intelectualității românești, Ion Diaconescu este unul dintre cei care au supraviețuit cu trupul și cu spiritul – sperăm noi – acestor nenorociri.

Mă uit în sală și văd că mulți dintre noi am făcut parte din partidul pe care l-a condus Ion Diaconescu, alții am fost adversari ai partidului condus de Ion Diaconescu. Indiferent de care parte am fost, eu cred că, pentru ceea ce a fost Ion Diaconescu, merită să păstrăm un moment de reculegere.