Markó Attila-Gabor

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Cursul istoriei este format întotdeauna de către oameni. Prin modul lor de viață, prin luptele la care participă. Poporul

român și-a format istoria recentă și contemporană împreună cu noi, maghiarii din România, și cu celelalte etnii care trăiesc aici.

Luptele și războaiele au însă, întotdeauna, învingători și învinși. Iar noblețea adevărată se manifestă atunci când învingătorii se apleacă spre cei învinși, iar învinșii rămân împreună cu învingătorii și acceptă demn starea de fapt.*

Însă ceea ce ne îngrijorează pe noi, maghiarii din Transilvania, este faptul că uneori se pune prea mult accent pe situații și împrejurări istorice care ne despart*, în loc să încercăm să aprofundăm conviețuirea, prin invocarea multor momente istorice care ne unesc. Și sunt destule asemenea momente: am fost împreună, mineri români și maghiari, în Valea Jiului, în ’77, când am strigat împreună: „Să procedăm la fel ca Ungaria în ’56.” Am fost împreună și în ’87, la Brașov, atunci când muncitori maghiari și români au ieșit în stradă, tot împotriva comunismului.