Gabriel-Ioan Avrămescu

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Declarația de astăzi – „Resuscitarea sportului românesc – depolitizare și investiții în copii și juniori”. Fotbalul românesc a intrat în moarte clinică. Acest lucru poate fi constatat foarte ușor de fiecare român atunci când privește „performanțele” naționalei noastre. După o dublă manșă rușinoasă împotriva Muntenegrului, o țară de aproximativ 600.000 de locuitori, cam cât un sfert din București, speranța noastră că vom mai fi scoși în stradă de bucuria unei calificări la un turneu final, în viitorul apropiat, poate fi considerată deșartă.

Anul acesta, Dinamo București, o mare echipă a fotbalului românesc, a retrogradat pentru prima dată în istoria sa în Liga a II-a, iar perspectivele clubului sunt sumbre.

Steaua București, cea mai titrată echipă din România, este pasată de câțiva ani de zile între autoritățile publice și investitorii privați, prin tribunalele civile și sportive. Cauzele sunt unele adânci, ce țin de structura acestui întreg sistem.

Conform statutului său, Federația Română de Fotbal are obligația de a rămâne echidistantă politic. Numai că, spre exemplu, la Buzău, neutralitatea politică a persoanelor cu responsabilitate în gestionarea fenomenului sportiv lipsește cu desăvârșire. Vicepreședintele consiliului județean, a cărui singură tangență cu fotbalul este că a fost un mediocru arbitru de nivel județean*, este simultan și președinte al Asociației Județene de Fotbal Buzău. O asociație județeană de fotbal este o persoană juridică de drept privat având drept scop organizarea activității fotbalistice la nivelul județului și se supune regulamentelor FRF. Toți românii își doresc performanță, își doresc să simtă ce simțeau odinioară