Alexandru Bălănescu

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

După aproape un an de zile, deși am fost de profesie avocat și sunt de profesie avocat, este pentru prima dată când îmi manifest dorința de a exprima câteva puncte de vedere cu privire la situația dată spre soluționare.

Eu cred că Parlamentul, așa cum rezultă din lege, este acela care face nu dreptate, dar este chemat să se pronunțe dacă unul dintre membrii săi – deputat sau, dacă este senator, la Senat – se face sau nu vinovat și se cere cercetarea lui pentru a se stabili vinovăția. Noi avem un drept rezultat din legea pe care o avem la îndemână și care ne obligă să ne pronunțăm. Nu venim aici și nu cerem să abdicăm de la acest rol pe care îl avem.

Noi, parlamentarii, suntem chemați ca o instituție a sesizării săvârșirii de fapte penale pentru membrii Camerei Deputaților. A nu ne pronunța sau a spune că noi nu suntem organ de jurisdicție eu cred că este o eroare. Dimpotrivă, legea ne dă acest drept, să ne pronunțăm dacă unul dintre membrii acestei Camere este sau nu vinovat. O primă chestiune.

A doua chestiune. În urmă cu mii de ani se spunea așa: _Fiat justitia, et pereat mundus_ . Ei bine, mă întreb, retoric, dacă legea ne dă această posibilitate, dacă noi simțim... prin prisma jurământului pe care l-am depus înainte de a deveni deputați, că jurăm să respectăm drepturile și libertățile cetățenilor care ne-au trimis aici, să avem în vedere aceste drepturi și libertăți când soluționăm tot felul de probleme legate de aceste drepturi și libertăți. Și, dacă nu o facem, nu încălcăm jurământul pe care l-am dat în calitate de deputați? Este drept să ni se ceară sau să se creadă de cineva că, chemați fiind și obligați de acest jurământ, ne pronunțăm cu privire la asemenea situații de fapt și de drept? Noi nu o facem și lăsăm sau delegăm justiția să se pronunțe. Păi, dacă legea ne dă această posibilitate, nu avem dreptul să abdicăm de la această situație.

Revenind la modul în care a fost sesizată Camera Deputaților de Ministerul Public, cred că această sesizare este întemeiată și poate fi primită, dar nu înseamnă că trebuie și admisă _ab initio_ sau _de plano._

Dimpotrivă, verificând activitatea de cercetare pentru o suspiciune rezonabilă din partea celui cercetat, trebuie să observăm dacă acesta se face sau nu vinovat sau poate fi făcut vinovat de vreo faptă.

Vă mărturisesc că am avut curiozitatea să observ și referatul, și o parte dintre dosarele care au fost trimise Comisiei juridice și vă garantez că tot ceea ce s-a făcut acolo nu are legătură în niciun fel cu incriminarea din art. 297 și 13[1] din Codul penal nou și 13[2] din Legea nr. 78, în sensul că nu s-a dovedit, nu s-a demonstrat și nici nu s-a încercat să se facă vreo afirmație că doamna ministru Rovana Plumb a obținut sau a încercat să obțină foloase necuvenite și a încălcat atribuțiile de serviciu și că în felul acesta, prin ajutorul dat unui alt ministru, s-ar face vinovată de o complicitate. Participațiunea penală este o instituție de drept penal, care pentru unii nu prea este accesibilă, dar în ceea ce mă privește...