Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·3 iunie 2021
Declarații politice · adoptat tacit
Bogdan-Alexandru Bola
Analiza discursului
- Populism
- 0 · fără
- Anti-pluralism
- 0 · fără
- DQI
- nivel 2 · justificare calificată binele comun · propunere alternativă
- Voce
- —
Discurs
Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,
„Puterea de producție a apelor Dunării, cu bălțile, gârlele și lagunele ei, se manifestă aci în prima linie prin producția de pește. Condițiunile naturale pentru producțiunea peștelui sunt în adevăr aci unice în Europa și numai prin nepriceperea și rapacitatea omului, care, în loc să respecte și să se acomodeze la cerințele naturii, se dedă la vandalisme, face câteodată ca acest izvor natural de bogăție să nu dea roadele la care suntem în drept să ne așteptăm.” Acestea erau vorbele pline de înțelepciune ale lui Grigore Antipa, exact acum 100 de ani, în cadrul lucrării sale „Dunărea și problemele ei”.
România intra atunci într-o perioadă de boom economic, intra în perioada modernă a pescăriei, odată cu promulgarea legii asupra pescuitului, la 7 octombrie 1896, inițiată de același Grigore Antipa. Încă de la înființarea Direcției Generale a Pescăriilor, în același an, s-a început construirea unei baze materiale de excepție, ajutând mult la dezvoltarea acestui domeniu strategic, statul român ajungând în anul 1920 să dețină 98 de clădiri cu terenuri, 107 ghețării, 153 de bărci, 8 șalupe cu motor, 4 vapoare, 11 șlepuri și o dragă. Însă venirea regimului comunist și după aceea a democrației prost înțelese, de după 1989, a distrus tot ce gândise și construise marele savant român.
Situația dezastruoasă în care ne aflăm în acest moment se ilustrează cel mai bine prin niște simple cifre: între 1920–1924 capturile comerciale de crap în Delta Dunării se situau undeva la 1.849 de tone/an, ajungând ca între anii 2003–2020 să fie doar 132 de tone/an.* Aceasta înseamnă de 14 ori mai puțin crap pescuit, într-o perioadă de patru ori mai mare. De asemenea, capturile de știucă, o altă specie importantă din punct de vedere economic, raportate în aceleași perioade de timp, în Delta Dunării au fost de 1.816 tone/an, comparativ cu doar 98 de tone în vremurile noastre. Aceasta înseamnă o scădere de peste 18 ori mai puțin.
Toată această scădere a pescuitului comercial este uriașă, în pofida faptului că vorbim despre o creștere exponențială a efortului de pescuit și a acestui domeniu, prin dezvoltarea de noi materiale și unelte de pescuit, o mobilitate crescută a pescarilor și tehnici moderne de detecție a exemplarelor.