Doina Silistru

Domnule președinte de ședință, vă rog să asigurați liniștea.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi mi-am intitulat-o „Un discurs sincer”.

## Stimați colegi,

Când vine vorba despre discurs politic, parcă nu mă mai satur. Dacă n-aș avea și altceva de făcut, de dimineață până seara aș citi, aș asculta, aș încerca să învăț câte ceva din retorica, uneori exemplară, a celor care se adresează maselor. Nu doar clasicii mă interesează; sunt foarte atentă și la cei mici, dar, vorba cuiva, aflați „în creștere”. Toți, mari sau mici, au ceva de spus. Toți, fără părtinire, trebuie

ascultați, pentru că fiecare în parte își caută locul în istorie. Pe unii aceasta nu-i va reține nici la „și alții”. Pe alții însă – scuzați, vă rog, fortuitul joc de cuvinte – istoria i-a pus deja pe un piedestal. Greu să-i mai cobori de acolo și, în unele cazuri, nici nu trebuie să faci tu, contemporanul lor, vreun efort: se dau jos singuri. De fapt, se dărâmă singuri, în timp ce-și mai construiesc un etaj...

De ce am considerat, stimați colegi, util acest preambul extins?! Din două motive. Personajul politic la care fac azi referire își are deja soclul lui, nu și statuia, soclu pe care s-a cățărat sau a fost cățărat – nu mai contează – de ani buni. Este vorba despre Traian Băsescu, fostul președinte al statului. Al doilea motiv este și pretext al scurtei mele intervenții. Aflat în turneu de lansare a candidaților partidului Domniei Sale la alegerile locale, domnul Băsescu a poposit și la Vaslui, binecuvântându-și cu verbul și verva-i știute susținătorii. Ce discurs! Ce lecție de constituționalism!

## Stimați colegi,

Dacă nu eram atât de convinsă că fac parte din partidul care trebuie, probabil că domnul Băsescu, exact ca un predicator american, ar fi scos „demonul” din mine – „demonul”, cu ghilimelele de rigoare. M-ar fi convertit. Pentru că iată ce argumente zdrobitoare a avut fostul președinte.

Primul s-a referit la sinceritate: colegii Domniei Sale din teritoriu trebuie să fie sinceri cu electoratul. Altfel spus, trebuie să le spună clar ce pot și ce nu pot face, să nu le promită marea cu sarea, luna cu stelele sau, Doamne ferește, că vor trăi bine. Le-a mai promis cineva românilor o astfel de grozăvie. Nu a trecut mult și, „pac!”, s-au tăiat niște salarii și, „pac-pac!”, niște subvenții!

Un al doilea pilon discursiv al fostului președinte, care argumenta de ce e bun partidul Domniei Sale și de ce sunt rele PSD și PNL, s-a referit la starea deplorabilă în care se află sistemul de sănătate: spitale fără personal, în care intri cu o boală și ieși cu alta... Mă mir că nu a spus-o pe aia cu spitalele închise! Abia asta ar fi fost o dovadă de sinceritate.

În aceeași notă de maximă deschidere și sinceritate, am aflat câte ceva și despre rolul femeilor în politică. Cele câteva „țigănci împuțite” – cu ghilimelele de rigoare – din sală au aplaudat frenetic.