Stenogramă plen

În continuare îi dau cuvântul domnului senator Ionel Agrigoroaei, Grupul parlamentar al UNPR.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O declarație prezentată de senatorul de Iași Ionel Agrigoroaei. Titlul declarației: „Codul industriei românești sau viitorul României”.

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

## Stimați colegi,

După șase ani de la momentul în care marea criză a lovit din plin România, prin noul Cod fiscal am readus TVA-ul aproape de nivelul din 2010. Este cea mai mare reducere de TVA decisă în ultimii 10 ani în Europa. Mai mult, am scăzut TVA-ul la alimente de la 24% la 9%. Mai mult, în octombrie 2014 contribuția de asigurări sociale a scăzut, a fost redusă cu 5 puncte procentuale, iar de la 1 ianuarie 2016 impozitul

pe dividende a fost redus de la 16% la 5%. O serie întreagă de măsuri fiscale bune, cu efect imediat în economia românească.

Ca să vă faceți o imagine, în doi ani, 2015 și 2016, au rămas în economie, prin aceste reduceri, peste 4 miliarde de euro. Sunt bani ce pot fi folosiți, la dispoziția companiilor și a persoanelor fizice. Am tras, practic, toate cartușele fiscale pe care ni le puteam permite.

Suntem obsedați de taxe și impozite și batem monedă în continuare pe acestea, însă uităm un lucru esențial: acestea sunt doar un mijloc într-o economie, și nu un scop final. Scopul final pentru orice nație este dezvoltarea economică și crearea de locuri de muncă bine plătite. Pentru că nu poți avea dezvoltare atât timp cât în economie ai 1,1 milioane de persoane plătite cu salariul minim pe economie și un salariu mediu printre cele mai mici din Uniunea Europeană.

Efectul se regăsește printre cifrele statistice ale emigrării. Avem 3 milioane de români plecați la muncă în vestul Europei. Și nu vorbim aici de orice muncă, ci cea de jos. Îngrijitorii de bătrâni din Italia, spălătorii de vase din Anglia sau căpșunarii din Spania, plecați de nevoie din România, i-au depășit ca număr pe emigranții turci sau marocani.

Explicația este una pe cât de simplă, pe atât de dureroasă: România nu mai are industrie. În secolul al XXI-lea nu poți avea o economie performantă fără fabrici. Pentru că o fabrică asigură locuri de muncă specializate, o fabrică asigură exporturile și balanța necesară între importuri și exporturi, astfel încât economia să fie una sănătoasă.

Acum, în acest moment, România trăiește din banii veniți de la emigranți, din salariile bugetarilor și din celelalte salarii și pensii, destul de mici. Banii nu vin din producție decât într-un procent foarte mic raportat la potențialul României. Și banii se scurg prin casele de marcat ale supermarketurilor către exterior. Adică ies din țară la cei care transferă profitul în afara României.

Avem o creștere a consumului, cea mai mare din Europa, dar este doar un miraj al traiului bun. România nu mai are azi nicio fabrică de ciocolată, industria chimică e distrusă, fabricile de ulei și zahăr le numeri pe degetele de la o mână, dar, la un nivel minim de producție, industria textilă e culcată la pământ. Nu mai fabricăm aproape nimic. Camioane, tractoare, mașini, unelte etc., toate le importăm.

România, cu noul Cod fiscal și fără industrie, e ca un uriaș cu picioare de lut. Instabili economic, ne vom îndrepta sigur spre un nou colaps. Dacă nu luăm măsuri imediate, dacă nu construim un cod industrial și nu stabilim rapid o strategie pentru construcția de fabrici în România, atunci vom deveni vasalii lumii... lumii occidentale, iar copiii noștri vor munci cu milioanele să spele vasele economiilor dezvoltate. Vă mulțumesc.

În continuare are cuvântul domnul senator Sorin Constantin Lazăr, Grupul parlamentar al PSD.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică pentru astăzi am intitulat-o „Un atentat în inima Uniunii Europene”.

Stimați colegi,

Ceea ce s-a întâmplat la Bruxelles săptămâna trecută a fost un atentat nu doar la adresa Belgiei, ci la adresa Europei, un atentat în inima Uniunii Europene, menit să destabilizeze construcția aceasta atât de măreață din care facem parte din 2007.

Din păcate, frecvența atentatelor teroriste din Europa a crescut în ultima vreme. La fel și numărul victimelor. Cei care studiază fenomenul spun însă ceva și mai grav: în Europa terorismul devine noua normalitate. Aceste păreri ne spun că ar trebui să acceptăm că atacurile vor fi din ce în ce mai dese, iar costul uman va crește.

Răspunsul nostru trebuie să fie ferm: nu vrem să acceptăm noi atacuri și noi pierderi de vieți omenești. Vrem să acționăm pentru a stopa efectele inumane ale terorismului și vrem să fim solidari cu cei aflați în suferință și în nevoie.

Construcția Uniunii Europene este bazată pe respectarea unor principii clare și drepturile omului sunt fundamentul absolut al acesteia. Nu putem renunța la respectarea drepturilor omului în lupta contra terorismului, dar putem avea un răspuns ferm și bine țintit în fața acestor atentate.

După cum știți, o reuniune extraordinară a miniștrilor de interne și de justiție ai țărilor membre ale Uniunii Europene a avut loc la Bruxelles la doar două zile de la atentate. Convocată la cererea expresă a Belgiei, reuniunea a fost organizată pentru a duce la conturarea unui răspuns european la atentatele de marți de la Bruxelles. Miniștrii vor evalua evoluția luptei antiterorism în Europa și felul cum se aplică legislația europeană în domeniu.

Să nu uităm că anul trecut, în noiembrie, Comisia Europeană a lansat o serie de propuneri legislative pentru a consolida controlul armelor de foc. Un nou instrument de combatere a terorismului, Registrul european al datelor pasagerilor aerieni, așteaptă votul Parlamentului European. Este salutar, în acest context, acordul realizat cu Turcia privind controlul imigranților și al refugiaților.

Este clar că sunt multe lucruri de făcut, iar cooperarea între state este o condiție absolut necesară pentru a înfăptui un plan coerent și eficient de evitare a unor noi atentate.

România este deschisă la o comunicare constantă și la implicarea în demersurile Uniunii Europene în lupta contra terorismului. Mai mult decât atât, este necesar să nu uităm că eforturile noastre ca țară trebuie acompaniate în mod corespunzător de eforturile individuale. În acest sens, este nevoie de un răspuns echilibrat și de solidaritate umană, atribute pe care fiecare dintre noi le poate oferi ca dovadă a apartenenței la civilizația europeană, atât de greu încercată în ultimele luni.

Vă mulțumesc.

În continuare are cuvântul domnul senator Petru Alexandru Frătean, Grupul parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează „Pentru viață, pentru mame, pentru familie!”.

Comunitățile mureșene din Târgu-Mureș, Reghin și Sighișoara s-au alăturat unei inițiative lăudabile, desfășurată în 26 martie într-un marș sub sloganul „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie!”, care dorește să tragă un semnal de alarmă cu privire la nevoia de ocrotire a vieții, a mamelor și a familiei. Vreau să aduc acest mesaj și în Parlamentul României, deoarece consider că am, ca senator, obligația să mă gândesc la viitorul națiunii române și să susțin toate demersurile în acest sens.

Chiar dacă astăzi trăim vremuri complicate, nu trebuie să uităm că familia reprezintă elementul de bază al prezentului și al viitorului unei societăți. Noi, ca români, am considerat întotdeauna familia ca fiind o valoare fundamentală, bazată pe o legătură între generații mult mai puternică decât în alte societăți, și avem datoria să transmitem acest crez mai departe, copiilor și tinerilor noștri.

România de astăzi are nevoie, din nou, de un proiect de stânga, de un partid de stânga care să producă proiecte sociale sustenabile. Partidul Social Democrat a susținut întotdeauna proiectele în interesul oamenilor, iar, așa cum arată și rezultatele ultimei guvernări social-democrate, noi ne pricepem mult mai bine la aceasta. Dovadă stau toate inițiativele pe care am reușit să le punem în practică, cum au fost, spre exemplu, dublarea alocațiilor, decontarea analizelor pentru femeile însărcinate sau plata integrală a concediului maternal la nivelul salariului din ultimele 12 luni.

Personal, sunt coautor al legii privind ziua liberă pentru îngrijirea sănătății copilului, iar recent am susținut și am votat pentru eliminarea plafonului indemnizației pentru creșterea copilului pentru părinții care au ales să rămână în concediu de îngrijire și creștere a copilului până la vârsta de doi ani.

Îmi exprim speranța că Guvernul actual va considera, așa cum considerăm noi, social-democrații, că politicile de susținere a familiei în procesul de creștere a copiilor trebuie să fie o prioritate pentru autorități, mai ales în condițiile în care România se confruntă cu un fenomen accentuat de reducere a natalității și, în acest sens, va găsi resursele necesare de a implementa legile bune pe care noi le-am făcut.

Un obiectiv așa de complex cum este creșterea natalității nu se poate obține de azi pe mâine, însă fiecare pas pe care-l facem, fiecare lege pe care o votăm, fiecare proiect pe care-l sprijinim ne duc mai aproape de dezideratul nostru. În esență, ocrotirea și sprijinirea familiilor, a mamelor, încurajarea acestora de a avea copii trebuie să fie rezultatul eforturilor comune ale unui parteneriat între autorități, școli, sistem de sănătate și biserică. Să ne implicăm deci cu toții!

Vă mulțumesc.

În continuare are cuvântul domnul senator Alexandru Pereș, Grupul parlamentar al PNL.

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice: „Deschideți ochii și inima! Blaj – oraș administrat românește, cu rigoare germană!”.

## Domnule președinte,

## Onorat Senat,

Blaj, în germană Blasendorf, leagănul iluminismului românesc, este un municipiu transilvănean situat în vestul Podișului Târnavelor, la confluența Târnavei Mari cu Târnava Mică. Cu o populație care se ridică la 20.630 de locuitori, în această urbe șomajul este aproape inexistent, iar asta datorită iscusinței, perseverenței și dăruirii administrației locale, dublate prin susținerea și implicarea nemijlocită a Consiliului Județean Alba. Blaj este un model de reușită administrativă demn de urmat, având în vedere anvergura dezvoltării sale din ultimii ani. Proiectul economic al companiei germane Bosch, la care autoritățile locale au răspuns prompt prin crearea infrastructurii necesare, a făcut ca această investiție să fie sustenabilă, drept care investitorii germani au mai creat încă o unitate de producție, pe lângă cea din anul 2007, anul debutului acestui parteneriat de succes.

Pe principiul rostogolirii bulgărelui de zăpadă, dezvoltarea unităților de producție de la Bosch a condus la crearea de locuri de muncă, la consolidarea bugetului local și, pe cale de consecință, la necesitatea de noi investiții. Astfel, Blajul a cunoscut o dezvoltare accelerată, beneficiind de o infrastructură rutieră bine pusă la punct, de alimentare cu apă și canalizare, de un spital municipal modern, la care în perioada următoare vor mai fi făcute investiții de circa un milion de euro în aparatură medicală de înaltă performanță. În concluzie, cetățenii orașului pot avea un standard de viață ridicat.

## Stimați colegi,

Blajul a reușit să contrasteze. La Blaj investițiile nu se mai opresc, în timp ce la nivel național parcă nu se reușește ieșirea din paradigma că în România administrațiile locale și județene nu sunt în stare să colaboreze cu mediul de afaceri, astfel încât localitățile țării să fie dezvoltate economic și modernizate. Iată că se poate! Reiterez această expresie: se poate, dar cu condiția să existe voință și conlucrare între mediul de afaceri, pe de o parte, și administrațiile publice locale și județene, pe de altă parte.

În sprijinul celor spuse aș dori să mai enumăr câteva dintre investițiile în continuare sau care urmează a fi demarate anul acesta de către administrația locală din municipiul Blaj: finalizarea lucrărilor la Palatul Cultural, reabilitarea Câmpiei Libertății, proiectarea noii săli polivalente, modernizarea sistemului de alarmare a populației. Și, pe lângă toate acestea, Blajul a progresat și în sport: voleiul feminin, acum fanion național, echipa Volei Club

Alba-Blaj, campioana României în ediția 2014–2015, cu mari șanse de a păstra acest titlu și în anul 2016.

Da, afirm cu tărie că cetățenii Blajului au, într-adevăr, orașul pe care îl merită!

Jos pălăria atât în fața administrației locale și județene, cât și în fața cetățenilor municipiului Blaj!

Închei subliniind că voința, perseverența și dăruirea duc la îndeplinirea idealurilor. În caz contrar, vom continua să contemplăm fără a înțelege aproape nimic din înțelepciunea marelui poet Mihai Eminescu, care spunea la un moment dat: „Viciul organic al lipsei unei administrații instruite, echitabile și binevoitoare a creat starea actuală de lucruri și a fost izvorul abuzurilor.”

Vă mulțumesc.

În continuare îi dau cuvântul domnului senator Ciprian Rogojan, Grupul parlamentar al UNPR.

Mulțumesc, domnule președinte.

Tema declarației politice este: „Alegeri locale 2016”. Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Unii dintre noi ne vor părăsi pentru a candida la alegerile locale care urmează, alții vor juca rolul de mentori ai unor tineri care urmează să preia frâiele administrației locale, însă toți vom juca rolul de liant între administrativ și legislativ pentru aleșii din circumscripțiile și județele pe care le reprezentăm.

Aceasta este un test de maturitate. În urma activității exemplare pe care Departamentul Național Anticorupție a desfășurat-o în ultimii ani, putem spune că la nivel local vom întâlni un binemeritat și mult așteptat peisaj împrospătat, apt de a se contura într-un pastel exuberant de optimism și de reformă. Acum este șansa de a se stabili o legătură indisolubilă de normalitate, o emancipare din încleștarea odioasă a grupurilor de interese care au definit parcursul politic, o legătură bazată pe iminența înfăptuirii dezideratului statului de drept, creată între cetățenii noștri, alegătorii, între cei învestiți cu încrederea electoratului local, primarii, consiliile locale și județene, cei îndrituiți să înfăptuiască dezideratele socio-economico-culturale naționale prin prisma unei opțiuni politice, parlamentarii, și cei învestiți cu încrederea celor aleși, guvernanții.

Trăim momente care vor fi marcate adânc în istorie, momente de un sublim pur, pe care doar eliberarea de neregulile trecutului le poate aduce în conștiința colectivă, momente în care este de datoria oricărui politician să pășească precaut, dar înalt, peste urmele adânci cuprinse în umbră, sub auspiciul sumbru al repetării greșelilor trecutului drept consecință a refuzului de acceptare și evitare a erorilor zilelor de ieri, printr-o corecție autoimpusă în mod discreționar, dar temeinic.

Ne declarăm, astfel, susținerea neechivocă a ridicării României pe noi culmi, începând cu cele mai mici structuri administrative și continuând într-un mod coerent și intransigent până în cele mai înalte forme de organizare ale organelor statului.

Vă mulțumesc.

În continuare îi dau cuvântul domnului senator Florian Dorel Bodog, Grupul parlamentar al PSD.

Bună dimineața!

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Politicile de creștere demografică trebuie să devină prioritare”.

## Stimați colegi,

În declarația mea de astăzi aș dori să mă refer la o problemă a societății românești despre care am mai vorbit aici, în plenul Senatului. Este vorba despre criza demografică cu care se confruntă România și care, pe termen lung, dacă nu sunt luate măsurile necesare, va cauza probleme în funcționarea societății și a statului român.

Prilejul care mă determină să vă vorbesc despre acest subiect este o declarație nefericită a premierului Dacian Cioloș. Într-o emisiune televizată, Domnia Sa a declarat recent că nu vor fi bani pentru majorarea indemnizațiilor de creștere a copilului, „dacă nu ne spune Parlamentul de unde să tăiem”. Am citat. Cu alte cuvinte, premierul Cioloș cere Parlamentului să indice sursele bugetare din care se va susține revenirea la normalitate în privința indemnizației pentru mame: eliminarea plafoanelor și revenirea la 85% din salariul încasat de mamă pe ultimele 12 luni, precum și revenirea la perioada de doi ani, după ce actuala lege restrângea perioada la un singur an.

Observ că domnul prim-ministru preia stilul discursiv și politicile de austeritate atât de păguboase ale fostelor guverne de dreapta și prima soluție la care se gândește este tăierea cheltuielilor și realocarea resurselor. Guvernul tehnocrat se ascunde sub lozinca „nu sunt bani” și, în loc să găsească soluțiile de creștere a veniturilor la buget, încearcă să arunce responsabilitatea asupra Parlamentului.

Rolul Guvernului nu este acela de a ne spune că bugetul nu are resurse! Rolul Guvernului României este de a crea resurse! Mai mult, Guvernul trebuie să vină cu o strategie clară pentru a arăta cum colectăm mai mulți bani la buget pentru a finanța proiecte de importanță strategică pentru

România. Întrebarea care se pune este: oare pentru prim-ministrul României ce este mai important, depășirea deficitului și supărarea Uniunii Europene sau creșterea natalității și echilibrul demografic al României?

Nu văd ce poate fi mai important pentru un guvern tehnocrat decât să se ocupe de problemele cu adevărat importante ale societății, iar combaterea efectelor crizei demografice este una dintre ele. Dacă nu începem să ne gândim la modul serios la această problemă și să luăm măsurile necesare pentru creșterea natalității, inclusiv mărirea indemnizației pentru creșterea copilului, pe termen mediu și lung România va înregistra probleme foarte grave. Ce mă miră este că domnul prim-ministru știe acest lucru și, cu toate acestea, se face că le ignoră.

Așa cum arată statisticile de astăzi, declinul demografic al României pare ireversibil. În fiecare an din ultimii 50, două mici orașe au dispărut de pe teritoriul țării. În plus, tinerii sub vârsta de 14 ani sunt depășiți de populația de peste 65 de ani, iar în aceste condiții sistemele de pensii și de sănătate riscă să intre în colaps; dacă nu cumva au și intrat deja.

Creșterea indemnizației pentru mame este o măsură care vine să stopeze acest declin demografic al României și este la fel de necesară precum dublarea alocației pentru copii. În plus, e nevoie și de alte măsuri pentru a putea combate în mod eficient scăderea populației României și de sprijinire a familiilor pentru a reuși să facem față acestei provocări.

România trebuie să investească în viitorul său și de aceea trebuie să încurajăm prin toate mijloacele familiile care vor să aibă copii. Această măsură nu este una populistă, ci una absolut necesară. România are mult mai multă nevoie de creșterea natalității și de mame fericite, decât să dea bine în statistici și să facă pe placul liderilor UE. Nu cred că România se va prăbuși economic dacă va adopta măsuri pentru încurajarea natalității. Dimpotrivă, cred că putem să ne salvăm ca nație. Sper că și domnul Cioloș va înțelege asta și va aplica legile pe care Parlamentul le va adopta.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

## DUPĂ PAUZĂ

În continuare îi dau cuvântul domnului senator Leonardo Badea, Grupul parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Restaurarea Mănăstirii Dealu”.

## Dragi colegi,

Declarația mea de astăzi nu este o declarație politică în nota cu care ne-am obișnuit, ci o dorință și un apel de suflet: susținerea restaurării Complexului Mănăstirea Dealu – Târgoviște. Din păcate, „timpul nu mai are răbdare” și e nevoie urgent de voința noastră comună pentru a mișca lucrurile și a putea reda istoriei și culturii naționale un simbolul al acestei țări. În acest sens fac acest apel.

Nu vă voi înșira aici totalitatea numeroaselor motive pentru care Mănăstirea Dealu e una dintre pietrele mari de temelie ale spiritualității noastre. Nu vă voi recita numele tuturor voievozilor care se odihnesc sub acoperișul mănăstirii, dar câteva repere le voi spune cu voce tare, pentru că ele sunt unice și dau substanță acestui așezământ.

Întregitorul Țărilor Române, marele voievod Mihai Viteazu, este adăpostit la Mănăstirea Dealu. Voievodul Radu cel Mare, ctitorul mănăstirii, se odihnește aici. Un simbol din moaștele Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, îl găsim la Mănăstirea Dealu. Primele tipărituri din Țara Românească au apărut aici, sub râvna călugărului cărturar Macarie, Mitropolit al Ungrovlahiei, și anume Liturghierul, Octoihul și Tetraevangheliarul. Tot aici se află și depozitul de carte veche din județul Dâmbovița.

Cu rațiune și simțire românească trebuie să înțelegem, dragi colegi, cât de uriaș este simbolul Mănăstirii Dealu pentru țara noastră, cât de important e centrul istoric-cultural de aici. Lansez acest apel deoarece sunt ferm convins că e vital pentru noi, ca neam, să ridicăm toate puterile în susținerea acestui proiect.

## Dragi colegi,

Se apropie, în anul 2018, sărbătorirea centenarului Unirii. Haideți să arătăm tuturor că știm să ne adunăm pe marile obiective, că știm ce înseamnă ființă națională, cultură și civilizație. Mi-aș dori enorm să putem avea la sărbătoarea României din 2018 un proiect finalizat: restaurarea Mănăstirii Dealu. Ar fi o întoarcere a istoriei în noi înșine, pe care nu avem dreptul să o refuzăm.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Teodor Atanasiu:**

În continuare îi dau cuvântul doamnei senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al PSD.

Domnule președinte de ședință, vă rog să asigurați liniștea.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi mi-am intitulat-o „Un discurs sincer”.

## Stimați colegi,

Când vine vorba despre discurs politic, parcă nu mă mai satur. Dacă n-aș avea și altceva de făcut, de dimineață până seara aș citi, aș asculta, aș încerca să învăț câte ceva din retorica, uneori exemplară, a celor care se adresează maselor. Nu doar clasicii mă interesează; sunt foarte atentă și la cei mici, dar, vorba cuiva, aflați „în creștere”. Toți, mari sau mici, au ceva de spus. Toți, fără părtinire, trebuie

ascultați, pentru că fiecare în parte își caută locul în istorie. Pe unii aceasta nu-i va reține nici la „și alții”. Pe alții însă – scuzați, vă rog, fortuitul joc de cuvinte – istoria i-a pus deja pe un piedestal. Greu să-i mai cobori de acolo și, în unele cazuri, nici nu trebuie să faci tu, contemporanul lor, vreun efort: se dau jos singuri. De fapt, se dărâmă singuri, în timp ce-și mai construiesc un etaj...

De ce am considerat, stimați colegi, util acest preambul extins?! Din două motive. Personajul politic la care fac azi referire își are deja soclul lui, nu și statuia, soclu pe care s-a cățărat sau a fost cățărat – nu mai contează – de ani buni. Este vorba despre Traian Băsescu, fostul președinte al statului. Al doilea motiv este și pretext al scurtei mele intervenții. Aflat în turneu de lansare a candidaților partidului Domniei Sale la alegerile locale, domnul Băsescu a poposit și la Vaslui, binecuvântându-și cu verbul și verva-i știute susținătorii. Ce discurs! Ce lecție de constituționalism!

## Stimați colegi,

Dacă nu eram atât de convinsă că fac parte din partidul care trebuie, probabil că domnul Băsescu, exact ca un predicator american, ar fi scos „demonul” din mine – „demonul”, cu ghilimelele de rigoare. M-ar fi convertit. Pentru că iată ce argumente zdrobitoare a avut fostul președinte.

Primul s-a referit la sinceritate: colegii Domniei Sale din teritoriu trebuie să fie sinceri cu electoratul. Altfel spus, trebuie să le spună clar ce pot și ce nu pot face, să nu le promită marea cu sarea, luna cu stelele sau, Doamne ferește, că vor trăi bine. Le-a mai promis cineva românilor o astfel de grozăvie. Nu a trecut mult și, „pac!”, s-au tăiat niște salarii și, „pac-pac!”, niște subvenții!

Un al doilea pilon discursiv al fostului președinte, care argumenta de ce e bun partidul Domniei Sale și de ce sunt rele PSD și PNL, s-a referit la starea deplorabilă în care se află sistemul de sănătate: spitale fără personal, în care intri cu o boală și ieși cu alta... Mă mir că nu a spus-o pe aia cu spitalele închise! Abia asta ar fi fost o dovadă de sinceritate.

În aceeași notă de maximă deschidere și sinceritate, am aflat câte ceva și despre rolul femeilor în politică. Cele câteva „țigănci împuțite” – cu ghilimelele de rigoare – din sală au aplaudat frenetic.

Mulțumesc.

În continuare, domnul senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PNL.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică are titlul „Legea securității cibernetice va fi mai ușor acceptată dacă vor fi prevederi clare privind respectarea drepturilor individuale”. Sau „Securitatea cibernetică și drepturile individuale”. Ministrul comunicațiilor a anunțat acum câteva zile că ar putea aviza Proiectul Legii securității cibernetice, urmând ca documentul să ajungă în regim de urgență în Parlament. După respingerea primei variante a legii, prin Decizia nr. 17/2015 a Curții Constituționale a României, ne putem aștepta la o nouă dezbatere aprinsă pe acest subiect, motiv pentru care se impune garantarea, în mod direct, a protecției vieții private, a drepturilor individuale ale persoanelor fizice. Mai mult, populația trebuie asigurată că se va elimina orice vulnerabilitate ce ar putea conduce la abuzuri împotriva cetățenilor, legea fiind menită, de fapt, să le apere interesele.

Noul proiect este în dezbatere publică de câteva luni. Pentru a elimina obiecțiile Curții Constituționale privind încălcarea vieții private, proiectul de lege precizează că măsurile de protecție au în vedere doar persoanele juridice enumerate în art. 2, respectiv: „autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice deținătoare de infrastructuri cibernetice care susțin servicii publice sau de interes public (...), persoane juridice deținătoare de infrastructuri cibernetice care prelucrează date cu caracter personal (...).”

Însă, pentru a elimina orice dubiu al societății civile privind posibilele acțiuni de tip „Big Brother”, considerăm că este necesară precizarea explicită a faptului că legea protejează persoanele fizice, în condițiile în care chiar art. 4 a) se referă la „asigurarea protejării, în spațiul cibernetic, a dreptului la viață intimă, familială și privată a cetățenilor”.

Așadar, deși sunt de înțeles preocupările instituțiilor abilitate privind riscul unor comportamente nesăbuite manifestate de unele persoane fizice în mediul on-line, ele trebuie corectate mai ales prin educație. În acest mod, oamenii vor căpăta certitudinea că legea îi apără tocmai de eventualele abuzuri ale companiilor și instituțiilor care prelucrează datele lor personale. Printr-un efort comun al instituțiilor statului și al cetățenilor vor putea fi diminuate vulnerabilitățile cibernetice într-o societate modernă, în care informațiile, bunurile și valorile importante pentru fiecare dintre noi sunt tot mai expuse în mediul on-line.

Ca o constatare din spațiul cibernetic al Statelor Unite, sub control guvernamental se află doar 12 procente din spațiul cibernetic – sub control guvernamental –, restul se află în zona companiilor private și a utilizatorilor persoane fizice.

DUPĂ PAUZĂ

## **Domnul Teodor Atanasiu:**

Au mai depus declarații politice următorii senatori:

– din partea Grupului parlamentar al PSD: doamna Gabriela Firea, doamna Doina Elena Federovici, domnul Timotei Stuparu, doamna Gabriela Crețu și domnii Florinel Butnaru, Nicolae Moga, Liviu Pop și Nicolae Bădălău;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii senatori: Dan Marian, Emil Marius Pașcan, Gavrilă Ghilea, Traian Igaș, Valeriu Todirașcu, Alin Tișe;

– din partea Grupului parlamentar al UNPR, următorii senatori: Constantin Popa, Haralambie Vochițoiu, Marius Ovidiu Isăilă, Dumitru Marcel Bujor;

– din partea Grupului parlamentar liberal-conservator, domnii senatori: Mihai Niță, Eugen Durbacă, Vasile Nistor;

– din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna senator Rozalia Biró;

– senatori independenți: Gheorghe Saghian și Valer Marian.

Declar închisă sesiunea consacrată declarațiilor politice.

Declarația politică se intitulează „Avatarurile Televiziunii publice”.

Săptămâna trecută, în ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților, am numit prin vot membrii Consiliului de administrație al Societății Române de Televiziune și președintele acestuia. Procedura este aceeași din anul 1994, deci de 22 de ani, de când este în vigoare Legea nr. 41/1994, care reglementează organizarea și funcționarea TVR.

Observația este de interes deoarece, tot de 22 de ani, pentru controlul TVR se duc lupte la nivel politic, în timp ce TVR, în acest malaxor, se luptă cu datoriile, cu creditorii, pentru un nivel acceptabil al încrederii populației, tot mai scăzută în ultimul timp.

În acest context, mă întreb: am făcut măcar un mic pas înainte în eficientizarea activității TVR sau am îndeplinit din nou o simplă procedură parlamentară?

În ultimele zile, în acest domeniu, s-au depus două inițiative legislative: a domnului senator Călin PopescuTăriceanu, președintele Senatului, privind posibilitatea declanșării procedurii de insolvență, dar fără să se pună problema intrării în faliment, precum și a domnului senator Georgică Severin, președintele Comisiei pentru cultură, privind separarea funcției de președinte al TVR de aceea de director general.

Personal, le apreciez ca atare, atât ca atitudine, cât și ca o posibilă soluție, dar am convingerea că acestea sunt doar soluții de moment, de avarie, pentru supraviețuirea acestei instituții de interes național.

Fac această precizare deoarece, așa cum voi arăta foarte pe scurt, criza TVR are cauze adânci, de structură, de mentalitate, de concept, evidentă prin însuși conținutul art. 19 din Legea nr. 41/1994, care stabilește modalitatea de numire a conducerii TVR după aceleași principii și algoritm politic conform cărora sunt numiți prefecții sau șefii structurilor teritoriale de administrație publică.

Afirmația se bazează pe prevederile legii sus-amintite. Astfel, la art. 1 din lege se precizează că Societatea Română de Televiziune este „serviciu public de interes național, independentă editorial”, iar, la art. 4, obiectivele deosebit de generoase ale activității editoriale: respectarea obiectivității și imparțialității în prezentarea realității social-politice și economice interne și internaționale, promovarea valorilor limbii române, ale creației autentice culturale și științifice naționale și universale, a valorilor democratice, civice, morale, sportive etc.

În mod evident, există o contradicție flagrantă între statutul și obiectivele TVR ca serviciu public autonom de interes național, stipulate în art. 1 și art. 4, pe de o parte, și modalitatea partinică de numire a membrilor Consiliului de administrație, prin repartiția numărului de membri numiți de Președinție, Guvern, grupurile parlamentare, conform ponderii acestora, minorități etc., pe de altă parte.

În sensul celor de mai sus, este relevant faptul că în perioada 1989–2016 TVR a avut 12 președinți, plus nouă interimari, deși mandatul este de patru ani, și nu de 11 ani, cum este cazul Germaniei, în condițiile în care legea nu prevede criterii clare pentru evaluarea activității acestora. De asemenea, căderea cotei de audiență a fost deosebit de abruptă, de la 29% în 2004 la 5,5% în 2014, situând Televiziunea Română după instituțiile similare din Macedonia, Grecia, Bulgaria, Turcia, în timp ce la nivel european media cotei de audiență este de 15%, vârfurile fiind Danemarca, cu 68%, Islanda, cu 58%, și Marea Britanie, cu 48%.

Conform analiștilor din media și rapoartelor de activitate, situația actuală a TVR este determinată de trei factori: legea care guvernează funcționarea TVR, situația financiară (taxa TV nu a mai fost indexată din anul 2003) și rolul real pe care Televiziunea publică trebuie să-l îndeplinească într-o societate democratică.

Doresc să închei prezentarea acestor câteva considerente prin a reaminti că la mijlocul anului 2015 au fost supuse dezbaterii publice și transmise Parlamentului, din partea conducerii TVR de atunci, câteva propuneri prin al căror conținut se urmărea tocmai asigurarea unui cadru legislativ modern pentru eficientizarea activității editoriale.

Consider că se impune un efort comun, din partea noii conduceri a TVR, a Guvernului și a Parlamentului, a oricăror organizații interesate, pentru realizarea unei legislații moderne, realiste, adaptate cerințelor actuale, vizând redresarea Televiziunii publice și conturarea unui viitor sigur al acesteia. Pentru că TVR este bun public al poporului român.

Declarația politică este intitulată „Drumul turismului estival – între neglijență și amatorism”.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

În contextul actual, în care o serie de destinații turistice europene ridică un grad crescut de nesiguranță cauzat de amenințările teroriste, România, considerată o țară sigură,

are șansa de a atrage turiștii, devenind una dintre cele mai căutate destinații din Europa.

Potrivit datelor oficiale ale Eurostat la nivelul anului 2015, suntem plasați pe primul loc în UE la capitolul cazării turiștilor în hoteluri și în alte unități de profil. Avem o creștere în 2015 de 15,9%, față de o medie europeană de numai 3,2%.

Deși are o creștere anuală a sosirilor de turiști cu mult peste media europeană, România trebuie să își valorifice potențialul turistic și să investească mai mult și mai rapid în acest sector. În timp ce Bulgaria reușește, cu resurse mai puține, să producă din turism peste 7% din PIB, turismul din România contribuie în proporție de mai puțin de 1% la PIB. Este o certitudine faptul că potențialul nostru este mult mai mare.

Constat cu tristețe că, în acest moment, turismul nu reprezintă un domeniu de interes strategic pentru România. La nivelul politicilor publice turismul este neglijat. Investițiile destinate creșterii acestui sector economic sunt, practic, inexistente.

Mai mult decât atât, nu există o planificare corectă și o exploatare rațională a infrastructurii cu impact economic asupra activității turistice de pe litoral.

Un exemplu de ultimă oră este relevant pentru lipsa de comunicare și conlucrare, ce ar trebui să fie benefice turismului nostru: „Patronatele din turism au aflat cu două zile în urmă, din mass-media, despre anunțul CNADNR privind reparațiile care urmează să fie făcute în plin sezon estival atât pentru podul de la Agigea, cât și pentru un tronson de 40 de kilometri al Autostrăzii Soarelui. Patronatele nu contestă utilitatea lucrărilor, însă atrag atenția asupra faptului că nu există o planificare rațională a exploatării autostrăzii de către CNADNR.”

În plus, nu au fost informate autoritățile din turism și, cu atât mai puțin, mediul privat despre începerea acestor reparații. Există temeri că lucrările anunțate pentru la vară, care vizează reparația unui tronson de autostradă și a podului de la Agigea, vor afecta fluxul de turiști către litoral. Prin urmare, se solicită CNADNR să prezinte un calendar al execuției lucrărilor, din care să rezulte evitarea efectelor economice negative asupra industriei turismului.

Nutresc convingerea că rațiunea va prevala!

Turismul românesc merită o șansă la dezvoltare optimă potrivit potențialului său.

Trebuie să avem o poziție unitară atunci când vorbim de infrastructură.

Nu pot fi de acord cu ideea că titlul promovat în presă

- „Haos și gropi spre mare!!!!” ar putea deveni realitate! Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Cele cinci probleme fundamentale ale sistemului de învățământ preuniversitar românesc”. Stimați colegi,

Având în vedere specificitatea învățământului preuniversitar în comparație cu cel universitar, recunoscând complexitatea problemelor cu care se confruntă sistemul educațional românesc, pe termen scurt, se impun o serie de măsuri complexe și coerente. Măsuri care să conducă la o reformă reală, nu mimată, a sistemului educațional, pornind de la principalele probleme identificate ale sistemului preuniversitar, dar cu influențe asupra întregului sistem.

O simplă întrebare postată pe blogul personal, destinat exclusiv cadrelor didactice – „Care considerați că sunt cele cinci probleme fundamentale ale sistemului de învățământ preuniversitar românesc care, rezolvate, pot conduce la o creștere a calității acestuia?” –, a generat răspunsuri punctuale și argumentate, răspunsuri care pot constitui baza de plecare în elaborarea oricărei strategii pentru a avea un sistem educațional de calitate.

M-aș opri însă asupra unor chestiuni fundamentale fără de care nu putem discuta despre performanță și calitate în sistemul de învățământ: salarizarea cadrelor didactice, finanțarea sistemului educațional, motivarea și formarea profesională continuă a resursei umane, debirocratizarea sistemului de învățământ, reforma curriculară și adaptarea acesteia la nevoile reale ale pieței muncii.

1. Salarizarea cadrelor didactice – înainte de calcule matematice trebuie să conștientizăm rolul pe care îl are în societate personalul din învățământ. Un alt aspect important, desprins din realitatea cotidiană, este acela că, în prezent, salariul minim brut pe țară este de doar 1.050 de lei, în timp ce al unui învățător debutant ajunge la 1.345 de lei brut, iar al unui profesor debutant la 1.367 de lei brut. Cum putem atrage învățătorii, profesorii către catedre, când principala lor grijă rămâne subzistența cotidiană?

2. La nivel național, finanțarea sistemului educațional continuă să reprezinte o problemă, având în vedere că, în timp ce în România procentul din PIB alocat educației depășește cu puțin 3%, media în UE este de 5,25%. Finanțarea de bază a învățământului trebuie să fie o prioritate națională, trebuie să avem o strategie coerentă, pe cel puțin 10 ani. Doar în aceste condiții vom putea discuta despre măsuri reale și realizabile în sistemul de învățământ. O strategie națională pe termen mediu și lung, dar care să nu sufere în timp modificări substanțiale, ar putea conduce, indiferent de culoarea politică a sistemului de guvernare, la coerență, la stabilitate și ar putea produce efecte pozitive în societate.

Ce înseamnă mai mulți bani pentru educație? Înseamnă să avem un sistem la standarde europene, dotări mai bune în unitățile de învățământ, salarii mai mari și formare profesională continuă pentru cadrele didactice. Elevii acestei țări cred că merită să învețe în spații școlare care să aibă autorizații sanitare și de la ISU, pentru a fi în siguranță.

3. Motivarea și formarea profesională continuă a personalului didactic sunt esențiale pentru un act educațional de calitate, ceea ce va conduce la o mai bună pregătire

a elevilor și, totodată, la reducerea abandonului școlar. Digitalizarea și globalizarea implică o sporire a activității didactice și impun, totodată, formarea continuă și pregătirea resursei umane în acest sens. De asemenea, ar trebui luate în calcul și posibilitatea introducerii unei componente flexibile în salarizarea personalului din învățământ care să permită motivarea și atragerea tinerilor către acest domeniu, precum și necesitatea menținerii personalului prin stimularea perfecționării activității și a calității în cariera didactică.

4. Debirocratizarea sistemului de învățământ – birocratizarea excesivă determină orientarea cadrului didactic către întocmirea de hârtii, justificări sau dosare și neglijarea parțială sau uneori aproape totală a lucrului efectiv cu elevii. Câteva ore petrecute printre hârtii nu egalează cinci minute cu un copil care are realmente nevoie de sprijin.

5. Reforma curriculară și adaptarea ofertei educaționale la nevoile pieței muncii – în momentul de față avem de-a face cu un curriculum complex, însă neracordat la cerințele pieței muncii, axat în proporție de aproape sută la sută pe noțiuni teoretice. Într-adevăr, sistemul de educație din România este unul teoretic, este un sistem care a adus rezultate, dar consider că acum este depășit de situația economică și de nevoile sociale. La baza tuturor incoerențelor și sincopelor sistemului de educație stă o mentalitate neîndreptată spre o societate eficientă și productivă. Pe măsură ce se vor crea oportunități și locuri de școlarizare adaptate nevoilor sociale, cu atât locurile de muncă vor fi mai ușor de găsit, iar sistemul de educație românesc nu va produce șomeri cu sau fără diplomă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică este intitulată „Susținerea natalității, fără dileme bugetare”.

O declarație recentă a premierului Dacian Cioloș ne arată care sunt prioritățile guvernamentale. În orice caz, susținerea natalității nu se află printre acestea.

Prim-ministrul ne spune că „banii pentru indemnizații nu vor fi dacă nu ne spune Parlamentul de unde trebuie să tăiem”, referindu-se la recentele modificări legislative, benefice pentru mame și stimularea natalității, adoptate de Comisia pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților. Modificările sunt bine-venite, întrucât ele elimină plafonul maxim de 3.400 de lei, iar indemnizația va fi în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani, dar și alte modificări necesare. Scopul este clar: încurajarea natalității.

Până la urmă, ne putem întreba: ce societate poate privi în viitor dacă natalitatea este scăzută, iar statul nu face mare lucru pentru a o încuraja? O întrebare care nu angajează resurse bugetare, ci doar puțină disponibilitate de a ne gândi care sunt cu adevărat prioritățile naționale.

Poate că declarația prim-ministrului ar fi fost oportună dacă natalitatea era un punct forte al societății românești. Ei bine, statistica ne spune altceva. Datele INS, preluate și pe site-ul Eurostat, arată că în anul 2013, în România, s-a înregistrat cel mai mic număr de născuți vii față de anul 2000: 182.313. Practic, din anul 2009, România s-a confruntat cu o scădere a natalității. Rata totală de fertilitate a scăzut de la aproximativ 1,7 la 1,4 din 2009 până în anul 2013. După mai mult de 10 ani ajungem de unde am plecat în anul 2000.

Desigur, statistica pare că nu atinge coarda sensibilă a Guvernului tehnocrat, deși chiar membrii acestuia ar trebui să fie familiarizați cu prelucrarea datelor și relevanța statisticii în elaborarea politicilor publice.

Revenind la declarația prim-ministrului, putem spune așa: dacă este treaba Parlamentului să găsească și sursele de finanțare, atunci treaba Guvernului care mai este? Prim-ministrul Dacian Cioloș ar fi putut să ne transmită sub o altă formulare că este o măsură bună, dar care nu poate fi acoperită bugetar. Sau, și mai bine, că va acorda prioritate mamelor și susținerii natalității, familiei, decât altor proiecte care nu aduc modificări semnificative în bunăstarea românilor. Sau că, la rectificare, va încerca să vadă cum se pot identifica surse de finanțare. Oricum, ideea este că putea fi mult mai deschis decât să dea vina pe Parlament că nu a identificat și surse bugetare.

Până la urmă, practic, aceasta este treaba Guvernului, care trebuie să știe mai bine cum împarte resursele, însă nu poți ignora voința Parlamentului care te-a învestit, nici dacă resursele bugetare nu permit. Trebuie discutat calm și constructiv cum putem să sprijinim natalitatea, fără să aruncăm pisica dintr-o curte în alta.

Declarația politică se intitulează „Necesitatea protecției infrastructurilor critice în contextul extinderii amenințărilor teroriste”.

Protecția infrastructurilor critice a intrat în atenția decidenților politici odată cu preocuparea privind consecințele atacurilor teroriste asupra unor obiective militare și civile din SUA (2001), Madrid (2004), Londra (2005), Paris (2014), Bruxelles (martie 2016). Prima inițiativă legislativă pentru protecția infrastructurilor critice a fost adoptată în 2006, în timpul administrației SUA conduse de președintele Bill Clinton. După cum putem constata, managementul infrastructurilor critice reprezintă o prioritate de securitate națională care trebuie gândită în strânsă legătură cu fenomenul terorist.

Terorismul ca „armă politică” este utilizat mai ales împotriva cetățenilor și a obiectivelor civile, cu scopul de a produce suferință populației, distrugerea infrastructurilor economice și militare, emoție publică și presiuni asupra autorităților pentru a lua decizii în direcția dorită de teroriști. În acest context marcat de globalizarea riscurilor, vulnerabilităților și amenințărilor la adresa securității naționale, regionale și globale, o serie de state (SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda, România) au luat inițiativa elaborării unor strategii naționale pentru protecția infrastructurilor critice. Acestea au fost susținute prin

reglementări legale, crearea unor instituții și mecanisme de cooperare între toți factorii responsabili: guverne, agenții guvernamentale, servicii de informații și de securitate, autorități publice și private care au în administrare infrastructuri critice.

Securitatea națională este influențată nemijlocit de funcționarea continuă a unor sisteme complexe și integrate de infrastructuri care asigură buna funcționare a statului în misiunea sa de a furniza servicii publice de calitate. În acest sens, România, în dubla sa calitate de țară membră NATO și UE, este interesată să dezvolte cadrul legislativ, administrativ și capabilitățile în materie de logistică, resurse umane și inteligență pentru a asigura funcționarea optimă a statului.

Protecția infrastructurilor critice este o activitate care are drept scop asigurarea funcționalității, a continuității și a integrității infrastructurilor critice naționale și europene (transporturile și energia) pentru a descuraja, a diminua și a neutraliza o amenințare, un risc sau un punct vulnerabil. Într-o enumerare fără pretenții de exhaustivitate, PIC se referă la activitățile desfășurate în mod constant pentru identificarea infrastructurilor critice naționale și europene, inventarierea acestora, evaluarea și analiza riscurilor, asigurarea protecției informațiilor clasificate legate de acest domeniu strategic.

Imediat după aderarea României la UE, mai exact în aprilie 2007, Consiliul Uniunii Europene a adoptat concluziile cu privire la Programul european privind protecția infrastructurilor critice, în care a reiterat faptul că statelor membre le revine responsabilitatea finală de a gestiona măsurile de protecție a infrastructurilor critice din interiorul frontierelor naționale. Climatul de stabilitate și securitate este condiționat de buna funcționare a rețelelor de infrastructuri critice, necesitatea protecției acestora fiind un element esențial pentru evitarea perturbării grave a societății.

În România, desemnarea infrastructurilor critice naționale/europene la nivel național, evaluarea necesității de a îmbunătăți protecția acestora în scopul creșterii capacității de asigurare a stabilității, securității sistemelor economicosociale și protecției persoanelor au fost reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98 din 2010. Se impune reactualizarea Strategiei naționale pentru protecția infrastructurilor critice, document adoptat în anul 2011, în acord cu noile provocări în materie de securitate națională și regională, ținând cont și de amplificarea fenomenului terorist chiar pe continentul european.

Reactualizarea acestei strategii trebuie urmată de adoptarea unui plan de acțiune coordonat de o autoritate națională în domeniu, care să fie coordonată de Guvern și, eventual, aflată sub control parlamentar. Atacurile teroriste din această lună de la Bruxelles, capitala politică a UE, asupra unor infrastructuri critice precum metroul bruxellez, aeroportul și amenințarea teroristă îndreptată asupra unei centrale nucleare din Belgia impun o abordare unitară, coerentă, strategică a managementului infrastructurilor critice de pe teritoriul național.

Declarația politică este intitulată „Feriți-vă din răsputeri de rețeta «toleranței» minoritare”.

Domnule președinte,

## Distinși colegi,

Am ajuns, într-un mod rușinos, noi, cei care locuim în județele Mureș, Harghita și Covasna, să ne cerem scuze pentru că pretindem să ne fie respectate drepturile constituționale, ca români. În centrul țării, tot mai des, românilor care participă la concursurile pentru ocuparea unui post în cadrul unei instituții publice li se pretinde să cunoască limba maghiară. În unele comunități, românii nu au nici măcar dreptul la educație în limba română, întrucât, chipurile, nu sunt destule solicitări pentru constituirea unei secții cu acest specific. Separatismele etnice în educație funcționează, în schimb, pe deplin. La manifestările publice, în comunitățile în care românii sunt minoritari, nu are acces și cultura, actul artistic în limba română, pentru că ar leza interesul electoral al primarului și al consiliului local. Se motivează astfel că limba română nu are adresant. În unitățile de învățământ de limbă maghiară, transformate în secții de propagandă politică, este denaturată istoria României și se pledează fățiș pentru autonomie teritorială pe criterii etnice și pentru așa-zisul „Ținut Secuiesc”, regăsit chiar în afișajele și panotajul informativ de la intrarea în școală. Politicienii maghiari își poartă campaniile electorale în același registru, asumând proiecte vizând divizarea etnică a învățământului, de la cel primar, gimnazial, până la cel universitar, iar mass-media de limbă maghiară consfințește propagandistic consecvent această viziune separatistă etnic.

Dacă ai cumva tupeul, ca român, să pledezi împotriva segregaționismului, a iredentismului și a etnocentrismului, a separatismului minoritar contagios și grețos, ești automat etichetat ca naționalist extremist și, eventual, șovin sau xenofob. Personal, am susținut dintotdeauna multi și pluriculturalismul, care reprezintă un filon de bogăție spirituală și de completitudine în spațiul transilvan. Voi promova în continuare comuniunea de valori identitare și climatul etnic frățesc care ar trebui să ne caracterizeze pe noi, cei din inima României. Cu atât mai mult, voi susține prezervarea valorilor culturale și a identității spirituale pentru toți concetățenii, nediscriminatoriu în raport cu etnia lor, pornind însă de la o premisă fundamentală: respectul față de statul român.

Vă întreb însă: ce stat de drept al acestei lumi permite batjocura, disprețul și subminarea la adresa valorilor sale primordiale? Ce stat îngăduie desconsiderarea și umilirea propriilor cetățeni? Vă întreb: de ce trebuie ca noi, românii din județele Mureș, Harghita și Covasna, să fim asimilați propagandistic așa-zisului „Ținut Secuiesc”? De ce îngăduie instituțiile statului român să ne fie încălcate drepturile constituționale și să fim batjocoriți în propria noastră țară?

Vă prezint o mică mostră din atmosfera vitriolantă pe care încearcă politic unii să ne-o făurească la Târgu-Mureș. Redau conținutul unui articol care a fost publicat în cotidianul

de limbă maghiară cu cel mai mare tiraj din județul Mureș. Este un articol-răspuns la solicitarea unui consilier local care a avut „nerușinarea și neobrăzarea” să pretindă unei primării, din imediata vecinătate a municipiului Târgu-Mureș, ca la o manifestare publică aniversară să asigure prezența pe scenă și a unor artiști de limbă română. Evident, solicitarea sa a fost respinsă și considerată inacceptabilă, din lipsă de resurse, dar iată ce replică a primit acel român minoritar din partea redactorului-șef al cotidianului maghiar:

„Fără protestele celor stabiliți aici din alte părți deja nu se pot desfășura normal nici măcar zilele satelor. Venetici străini de cultura și tradițiile comunității (maghiare n.m.) își revendică locul și ar reprograma chiar și ordinea dansurilor. Îmbrăcați în straie ce nu aparțin acestor meleaguri, ei doresc să-și demonstreze – inclusiv lor înșiși – prezența istorică. Dar ei s-au așezat aici abia de un deceniu sau două, aduși de febra dezvoltărilor imobiliare mai avantajoase. Degenerarea satelor cu majoritate maghiară din jurul municipiului Târgu-Mureș a căpătat o amploare îngrijorătoare. În timp ce noi ne plângem doar că pierdem teren în fosta capitală a secuimii, încetul cu încetul pierdem și mediul dătător de viață al localităților periurbane. Corunca este poate cel mai strident caz. În urmă cu 25 de ani, prezența celor de limbă maternă română nu atingea nici măcar trei la sută, în prezent se apropie periculos de raportul 50-50%. Iar acest fapt indică pentru noi nu o remiză, ci un meci pierdut. Cuantificabil și în bani. Fiindcă ei revendică utilități și drumuri asfaltate către șireagurile de vile răsărite din pământul arabil. Pe bună dreptate, este dreptul lor de cetățean contribuabil, dar și «băștinașii» cu vechime de generații își au așteptările lor îndreptățite. Locuitorii acestei localități pașnice până-n prezent ar dori să evite «joaca» inutilă de-a excluderea etnică. Acum ei sunt cei obligați să-și ceară scuze de la cei care s-au stabilit aici recent. Avocații nepoftiți ai acestora din urmă au denunțat primăria, încă de anul trecut, atât la corpul de control al prefecturii, cât și la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Acum deja își ascut condeiul înainte de sărbătoarea de luna următoare. Nu este exclus să ne putem aștepta la o campanie mai dârză. Doar se știe că aceste manifestări de zilele satului constituie numai un pretext în lupta pentru slăbirea conducerii comunei, pentru preluarea scaunelor de primar și de consilieri (de către români n.m.). Deoarece locuitorii cartierelor de vile înființate de-a lungul drumului european sunt atâta de străini locului, încât nici măcar n-au umblat încă în centrul satului. Nu le pică în drum. Majoritatea lor își duc copiii în școlile din oraș. La sfârșit de săptămână se simt acasă în satele lor din Câmpia Transilvaniei și de pe Valea Gurghiului, nu în această comunitate secuiască. Însă, din păcate, calul troian a fost deja introdus pe furiș în grădina Castelului Toldalagi, aflat în paragină. Cu toate acestea, încă nu e totul pierdut, iar Universitatea Sapientia poate contribui la reînnoirea caracterului maghiar al așezării nu numai prin spiritualitatea sa, ci și prin evenimentele, investițiile sale ce servesc păstrarea comunității. Doar-doar Corunca nici în următoarele decenii nu se va dovedi veriga slabă din lanțul localităților periurbane” – conchide autorul.

Aviz necunoscătorilor: nu, acesta nu este un articol scris la vremea ocupării Ardealului în urma Diktatului de la Viena! Este un mesaj actual, al zilelor noastre, care vădește pe deplin unele mentalități și complexe minoritare, circumscrise unei pretinse și adesea clamate nerealist toleranțe etnice. Iar autorul nu este vreun extremist cu creierul spălat de manipulări și îndoctrinări, ci este redactorul-șef al ziarului mureșean „Népújsag”, care, pesemne, reflectă o stare de spirit pe placul cititorilor săi. Iar astfel de mesaje abundă în comunicarea interetnică și multiculturală, fiind adesea convertite în capital politic electoral pentru cei cărora nu le pasă că, semănând constant vânt(uri), riscă să culeagă furtună.

Așadar, românii au ajuns „venetici străini” în propria lor țară. Ei nu au voie să se stabilească unde cred de cuviință, întrucât perturbă configurația etnică a unor localități și slăbesc conducerea acestora, aspirând cu nesimțire la preluarea funcțiilor de primar și consilieri. Ba, mai mult, au și neobrăzarea să pretindă manifestări publice în limba română cu ocazia unor evenimente aniversare locale... Aceasta este, de fapt, rețeta „toleranței” minoritare cu care au fost tratați și izgoniți românii din județele Harghita și Covasna. Din fericire, până acum, în județul Mureș nu a avut succes...

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică se intitulează „Cât de acri s-au dovedit strugurii relaxării fiscale?”.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Conform informațiilor diseminate public recent de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, veniturile totale colectate în ianuarie 2016 s-au ridicat la 19,25 miliarde de lei, depășind programul de încasări cu 14%, fiind în același timp cu 16% mai mari decât veniturile colectate în ianuarie 2015 și reprezentând o pondere în PIB de 2,58%.

Surprinzătoare pentru unii, plauzibile pentru alții, aceste rezultate au fost obținute în ciuda sau, mai exact, ca o consecință a măsurilor de relaxare fiscală introduse de la începutul acestui an, reducerea cotei generale de TVA de la 24 la 20% și a impozitului pe dividende de la 16 la 5% fiind doar câteva dintre acestea.

Nu puțini au fost însă cei care se pregăteau să cânte prohodul acestor măsuri înainte de a le experimenta, suspectând noua filosofie bugetară de populism electoral și nesustenabilitate într-un an cu două rânduri de alegeri.

Pe de altă parte, datele publicate de ANAF relevă că încasările bugetare suplimentare sunt contrabalansate de scăderi ale veniturilor din redevențe cu 54,4 milioane de lei, din dividende cuvenite statului cu 59,8 milioane de lei, ale sumelor rezultate din emiterea certificatelor verzi cu 66,75 milioane de lei și ale impozitului pe veniturile suplimentare obținute ca urmare a reglementării prețurilor

din sectorul gazelor naturale, impozitului pe veniturile din exploatarea resurselor naturale, impozitului pe monopolul din sectorul energiei electrice și al gazului natural cu 24,8 milioane de lei.

Dacă scăderea prețului la țiței poate justifica, măcar în parte, diminuarea veniturilor din redevențe, reducerea celorlalte stipendii bugetare se cere analizată amănunțit.

Poate ar fi momentul ca Guvernul să ia taurul de coarne și să încerce echilibrarea acestor încasări bugetare prin impunerea suplimentară a producătorilor de petrol și gaze, care, pe lângă redevențe, ar urma să suporte și un așa-numit „impozit petrolier” de 35% pe profitul din _upstream_ , primind în schimb posibilitatea unei deduceri suplimentare de 15% pentru investițiile noi.

Implementarea acestei măsuri de sorginte liberală este la îndemâna Cabinetului tehnocrat, cu atât mai mult cu cât adoptarea ei ar depresuriza cheltuielile publice altminteri inerente unui an electoral, risipind riscul unor derapaje de la politica preventivă a Pactului de stabilitate și creștere al Comisiei Europene.

În caz contrar, statul va demonstra că rămâne același prost administrator al unor resurse care se împuținează pe zi ce trece.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Când investițiile lipsesc, nu avem dreptul să cerem performanță!”.

## Distinși colegi,

De fiecare dată când cetățeni români obțin distincții și medalii pentru performanțe, fie sportive, fie culturale, este un motiv de mândrie pentru toată națiunea. Cu toate acestea, puține sunt cazurile de performeri unde „statul” are o anumită contribuție. Și aceea, cel mai adesea, vine după obținerea unor distincții. Aceasta, deoarece de mai bine de 25 de ani tratăm, la nivel național, investițiile în anumite domenii – sport, cultură, cercetare, educație, sănătate – și în infrastructura sectorială aferentă ca fiind neprioritare. Socoteala simplă și simplistă a raportului bani investiți – bani câștigați nu iese mai niciodată pozitivă.

Se uită adesea că aceste domenii nu au fost încurajate decenii întregi și nu sunt nici pe total pregătite să aducă și rezultate financiare pe lângă cele specifice. Se uită adesea că un popor educat, sănătos sau care se dezvoltă cultural și sportiv are și alte rezultate pe plan internațional, și altă prestanță. Se uită adesea beneficiile indirecte pe care le aduc în comunitate aceste infrastructuri specializate.

Reamintesc aici că avem obligația față de cetățenii noștri să le oferim, ca stat, o bază de plecare pentru educație, sănătate, cultură, sport și pentru performanță. Abia după ce creăm infrastructura putem emite și pretenții la rezultate. Și acest lucru s-a dovedit deja, atât printr-un exemplu pozitiv, cât și printr-unul negativ.

Deși România și-a luat angajamentul de a se pregăti și investi în infrastructură, ar putea pierde dreptul de a organiza meciurile preconizate din Campionatul European de Fotbal din 2020. A fost la un pas de a pierde organizarea Campionatelor Europene de Gimnastică din 2017, din lipsa sălii programate, dar nefinalizate.

Pe de altă parte, în ultima perioadă, Clujul a devenit capitala sportului românesc, datorită investițiilor efectuate în infrastructura sportivă din județ de administrația publică locală în ultimii șase-șapte ani. Investiții care își demonstrează permanent utilitatea pentru comunitate. Investiții care au condus la crearea unui alt stil de viață, a unui alt spirit de apartenență la aceleași valori.

De aceea, consider necesar să ne aplecăm, ca stat, ca autoritate, pentru conturarea unei strategii naționale, una care să încurajeze participarea activă a mediului privat la implicarea în aceste domenii.

Declarația politică se intitulează „Stoparea incidentelor de ucidere și torturare a animalelor”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Așa cum știți, am înaintat o propunere legislativă asupra Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor, fiind marcat de necesitatea înăspririi pedepselor pentru cei ce torturează, chinuie și omoară animalele. Chiar luna aceasta, în data de 16 martie, scene de o cruzime rară au fost filmate la un târg de animale din comuna Bahnea, județul Mureș, fiind prezentate opiniei publice prin intermediul presei. Un cal a fost bătut în cel mai bestial mod, vreme de minute în șir, de către stăpânul său și alți doi indivizi. Calul a fost biciuit în repetate rânduri, în timp ce este pus să tragă mai multe dale de beton. Deși oamenii prezenți la târg au atras atenția indivizilor să nu mai chinuie animalul, aceștia au rămas impasibili, fapt ce demonstrează cu câtă ușurință sunt luate legile care previn aceste acte inadmisibile.

Societatea românească se confruntă, din ce în ce mai des, cu asemenea cazuri de cruzimi asupra animalelor, ceea ce impune stoparea de urgență a acestor barbarii care, pe lângă gradul de pericol social pe care îl presupun prin mediatizarea și forța de care internetul se bucură, fac numele României și al românilor rău famat în întreaga lume.

Legea pe care am promovat-o, care prevede pedepse mai mari, apreciem că poate duce, în timp, la diminuarea și chiar la încetarea acestor acte de violență. Problemele de zi cu zi ne-au determinat să privim acest fenomen, al modului în care sunt tratate animalele, ca un indiciu important al gradului de civilizație a societății noastre. Numeroasele acte de cruzime comise față de animale au devenit subiect uzual de breaking news, arătând fără urmă de îndoială că în România zilelor noastre animalele sunt victime constante ale unor iresponsabili și trebuie apărate față de aceste abuzuri. Zilnic se înregistrează cinci-șase cazuri de maltratare, schingiuire, mutilare, otrăvire și împușcare a animalelor. Toate aceste cazuri de violență sunt sesizate de ONG-urile de protecție a animalelor și de voluntari, care în mod curent

adună de pe străzi și transportă la clinici animale cu membre tăiate, bătute și lăsate să agonizeze.

Supunerea animalelor la suferințe inutile sau chiar uciderea acestora este pedepsită, conform legilor în vigoare, cu amendă sau cel mult închisoare de la trei luni la un an, pedepse care sunt mult prea blânde pentru acest tip de infracțiune. Societate civilă este din ce în ce mai revoltată atunci când astfel de situații sunt prezentate în presă, la televizor și pe internet, solicitând pe bună dreptate pedepse mai mari, pedepse cu executare în regim de detenție. O petiție în acest sens a fost inițiată în mediul on-line de către Mișcarea Dreptate pentru Animale, sub titlul „Cerem pedepse mai mari pentru cei ce abuzează, torturează și omoară animale”, demers ce a adunat până în prezent peste 50.000 de semnături.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

De multe ori problemele economice și sociale cu care ne confruntăm ca țară au făcut ca alte probleme foarte importante, cum este cea prezentată astăzi, să treacă în plan secund. Însă trebuie să acționăm cu maximă fermitate când observăm astfel de comportamente inumane, fiindcă este aproape o axiomă faptul că acela care nu iubește animalele nu iubește nici oamenii. Totodată, țin să subliniez foarte clar că astfel de incidente, care aduc serioase deservicii de imagine României, nu ar fi atât de pronunțate dacă Poliția Animalelor și celelalte instituții de stat abilitate și-ar lua mai în serios rolul pentru care au fost înființate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică este intitulată „Legile inutile slăbesc puterea legilor necesare”.

La 30 martie 1830 s-a încheiat redactarea Regulamentelor Organice – primele acte constituționale de pe teritoriul României. În 1923 a fost promulgată, prin decret regal, Constituția României Mari, votată de Parlamentul României la 26 martie, fiind considerată ca una dintre cele mai avansate și democratice Constituții din Europa acelui timp.

Nu întâmplător am evidențiat, la sfârșit de martie, aniversarea acestor două evenimente majore din istoria României. Am dorit numai să atrag atenția Legislativului asupra necesității unor coduri juridice stabile și concise, fără de care nu putem vorbi despre progresul unei țări. De asemenea, vreau să recunoaștem, dacă e posibil, că acele coduri de legi la care facem trimitere au fost atât de temeinic alcătuite, încât au rămas valabile pe o mare durată de timp. Așa s-ar putea explica și dezvoltarea fără precedent a României în perioada interbelică.

Am putea afirma că, în zilele noastre, România funcționează pe baza unor astfel de legi? Evident, nu. Începând cu legea fundamentală, putem constata că o serie de legi nu numai că nu sunt de natură să asigure progresul social și economic de care avem nevoie, dar că precaritatea elaborării lor frânează dezvoltarea. Sau, după cum spunea iluministul francez Charles de Secondat, „legile inutile slăbesc puterea legilor necesare”.

Departe de mine intenția de a umbri, în vreun fel, activitatea parlamentarilor. Numai cine nu cunoaște dificultățile muncii noastre ar putea emite opinii depreciative în privința eforturilor necesare pentru elaborarea unei legi. Sunt convins că fiecare dintre noi ar dori ca legea pe care o inițiază să fie cea mai bună și perfect funcțională. Dar nimeni nu este perfect, cu excepția Marelui Creator. Totuși, cred că este necesară o atitudine mult mai pragmatică în evaluarea necesităților pe care le reclamă ansamblul general al legilor pe baza cărora funcționează statul român și care trebuie să accelereze procesul de modernizare a României pe toate planurile: politic, administrativ, economic, sociocultural. Reformele de care avem nevoie sunt posibile doar cu susținerea unor legi adecvate, dar care nu afectează legile fundamentale de organizare a țării.

Vrem cu toții ca România să devină mai atractivă pentru marii investitori, străini sau autohtoni. Din păcate, instabilitatea unor legi îi descurajează. Ritmul rapid al evoluției globale a societății impune, desigur, legi și reguli adaptate la schimbarea permanentă a civilizației. Dar modificarea permanentă și lipsită de viziune a unor coduri de legi, așa cum constatăm că se întâmplă în zilele noastre, nu este soluția favorabilă unor reacții optimiste din partea populației, care plătește prețul incompetenței unor conțopiști.

Cadrul legislativ actual n-a reușit, întru totul, să creeze „starea de normalitate” la care aspirau românii în zilele fierbinți ale anilor ’90. Mai sunt destui funcționari ai statului care, prin comportament, demonstrează că nici măcar nu cunosc și, în niciun caz, nu respectă raportul dintre instituțiile fundamentale ale statului. Este necesară eradicarea grabnică a unor astfel de atitudini comportamentale care provoacă nemulțumiri și degringoladă. Schimbarea despre care vorbesc se poate face începând din Parlament, iar noi ne-am putea strădui să facem asta până la terminarea mandatului în curs. Să legăm numele nostru de un viitor mai bun al României.

Declarația politică se intitulează „Contribuția de asigurări sociale de sănătate”.

Contribuția de asigurări sociale de sănătate este una dintre cele șapte contribuții obligatorii pe care angajatorul are obligația de a le reține și de a face viramentele în cauză periodic (lunar/trimestrial) în contul bugetului asigurărilor sociale și fondurilor speciale (BASS). Aceasta este distribuită ulterior către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Având în vedere Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2016 și Legea bugetului de stat pentru anul 2016, publicate în Monitorul Oficial, cotele de contribuții ce trebuie plătite de către angajator și angajat în 2016 sunt următoarele:

– 5,2% (angajator);

– 5,5% (angajat).

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, persoanele fizice care nu obțin venituri sunt obligate să achite contribuția la sistemul public de sănătate (CASS) și să depună o declarație fiscală la Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Cu excepția unor categorii de persoane, toată lumea are obligativitatea achitării acestei contribuții.

În prezent, deși cotizezi, de cele mai multe ori, din lipsa fondurilor destinate diverselor analize, ești nevoit să suporți costul acestora tot din buzunarul tău. Astfel, ești nevoit să plătești de două ori. Chiar și internat, trebuie să-ți asiguri tratamentul, motivat de faptul că nu sunt/nu mai sunt bani. Trebuie să avem norocul să ne îmbolnăvim la început de lună sau suntem nevoiți să stăm la rând ore în șir, în speranța că vom apuca o programare la analize decontate de casa de sănătate sau orice altă investigație mai amănunțită.

Dacă tot sunt obligatorii reținerea, înregistrarea ca asigurat și virarea contribuției către bugetul de stat, ar trebui constituit câte un fond individual unde se va colecta contribuția fiecăruia. Atunci când cetățeanul-contribuabil trebuie să meargă la medic, plata să fie suportată din acel fond și doar în funcție de investigații să se facă plăți suplimentare.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Situația alarmantă în care a ajuns RAFO Onești”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Situația de la RAFO Onești se înrăutățește pe zi ce trece. Ieri au demarat proteste ale salariaților, întrucât aceștia nu și-au mai primit drepturile salariale de la începutul acestui an.

Ca senator de Onești, am fost preocupat de soarta rafinăriei și am făcut până în acest moment multiple demersuri parlamentare. Aș aminti interpelarea adresată ministrului economiei, interpelarea adresată prim-ministrului României, declarația politică privind situația locurilor de muncă de pe platforma RAFO Onești.

Din păcate, toate aceste demersuri au rămas practic nerezolvate, iar situația muncitorilor de pe platformă s-a înrăutățit. Îngrijorător este faptul că sindicatul de la RAFO, în loc să apere drepturile muncitorilor, încearcă să caute scuze acționarului majoritar Petrochemical Holding. La momentul preluării societății RAFO, mai exact în toamna anului 2006, de către acest acționar majoritar, compania era în plin program de reorganizare, mai dispunea de un număr de peste 2.000 de salariați și promitea că va repune unitatea în funcție, fără a diminua numărul locurilor de muncă.

Anul 2008 a fost, practic, ultimul an în care în rafinărie se mai producea motorină sau benzină, iar de atunci afacerile companiei au constat doar în vânzarea de diverse active, utilajele și echipamentele tehnologice fiind păstrate în conservare până la un moment dat, când o parte au fost valorificate ca fier vechi, iar numărul salariaților a ajuns în prezent la mai puțin de 400.

În interpelarea adresată domnului fost prim-ministru Victor Viorel Ponta, în martie 2015, după ce am prezentat pe scurt situația RAFO Onești, am solicitat inițierea acțiunii de control de către Corpul de control aflat în subordinea prim-ministrului privind contractul de privatizare RAFO Onești.

În locul demarării acțiunii de control, am primit un răspuns din partea prim-ministrului care cuprindea lista investitorilor și etapele parcurse, fără a demara acțiunea de control și fără o explicație concretă a cauzelor degradării situației acestei platforme industriale importante pentru economia românească și pentru toți muncitorii din zonă.

Stimați colegi,

Vă supun din nou atenției acest subiect și vă solicit sprijinul pentru a găsi vinovații și pentru a reuși totuși să facem ceva pentru această unitate importantă din economia românescă.

Declarația politică se intitulează „Respectarea demnității umane în penitenciarele din România”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

La sfârșitul anului 2015, instituția Avocatul Poporului a înaintat un raport special privind condițiile de detenție din penitenciare și centre de reținere și arestare preventivă. Acesta ne arată că principala problemă a sistemului de detenție din România este supraaglomerarea închisorilor. În acest raport deosebit de amplu au fost arătate și multe alte probleme existente în penitenciare și în centrele în discuție, fiind, desigur, aduse numeroase soluții pentru remedierea acestora.

Documentul este deosebit de complex și de bine structurat, având în total 392 de pagini. Avocatul poporului, Victor Ciorbea, a precizat la publicarea acestui raport faptul că unul dintre motivele pentru care raportul a fost întocmit este acela de a încerca evitarea pronunțării unei decizii-pilot împotriva României de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Pe scurt, o decizie-pilot, practic, suspendă cauzele asemănătoare de pe rolul CEDO și obligă statul român ca în termen de 18 luni să ia măsuri pentru remedierea problemelor din penitenciare. În caz contrar, România riscă chiar excluderea din Consiliul Europei.

În acest context, reamintesc faptul că neajunsurile din penitenciarele din țara noastră au atras numeroase plângeri împotriva statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Din păcate, dintre statele membre ale Uniunii Europene, România este pe primul loc, din 2011 încoace, în ceea ce privește numărul de condamnări la CEDO pentru încălcarea articolului 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, referitor la condițiile de detenție. Articolul 3 face referire la interzicerea torturii și precizează faptul că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”. La nivelul statelor

membre ale Consiliului Europei, România este depășită în mod constant numai de Rusia, iar în anii 2011 și 2013 și de Turcia și Ucraina. Numai în perioada 1 ianuarie – 1 septembrie 2015 au fost pronunțate 24 de hotărâri de condamnare a României pentru violarea art. 3 din convenție, dintre care 17 erau definitive.

Este important să luăm aminte la soluțiile propuse în raportul menționat și, mai ales, să facem tot ce ne stă în putință pentru a evita excluderea României din Consiliul Europei. Este necesar să fie adoptate măsuri ferme pentru implementarea unor soluții clare, care să îmbunătățească starea și condițiile deținuților sau ale persoanelor arestate preventiv din țara noastră. Așa cum menționează raportul, principalele soluții sunt scurtarea perioadei de detenție în care deținuții pot apela la sistemul de eliberare condiționată, reducerea pe cât posibil a cazurilor de aplicare a măsurii arestului preventiv și eliberarea condiționată a deținuților aflați în executarea ultimilor trei ani din pedeapsă. Desigur, așa cum se precizează și în raport, soluțiile propuse exclud infracțiunile și pedepsele aplicate pentru infracțiunile de corupție și violență.

Să nu uităm că privarea de libertate trebuie considerată o sancțiune sau măsură extremă și, de aceea, trebuie impusă numai când, din cauza gravității infracțiunii, orice altă sancțiune sau măsură ar fi evident inadecvată.

Din păcate, aglomerarea penitenciarelor este alarmantă. În luna noiembrie 2015, în unitățile penitenciare se aflau 28.383 de persoane private de libertate, potrivit raportului, care citează site-ul Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). Luând în considerare normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, care prevăd că fiecare deținut trebuie să aibă la dispoziție un spațiu de 4 metri pătrați și 6 metri cubi de aer, capacitatea totală de cazare a ANP este de 18.781 de persoane. Astfel, în decembrie 2015, la data publicării raportului, indicele de ocupare era de 151,31%.

În materie de soluții pentru rezolvarea problemei supraaglomerării, raportul a identificat trei modalități prin care timpul petrecut de persoanele private după gratii poate fi scurtat: acordarea dreptului de eliberare condiționată pentru deținuții care au executat jumătate din pedepsele lor, scurtarea timpului minim care urmează să fie petrecut în închisoare și introducerea unui sistem de executare gradată a sentințelor. În raport se considera că eliberarea condiționată poate părea măsura cea mai promițătoare în privința reducerii lungimii perioadei de detenție. Este și cea mai inteligentă, deoarece se bazează pe ideea reîntoarcerii planificate în cadrul comunității, cu sprijin, asistență și supraveghere.

Alte măsuri includ implicarea voluntarilor (inclusiv a reprezentanților organizațiilor neguvernamentale) în aplicarea măsurilor alternative, având ca obiective reducerea riscului de recidivă, dezvoltarea relațiilor intercomunitare, după cum rezultă din Regulile ONU privind standardele minime privind măsurile necustodiale (Regulile de la Tokyo) și reînființarea Institutului Național de Criminologie, care să aibă ca atribuții realizarea periodică a unor statistici referitoare la rata criminalității, natura infracțiunilor săvârșite, numărul infractorilor recidiviști, propuneri pentru reducerea riscului de recidivă, printr-o politică socială și penală.

În acest context, doresc să atrag atenția și asupra ordonanței propuse recent de către Ministerului Justiției privind cărțile științifice scrise în penitenciar. Consider că această ordonanță nu este cea mai bună soluție în acest caz și cred că este de dorit ca Guvernul să aducă lămuririle necesare printr-o hotărâre care să stabilească reguli clare prin care o carte scrisă în regimul din penitenciar poate fi considerată științifică.

Nu în ultimul rând, este de datoria noastră să ne implicăm în adoptarea unor măsuri care să ducă la implementarea a cât mai multe din soluțiile prezentate în raport. Nu este normal ca, după atâția ani de procese la CEDO împotriva statului român din partea deținuților, să nu existe demersuri clare de reducere a gradului de ocupare a penitenciarelor. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât în Codul penal există numeroase măsuri alternative regimului închis. În definitiv, este de o importanță majoră să se arate prin soluții clare faptul că limitarea drepturilor și libertăților nu limitează demnitatea umană, valoare incontestabilă care trebuie apărată de un stat care se dorește a fi democratic.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia.

Declarația politică este intitulată „Menținerea pensiei în plată pentru schimbarea gradului de invaliditate”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor,

Doresc să vă atrag atenția astăzi asupra unui lucru despre care ați mai auzit vorbindu-se, dar care are numeroase fațete. Tocmai de aceea este nevoie să ne concentrăm pe câte una dintre ele pentru a putea rezolva, încetul cu încetul, problema principală – discriminarea persoanelor cu dizabilități.

După cum știți, discriminarea reprezintă acțiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de anumite drepturi în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate. Să nu uităm că dizabilitatea se referă la afectarea uneia sau mai multor funcții esențiale ale omului, prin care îi este diminuată libertatea de expresie sau capacitatea de acțiune. Din cauza discriminării, persoanelor cu dizabilități le sunt marginalizate și, adesea, le sunt încălcate anumite drepturi fundamentale.

Conform datelor statistice disponibile la nivel european, aproximativ 80 de milioane de persoane din Uniunea Europeană au o dizabilitate, motiv pentru care se confruntă cu obstacole în viața de zi cu zi. În general, persoanele cu dizabilități sunt excluse din viața socială, iar șansele de a participa la viața publică sunt limitate. În plus, persoanele cu dizabilități se află în imposibilitatea de a se angaja sau de a-și câștiga existența din cauza discriminării la locul de muncă.

Există numeroase măsuri care pot duce la combaterea discriminării sau, mai realist vorbind, la o diminuare accentuată a acestui fenomen. În acest sens, Uniunea Europeană a ratificat Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD), care a fost semnată de toate statele membre UE.

CDPD subliniază importanța includerii în viața publică a persoanelor cu dizabilități. Astfel, guvernele trebuie să aibă în vedere nevoile persoanelor cu dizabilități în toate politicile, programele și acțiunile lor.

Din păcate însă, inechitățile și discriminarea pot apărea chiar și în urma unor măsuri luate de către stat și este de datoria noastră să le identificăm și, mai ales, să le corectăm cât mai repede cu putință, pentru a evita ca efectele lor negative să se permanentizeze.

Menționez, în acest context, situația deosebit de dramatică în care se regăsesc numeroase persoane care sunt încadrate în diverse categorii de invaliditate. Mai exact, în cazul în care apare situația unui diagnostic agravat, starea persoanei deteriorându-se, aceasta este încadrată la un alt grad de invaliditate. În aceste condiții, se face o reevaluare și a pensiei de care aceasta trebuie să beneficieze. Din păcate, bolnavului i se reduce pensia de invaliditate, întrucât se reduce cotizația luată în considerare. Cu siguranță sunteți de acord că acest lucru este revoltător și consider că trebuie să ne implicăm de urgență pentru a analiza în profunzime situația și pentru a stabili cu exactitate de unde apar mai exact aceste diferențe și pentru a le elimina cât mai repede.

Este necesar ca, în cazul în care apar diferențe majore între cuantumul indemnizațiilor care se cuvin persoanelor aflate în grad de invaliditate, să fie interpretate în sens corect față de bolnav. Mai precis, acestuia trebuie să i se acorde indemnizația mai avantajoasă dintre cele două rezultate în urma calculului efectuat de instituția abilitată.

Legislația privind indemnizațiile persoanelor cu dizabilități trebuie să fie unitară, clară și corectă, pentru a nu se mai omite diferențe privind metodele de calcul și de atribuire a acestor ajutoare fără de care atât de mulți dintre semenii noștri nu pot duce un trai normal.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian.

## **Domnul Valer Marian:**

Declarația politică se intitulează „O dovadă clară a poliției politice practicate de DNA”.

La începutul lunii februarie 2016 am fost invitat și audiat la Serviciul Teritorial Oradea al Direcției Naționale Anticorupție, în calitate de suspect, pentru o pretinsă complicitate la șantaj, constând într-o declarație politică prezentată în Senat, un denunț penal depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și un articol pamfletar publicat în ziarul „Gazeta de Nord-Vest”, în care era vizat în principal fostul ministru al apărării naționale, Gabriel Oprea, și în subsidiar primarul comunei Odoreu din județul Satu Mare, referitor la care am arătat că s-a făcut o încadrare juridică greșită (fiind aplicate dispozițiile noului Cod penal, intrat în vigoare la 1.02.2014, pentru o faptă pretins săvârșită în octombrie–decembrie 2010), că nu aveam calitatea specială invocată (de președinte al Organizației Județene Satu Mare a PSD) în perioada respectivă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii (lipsind atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă a acesteia) și că nu există nicio probă concludentă în cauză, acuzația întemeindu-se doar pe susținerile mincinoase ale primarului Pop Dumitru Dorel (cercetat pentru zeci de fapte penale, trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni de abuz în serviciu, urmărit penal în prezent de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea pentru mai multe infracțiuni semnalate într-un raport al Curții de Conturi, prin care au fost constatate circa 100 de abateri de nelegalitate și de neregularitate, declarat incompatibil și cercetat pentru conflict de interese de către Agenția Națională de Integritate, dobânditor al unei averi substanțiale pe parcursul celor patru mandate de primar: casă, conac, cabană cu baltă de pescuit, șase spații comerciale, peste 100 de hectare de teren și altele), care timp de cinci ani nu a formulat vreo sesizare în acest sens.

Cu această ocazie, procurorul Cristian Ardelean de la Serviciul Teritorial Oradea al Direcției Naționale Anticorupție a început audierea prin a-mi aduce două acuzații care nu pot fi diagnosticate decât ca prostie imensă sau ca poliție politică. Cum nu este posibil ca doamna procuror-șef Laura Codruța Kövesi să promoveze procurori proști la DNA, rămâne valabilă doar versiunea poliției politice.

Astfel, procurorul de caz m-a acuzat de faptul că, în iarna anului 2012, am organizat proteste antiprezidențiale și antiguvernamentale la Satu Mare și că am intenționat să intru în sediul județean al Serviciului Român de Informații, punându-mi în vedere că deține înregistrări de pe Youtube în acest sens. I-am răspuns succint că este vorba de o chestiune pur politică, precizându-i că în iarna anului 2012 au fost organizate manifestări de protest justificate în toate marile orașe ale României împotriva președintelui Traian Băsescu și a prim-ministrului Emil Boc, care a și demisionat în urma acestora. Iar, referitor la pretinsa tentativă de pătrundere în sediul județean al SRI, i-am răspuns că, în timp ce mărșăluiam împreună cu circa 7.000 de protestatari prin centrul municipiului Satu Mare, am oprit doar câteva minute la colțul străzii pe care era situat acest sediu (unde s-a scandat „Ieși afară, javră ordinară!” și „Cri, cri, cri, ieși afară, SRI!”). Orișicum, personal nu aveam mari curiozități legate de acest sediu, care a adăpostit până în 1989 Securitatea comunistă, întrucât în decembrie 1989 l-am percheziționat la sânge, în calitate de procuror și de vicepreședinte al FSN, împreună cu reprezentanți ai armatei și ai presei locale.

Am încercat ulterior să găsesc explicații pentru astfel de acuzații care nu aveau nicio legătură cu obiectul cauzei, având scop de intimidare și o tentă vădit politică, nelegală și neconstituțională, și am ajuns la concluzia că este posibil ca procurorul de caz (produs al școlii de drept de la Oradea, devenit procuror cu opt ani în urmă) să fi avut simpatii față

de fostul președinte Traian Băsescu și guvernarea PDL. Am găsit și argumente în acest sens:

1. Procurorul Cristian Ardelean a fost numit procuror definitiv (la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, județul Bihor) printr-un decret semnat de președintele Traian Băsescu (nr. 80/8.02.2010).

2. Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, Secția pentru procurori, nr. 65/8.03.2012, care este semnată de vicepreședintele Oana Schmidt-Hăineală, cunoscută drept o suporteră a ex-președintelui Traian Băsescu, i-a fost admisă o contestație în urma căreia a fost promovat în funcție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

3. În anul 2014 a fost transferat la Serviciul Teritorial Oradea al DNA, cu aprobarea procurorului-șef Laura Codruța Kövesi, cunoscută drept o slugă fidelă a ex-președintelui Traian Băsescu.

Probabil că pe procurorul Ardelean l-au deranjat declarațiile și interpelările mele parlamentare la adresa fostului președinte Traian Băsescu și a principalilor săi acoliți din PDL (Elena Udrea, Emil Boc, Sorin Blejnar, Traian Igaș și alții). Probabil că l-au deranjat declarațiile mele politice și interpelările parlamentare la adresa fostului procuror general al României, ulterior procuror-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi („Fără Codruț și Codruța. Demiterea procurorului general al României și a procurorului-șef al DIICOT”, „Laura Codruța Kövesi, procuror general din milă și mită portocalie”, „Cum s-au împărțit parchetele în 2013”, „Controlul statului și al societății în regimul Băsescu”, „Dacă procurorul-șef al DNA n-ar fi trecut dreptul constituțional ca vodă prin lobodă”, „Autosesizarea și sesizarea PICCJ, DNA și DIICOT în legătură cu marea corupție și crima organizată în perioada 2006–2012”, „Justiția și integritatea, pe mâinile odraslelor opresiunii ceaușiste”, „Verificarea și sancționarea abuzurilor în cazul Mariana Rarinca”) și a fostului vicepreședinte al CSM, procurorul Oana Schmidt-Hăineală („Hăi<mă>neala de la CSM”, „Justiția și integritatea, pe mâinile odraslelor opresiunii ceaușiste”).

Cu aceeași ocazie, procurorul de caz mi-a imputat faptul că, împreună cu jurnalistul Ovidiu Ohanesian, am fi pătruns fără drept în casa părinților generalului Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI. I-am răspuns că este o acuzație aberantă, întrucât am intrat în casa părinților generalului Coldea ca urmare a invitației insistente a acestora, iar în locuință aceștia ne-au oferit ceai, cafea, mâncare și băutură, dar am servit doar un ceai și un măr. Mai mult, la despărțire, tatăl generalului Coldea a insistat să primim un flacon cu pălincă de prune din producția proprie, deci în niciun caz nu se poate vorbi de o pătrundere forțată sau de un refuz de a părăsi locuința la cerere.

Pentru a nu fi acuzați de infracțiuni de violare de domiciliu, furt, șantaj sau terorism (faptă de care fostul lider al Grupului parlamentar al PSD din Senat, Ilie Sârbu, mi-a spus în 2012 că m-a acuzat ex-directorul SRI, George Maior), știut fiind că unii procurori DNA au imaginație bogată, după patru ani de la această vizită ne vedem obligați să dăm publicității discuțiile purtate cu părinții generalului Coldea, pentru a elimina orice suspiciune. Până în prezent nu am dat publicității aceste discuții întrucât părinții generalului Coldea, oameni simpli de la țară, aflați la pensie (după ce tatăl a fost tractorist, iar mama poștăriță în comună), ne-au făcut o impresie deosebită, de oameni muncitori, ospitalieri, cumsecade și cu frica lui Dumnezeu, și am considerat că nu au nicio vină pentru răul malefic la care fiul lor, șeful _de facto_ al SRI de 10 ani, a fost autor, complice sau instigator (referitor la care am făcut mențiuni pe larg în declarația mea politică intitulată „Generalul Coldea, câinele de pradă al democrației”, pe care am prezentat-o și în ședința Senatului din 28.05.2013).

Realitatea este că, la mijlocul lunii ianuarie 2012, aflându-mă împreună cu jurnalistul Ovidiu Ohanesian în județul Arad într-un alt scop, am trecut într-o zi, înainte de prânz, prin localitatea de baștină a generalului Coldea, Târnova, și, profitând de prilej, am intrat la primăria comunei pentru a solicita câteva informații legate de eternizatul prim-adjunct al directorului SRI și familia sa. Primarul comunei Târnova, cu apartenență politică la PNL, a devenit însă livid și s-a scuzat că este un subiect de grad zero și nu ne poate ajuta cu nimic. În aceste condiții, am oprit la bufetul sătesc și am întrebat unde este casa părinților generalului Coldea, pentru a face o fotografie de colecție. Foarte amabili, sătenii prezenți ne-au indicat unde este locuința părinților temutului șef al SRI, astfel că am oprit autoturismul cu care ne deplasam la 10-15 metri de aceasta, iar Ovidiu Ohanesian s-a apropiat și a fotografiat-o de pe drumul public. În timp ce fotografia, a ieșit din curtea casei mama generalului Coldea, care l-a invitat insistent la o cafea, dar Ovidiu a venit la autoturism. Mama generalului Coldea l-a urmat până la mașină, unde a insistat timp de circa 10 minute să intrăm în casă pentru a servi o cafea sau un ceai. După ce m-a tras efectiv de mâneca hainei, am acceptat să intrăm pentru a servi un ceai. În scurt timp a apărut și tatăl generalului Coldea, care ne-a îmbiat cu pălincă sau vin, dar am refuzat, precum am refuzat și oferta mamei de a servi ouă și cârnați, acceptând doar un ceai și un măr.

Timp de peste două ore am fost ținuți de vorbă de părinții generalului Florian Coldea, aceștia povestindu-ne mai multe episoade din viața fiului lor (pe care îl numesc Florin) devenit celebru, episoade legate de viața și munca la țară, studiile liceale și universitare, cariera în SRI, sprijinul acordat de un verișor al mamei, generalul SRI Dan Gheorghe (fost ofițer de Securitate, locțiitor al șefului USLA, șef al UM 0215 și șef al Direcției pentru Apărarea Constituției din SRI), sprijinul financiar de un miliard de lei vechi pentru cumpărarea unei locuințe în București, atenționarea paternă că în capitală „calcă în scuipat de mitici”, decorațiile primite de la americani cu care se laudă, problemele mai vechi și mai noi de sănătate, noră, nepoți și altele. La despărțire, tatăl generalului Coldea a insistat să primim un flacon cu pălincă de prune din producția proprie (pe care ni l-a învelit în ziarul județean „Jurnal Arădean” din 13.01.2012 și pe care îl păstrez și în prezent în același ambalaj), iar mama sa ne-a smuls promisiunea că îi vom mai vizita când vom trece prin zonă. Menționez că la început ne-am

prezentat, cu nume și prenume, părinților generalului Coldea, iar la plecare eu le-am înmânat o carte de vizită purtând antetul Senatului României, spunându-le să îi transmită domnului general că într-o zi va fi sunat de pe acest număr. Evoluția evenimentelor ne obligă să dăm publicității așa-zisul debriefing cu părinții generalului Coldea, urmând ca unele amănunte să i le comunic când îi voi da telefonul de care am făcut vorbire.

Referitor la parcursul profesional al generalului Coldea, care a ajuns în câțiva ani general cu trei stele dintr-un „simplu maioraș” (apud Traian Băsescu), țin să subliniez că părinții săi ne-au destăinuit că a urmat „cel mai rău și prost liceu din Arad” (Liceul de petrol și gaze) și că a început facultatea la Timișoara (Institutul Politehnic), de unde a plecat la Academia Națională de Informații, cu sprijinul generalului-unchi Dan Gheorghe. Ulterior, un apropiat al generalului Dan Gheorghe mi-a confirmat acest aspect, relatându-mi că acesta i s-a plâns că nepotul său, Florian Coldea, a picat patru examene după primul semestru din anul doi la Institutul Politehnic din Timișoara și i-a solicitat un sfat pentru a-l salva de repetenție, astfel că i-a recomandat să-l aducă la Băneasa, la Academia Națională de Informații. Conform aceleiași persoane, generalul Dan Gheorghe a fost afectat ulterior de faptul că nepotul său a repetat un an la Academia Națională de Informații, iar după absolvire i-a solicitat din nou un sfat, spunându-i că nu știe în ce compartiment al SRI ar putea fi încadrat nepotul său, întrucât este „cam pămpălău”. Persoana în cauză l-a sfătuit să vorbească cu fostul său subaltern, generalul Ion Ștefănuț, care deținea funcția de șef al Inspectoratului pentru Prevenirea și Combaterea Terorismului din SRI (urmașul USLA), și astfel a început cariera în principalul serviciu secret al țării a lui Florian Coldea, care a fost remarcat și promovat de fostul președinte Traian Băsescu în prima parte a anului 2005, când avea gradul de maior la Inspectoratul pentru Prevenirea și Combaterea Terorismului, și a primit misiunea să transporte o valiză de bani în Irak, în vederea eliberării ziariștilor români luați ostateci în luna februarie a anului respectiv.

Un alt amănunt interesant relatat de părinții generalului Coldea este faptul că acesta are probleme de sănătate din tinerețe, respectiv are probleme cu spatele, cu coloana vertebrală, precum și că este supărăcios din fire, neagreând glumele de niciun fel. Poate că ar merita să se pronunțe în acest sens soția sa, doamna colonel Dorina Coldea (fostă Negru), care i-a fost colegă la Academia Națională de Informații și a devenit psihologul-șef și de serviciu al SRI sub conducerea soțului său (exersându-și îndeosebi competențele în cazul ofițerilor care trebuiau sancționați sau îndepărtați din SRI).

Acuzațiile sus-menționate ale procurorului de caz pot fi confirmate de avocații prezenți și de înregistrările realizate cu ocazia audierii.

P.S. În transcriptul înregistrărilor am folosit indicativul „M” pentru mama și „T” pentru tatăl generalului Florian Coldea.

|**Nr.**<br>**crt.**|**Denumirea publicației**|**Valoare**<br>**(TVA 5% inclus) — lei**|**Valoare**<br>**(TVA 5% inclus) — lei**|**Valoare**<br>**(TVA 5% inclus) — lei**| |---|---|---|---|---| |||**12 luni**|**3 luni**|**1 lună**| |1.|Monitorul Oficial, Partea I|1.310|360|131| |2.|Monitorul Oficial, Partea I, limba maghiară|1.640||150| |3.|Monitorul Oficial, Partea a II-a|2.460||220| |4.|Monitorul Oficial, Partea a III-a|470||50| |5.|Monitorul Oficial, Partea a IV-a|1.880||170| |6.|Monitorul Oficial, Partea a VI-a|1.750||160| |7.|Monitorul Oficial, Partea a VII-a|600||55| |8.|Colecția Legislația României|500|130|| |9.|Colecția Hotărâri ale Guvernului României|800||75|

N O T Ă :

Monitorul Oficial, Partea I bis, se multiplică și se achiziționează pe bază de comandă.

||**— Prețuri pentru anul 2016 —**|**— Prețuri pentru anul 2016 —**|**— Prețuri pentru anul 2016 —**|**— Prețuri pentru anul 2016 —**|**— Prețuri pentru anul 2016 —**|**— Prețuri pentru anul 2016 —**|**— Prețuri pentru anul 2016 —**|**— Prețuri pentru anul 2016 —**|**— Prețuri pentru anul 2016 —**|**— Prețuri pentru anul 2016 —**| |---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---| |**Produs**|**Abonamentul FLEXIBIL**<br>**(Monitorul Oficial, Partea I + alte 3 părți ale Monitorului Oficial, la alegere)**|||||||||| ||**Lunar**|||||**Anual**||||| ||**Online/**<br>**Monopost**|**Rețea**<br>**5**|**Rețea**<br>**25**|**Rețea**<br>**100**|**Rețea**<br>**300**|**Online/**<br>**Monopost**|**Rețea**<br>**5**|**Rețea**<br>**25**|**Rețea**<br>**100**|**Rețea**<br>**300**| |AutenticMO|60|150|380|910|2.000|550|1.380|3.450|8.280|18.220| |ExpertMO|100|250|630|1.510|3.320|1.000|2.500|6.250|15.000|33.000| |||||||||||| |**Produs**|**Abonamentul COMPLET**<br>**(Monitorul Oficial, Partea I + toate celelalte părți ale Monitorului Oficial)**|||||||||| ||**Lunar**|||||**Anual**||||| ||**Online/**<br>**Monopost**|**Rețea**<br>**5**|**Rețea**<br>**25**|**Rețea**<br>**100**|**Rețea**<br>**300**|**Online/**<br>**Monopost**|**Rețea**<br>**5**|**Rețea**<br>**25**|**Rețea**<br>**100**|**Rețea**<br>**300**| |AutenticMO|70|180|450|1.080|2.380|650|1.630|4.080|9.790|21.540| |ExpertMO|120|300|750|1.800|3.960|1.200|3.000|7.500|18.000|39.600| |||||||||||| |Colecția Monitorul Oficial în format electronic, oricare dintrepărțile acestuia|||||||||70 lei/an||

Prețurile sunt exprimate în lei și conțin TVA.

Mai multe informații puteți găsi pe site-ul www.expert-monitor.ro, unde puteți aplica online comanda.

> „Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|943032]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 59/6.IV.2016 conține 20 de pagini.**

Prețul: 50,00 lei