Marius Petre Nicoară

Domnule președinte,

Declarația politică se numește „Paștele de import”.

Încep declarația politică de astăzi cu un sentiment de nostalgie, gândindu-mă la sărbătorile noastre religioase pe care le cinsteam cu produse românești, atunci când legumele aveau gustul lor de grădină, când carnea nu stătea sub semnul prelucrărilor, al injectărilor sau când alimentele, în general, încă nu auziseră de E-uri și alți aditivi și amelioratori.

Sunt două motive pentru care abordez subiectul alimentelor care vor fi pe masa românilor de Paște. În primul rând, în apropierea sărbătorilor, asaltul de știri, studii și analize ne prezintă o situație ingrată pentru producătorii autohtoni – mă refer la faptul că importăm multe dintre produsele specifice Paștelui într-un procent crescut. Pe primul loc sunt legumele, pe care le aducem din Bulgaria, Austria, Turcia, Olanda, Germania, chiar Siria. În al doilea rând, județul Cluj este cunoscut ca un producător important de legume, cartofi în special, iar această posibilitate trebuie să reprezintă un avantaj material pe care să-l punem în valoare, așa ar fi firesc.

Politica agricolă a județului urmează însă linia națională, fapt pentru care agricultorii și asociațiile agricole nu beneficiază de sprijin constant și calibrat la necesitățile zonei.

Piața unică la care avem acces, ca stat membru al Uniunii Europene, funcționează pentru noi ca sursă de produse, dar suntem prea puțin valorificați ca producători, în ciuda faptului că avem un mare potențial și puteam fi, la această oră, un exportator important pentru alte țări. Mai mult decât atât, putem fi, pentru că avem cu ce să realizăm surse de produse eco și bio, atât de căutate în Occident, și nu numai.

Avansez aici chiar ideea cultivatorilor de cartofi din Cluj, care pledează acum pentru luarea de poziție în fața unor reglementări la nivel european care se referă la culturile de cartofi modificați genetic.

Revin la masa românilor în perioada sărbătorii Paștelui, care conține din nou produse de import sau provenind de pe piața unică, timp în care producția românească fie este insuficientă, fie nu este atractivă din cauza prețurilor ridicate, și asta din cauza lipsei de sprijin.

În acest sens, consider că pierdem enorm, nevalorificând o resursă importantă – agricultura.

Acest domeniu apare mereu în discuții sau în proiecte legislative pe care le votăm sau nu, sub semnul unor planuri importante ale unei viitoare dezvoltări spectaculoase, și totuși pare că funcționează din inerție sau că nu funcționează deloc.

Accentuez, așadar, importanța abordării cu maxim interes a acestui capitol major al economiei românești, Parlamentul având și el – spun eu – un rol important în grăbirea mecanismelor de adoptare a unor măsuri de ajutor și de încurajare în acest domeniu.

Vă mulțumesc.