Emil Răzvan Theodorescu

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea de astăzi este, mai curând, una de politică culturală.

Cu 150 de ani în urmă câțiva intelectuali din Ardeal, în frunte cu contele Mikó Imre, au pus la Cluj bazele Muzeului Ardelean, preluat după 1918 de către statul român, care l-a dezvoltat în chip remarcabil. 400.000 de piese de patrimoniu, o revistă de mare prestigiu internațional, _Acta Musei Napocensis_ , reflectă istoria românilor și a celor ce au locuit alături de ei într-un spațiu esențial al României. Este, practic, cea mai însemnată instituție de acest fel dintre București și Budapesta. Este un adevărat sanctuar național care riscă – o afirmă cu autoritate conducerea muzeului, profesorul universitar dr. Ioan Piso – să se afle acum în pragul colapsului. Corpul principal al clădirii a fost construit după 1800 pentru a adăposti o manufactură. În 1931 i s-a adăugat de către Universitatea din Cluj o nouă aripă.

„Întreg acest spațiu, care nu a fost construit pentru nevoile unui muzeu, este total desuet, depozitele sunt igrasioase, nu există încălzire centrală, acoperișul este distrus, valori de patrimoniu, mai ales țesături și obiecte de lemn, se degradează văzând cu ochii. Cu alte cuvinte, dezastrul este total, iar nepăsarea, de asemenea.” Citez dintr-un recent memorandum al conducerii muzeului, conducere a unui muzeu care, în aceste condiții, va sărbători anul viitor 150 de ani de existență.

Cum problema unor reparații capitale condamnă instituția, pentru o perioadă bună de timp, la închiderea porților și cum aripa mai nouă poate fi oricând revendicată de universitatea clujeană, singura soluție rămâne găsirea unui nou spațiu.

După cum ne informează conducerea importantei instituții, există o singură soluție și, probabil, ultima: s-a pus în vânzare complexul hotelier „Melody”, de pe strada Unirii nr. 29, clădire de patrimoniu aflată în proprietate privată, perfect convenabilă ca spațiu, în plin centru istoric și turistic al Clujului, lipită de Muzeul de Artă și nu departe de Muzeul de istorie a farmaciei.

Aflu că Ministerul Culturii și Cultelor, de care instituția clujeană depinde, nu are nimic împotriva rezolvării pe această cale a situației, dar nu-și poate exercita dreptul de preempțiune din lipsă de fonduri. Suma este de 10 milioane de euro.

În această situație excepțională, cer Guvernului, prim-ministrului și colegului nostru, ministrul economiei și finanțelor, să găsească o soluție urgentă. Ea ar putea fi – de ce nu? – obținerea unui credit de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, așa cum s-a procedat pentru Teatrul Național din București, așa cum s-a procedat pentru Biblioteca Națională, mai ales că, în acest din urmă caz, nici nu vedem cum se folosesc aceste fonduri. La nevoie, sunt gata, alături de colegi parlamentari din diferite partide, să inițiez o propunere legislativă în acest sens.