Alin Păunel Tișe

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică vizează sistemul de sănătate și are titlul „Sănătatea în România e bolnavă!”.

Supun atenției dumneavoastră o problemă care se acutizează pe zi ce trece: sistemul de sănătate. Sănătatea în România este bolnavă. Sănătatea românilor suferă, iar sistemul sanitar este în stare critică. Simptomele sunt multiple, iar „tratamentul” aplicat de Guvern este, din păcate, indiferența și incompetența ministrului sănătății.

În acest moment România cunoaște cea mai gravă criză de specialiști din ultimele două decenii. Lipsa medicilor din sistemul sanitar a atins cote inimaginabile. În timp ce în Uniunea Europeană media este de trei, patru medici la 100.000 de locuitori, în România media este de doar doi medici la suta de mii de locuitori. Cumulând și grava lipsă de asistente și infirmiere, ajungem actualmente, în sistemul de stat, la un total de peste 11.000 de cadre medicale. Din păcate, este rezultatul multor ani de subfinanțare a sistemului de sănătate. În schimb, astăzi, USL a promis că va rezolva aceste probleme.

România se confruntă și cu o lipsă totală de politici privind păstrarea medicilor în țară. Exodul specialiștilor în alte țări a însumat, din 2007 până acum, aproape 15.000 de medici, România având o rată de migrație a doctorilor de 9%, în timp ce media europeană este de 2,5%.

Accesul tot mai greu la asistența medicală, infinitele liste de așteptare și reprogramări „din lipsă de fonduri de la Casă”, criza și lipsa de medicamente citostatice conduc la diagnosticări târzii și, ulterior, la tratamente mult mai scumpe.

În același timp, sistemul sanitar contorizează un număr tot mai crescut de cazuri, un număr tot mai crescut de internări-externări și un consum de medicamente care crește de la an la an.

Guvernul USL și Ministerul Sănătății nu acceptă realitatea. Probabil, „contabilitatea” lor nu suportă asemenea adevăruri. Guvernul USL acuză permanent vechea moștenire, managerii de spital, deși nu le asigură finanțare adecvată sau măsuri de încurajare a medicilor să rămână. Mai mult, Ministerul Sănătății a găsit de cuviință ca, după descentralizarea spitalelor, să centralizeze achizițiile de medicamente. Ba, mai mult, la nivel înalt se fac publice acuzații grave la adresa întregului corp profesionist, denigrându-l și afectând încrederea populației și a pacienților.

Faptul că săptămâna trecută s-au deblocat 500 de posturi, dintre care 200 de posturi la Iași, nu ajută sistemul. Înțelegem că Iașiul are nevoie de specialiști, are spital județean cu structuri importante, dar România are mult mai multe spitale și mult mai mulți bolnavi.

Ministerul Sănătății, în loc să se preocupe de rezolvarea acestor cauze, lansează _breaking news_ -uri în presă: de azi nu mai permitem spitalelor private să contracteze servicii de la Casă, de astăzi redirecționăm sute de pacienți la serviciile necesare, de astăzi desființăm DSP-urile, de mâine desființăm CASJ-urile. Și tot așa, în fiecare zi, cu câte un subiect de presă. Niciun cuvânt însă despre construcția spitalelor regionale de urgență, care a fost o promisiune a USL-ului făcută în toate județele țării. Așteptăm cu interes demararea acestor spitale regionale de urgență, ca fiind una din prioritățile Guvernului USL.