Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 9 aprilie 2013 · monitorul.ai

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața!

Declarația mea politică se intitulează „Suntem cetățeni europeni, avem drepturi, trebuie să le apărăm!”.

Dincolo de summituri și declarații, există realitatea care ne înconjoară: oameni care trăiesc precum strămoșii lor acum câteva mii de ani, iar alții care se bucură de cele mai noi descoperiri științifice, oameni care visează să aibă ceea ce alții aruncă, oameni care se luptă să supraviețuiască, oameni pentru care apa și hrana zilnică sunt scopul suprem și oameni mai bogați decât multe alte state. Am putea spune că am construit o societate dreaptă? Mă tem că nu. Dar putem să luptăm să o facem. Aceasta este cea mai mare dintre provocările umanității, în general, dar și ale fiecărui stat în parte.

Uniunea Europeană, preocupată de eradicarea sărăciei, de promovarea unui mediu de lucru decent, de egalitatea între sexe și accesul fără restricții la bunăstarea socială și justiție, a adoptat strategii de dezvoltare socială și dezvoltare durabilă. Țara noastră, ca stat membru al Uniunii Europene, a aderat la aceste strategii și trebuie să le pună în aplicare pentru a recupera diferențele ce ne separă de cele mai înalte state europene.

Îndepărtarea nedreptăților și inegalităților sociale trebuie să fie un obiectiv al României pentru cetățenii săi, acest obiectiv nu trebuie asumat pentru că ne cere cineva din afară. Dreptatea socială, democrația și statul de drept în sine există pentru oameni. Cu toții dorim să trecem cu bine peste criza economică, peste celelalte provocări ce ne așteaptă.

Cuprinși de vâltoarea evenimentelor, am trecut cu vederea un eveniment important, pe care țin să-l menționez, Ziua Drepturilor Consumatorului, iar deviza anului 2013 este „Acum! Justiție pentru consumatori”.

La data de 15 martie 1962, J.F. Kennedy rostea către Congres un mesaj legat de drepturile consumatorilor, susținând existența a patru drepturi fundamentale ale acestora: dreptul la securitate, la informare, dreptul de a fi audiat, dreptul de a alege produse și servicii.

Mai târziu, Organizația Internațională a Uniunii de Consumatori a declarat ziua de 15 martie Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor, la cele patru drepturi fundamentale mai adăugându-se încă patru: dreptul la despăgubire, dreptul la un mediu înconjurător sănătos, dreptul la asigurarea necesităților și nevoilor vitale, dreptul la educație.

Realizând importanța recunoașterii și garantării drepturilor consumatorilor, ONU a adoptat, în anul 1985, Rezoluția „Principiile directoare pentru protecția consumatorilor”. În conformitate cu acest document internațional, fiecare guvern trebuie să stabilească prioritățile lui proprii pentru protecția consumatorilor, potrivit condițiilor economice și sociale ale țărilor și cu nevoile populației. ONU consideră că principiile directoare privind protecția consumatorului au următoarele obiective:

– să ajute țările la realizarea și menținerea unei protecții corespunzătoare a consumatorului;

– să faciliteze producerea și distribuirea de produse corespunzătoare nevoilor și cererilor consumatorului;

– să încurajeze nivelul ridicat al eticii celor angajați în producerea și distribuția produselor și serviciilor către consumatori;

– să ajute la ținerea sub control a practicilor abuzive;

– să promoveze cooperarea internațională în domeniul protecției consumatorilor și, nu în ultimul rând, să asigure dezvoltarea pieței produselor și serviciilor, care să asigure consumatorilor acces la o gamă variată de produse și servicii.

Pornind de la aceste realități și necesități impuse de legile și mecanismele economiei de piață, România a adoptat, în anul 1992, legea de bază în domeniul protecției consumatorilor, Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, act normativ considerat piatra de temelie a acestui domeniu, care consacră și drepturile de bază. În România sunt recunoscute următoarele drepturi de bază ale consumatorilor:

- dreptul la protecția vieții, sănătății, securității;

- dreptul la protecția intereselor economice;

- dreptul la informare;

- dreptul la educare;

- dreptul de acces neîngrădit la piețele de produse și

- servicii;

- dreptul la despăgubire;

- dreptul la reprezentare.

Deși nu este reglementat expres în această ordonanță ca drept principal al consumatorilor, considerăm că în România este recunoscut ca drept de bază, prin art. 35 din Constituția României, și dreptul la un mediu înconjurător sănătos.

În fiecare an, „Consumers International”, ca organizație internațională a asociațiilor de consumatori, este preocupată ca Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor să aibă ca dezbatere o temă globală unică, de actualitate pentru consumatori.

În acest an, interesul deosebit al consumatorilor este legat de justiție, de gradul de acoperire a pieței prin legislația adoptată în domeniul protecției consumatorilor, de problemele cu care consumatorii se pot confrunta, precum și de accesul la justiție al acestora. Astfel, tema propusă la nivel internațional pentru marcarea acestui eveniment este „Acum! Justiție pentru consumatori”.

Vă invit, stimați colegi, ca principalul nostru obiectiv în această sesiune parlamentară să fie interesul cetățenilor români, în detrimentul intereselor personale. Sunt convinsă de faptul că noi, cei aleși de populația României pentru a o reprezenta în această instituție, vom avea puterea și voința, trecând peste măruntele disensiuni politice, să lucrăm în interesul românilor și al României.

Vă mulțumesc.

Marin Burlea

#11727

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se numește „Situația Spitalului de Copii «Sfânta Maria» din Iași”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Spitalul „Sfânta Maria” a fost înființat în 1970 prin cumularea unor structuri multiple din municipiul Iași. Din 1991 până în prezent are o structură complexă, cu 19 specialități, caz unic în România. Este cea mai complexă structură de spital din România. Este un spital monobloc, o clădire modernă și care poate fi upgradată și adusă la standarde europene.

Sigur că, la 652 de paturi – spun că e cel mai mare din România, pentru că este în zona cu cea mai mare natalitate din România și are peste 800 de angajați –, acest spital asigură asistență medicală pentru o provincie, Moldova, o treime din România, și este unic. Într-o altă zonă cu aceeași suprafață teritorială, Transilvania, sunt șapte spitale universitare de copii, la o populație pediatrică de aproape jumătate.

Din acest motiv cred eu că indicele de complexitate ICM – indicele de _case-mix_ – pe care l-am obținut în 2012 este 1,4003. Din păcate și în mod surprinzător, nu știu de ce, la nivelul ministerului, probabil funcționari care au ruginit în zonă și nu se mai pricep la medicină sau nu se pricep la nimic au considerat că este util și necesar să facem calculul bugetului – că acesta este un element de calcul – folosind indicele de _case-mix_ , sau ICM-ul, din 2011, în mod absolut nefiresc, care este 0,94.

În aceste condiții, am studiat la nivel național, sunt comune, sunt spitale comunale, spitale din localități mici – nu dau nume, că nu este elegant – care au ICM-ul mai mare, ceea ce mi se pare complet aberant. Sigur că rigoarea acestor ICM-uri o dă Școala Superioară de Management. Deci toate cazurile sunt raportate, sunt validate, sunt cercetate și eu nu am dubii vizavi de această structură.

Prin urmare, creșterea de la 0,94, în 2011, la 1,40 este normală, este firească, este legată de completarea dotărilor din spital, de servicii mai complexe și, în același timp, și de faptul că nivelul de prestație al echipei medicale este mai mare. În același timp, eu cred că trebuie avut în vedere și faptul că spitalul este foarte solicitat.

Deci solicităm să se ia în calcul indicele de _case-mix_ , ca la toate spitalele, din 2012, respectiv 1,40, să permită utilizarea paturilor mai mult de 280 de zile – pentru că la noi este folosit mult mai mult – și, în același timp, și alte facilități în legătură cu spitalizările de zi, care au fost plafonate la 25%. După părerea mea, fiind singura supapă în a limita spitalizările continue, această spitalizare de o zi, care este mai puțin costisitoare, ne permite să facem până la 50%. Vă mulțumesc foarte mult.

Cristian Sorin Dumitrescu

#14472

3 minute și 27 de secunde din partea Grupului parlamentar al PNL.

Dau cuvântul domnului senator PDL Dumitru Oprea. Microfonul central, poftiți.

Prin această măsură sunt urmărite exercitarea controlului tehnic, autorizarea, monitorizarea, supravegherea pentru jocurile de noroc de tip pariuri on-line sau jocurile bingo. Din nefericire, cel puțin la prima vedere, nu este vorba decât despre o simplă măsură administrativă, care nu garantează reglementarea clară a domeniului. Astfel, miile de localuri de cartier, prin care trec sume mari de bani în fiecare zi, sunt trecute cu vederea. Guvernul alege să licențieze noi forme de jocuri, în loc să pună ordine în cele deja existente.

Având în vedere această pasivitate a autorităților, vă invit pe toți colegii senatori, mai ales din mediul urban, să faceți o statistică a spațiilor în care se practică jocurile de noroc în circumscripția dumneavoastră. Apoi luați cifrele de la finanțele locale și vedeți ce venituri rezultă din această activitate. Doar așa vă veți da seama de proporțiile colosale ale evaziunii fiscale, care rivalizează cu cea a alcoolului sau a tutunului de contrabandă.

De aceea, fac un apel la Guvern și la organismele de control să-și reconsidere atitudinea față de acest domeniu. Este necesar ca autorizațiile să fie acordate la mai puțini operatori, pe baza unor criterii clare, ușor verificabile. Apoi, echipamentele autorizate trebuie verificate strict, astfel ca softul lor să permită șanse de câștig stabilite prin lege, nu să fie niște mașinării de escrocare a naivilor. Nu în ultimul rând, localurile de profil nu au ce căuta lângă școli, așa cum se întâmplă acum. E iresponsabil ca autoritățile să tolereze o astfel de situație. Numai prin măsuri ferme bugetul ar avea de câștigat, iar Executivul ar putea controla această zonă gri a economiei, diminuând, pe cât posibil, efectele nocive.

Ca urmare, îi invit pe domnii guvernanți să trateze aducerea veniturilor la buget cu seriozitate, și nu ca pe un etern joc de păcănele, în care statul crede că are mereu ghinion.

Vă mulțumesc.

Florinel Dumitrescu

#17530

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se numește „Ministrul «nesănătății»” și-l privește pe ministrul sănătății.

În ultima vreme constat cu stupefacție că întreaga politică a Ministerului Sănătății, în special reprezentantul lor suprem, ministrul Nicolăescu, desfășoară o adevărată campanie mediatică împotriva sistemului medical din România, pe care, de fapt, ar trebui să-l sprijine și să-l gestioneze administrativ și financiar.

Aș putea să-l numesc pe acest domn, care ocupă vremelnic poziția de ministru al sănătății, drept omul care a luat în brațe particula „nu”. Orice semnal de alarmă, orice lipsă, orice plângere sau sesizare care privește disfuncționalitățile din sistem se soldează cu o nouă evoluție media și o informare violentă a problemei, completată de o negare vehementă a realității.

Ceea ce mă revoltă cel mai tare este degetul îndreptat către așa-zisele cauze alternative sau către așa-zișii vinovați, care obligatoriu fac parte din subordonații Domniei Sale, pe care, în mod curajos și revoluționar, îi denunță la televizor, pentru a fi supuși oprobriului public, întru liniștea conștiinței sale vajnic încercate. Desigur că vinovații de serviciu sunt medicii, care fie fură medicamentele de la gura pacienților, fie li se adresează ireverențios, sau managerii de spital, care au tupeu să ceară fonduri de la onor minister, sau poate vreo amărâtă de asistentă care și-a pierdut răbdarea în vreo gardă și a repezit vreun cetățean.

Mai nou, domnul ministru a devenit îngrijorat de practicile de-a dreptul samavolnice ale medicilor care prescriu ce medicamente vor și, evident, total după ureche și cine știe ce interese ascunse, meschine de-a dreptul ascund aceștia atunci când tratează bolnavii.

## Domnule ministru,

Un domeniu, pentru a-l gestiona competent și profesionist, necesită o minimă aplecare asupra mecanismelor după care funcționează, precum și un dialog decent și onorabil cu oamenii care îl deservesc, lucruri de care dumneavoastră sunteți total străin. Îmi exprim speranța ca Domnia Voastră să intrați în normalitate, să ieșiți din zona de autism politic în care vegetați și să vă răspundeți singur, cu sinceritate, la întrebarea: sănătatea românilor, încotro?

Mulțumesc.

Leonardo Badea

#20117

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Vampirismul politic în limbajul public. Studiu de caz”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Atunci când, în calitate de om politic, purtător al speranțelor, energiilor și obiectivelor unei mase de oameni, oferi modele de limbaj violent, abuziv și pe alocuri vulgar, alarma unei defecțiuni comportamentale devine evidentă. Nu doar pentru omul politic, nu doar pentru cei pe care îi reprezintă, mai mulți sau mai puțini, ci pentru noi toți, ca organism social direct responsabil de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

## Dragi colegi,

Intervenția mea de astăzi pornește de la un exemplu recent, apelul unui domn deputat PDL care solicita cu fermitatea pumnului ridicat în aer: „Vreau să văd sânge de USL-ist pe geam.” Aceasta e ultima mostră a nivelului unde pot fi împinse lucrurile fără o minimă stăpânire de sine sau, mai grav, dintr-o dorință de a atrage atenția publicului cu declarații șocante (a se citi senzaționale).

Cu riscul de a provoca anumite dezamăgiri, nu mă voi lansa acum într-un discurs de condamnare publică individuală – altfel, meritată –, pentru că problema este, ne place sau nu ne place să acceptăm, una de fond. Și ea ridică semne de întrebare în dreptul cărora e responsabil să contribuim toți cu răspunsuri.

În prima declarație pe care am susținut-o în fața dumneavoastră enumeram, într-o retorică a recredibilizării instituționale a Parlamentului, câteva dintre tarele cimentate de-a lungul vremii: accesele violenței de limbaj dintre putere și opoziție, manipularea grosolană și mitocănia absurdă, împingerea discursului critic în zona suburbană a exprimării. Se vede treaba că, din păcate, astăzi, e zona preferată în care patinează unele luări de poziție.

## Stimați colegi,

Discursul public obligă. Iar discursul public al omului politic obligă înmiit. Sunt condițiile insuportabile ale unui război interminabil, care nu mai e un război al ideilor, proiectelor, convingerilor doctrinare diferite, ci al înjurăturilor și provocărilor de mahala. Așa cum spunea Michelangelo: „Pentru cei mai mulți dintre noi, marele pericol nu este că țintim prea sus și nu reușim, ci că țintim prea jos și reușim.”

Altfel, întorcându-mă doar pentru o clipă la cei care-și doresc cu tot dinadinsul sânge politic pe geamuri sau pereți, constatarea nevinovată e aceea că, în goana lor vampirică, riscă să rătăcească în morga politică autohtonă.

Vă mulțumesc.

Marius Petre Nicoară

#22861

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi are titlul „Dilema strategiei automobilului electric”.

În anul 2010, fostul premier al României, domnul Emil Boc, venea cu o propunere extraordinară și inovatoare pentru economia românească: realizarea proiectului primului automobil electric românesc și a unei strategii de implementare a primelor fabrici de construcție a bateriilor și mașinilor electrice. Evident, se punea în discuție și construcția infrastructurii necesare. Actualul primar al municipiului Cluj-Napoca compara atunci mașinile electrice cu laptopurile, spunând că acestea vor avea o evoluție similară în timp. Citez: „Automobilul electric nu va fi doar o idee năstrușnică, ci va fi un lucru real. Vă promit.”

De atunci au trecut trei ani de zile și din toată propunerea lui Boc a rămas doar o ordonanță de Guvern neaplicabilă și vorbe demagogice aruncate în vânt. Demersul întregului proiect a fost unul foarte scurt, unidirecțional, bazat în primul rând pe manipulare, pentru a lua ochii atât presei, cât și opiniei publice românești.

Ce se propunea avea rolul de a conduce România pe culmile progresului tehnologic, cu mașinile ecologice care urmau chiar să se producă și la noi în țară. Liderii PDL de atunci promiteau că proiectul automobilului electric va trage după sine și alte activități economice, cum ar fi crearea de noi infrastructuri care să țină în viață mașina electrică ce se va construi aici, la noi în țară.

În contextul în care România pregătea o strategie națională, vezi Doamne, pentru a face mașina electrică o realitate cotidiană, până la urmă, Boc a anunțat că va constitui un grup interministerial care să lucreze la pregătirea pentru ca România să poată să producă un astfel de automobil. Guvernul Boc, în schimb, nu a oferit niciun beneficiu pentru a stimula cumpărarea sau vânzarea autovehiculelor nepoluante. Și aici, la beneficii, mă refer inclusiv la extrem de necesara rețea de infrastructură care poate să ducă la o astfel de dezvoltare.

Am făcut nenumărate interpelări și întrebări către Guvernul Boc și am primit răspunsuri formale, stereotipe, chiar dacă domnul Lazăr, fost consilier al lui Emil Boc și președinte al Grupului de lucru interministerial pentru stabilirea strategiei de încurajare a fabricării automobilului electric, a recunoscut în anul 2011 – din păcate, către sfârșitul anului – că abia atunci era în stadiul în care gândea strategia referitoare la infrastructura ce trebuia creată. Și am să-l citez pe domnul Lazăr: „Am început și eu azi să caut mai multe informații despre subiect. Nu avem o viziune. La asta lucrăm.”

## Stimați colegi,

Nu încerc să caut potcoave de cai morți prin această declarație politică, ci doresc să clarificăm câteva chestiuni de politică publică pe care orice politician aflat la putere trebuie să și le asume ca responsabilitate față de ceea ce propune. Nu pot să uit, în acest context, celebra teorie a lui Titu Maiorescu, „Teoria formelor fără fond”, din care citez: „Înainte de a avea învățători sătești, am făcut școli prin sate și înainte de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii și universități și am ocupat astfel și ceea ce lipsea în țară.” Așa trebuia gândit, așa trebuie să gândească și acum Guvernul și, din păcate, demagogia și minciuna, iată, au lăsat România în urmă, pe acest palier, cu câțiva ani foarte buni, din păcate, extrem de grav.

## Vă mulțumesc.

Alin Păunel Tișe

#26561

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică vizează sistemul de sănătate și are titlul „Sănătatea în România e bolnavă!”.

Supun atenției dumneavoastră o problemă care se acutizează pe zi ce trece: sistemul de sănătate. Sănătatea în România este bolnavă. Sănătatea românilor suferă, iar sistemul sanitar este în stare critică. Simptomele sunt multiple, iar „tratamentul” aplicat de Guvern este, din păcate, indiferența și incompetența ministrului sănătății.

În acest moment România cunoaște cea mai gravă criză de specialiști din ultimele două decenii. Lipsa medicilor din sistemul sanitar a atins cote inimaginabile. În timp ce în Uniunea Europeană media este de trei, patru medici la 100.000 de locuitori, în România media este de doar doi medici la suta de mii de locuitori. Cumulând și grava lipsă de asistente și infirmiere, ajungem actualmente, în sistemul de stat, la un total de peste 11.000 de cadre medicale. Din păcate, este rezultatul multor ani de subfinanțare a sistemului de sănătate. În schimb, astăzi, USL a promis că va rezolva aceste probleme.

România se confruntă și cu o lipsă totală de politici privind păstrarea medicilor în țară. Exodul specialiștilor în alte țări a însumat, din 2007 până acum, aproape 15.000 de medici, România având o rată de migrație a doctorilor de 9%, în timp ce media europeană este de 2,5%.

Accesul tot mai greu la asistența medicală, infinitele liste de așteptare și reprogramări „din lipsă de fonduri de la Casă”, criza și lipsa de medicamente citostatice conduc la diagnosticări târzii și, ulterior, la tratamente mult mai scumpe.

În același timp, sistemul sanitar contorizează un număr tot mai crescut de cazuri, un număr tot mai crescut de internări-externări și un consum de medicamente care crește de la an la an.

Guvernul USL și Ministerul Sănătății nu acceptă realitatea. Probabil, „contabilitatea” lor nu suportă asemenea adevăruri. Guvernul USL acuză permanent vechea moștenire, managerii de spital, deși nu le asigură finanțare adecvată sau măsuri de încurajare a medicilor să rămână. Mai mult, Ministerul Sănătății a găsit de cuviință ca, după descentralizarea spitalelor, să centralizeze achizițiile de medicamente. Ba, mai mult, la nivel înalt se fac publice acuzații grave la adresa întregului corp profesionist, denigrându-l și afectând încrederea populației și a pacienților.

Faptul că săptămâna trecută s-au deblocat 500 de posturi, dintre care 200 de posturi la Iași, nu ajută sistemul. Înțelegem că Iașiul are nevoie de specialiști, are spital județean cu structuri importante, dar România are mult mai multe spitale și mult mai mulți bolnavi.

Ministerul Sănătății, în loc să se preocupe de rezolvarea acestor cauze, lansează _breaking news_ -uri în presă: de azi nu mai permitem spitalelor private să contracteze servicii de la Casă, de astăzi redirecționăm sute de pacienți la serviciile necesare, de astăzi desființăm DSP-urile, de mâine desființăm CASJ-urile. Și tot așa, în fiecare zi, cu câte un subiect de presă. Niciun cuvânt însă despre construcția spitalelor regionale de urgență, care a fost o promisiune a USL-ului făcută în toate județele țării. Așteptăm cu interes demararea acestor spitale regionale de urgență, ca fiind una din prioritățile Guvernului USL.

Ministerul legalizează astfel cadrul pentru implementarea listelor de așteptare atunci când suma oferită de stat nu acoperă nici măcar pachetul de bază al unui pacient.

Interesul nostru, al tuturor, este interesul cetățeanului: să-i respectăm sănătatea. Are acest drept. Mulțumesc.

Gabriela Firea

#30560

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația mea politică se referă la „Polii urbani de creștere și regionalizarea, urgența zero pentru accesarea rapidă a fondurilor europene”.

Modelul celor șapte poli urbani de creștere, care funcționează de câțiva ani în România, este unul pozitiv și se constituie în cea mai bună dovadă că printr-o bună organizare și prin selecția unor proiecte viabile se poate realiza un grad înalt de absorbție a fondurilor europene. Provocarea este însă de a continua acest proces de dezvoltare bazată pe poli urbani de creștere, concomitent cu procesul de regionalizare a României, cele două procese fiind paralele și complementare.

De altfel, Comisia Europeană cere, pentru intervalul 2014 – 2020, ca cel puțin 5% din fondurile europene de dezvoltare regională să fie alocate pentru dezvoltare urbană. Există însă pericolul ca în această cursă contracronometru pentru absorbția fondurilor europene să se abdice de la rolul primordial al acestui proces, anume acela de a se asigura programe integrate de dezvoltare, mai precis investiții de care să beneficieze și zonele limitrofe, nu doar orașele centrale, investiții cu adevărat strategice.

Acest model de dezvoltare, chiar dacă pleacă de la o inechitate asumată, aceea că nu se pot dezvolta toate zonele în același ritm, se bazează pe un fapt verificat, anume că dezvoltarea unui oraș-pilon antrenează după sine, în mod natural, întreaga zonă limitrofă. Prin urmare, acest proces natural trebuie doar canalizat cu atenție, iar pe termen lung inechitățile vor dispărea, concomitent cu redistribuirea populației în funcție de accesul la resurse și la facilități.

Până acum, cei șapte poli urbani de creștere s-au dezvoltat individual și independent, ținând cont doar de specificul și de nevoile locale. De acum înainte va trebui să intrăm într-o nouă etapă, atât cantitativă, prin înființarea de noi poli, inclusiv cel mult așteptat în zona București – Ilfov, cât și calitativă, prin realizarea unor sinergii între poli din aceeași regiune sau chiar din regiuni alăturate. Un bun exemplu în acest sens poate fi culoarul București – Ploiești – Brașov, care va reuni trei zone metropolitane tangente.

Procesul de regionalizare este menit să aducă un plus de ordine în acest haos aparent, prin clarificarea și clasificarea cu rigurozitate a orașelor, prin definirea și interconectarea în sistem fagure a tuturor polilor de creștere, ceea ce va aduce, pe lângă un grad mult sporit de absorbție a fondurilor europene, și premizele unei dezvoltări durabile.

Nu în ultimul rând, mai importantă decât stabilirea de investiții publice și de planuri de dezvoltare urbană este plasarea populației din respectivele zone în centrul programelor integrate de dezvoltare. Este mult mai eficient să înlesnești accesul oamenilor la resurse și oportunități decât să creezi oportunități și să aduci resurse, de multe ori similare și redundante, în fiecare unitate administrativ-teritorială, iar economia unei zone sau chiar a întregii țări nu este altceva decât suma indivizilor care compun acea comunitate.

Vă mulțumesc.

Valeriu Victor Boeriu

#34033

Vă mulțumesc.

Declarația mea de astăzi are ca titlu „Sistemul de sănătate din România trebuie scos din minciună”.

Toate sondajele arată că sănătatea este una dintre preocupările majore ale populației din România. În același timp, sistemul de sănătate apare invariabil ca prioritate în programul de guvernare al oricărei formațiuni politice și toate partidele promit în campaniile electorale măsuri de îmbunătățire a asistenței medicale. Toți suntem de acord cu faptul că sistemul românesc de sănătate este subfinanțat. Nu toți însă suntem hotărâți să scoatem sistemul de sănătate dintr-o mare minciună, aceea că toate serviciile medicale sunt gratuite pentru toți și că toate procedurile medicale sunt asigurate: de la o simplă injecție până la transplantul de organe.

Niciun sistem de sănătate din lume nu-și poate permite așa ceva. Este evident că nici sistemul românesc nu poate suporta toate aceste servicii numai din fondul rezultat din contribuțiile cetățenilor la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Trebuie să le spunem oamenilor adevărul, chiar dacă măsurile necesare pentru a scoate sistemul de sănătate din minciună sunt nepopulare.

Se vorbește de mulți ani despre necesitatea introducerii coplății, dar abia acum un ministru al sănătății o aplică. Sigur că prin contribuția de maximum 10 lei pentru o internare nu se rezolvă finanțarea sistemului, dar este un prim pas pentru conștientizarea populației că sănătatea costă.

Nu pot admite critica unora că măsura aceasta ar afecta adresabilitatea cetățenilor către serviciile medicale, pentru că suma achitată de pacient este una modică, prin care se aduce un venit, e adevărat, nu mare, dar întotdeauna binevenit, furnizorului de servicii medicale și, în același timp, responsabilizează cetățenii față de îngrijirea sănătății.

Introducerea coplății și a pachetului minimal de servicii medicale este un act de curaj din partea ministrului sănătății și constituie punctul de plecare spre o reformare a asistenței medicale din România și un mare pas către scoaterea sistemului de sănătate din minciună.

Populația trebuie să știe care sunt serviciile medicale de care beneficiază în mod gratuit și care sunt cele pentru care trebuie să contribuie financiar prin alte forme de asigurare. Dacă nu s-ar proceda în acest fel, sistemul ar rămâne în continuare neperformant, mincinos, inechitabil, clientelar și veșnic furnizor de nemulțumiri.

Salut și sprijin reforma care începe prin introducerea coplății și a pachetului minimal de servicii medicale. Sistemul de sănătate din România trebuie scos din minciună.

Vă mulțumesc.

Alexandru Pereș

#36886

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică are titlul „A fi sănătos în România – un vis tot mai îndepărtat”.

La sfârșitul lunii ianuarie atrăgea atenția publică o intervenție curajoasă a premierului Victor Ponta, exasperat de dezvăluirile că bolnavii de cancer mor cu zile prin spitale. Aceasta întrucât procurarea citostaticelor a devenit brusc o

problemă insurmontabilă sub oblăduirea ministrului USL-ist al sănătății, Eugen Nicolăescu, contabilul răspunzător de viață și, oarecum, de liniștea românilor. „E justificat să mi se ceară demisia pentru criza citostaticelor, dar până miercuri rezolv problema”, a dat asigurări prim-ministrul în data de 25 ianuarie 2013.

Ca urmare, Guvernul USL a aprobat, în prima ședință, 800.000 de euro pentru medicamentul respectiv și s-a spălat pe mâini de criza citostaticelor. Ceea ce a ignorat tânărul „dottore”, șef al Executivului, era că între medicamentele citostatice și pacientul român se interpun șapte instituții care alcătuiesc un lanț birocratic greu penetrabil, dificil și nefuncțional.

Tot „pe sticlă”, ministrul Nicolăescu a proclamat, cu surle și trâmbițe, în stilul personal, că va reforma total incredibilul parcurs birocratic al medicamentului, iar bolnavii nu vor mai veni la spital cu acesta în buzunar. Spus apăsat și... uitat de tot. Au trecut deja trei luni și nu se întrezărește nimic. Ba da, a apărut între timp coplata în sănătate. Sărac sau bogat, orice pacient va plăti la externare o sumă de bani.

Nici la începutul lunii aprilie nu se cunoșteau stocurile de citostatice pentru a se ține sub control medicația în oncologie. Și, uite așa, speranțele bolnavilor de cancer s-au năruit, cum se năruie întreaga economie românească de când puterea a fost preluată electoral de USL. Evident, Victor Ponta nu și-a onorat – a câta oară? – promisiunea de a-și da demisia, deși a fost cerută insistent atât de societatea civilă, de unele partide politice, iar mai nou de tot mai mulți cetățeni... de la Oltchim, de la Mechel...

În zadar însă, fiindcă în USL nu există demisii de onoare, pentru că aceasta din urmă, onoarea, nu există, așa cum nu există promisiuni onorate, doar minciuni și justificări sterile.

Darius Bogdan Vâlcov

#39575

„Să nu transformăm regionalizarea în subiect de cancan” Stimate colege și stimați colegi senatori,

Regionalizarea și reorganizarea administrativă sunt două proiecte de mare anvergură și responsabilitate politică asumate de actualul Guvern și care vor genera, poate, costuri electorale la momentul punerii lor în practică.

Atât la nivelul Guvernului, cât și al Parlamentului s-au constituit grupuri complexe care lucrează în liniște și cu responsabilitate la elaborarea celor mai fiabile variante de proiecte, care să fie apoi lansate spre dezbatere și sancționare în spațiul public. Există un program de consultări cu toate componentele lanțului administrativ și sunt studiate modelele aplicate în țări cu tradiție, dar și în țări care au trecut prin tranziție, ca și noi.

Aș putea spune – și nu-mi este frică că greșesc – că cele mai credibile competențe au fost angrenate pentru a da greutate și eligibilitate soluțiilor cu care se va veni în fața cetățenilor. Îmi place să cred că măcar la nivelul partidelor aflate în USL aceste lucruri sunt cunoscute și ar trebui să constituie o garanție.

Cu toate acestea, aproape zilnic, în spațiul public, apar afirmații, declarații și poziții care vizează acest subiect, de la persoane care dau impresia că nu înțeleg nimic din acest proces. Să nu mai vorbesc despre ce declarații s-au consumat deja la nivel local legat de disputele unora sau altora în a-și revendica supremația conducerii unei regiuni sau alteia. Și nu numai atât.

Tot acest amalgam de scântei, care-și caută paiele pentru a încropi un foc din care să mai iasă puțin fum, cu interes politic pe plan local sau regional, reprezintă, în opinia mea, un joc nu numai periculos, ci și iresponsabil. Iată de ce am considerat că trebuie să trag un semnal de alarmă asupra acestui fenomen care riscă să transforme una dintre cele mai importante reforme inițiate de actuala guvernare într-un subiect de cancan.

Cred că un oarecare dram de decență și responsabilitate ar trebui măcar să reducă aceste luări de poziție în necunoștință de cauză, care nu fac altceva decât să genereze oamenilor sentimentul fals că altele sunt scopurile acestor reforme.

Vă mulțumesc.

Puiu Hașotti

#42052

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

A apărut și Mișcarea Populară. A născut-o Traian Băsescu, moșit de o armată de consilieri prezidențiali, în frunte cu popularul social-democrat Cristian Diaconescu. Acum, noi știm cine este Traian Băsescu, știm cine este Cristian Diaconescu. Dar cine este Marian Preda?

Cine e Marian Preda? Poate ne spune domnul George Maior, poate ne spune domnul Theodor Stolojan. Dânșii trebuie să știe, că, dacă nu știu, însemnă că-și iau banii de pomană.

Această Mișcare Populară a născut-o Traian Băsescu într-o maternitate, maternitate care nu putea fi decât o cârciumă. Ce altceva? Sigur, cârciuma însă nu e singurul

motiv pentru care au fost făcute tot felul de declarații confuze, alaltăieri după-amiază, dintre care spicuiesc... doar patru. Prima – Traian Băsescu: „Nu mai am nevoie de partide.”

Așadar, neutrul, independentul Traian Băsescu a avut nevoie de partide, adică, mai exact, de Partidul Democrat Liberal. Acum, maurul, adică PDL-ul, și-a făcut treaba, maurul trebuie să moară.

Adevărul este că Partidul Democrat Liberal își merită soarta. Își merită pe deplin soarta și merită jignirile pe care le primește. Partidul Democrat Liberal va fi cu adevărat, cum am spus de ani de zile, va fi cu adevărat un partid atunci când – măcar acum, în aceste zile – o va spune cu demnitate și cu onoare: „Bine, Traian Băsescu, ne despărțim definitiv. Ne pare rău că ne-am cunoscut. Ne pare rău că v-am fost alături. Ne pare rău că am contribuit să fiți președinte. Ne pare rău că v-am salvat de două ori.” Abia atunci veți fi cu adevărat un partid politic.

V-ați imaginat că dacă este Adriana Săftoiu purtător de cuvânt îi dați un bobârnac politic lui Traian Băsescu. Poate că i l-ați dat, dar după ce timp de 13 ani v-a supus la toate perversiunile politice și după ce mai dă și cu parul acum.

Doamna Adriana Săftoiu zice, printre altele: „Este bine că acum Traian Băsescu poate fi independent.”

Acum, independent?! Deci abia acum v-ați dat seama că Traian Băsescu a încălcat zi de zi Constituția României? Vă meritați soarta.

A doua declarație – Marian Preda, acest domn ciudat, bizar, secret: „Traian Băsescu este tatăl spiritual al Mișcării Populare.”

Acum, cu spiritul stă cam prost domnul Traian Băsescu, de vreme ce de ani de zile îl citește doar pe Cărtărescu. Dar asta este altceva.

Bun, bun, tatăl spiritual, dar mama, cine e mama Mișcării Populare? O fi vreun serviciu secret? Și când m-am gândit, m-a trecut un fior pe șira spinării. Zic: „Dacă o fi și Andreea Pora?”

Vă dați seama? O combinație Traian Băsescu – Andreea Pora. Vă dați seama ce ar putea ieși? Că, bineînțeles, Mișcarea Populară trebuie să aibă și o mamă, că doar Traian Băsescu n-a făcut-o prin autofecundare politică, nu?

A treia declarație, tot a distinsului Marian Preda: „Și PDL este pe lista partidelor nefrecventabile.”

Dar l-aș întreba: „Dar aripa Udrea?” Aici, cred că se mai gândește.

Dar ce partid este frecventabil pentru Mișcarea Populară? Aici e școala lui Traian Băsescu, care spune: „clasa politică” – ca și când dânsul n-ar face parte din clasa politică –, „partidele politice, politicienii” – ca și când dânsul nu vine dintr-un partid politic; s-a folosit de partid politic; ca și când dânsul n-ar fi expresia filtrată a clasei politice și a politicienilor din România. Aici a învățat repede și bine Mișcarea Populară.

În sfârșit, închei cu Traian Băsescu: „Mișcarea Populară va crea o presiune asupra partidelor politice.”

Ei, aș! Cel puțin asupra Partidului Național Liberal nu va crea niciun fel de presiune. Poate doar asupra PDL-ului, dacă PDL-ul nu va deveni partid cu adevărat. Nu va exercita nicio presiune asupra Partidului Național Liberal, deoarece Partidul Național Liberal va ignora în totalitate Mișcarea Populară, pentru că aceasta este un moft politic, este o făcătură politică diversionistă, ieftină, perfidă, demagogică, populistă și, mai presus de toate, băsistă.

Vă mulțumesc.

Găvrilă Ghilea

#46660

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele de astăzi este „«Șovăiala» marilor proiecte”.

Distinși colegi,

Vă mărturisesc că am nădăjduit, înainte de intrarea în pâine a Cabinetului Ponta 2, că înființarea unui departament distinct dedicat proiectelor de infrastructură va reuși într-o oarecare măsură să rezolve impasul în care, măcinată de anii de criză și de exercițiile electorale consecutive, se complăcea întreaga economie națională.

Când am aflat că acest departament va coordona și activitatea de atragere a investițiilor străine, nu am mai avut niciun dubiu, convins fiind că instituționalizarea aporturilor de capital ne va urni din contemplarea mioritică a naufragiului economiilor balcanice de la periferia zonei euro, în care eram încremeniți.

Însă, așa cum orice minune ține trei zile, era de așteptat ca nici promisiunile guvernamentale să nu dureze mai mult de trei luni. La 1 aprilie – ciudată coincidență, nu-i așa? –, Cabinetul Ponta 2 a împlinit 100 de zile de guvernare, dar marile proiecte, deși s-au dovedit sublime, încă lipsesc cu desăvârșire.

Se pare că postul de radio „Erevan” a devenit noul canal de comunicare al Guvernului Ponta. Altfel, nu se explică modul în care, în locul celor un milion de noi locuri de muncă promise, ne vom alege, de fapt, cu 100.000 de noi șomeri sau cum, în loc să punem Autostrada Transilvania pe roate, am pus doar constructorul acesteia pe fugă. Asta în cel mai bun caz, dacă va fi mulțumit cu despăgubirile de sute de milioane de euro pe care îl vom ruga să le accepte și nu va

solicita indexarea lor la vreo curte internațională de arbitraj. Ca să nu mai vorbim despre promisiunile de relaxare a fiscalității, soldate – cum altfel? – cu strecurarea în buzunarele românilor a peste 20 de noi taxe și impozite.

Se spunea înainte vreme că dacă vrei să îngropi o problemă înființezi o comisie. Din nefericire, văzând ce nu se întâmplă în economie de trei luni încoace, suntem nevoiți să extrapolăm această butadă și la nivelul marilor proiecte de infrastructură, cărora li s-a înființat un departament pe măsură.

Una dintre primele măsuri ale acestui departament, dacă nu chiar singura, a vizat subordonarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale. La rândul ei, urmând aceeași păguboasă politică de destructurare, CNADNR urmează să se subdivizeze în alte două companii, care se vor administra separat: una – autostrăzile, iar cealaltă – drumurile naționale.

Din păcate, rezultatele – e drept, nefaste – deja se văd. Finanțarea unor proiecte aflate în diferite stadii de execuție a fost suspendată, iar această decizie se va dovedi mult mai nocivă pentru bugetul de stat decât continuarea lucrărilor.

Costurile de conservare a șantierelor sunt imense, iar cheltuielile inițiale generate de studiile de fezabilitate, proiectare, despăgubirea proprietarilor de terenuri, descărcări arheologice nu vor putea fi contabilizate decât la capitolul pierderi. Uzura morală a lucrărilor puse deja în operă își va spune cuvântul, amânând la nesfârșit momentul în care aceste proiecte vor redobândi finanțare.

Nu mai vorbim de costurile sociale reclamate de zecile de mii de salariați disponibilizați, de antreprenorii angrenați în aceste proiecte, care se vor adăuga altor zeci de mii de persoane puse pe drumuri prin concedierile colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat.

Parteneriatele public-private pe care mizează Guvernul în relansarea viitoarelor proiecte de infrastructură pot fi cel mult soluții punctuale, pretabile mai degrabă unor obiective cu ciclu rapid de amortizare a investițiilor. Absența unui cadru legislativ fiscal...

Alexandru Cordoș

#51806

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația politică de astăzi este intitulată „Social-democrația română, la 120 de ani”.

Stimați colegi,

Anul acesta marcăm 120 de ani de la înființarea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România – 31 martie 1893 –, înaintașul Partidului Social Democrat de astăzi.

Social-democrația românească cuprinde dimensiuni demne de relevat, și anume conceptul democratic, caracterul intelectual și modernitatea. Spiritul științific, răspândirea cunoașterii, egalitatea de șanse, votul universal, dar și o legislație complexă a muncii definesc democrația modernă.

Apartenența PSD la social-democrație, alături de marele curent social democrat european, este un proces care, alături de reașezarea identitară a PNL, va pune bazele noului sistem politic românesc, apreciat de 70% din electoratul care, în cunoștință de cauză, a votat USL.

Este important de evidențiat spre cine se îndreaptă politicile sociale pe care le vom reglementa prin legislația adoptată – în principal spre muncitorii din toate ramurile industriale, întreprinderi mici și mijlocii, servicii, ba chiar și din ramuri în care până nu demult nu existaseră. Apărarea drepturilor acestora nu se mai poate face prin politicile social-democratice tradiționale: legislație sindicală, salariu minim, stimulare fiscală a marilor producători.

Pentru apărarea drepturilor celor care muncesc în întreprinderile mici și mijlocii, legislația sindicală este inoperantă, deoarece condiția de existență a IMM-urilor este mobilitatea, cu efect direct asupra posibilității extinderii și restrângerii forței de muncă, în funcție de contextul economic.

Nici muncitorii agricoli nu pot fi protejați social prin legea salariului minim, deoarece aceasta a fost concepută într-o perioadă în care existau mari complexe industriale care puteau fi constrânse să le respecte drepturile prin câteva prevederi minimale garantate de lege. Acum, micul producător agricol, care se zbate să reziste pe piață, poate fi dus la faliment prin aplicarea unor prevederi fixând salariul

minim sau programul de lucru. Sau poate renunța să mai angajeze forță de muncă, amplificând șomajul.

Apărarea drepturilor tuturor acestor categorii de salariați nu se mai poate face prin metodele rigide de până acum.

O primă metodă de îmbunătățire a situației sociale a muncitorilor este reprezentată de politici proactive în materie de dezvoltare. Avem atât ramuri economice solide, în care se pot obține progrese spectaculoase – metalurgie, construcții de mașini, energie –, cât și ramuri cu un potențial evident, care prin dezvoltare pot deveni performante pe piața mondială, în special agricultura și industria alimentară.

Se impune, așadar, susținerea de către Executiv și Legislativ a dezvoltării acestei componente economice, care se poate realiza printr-un complex de măsuri fiscale, legislative, de investiții și de politică economică. Reindustrializarea României este, desigur, necesară pentru a valorifica potențialul de producție și de spirit antreprenorial, dar mai ales pentru a schimba radical modelul de dezvoltare economică.

În afara muncitorilor rămân și alte categorii sociale spre care trebuie să ne îndreptăm atenția. Bugetarii, pensionarii și tinerii sunt categorii supuse riscului, într-o societate concurențială cum este cea în care trăim. Ele nu pot fi protejate decât prin politici clare în domenii ca învățământul, sănătatea și familia.

Nu se poate ca ani de zile să ignori deliberat realitatea depopulării României și să nu corelezi cifrele de școlarizare în domeniul pedagogic cu nevoia reală de cadre în domeniu, după care să dai o lege prin care să desființezi sute de școli, lăsându-i pe drumuri pe dascălii creați tot de tine. Nu se poate să dai o nouă lege a salarizării unitare în care să menții în continuare profesorii, medicii sau preoții mult sub nivelul unor categorii de salariați cu studii medii sau deloc.

Toate aceste domenii au nevoie de o nouă politică social-democrată, care să pornească de la evidența faptului că nu există societăți moderne și dezvoltate fără școală, spital sau biserică.

Românii au nevoie acum de politici bune în domeniul industrial, energetic, în agricultură, în infrastructură, în materie de mediu, în educație și sănătate, în protecția socială, în funcționarea statului. Iar Uniunea Social-Liberală le poate oferi românilor buna guvernare de care au nevoie.

Prin acestea, cred că putem reda României demnitatea și speranța.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Sebastian Grapă

#56606

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește „Schema Ponzi modernizată, în anul 2013, se numește gazul de șist și e aplicată agresiv în România”.

Problema exploatării gazelor de șist în România a devenit un subiect din ce în ce mai controversat. Din cauza faptului că la nivelul celor mai înalte demnități guvernamentale acest subiect este tratat duplicitar, apreciez că a început să ne producă mari prejudicii, atât de credibilitate, spectrului politic, cât mai ales economice și sociale.

În săptămâna care a trecut, societatea civilă a avut o primă reacție organizată în 28 de localități din țară. Cu această ocazie, conform publicației „Gândul.info” din 5 aprilie 2013, vicepremierul Dragnea a afirmat: „Gazele de șist reprezintă pentru România o oportunitate pe care nici nu o bănuim, și anume contribuie serios la dezvoltarea industriei, economiei (...).” Întrebat de faptul că Uniunea Europeană încurajează politicile verzi, Liviu Dragnea a răspuns: „Toți iubim Uniunea Europeană, dar mai întâi de toate trebuie să ne iubim țara.”

E, eu îmi iubesc țara, motiv pentru care m-am implicat într-o scurtă analiză.

Domnul Dragnea a invocat exemplul Americii, unde se exploatează gaze de șist, afirmând: „Și n-am văzut demonstrații în America, n-am văzut cutremure în America, n-am văzut alunecări de teren în America.”

Cred că Domnia Sa, care a vorbit în calitate de înalt demnitar al Guvernului României, nu a auzit bine și nu a văzut bine, pentru că în America, respectiv în statul El Salvador, chiar firma americană promotoare a exploatării gazului de șist în România a fost condamnată, în anul 2012, la plata despăgubirilor de 9 miliarde de dolari americani pentru dezastrul ecologic produs după 15 ani de exploatare a gazelor de șist. Litigiul e deschis și continuă la Haga.

Nu a auzit că, tot în America, în Brazilia, începând cu noiembrie 2011, aceeași societate a făcut dovada că nu-i pasă de mediu și de dezastrele pe care le produce. A fost sancționată întâi cu 25 de milioane de dolari. În 2012 a continuat poluarea și a luat o sancțiune pe măsura dezastrului de mediu pe care l-a produs: 11 miliarde de dolari americani, plus că autoritățile braziliene au interzis acestei companii americane să mai desfășoare activități de foraj în perimetrul concesionat.

Domnul vicepremier Dragnea, nefiind, probabil, specialist în exploatarea gazului de șist sau în speculații pe bursele americane, n-a văzut și n-a auzit că există însă o problemă în predicțiile superputerilor energetice americane revitalizate care-și revarsă gazele de șist asupra întregii lumi.

În toată presa de specialitate se conturează tot mai clar ideea că acest Eldorado este, de fapt, o acțiune speculativă a afaceriștilor de pe Wall Street. În realitate, devine din ce în ce mai clar că revoluția exploatării gazelor de șist este o umflare, pe termen scurt, a balonului financiar pentru marile

corporații transnaționale care speculează în domeniul energetic. Altfel spus, o nouă schemă Ponzi, adaptată și exportată în Europa pentru a susține acțiunile speculative ale actorilor de pe Wall Street și ale prietenilor „analiști de piață” lobbyiști, mulți dintre ei responsabili pentru bula imobiliară din 2002–2007, dar și pentru schema, aplicată în domeniul energiei, care se numește cazul Enron – Texas, considerat unul dintre motivele declanșării crizei mondiale.

Pentru lobbyiștii americani, nu este o noutate schema Ponzi. Oare pentru politicienii de pe malurile Dâmboviței sau Argeșului, lobbyiști ai exploatării gazului de șist, această schemă din strategia asasinilor economici este o necunoscută?

Cu toate acestea, compania americană, cu susținători sus-puși, începând cu domnul fost premier de tristă amintire, Mihai Răzvan Ungureanu, a obținut acorduri de concesiune în România pe o suprafață totală de 870.000 de hectare, situate în câmpiile din est și în regiunea de coastă a Mării Negre.

Și acum începe frumusețea! Atrag atenția actualilor susținători, care se află la guvernare în baza mandatului încredințat de noi, Parlamentul României, că perimetrele concesionate firmei americane sunt, de fapt, regiuni populate cu peste un milion de cetățeni români proprietari ai terenurilor. La aceasta se adaugă și celelalte concesiuni din vestul țării, unde efectul economic negativ a fost deja probat: pierderea imediată a clienților pentru activitățile de turism balnear de la Băile Felix, de exemplu.

În zona litoralului Mării Negre, semnarea contractelor de concesiune în perimetrele Vama Veche, Costinești, Adamclisi, care totalizează peste 300.000 de hectare, a produs deja prejudicii economice majore prin devalorizarea proprietăților, panica întreprinzătorilor și investitorilor, care manifestă tendința de abandon al activităților agricole, dar, cel mai grav, prin devalorizarea brandurilor turismului estival, prin prezența spectrului instalațiilor de exploatare și al poluării.

Mai este o problemă care trebuie să ne dea de gândit. Reprezentanții ANRM declară că nu s-a acordat nicio licență de exploatare a gazelor de șist, ci doar concesiuni pentru exploatări de gaze convenționale. Ce înseamnă asta?

Apare deja suspiciunea că, printr-o manipulare speculativă, ținta grupurilor de interese sunt cele 109 miliarde de metri cubi de gaze convenționale, rezerva certă a României, care vor fi accesate și prezentate drept gaze de șist. Prețul pentru mia de metri cubi: între 8 și 14 USD declarați. Ce urmează? Foarte simplu: liberalizarea prețurilor la gaze pentru români, la eternul 560 de dolari mia de metri cubi, este un scenariu deja din ce în ce mai credibil.

Având în vedere cele de mai sus, cred că se impune crearea unei comisii sau o anchetă parlamentară care să determine situația reală și mai ales să identifice prejudiciile provocate deja intereselor economice și sociale ale României și mai ales ale cetățenilor săi.

Cu condescendență, senator de Brașov Sebastian Grapă.

Matei Suciu

#62761

Mulțumesc.

Declarația mea politică are titlul „«Interesul național» repurtat în arena politică a orgoliilor”.

## Stimați colegi,

Nu pot să nu remarc că actualul context politic se transformă zilnic într-o arenă politică a orgoliilor, în care se confruntă energii aproape atomice în bătălia pentru întâietate. Oamenii politici sunt angrenați, voit sau mai puțin voit, în această horă a ielelor, din care foarte puțini sunt cei care ies cu mințile nezdruncinate și cu orgoliile neșifonate, iar exemplele sunt pretutindeni, zilnic, în jurul nostru.

Temele actuale de dezbatere lasă deoparte interesul cetățenilor și se răsfrâng tot mai mult în jurul politicienilor, de la numiri în funcții publice și politice importante, dezbateri asupra legii electorale, dezbateri asupra Constituției, reorganizări teritorial-administrative la înființarea de instituții publice, toate puse sub umbrela marelui „interes național”.

De fapt, ce reprezintă acest „interes național”?

Greu de zis! Dar atât de uzitat în vocabularul politic și atât de încăpător... sau cum spunea Stephen Krasner, celebrul profesor de relații internaționale de la Stanford, care a propus un alt înțeles pentru acest termen, și anume „preferințele decidenților politici”.

## Sintetic și cuprinzător, am putea replica ironic.

Așadar, cine știe, de fapt, care este interesul național? Cine îi definește limitele, dacă noi, clasa politică, nu-i definim esența? Ce se întâmplă în realizarea unor proiecte care să deservească binele comunitar? Echilibrarea cu nivelul țărilor moderne, atât de necesarele locuri de muncă, realizarea acelui vis de a avea o țară în care să-ți dorești să trăiești, nu să pleci, ce se întâmplă cu aceste dorințe? Niște năzuințe irealizabile?

Nu, ar putea replica orgolios orice politician: „E doar criză!” De fapt, criza este cuvântul magic care te scutește de efort, îți dă răspuns la toate întrebările și neliniștile. Sau: „Ceilalți sunt de vină!” Întotdeauna trebuie să fie un alt factor care poartă toată vina.

Întrebarea este: oare să fie politicienii prea orgolioși să accepte că au greșit? De ce nu încercăm să facem o radiografie a propriei noastre conștiințe politice?

Interesul național să fie, într-adevăr, al cetățenilor, iar preferințele decidenților politici să fie îndreptate în direcția cea bună! Să nu mai găsim motive pentru greșelile făcute, ci să încercăm să le îndreptăm!

Trebuie să renunțăm la această bătălie a orgoliilor și a intereselor personale, în beneficiul oamenilor și în virtutea faptului că noi suntem aici pentru că ei, cetățenii, au ales ca noi să fim aici. Haideți să nu-i dezamăgim!

Vă mulțumesc.

Sorin Constantin Lazăr

#65616

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică pentru astăzi se referă la „Limitarea dreptului la exprimare al unui senator prin declarații politice”. Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Tema pe care o aduc în discuție astăzi face referire la limitarea dreptului la exprimare al unui senator prin declarații politice.

Astfel, vă reamintesc prevederile legale în vigoare referitoare la tema declarației. Art. 30 din Constituție garantează dreptul la liberă exprimare al oricărui cetățean. Legea nr. 96/2006, prin art. 35 lit. d), reglementează „dreptul deputaților și senatorilor de a face declarații politice, de a pune întrebări, de a face interpelări și alte asemenea intervenții”. Regulamentul Senatului, la art. 171, prevede expres posibilitatea de a face declarații politice, modul de desfășurare a acestei activități.

Poate ar trebui ca la revizuirea Constituției să se introducă un articol care să vizeze actele exclusiv politice ale Parlamentului, atâta timp cât declarația politică este un drept reglementat atât de regulamentele celor două Camere, cât și de Regulamentul ședințelor comune.

Declarația politică, trebuie să recunoaștem, reprezintă fundamentul și cea mai pură formă de exprimare liberă a unui om politic. În ședințele Biroului permanent s-a pus problema dacă aceste declarații politice să fie susținute în plen sau să fie înregistrate și publicate ulterior în Monitorul Oficial al României.

## Stimați colegi,

Libertatea de exprimare, potrivit legii fundamentale, se face prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace de comunicare în public. După cum observăm, avem reglementări în domeniu. Teoria ca teoria, practica ne omoară!

## Doamnelor și domnilor senatori,

Consider că, indiferent de culoarea politică, trebuie să fim conștienți de urgența necesității modificării Regulamentului Senatului, în vederea aplicării corecte a prevederilor legale. Vă mulțumesc.

Florea Voinea

#68272

Titlul declarației politice: „ _Cui prodest_ destrămarea USL sau unde se oprește politica Partidului Popular European?”.

Am urmărit săptămâna trecută – recunosc, cu mult interes – circul mediatic iscat din nimic și, în final, pentru nimic. Românul, preocupat de stabilitatea locului de muncă și de felul în care va reuși să fie la zi cu plata facturilor și luna aceasta, s-a întrebat firesc: „Și mie la ce-mi folosește?”

Am auzit declarații pompoase, am făcut un efort și am ascultat diatribe furibunde, am avut răbdare și am urmărit construcția teoriilor conspirative fantasmagorice. Până la urmă, pe toate le voi clasifica, elegant, ca pe un exercițiu democratic și voi clasifica momentul ca pe un episod, în limitele firescului, de politică internă.

Nu cu aceeași îngăduință privesc evenimentele în lumina politicii externe. Ceea ce se întâmplă în politica românească nu mai este, de câțiva ani, rodul unor jocuri de dimensiune națională. Asistăm, din păcate, în postură de victime, la desfășurarea disperată de manevre politice ale popularilor europeni, care au început un declin ireversibil în toată Europa.

Sorgintea a ceea ce se întâmplă zilele acestea se află în anii ’90, când popularii europeni, deciși să contracareze supremația socialiștilor și pentru a obține majoritatea în toate structurile Uniunii Europene, au aplicat o strategie abilă, chiar dacă promiscuă: acceptarea în rândurile Partidului Popular European a tot ce putea fi apropriat. Arhitectul acestei manevre a fost fostul cancelar al Germaniei, Helmut Kohl, care la acea vreme era liderul popularilor europeni. Dinamitând orice principii sau platforme și ideologii politice, popularii europeni s-au înfrățit cu tot soiul de formațiuni politice și personaje controversate, cu precădere din statele din estul Europei și din fostele republici baltice, despre care mass-media a dezvăluit, la vremea respectivă, că erau susținute financiar de popularii germani.

Politica oportunistă a lui Helmut Kohl a fost continuată de Angela Merkel și de Jose Manuel Barroso. Așa a ajuns PDL-ul lui Traian Băsescu de la Internaționala Socialistă la sânul mai concret și mult mai generos al popularilor europeni. Pe trendul crescător al Partidului Popular European a ajuns președintele PDL Băsescu președintele României.

Popularii europeni, pentru moment majoritari în Parlamentul European, au pierdut progresiv încrederea votanților și sunt pe cale de a pierde chiar și alegerile ce vor avea loc, anul acesta și în 2014, tocmai în țările care s-au opus vehement aderării României la Spațiul Schengen.

Primul cutremur în familia popularilor l-a provocat alegerea socialistului François Hollande. A doua lovitură dată lui Merkel & asociații a fost scrutinul din decembrie de la noi, când PDL a fost spulberat. A urmat căderea Guvernului Boiko Borisov, al cărui partid este membru PPE, cădere ce nu a putut fi împiedicată, cu toate eforturile disperate ale însuși vicepreședintelui Partidului Popular European, europarlamentarul belgian Manfred Weber.

La acestea se adaugă și scandalul de proporții epice legat de numele premierului spaniol Mariano Rajoy și o serie de lideri reprezentativi ai Partidului Popular din Spania, care au fost acuzați de fraudă și evaziune fiscală. Presa din peninsulă a publicat documente conform cărora aceștia și-au însușit, începând din anul 1997, mii de euro proveniți din donații făcute Partidului Popular condus de Rajoy.

Aceasta este tendința generală care sugerează traiectoria pentru următorii ani: stânga începe să revină la putere în Europa, iar partidele de dreapta, ca urmare a proastei gestionări a crizei economice și din cauza saturării socialului cu mesaje extremiste, nu mai au resurse să-și împiedice prăbușirea.

Pe acest fundal, în România, singurele forțe politice din familia popularilor europeni sunt PDL și UDMR, partidele care nu s-au obosit să facă un gest, fie el și declarativ, atunci când a fost vorba de un efort comun pentru interesele României. După ce partidul domnului Băsescu a pierdut și guvernarea, și bazinul electoral, i-a dispărut complet interesul de a se implica alături de USL pentru orice proiect național. Dimpotrivă, a alimentat campaniile odioase desfășurate în ultimele luni în plan european împotriva USL și a Guvernului Ponta, fără să schițeze măcar un gest împotriva campaniilor mediatice lansate asupra cetățenilor români din Franța, Anglia și Germania.

În acest context, USL a devenit adversarul-țintă al popularilor europeni, nu pentru că ar spera la o revenire providențială în sondaje, ci pentru că, în ani electorali, cum sunt 2013 și 2014, trebuie să aibă măcar un mesaj. Pentru că nu au soluții la criza economică uriașă, pentru că orice strategie economică de relansare le afectează propriile interese, pentru că ei înșiși au probleme cu virgina justiție, a cărei virtute o apără la noi atunci când le bate lor la ușă, _divide et impera_ este pentru ei un _modus vivendi._

Am trăit cu impresia că în Europa se face altfel de politică, dar vedem, cu amărăciune, că niciunul dintre popularii europeni, cu atât mai mult din România, nu e dispus să ne hrănească iluziile. Importul în România al politicii popularilor europeni, sub licența președintelui Băsescu, este un antidot amar pentru orice idealist.

Vă mulțumesc.

Florin Constantinescu

#73808

Mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația politică de astăzi „USL – unitate, solidaritate, libertate”.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Am votat în 2012, la alegerile parlamentare, pentru o Românie mai bună, mai prosperă. De ce s-a creat USL-ul? Pentru că românii aveau nevoie de o forță politică care să reprezinte deopotrivă interesele tuturor. Pentru că situația în care se afla România era problematică. Pentru că guvernele Boc și PDL-ul gestionau banul public după voia lor. Pentru că România avea nevoie de o formațiune puternică care să o scoată din criză. USL a reușit să arate că este o forță politică de care România și românii au nevoie, atât la alegerile locale, cât și la cele parlamentare.

În ultima săptămână, toată atenția opiniei publice s-a concentrat pe propunerile făcute de premierul Victor Ponta pentru șefia Parchetului General și a DNA. Nu mi-am propus să vorbesc despre Tiberiu Nițu și nici despre Laura Codruța Kövesi. Poate că am multe de comentat în dreptul fiecărei persoane în parte, așa cum au foarte mulți colegi de-ai mei. Nu mi-am propus nici să deslușesc vreo motivație anume pentru care cele două persoane au fost propuse, așa cum s-au chinuit să arate până acum unii comentatori politici. Mi-am propus, în schimb, să vorbesc despre cele trei noțiuni care trebuie să conducă și de acum înainte USL-ul: unitate, solidaritate, libertate.

Unitatea a fost cea care i-a însuflețit întotdeauna, de-a lungul istoriei, pe români. De multe ori, cuvântul „România” s-a confundat cu cuvântul „unitate”. Din același motiv, PSD, PNL și PC au ales să meargă împreună la alegerile parlamentare, să câștige, să-și asume un program comun de guvernare.

Solidaritatea reprezintă cel de-al doilea principiu care ghidează USL. Am înțeles că împreună, în mod solidar, putem rezolva problemele românilor. Așa am decis și revenirea salariilor la normal, și mărirea pensiilor, și scoaterea firmelor din faliment. PSD, PNL și PC și-au asumat programul comun de guvernare în mod solidar.

Libertatea – cel de-al treilea principiu – reprezintă pentru noi toți cel mai bun context de supraviețuire a democrației câștigate în decembrie 1989. Sub auspiciile libertății, PSD, PNL și PC și-au exprimat nemulțumirea față de politica austeră a guvernelor Boc. Parlamentul a reușit, printr-o moțiune de cenzură, să modifice traiectoria greșită pe care se afla România și a fost numit un alt Guvern, condus de președintele PSD Victor Ponta. În mod solidar și liber, PSD, PNL și PC au sprijinit și sprijină Guvernul Ponta.

Am făcut această pledoarie dintr-un singur motiv. PSD nu este singur la guvernare. Doar cu ajutorul PNL și PC poate duce la bun sfârșit programul de guvernare. Toate cele trei formațiuni politice trebuie să lucreze unitar și să comunice. Inclusiv nemulțumirile! Sunt de înțeles, în acest context,

nemulțumirile exprimate de diverși lideri politici în legătură cu propunerile avansate de Victor Ponta.

Ce nu s-a înțeles? În primul rând, nu cred că s-a înțeles faptul că nu aceste numiri preocupă în mare măsură populația României. Da, preocupă! Dar, subliniez, nu în mare măsură! Prin aceste numiri, USL dovedește că nu numește politic persoane în fruntea instituțiilor.

Pledez pentru discuții constructive și pentru evitarea scandalurilor. Odată ce PSD, PNL și PC s-au angajat pe drumul scoaterii României din criză, odată ce ne-am asumat un rol hotărâtor pentru toți românii, nu văd de ce ar trebui să găsim argumente pentru contradicții inventate.

Sunt unii colegi care afirmă că premierul ar fi făcut un troc cu președintele Băsescu în ceea ce privește numirea pentru șefia DNA. Și unii comentatori politici cred asta. Dar când afirmi ceva trebuie să argumentezi și e necesar să aduci dovezi. Victor Ponta nu a făcut niciun troc cu nimeni! Trebuie înțeles acest lucru.

Care sunt, de fapt, nemulțumirile? Trebuiau numiți politicieni în Ministerul Public? În niciun caz! Avem nevoie de oameni apolitici în Ministerul Public. Mai degrabă haideți să vedem cum se descurcă oamenii propuși și apoi putem comenta. Dacă nu suntem mulțumiți, atunci, da, avem dreptul să căutăm nod în papură.

Un alt argument este următorul: ne trebuie oameni care să rezolve problemele justiției din România, inclusiv să aibă o imagine favorabilă în străinătate. Suntem într-un moment în care inclusiv problemele din justiție, faptul că nu am intrat în Schengen și că încă mai avem MCV-ul în coastă, cum se spune, sunt probleme pe care personalul din Ministerul Public trebuie să le rezolve.

Eu nu m-aș grăbi să comentez propunerile. M-aș grăbi să văd ce anume trebuie să facem pentru România și pentru români. Acesta ar fi sfatul meu, inclusiv pentru colegii care sunt nemulțumiți. Și mai am un principiu pe care noi, USL, ar trebui să-l punem în aplicare: rufele murdare se spală în familie, nu în public.

Vă mulțumesc.

Leonard Cadăr

#79283

Mulțumesc, domnule președinte.

„100 de zile în Parlament sub USL, 100 de taxe și impozite noi”

Doamnelor și domnilor senatori,

Constantin Brâncuși spunea odată: „Lucrurile nu sunt greu de făcut, greu este să te pui în starea de a le face.” Cred că mulți reprezentanți ai puterii nu conștientizează faptul că săptămâna trecută s-au împlinit 100 de zile de activitate parlamentară, iar unele măsuri pe care aceștia le-au aplicat sunt în defavoarea românilor.

Vă invit să facem o retrospectivă a câtorva legi adoptate până la ora actuală și să ne dăm seama dacă sunt sau nu deficitare și lipsite de logică.

Avem o nouă perspectivă, avem și un nou impozit agricol de 16%. Impozitul este adresat fermierului care deține mai mult de trei vaci, cultivă peste două hectare de pământ și restul, după cum se detaliază în Ordonanța Guvernului nr. 8/2013.

În urma unor calcule simple, impozitul agricol, de fapt, se triplează. Efectele sunt evidente și imediate, prețurile din magazine la produsele agroalimentare vor crește proporțional cu această mărire.

Performanța agricolă nu se face cu impozite mai mari, ci prin atragere de investitori, fonduri europene, iar tocmai în această direcție nu am văzut nimic din partea ministrului agriculturii. Ba, mai mult, era cât pe ce să îngroape industria laptelui cu alarme nefondate.

Sunt curios să văd dacă la europarlamentare o să aveți tupeul de a umbla să strângeți voturile de la țărani, în condițiile în care le-ați pus noi biruri, ca în trecutul fanariot.

Să trecem la sănătate.

Stimați colegi, suntem mai sănătoși în 2013?

Puterea ne asigură că desemnarea Ministerului Sănătății ca unitate centralizată de achiziții publice aduce economii serioase la bugetul de stat.

Cum se împacă această filozofie cu principiul descentralizării și subsidiarității promovat de domnul Dragnea de fiecare dată când apare pe la o televiziune? Înseamnă că Guvernul una spune și alta face. Este necesar oare să vă mai amintesc de criza medicamentelor din spitale sau de coplata introdusă de la 1 aprilie?

De asemenea, s-a votat deunăzi taxa de timbru, conform căreia, prin formula nouă de calcul stabilită, cei care vor cumpăra mașini Euro 3 și Euro 4 vor plăti mai mult, în schimb cei care vor achiziționa mașini Euro 1, Euro 2, noneuro, mai vechi și mai poluante, vor plăti cu până la 90% mai puțin decât în vechea formulă.

Acest lucru nu mai respectă principiul „poluatorul plătește”, iar România va rămâne în continuare cimitirul auto al Europei. De asemenea, taxa aduce atingere dreptului la liberă circulație, dar și celui de proprietate. Când impui o taxă atât de mare mașinilor de tip Euro 3 sau Euro 4, practic, primele modele de Logan, restricționezi repunerea în circulație a acestor mașini, adică îi descurajezi pe români

să-și mai vândă mașina și asta aduce atingere unui drept din Constituția României, și anume dreptul de proprietate.

Dar acestea nu sunt singurele scumpiri anunțate de la 1 aprilie, pentru că dacă cele mari sunt publice, fiind semnalate de presă, sunt și altele mici, dar multe, cărora presa încă nu le-a dat importanță, dar cetățeanul român o să le simtă cât de curând.

Să ne amintim că acum câteva săptămâni a trecut modificarea legii documentelor de identitate. Un pașaport biometric este valabil numai cinci ani și va costa 270 de lei. De asemenea, suntem nevoiți să ne schimbăm cărțile de identitate din cinci în cinci ani. Sunt scutiți de la plată...

Petru Alexandru Frătean

#83660

Mulțumesc.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Libertatea, dreptatea și solidaritatea sunt valori fundamentale ale social-democrației și valori esențiale ale lumii civilizate pentru care ne-am angajat în fața românilor și pe care suntem hotărâți să le restituim societății românești, după ani buni în care am asistat la un regres democratic evident. Ca senator al Partidului Social Democrat, mă simt direct responsabil pentru a milita, alături de colegii mei, pentru garantarea democrației și a statului de drept.

Înainte de toate, statului îi revine responsabilitatea de a asigura stabilitatea internă, ordinea de drept, apărarea proprietății private și publice, stoparea corupției, echitatea și stabilitatea socială. De când Uniunea Social-Liberală a câștigat încrederea românilor și are responsabilitatea conducerii României am făcut pași importanți pentru a reinstaura un climat de siguranță, liniște și încredere.

În contextul acestei abordări, un rol foarte important îl au structurile Ministerului Afacerilor Interne, puncte de reper ale statului de drept, și mă refer în special la Poliția Română și Jandarmeria Română, mai ales pentru faptul că în această perioadă sărbătorim Ziua Poliției Române, zi legată de simbolul creștin al Bunei Vestiri, și Ziua Jandarmeriei Române, instituție care aniversează 163 de ani de existență.

Vreau să le felicit pentru modul în care își fac datoria și le îndemn, la moment aniversar, să continue să răspundă cu onoare în fața cetățenilor și să nu abdice de la principiile care le-au consacrat. Sunt structuri care au trecut prin reforme profunde și reorganizări instituționale, dar care au înregistrat progrese importante.

Colaborarea foarte bună pe care am avut-o, în calitate de prefect, cu Poliția și Jandarmeria din județul Mureș mă îndreptățește să spun că putem vorbi astăzi cu mândrie despre performanțele lor. Apreciez operativitatea cu care răspund sarcinilor, eficiența acțiunilor întreprinse, precum și contribuția la menținerea echilibrului social, vitale într-un stat membru al Uniunii Europene și NATO.

Le adresez mulțumiri pentru devotamentul și responsabilitatea cu care tratează rigorile meseriei și le urez tuturor cadrelor din aceste instituții să aibă parte de cât mai multe realizări profesionale și personale.

Multe felicitări și la mulți ani!

Mario Ovidiu Oprea

#87103

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea:**

Bună dimineața tuturor!

|Agrigoroaei Ionel|prezent| |---|---| |Andronescu Ecaterina|prezentă| |Anghel Adrian|absent|

|Anghel Cristiana Irina|prezentă| |---|---| |Antonescu George Crin Laurențiu|absent| |Arcaș Viorel|absent| |Ardelean Ben Oni|absent| |Ariton Ion|absent| |Atanasiu Teodor|absent| |Badea Leonardo|prezent| |Badea Viorel Riceard|prezent| |Banias Mircea Marius|absent| |Barbu Daniel Constantin|absent| |Barbu Tudor|prezent| |Bădălău Niculae|absent| |Bălu Marius|prezent| |Belacurencu Trifon|prezent| |Bereanu Neculai|prezent| |Biró Rozalia Ibolya Blaga Vasile Boagiu Anca Daniela Boboc Cătălin Bodea Cristian Petru|absentă absent absentă prezent absent| |Bodog Florian Dorel Boeriu Valeriu Victor|prezent absent| |Bota Marius Sorin Ovidiu|absent| |Bujor Dumitru Marcel Bumbu Octavian Liviu Burlea Marin Butnaru Florinel|prezent prezent prezent absent| |Butunoi Ionel Daniel|prezent| |Cadăr Leonard Calcan Valentin Gigel Câmpeanu Mariana Chelaru Ioan Chiriac Viorel Chiru Gigi Christian Chiuariu Tudor Alexandru|absent absent absentă absent prezent absent absent| |Ciorbea Victor Coca Laurențiu Florian Constantinescu Florin Cordoș Alexandru Corlățean Titus Coste Marius Cotescu Marin Adrănel|prezent prezent prezent prezent absent prezent prezent| |Crețu Gabriela|prezentă| |Cristache Iulian|absent| |Cristina Ioan|prezent| |Croitoru Cătălin|absent| |Deneș Ioan|prezent| |Dincă Mărinică|prezent| |Dobra Dorin Mircea|absent| |Dobrițoiu Corneliu Donțu Ovidiu Liviu|prezent prezent| |Drăghici Damian|prezent| |Dumitrescu Cristian Sorin|prezent| |Dumitrescu Florinel|prezent| |Dumitrescu Iulian|absent| |Durbacă Eugen|absent|

## 18 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 47/19.IV.2013

|Duruț Aurel|prezent|Oprea Dumitru|prezent| |---|---|---|---| |Ehegartner Petru|prezent|Oprea Gabriel|absent| |Federovici Doina Elena|absentă|Oprea Mario Ovidiu|prezent| |Fifor Mihai Viorel|prezent|Oprea Ștefan Radu|absent| |Filip Petru|absent|Pașca Liviu Titus|absent| |Firea Gabriela|prezentă|Pașcan Emil Marius|absent| |Florian Daniel Cristian|absent|Pataki Csaba|prezent| |Flutur Gheorghe|prezent|Pavel Marian|prezent| |Frătean Petru Alexandru|prezent|Păran Dorin|prezent| |Geoană Mircea Dan|absent|Păunescu Teiu|absent| |Ghilea Găvrilă|absent|Pelican Dumitru|absent| |Ghișe Ioan|prezent|Pereș Alexandru|prezent| |Grapă Sebastian|prezent|Pop Gheorghe|prezent| |Greblă Toni|prezent|Pop Liviu Marian|prezent| |Grigoraș Viorel|prezent|Popa Constantin|absent| |Hașotti Puiu|prezent|Popa Florian|prezent| |Ichim Paul|prezent|Popa Ion|prezent| |Igaș Traian Constantin|absent|Popa Mihaela|prezentă| |Iliescu Lucian|prezent|Popa Nicolae Vlad|prezent| |Ilieșiu Sorin|prezent|Popescu Corneliu|absent| |Ioniță Dan Aurel|prezent|Popescu Dumitru Dian|prezent| |Iovescu Ioan|absent|Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton absent|| |Isăilă Marius Ovidiu|prezent|Purec Ion Simeon|prezent| |Jipa Florina Ruxandra|prezentă|Rădulescu Cristian|absent| |Klárik László Attila|absent|Rogojan Mihai Ciprian|absent| |László Attila|prezent|Roșca-Stănescu Sorin Ștefan|prezent| |Lazăr Sorin Constantin|prezent|Rotaru Ion|prezent| |Luchian Dragoș|absent|Saghian Gheorghe|prezent| |Luchian Ion|prezent|Savu Daniel|absent| |Marian Dan Mihai|absent|Sârbu Ilie|prezent| |Marian Valer|prezent|Secășan Iosif|prezent| |Marin Nicolae|prezent|Severin Georgică|absent| |Markó Béla|absent|Silistru Doina|prezentă| |Mazăre Alexandru|absent|Solomon Antonie|absent| |Mihai Cristian Dănuț|prezent|Stoica Ștefan|prezent| |Mihai Neagu|prezent|Stuparu Timotei|prezent| |Mihăilescu Petru Șerban|absent|Suciu Matei|prezent| |Miron Vasilica Steliana|prezentă|Șova Dan Coman|absent| |Mitu Augustin Constantin|prezent|Tánczos Barna|absent| |Mocanu Victor|prezent|Tămagă Constantin|prezent| |Moga Nicolae|prezent|Tătaru Dan|prezent| |Mohanu Nicolae|prezent|Tătaru Nelu|absent| |Mora Ákos Daniel|absent|Teodorovici Eugen Orlando|absent| |Motoc Octavian|prezent|Tișe Alin Păunel|absent| |Mutu Gabriel|prezent|Toma Ion|absent| |Nasta Nicolae|absent|Todirașcu Valeriu|prezent| |Neagu Nicolae|prezent|Tomoiagă Ștefan Liviu|prezent| |Neculoiu Marius|prezent|Tudor Doina Anca|prezentă| |Nicoară Marius Petre|prezent|Țapu-Nazare Eugen|absent| |Nicolae Șerban|absent|Ungureanu Mihai Răzvan|absent| |Nicula Vasile Cosmin|absent|Valeca Șerban Constantin|prezent| |Nistor Vasile|absent|Vasiliev Marian|prezent| |Niță Mihai|prezent|Vâlcov Darius Bogdan|prezent| |Nițu Remus Daniel|absent|Vegh Alexandru|prezent| |Obreja Marius Lucian|prezent|Verestóy Attila|absent| |Olosz Gergely|absent|Vochițoiu Haralambie|absent| |Voinea Florea|prezent|Nu sunt voturi împotrivă.| |---|---|---| |Volosevici Andrei Liviu|absent|Abțineri?| |Vosganian Varujan|absent|Nu sunt abțineri.| |Zisu Ionuț Elie|prezent|Cu unanimitate de votu|

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobată ordinea de zi. Programul de lucru pentru astăzi este următorul: între orele 10.30 și 13.00 – lucrări în plen, cu începere de la ora 15.00 – lucrări în comisiile permanente.

Tudor Barbu

#104866

## **Domnul Tudor Barbu:**

Mulțumesc mult, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Și ca senator, dar și ca membru și secretar al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, vreau să fac două precizări. Prima, în urma dezbaterilor și votului în comisia de specialitate a Senatului, s-a prevăzut un lucru în mod expres, ca aceste prevederi, această modificare să fie aplicabilă sau aplicabile – depinde cum facem acordul gramatical – doar pentru Ministerul Apărării Naționale și structurile militarizate din Ministerul Afacerilor Interne, mă refer la ISU și la Jandarmeria Română. Asta una. Și, al doilea, abținerea pe care a invocat-o președintele comisiei, domnul senator Dobrițoiu, îmi aparține.

Nu am vrut să mă opun atunci, în schimb, Grupul parlamentar al PP-DD se va opune, prin vot, acestei modificări din două motive.

Primul, pentru că, întors fiind de la Administrația Prezidențială, acest proiect de lege putea fi modificat și în ceea ce înseamnă sintagma: „cu acordul conducătorului instituției”, adică noi considerăm că politizarea unui astfel de demers nu este tocmai în regulă. Nu este în regulă ca un specialist al unui serviciu special al României sau al Ministerului Apărării Naționale sau al Ministerului Afacerilor Interne să stea la îndemâna... – pentru continuarea activității lui, după ce a fost o investiție uriașă, aproape 30 de ani de muncă, de pregătire, de școlarizare, de experiență dobândită în acel serviciu sau în acel minister – rămânerea respectivei persoane în structura cu pricina să stea la pixul sau la îndemâna unui comandant care este pus acolo sau a unui director de serviciu pus politic.

Eu cred că se putea găsi o formulă care să depolitizeze, repet, rămânerea după 56, după 57, respectiv 58 de ani. Și chiar și pentru un an-doi e foarte important pentru serviciile speciale române și pentru Armata română sau pentru Ministerul Afacerilor Interne să aibă acei specialiști în structura de comandă și în structura de decizie în ceea ce privește activitatea instituției cu pricina. Acesta este primul motiv.

Și al doilea motiv, nu am considerat că este tocmai cușer faptul că se separă, deși sunt purtători de grad și unii și ceilalți, se separă ofițerii cu rang de demnitar, adică generalii din servicii, de colegii lor din apărare și Ministerul Afacerilor Interne.

Aceasta este, dacă vreți, _ante factum_ , o explicare a votului negativ pe care Grupul parlamentar al PP-DD îl va da.

Vă mulțumesc.

Cuprins

Stenograma

Ședința