Ovidiu Victor Ganț

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi,

Noi ne bucurăm că s-a lansat această inițiativă, cu atât mai mult cu cât eu, în numele Grupului parlamentar al minorităților naționale, am lansat această idee la dezbaterea unei moțiuni simple la adresa fostului ministru al culturii.

E bine că domnul ministru, la vremea respectivă, a priceput că un program multianual în acest domeniu e un lucru util. De altfel, dacă se grăbea puțin, poate casa lui Spiru Haret nu s-ar fi năruit sub privirile indiferente ale „experților” în materie.

Mai credem că versiunea adoptată de Senat era o versiune foarte bună, care prevedea, așa cum ne-am imaginat și noi, nu numai proprietăți ale statului, ci și obiective care aparțineau, spre exemplu, cultelor. Pentru că, așa cum spunea liderul nostru de grup, domnul Varujan Pambuccian, ce să vezi? Pe Lista patrimoniului UNESCO se regăsesc mănăstirile din Bucovina, biserici de lemn din Maramureș, biserici fortificate din Transilvania, centrul istoric din Sighișoara, niciunul din aceste obiective, care sunt totuși pe Lista UNESCO, neaparținând statului, nici în domeniul privat și nici în cel public.

De aceea intenția noastră ar fi fost ca acest program multianual, pe care, repet, îl salutăm, să se fi adresat și cultelor, spre exemplu, sau altor entități de drept privat.

Deci măsura pe care noi am propus-o și a fost preluată în mod just de către stat este trunchiată și nu știm cum să procedăm în momentul de față – dacă prevalează buna intenție, pe care s-o susținem, sau prevalează proasta punere în aplicare de către Ministerul Culturii, excluzând, prin intermediul Comisiei pentru cultură, entitățile private.

Pe de altă parte, întotdeauna când facem demersuri către Ministerul Culturii o facem cu bună intenție, pentru că ne interesează prezervarea patrimoniului național, indiferent de proprietar și indiferent de conotații etnice sau religioase.

Și atunci când un parlamentar al României, în speță eu, adresează din iunie 2018 Ministerului Culturii niște întrebări tehnice și nu primește răspuns nici până în ziua de astăzi, dincolo de starea de ilegalitate, acest lucru contravine legii, contravine și bunului-simț și contravine intenției oricărui om de bun-simț din România de a face ceva pentru păstrarea acestui patrimoniu.

Deci Ministerul Culturii se află din nou în culpă și din acest punct de vedere, fapt care – revin și spun – contravine legii, nu numai bunului-simț, și solicit public, aici, în plen, ca Ministerul Culturii să se achite de sarcinile legale care-i revin și să răspundă întrebărilor parlamentare, nu să le sfideze. Vă mulțumesc frumos.