Viorel Riceard Badea

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă rog să îmi permiteți să încep această declarație politică privind problematica pașapoartelor biometrice cu o clarificare a termenilor, pentru că principala problemă în legătură cu introducerea pașapoartelor biometrice este confuzia. În toată această dispută rămâne nelămurit mobilul revendicărilor împotriva introducerii acestor documente. Mobilul este civic sau religios?

Fiecare dintre noi, în calitate de cetățean, este purtătorul mai multor identități: de gen, vârstă, profesională, religioasă, etnică, politică etc. și orice implicare în viața cetății le implică, până la urmă, pe toate. Diferența este de accente și de resortul ultim al revendicării.

Altminteri spus, în acest caz, în numele cărei identități ne implicăm, în primul rând, în această dispută: în calitate de cetățeni sau în calitate de credincioși ortodocși, ori în ambele?

Revendicarea civică – statul „big brother” și distincția dintre public și privat

Punctul de plecare al acestei dezbateri este o măsură a statului de modificare a formatului unor acte personale: pașapoarte, permise de conducere etc. Aceste măsuri au generat reacții.

Revendicările împotriva unui stat considerat opresiv prin legislația adoptată și care e perceput că încalcă din ce în ce mai brutal „spațiul privat” al fiecăruia dintre noi sunt revendicări civice, fără culoare religioasă, în sensul în care orice cetățean, indiferent de religie – ortodoxă, mozaică, musulmană, catolică sau chiar ateii –, se poate simți lezat și poate reacționa public.

Extinderea spațiului public – adică sfera de influență a statului – în detrimentul spațiului privat este o chestiune care mă privește, în primul rând, ca cetățean, este o relație între mine și stat.

Revendicarea religioasă – Care este relația dintre stat și mântuire?

Dar lucrurile s-au complicat de la început. În esență, în această discuție – prin intervenția părintelui Pârvu – este contestată, explicit, funcția neutrală a statului în raport cu mântuirea.

Intervenția cu pricina – preluată și de unele organizații religioase – sugerează că acceptarea acestor pașapoarte sau a altor documente similare afectează, până la urmă, mântuirea credinciosului și, în concluzie, acestea ar trebui respinse. Se sugerează prin această idee, chiar dacă nu explicit, că statul are funcție eshatologică, adică statul are legătură cu mântuirea noastră, în calitate de credincioși creștini.

Această idee trebuie urgent clarificată, mai ales în condițiile în care este lansată de o voce cu enormă influență în rândul credincioșilor români.

Sfântul Sinod a decis în unanimitate în această problemă. În condițiile unei separații între biserică și stat, stipulată în Constituția României, Sinodul trebuie să lămurească măsura în care această decizie a statului român – respectiv implementarea pașapoartelor biometrice – afectează sau nu mântuirea credinciosului, respectiv dacă aceștia pot să ridice respectivele documente ale statului român.