Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·16 martie 2009
Senatul · MO 32/2009 · 2009-03-16
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Declarații politice și intervenții ale doamnelor și domnilor senatori: – Anca Daniela Boagiu (PD-L) – declarație politică având ca titlu „Acordul cu Fondul Monetar Internațional nu este lupul cel rău, cum nici politicienii în plină criză nu se pot împărți în băieți buni și răi”; – Puiu Hașotti (PNL) – intervenție privind refuzul de a susține declarația politică; – Radu Alexandru Feldman (PD-L) – declarație politică având ca temă destinul învățământului românesc; – Mircea Diaconu (PNL) – declarație politică având ca temă punctualitatea; – Markó Béla (UDMR) – declarație politică având ca temă relațiile interetnice; – Doina Silistru (PSD) – declarație politică având ca titlu „15 Martie – Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor”; – Sorin Fodoreanu (PD-L) – declarație politică având ca titlu „Dezvoltarea României – victimă a propriei legislații”; – Liviu Titus Pașca (PNL) – declarație politică având ca subiect statutul funcționarului public din România; – Titus Corlățean (PSD) – declarație politică având ca titlu „Municipiul Săcele are nevoie de o centură ocolitoare mare”; – Toader Mocanu (PD-L) – declarație politică având ca titlu „Finanțarea externă – o măsură de prevenție a Guvernului Boc”; – Emilian Valentin Frâncu (PNL) – declarație politică având ca titlu „Parlamentul României trebuie să apere interesele statului român”; – Mihail Hărdău (PD-L) – declarație politică având ca titlu „Formalism și ineficiență în învățământul profesional și tehnic din România”; – Sorina Luminița Plăcintă (PD-L) – declarație politică având ca titlu „Reîntoarcerea la agricultură – o șansă, poate singura, în vreme de criză;
· other · adoptat tacit
· other
· Dezbatere proiect de lege
· Dezbatere proiect de lege
· Dezbatere proiect de lege
– Dan Voiculescu (PC) – declarație politică având ca titlu „Adevăratul Parlament are un singur membru” (declarație politică neprezentată în plen)
· Dezbatere proiect de lege
· Dezbatere proiect de lege
· Dezbatere proiect de lege
· Dezbatere proiect de lege
· Dezbatere proiect de lege
· Dezbatere proiect de lege
· Dezbatere proiect de lege
208 de discursuri
Bună ziua, stimați colegi!
Declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 16 martie 2009, ședința fiind condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreședinte al Senatului, asistat de domnul senator Gheorghe David și, imediat, și de doamna senator Doina Silistru, secretari ai Biroului permanent al Senatului.
În ordinea de zi sunt înscrise declarații politice, dezbaterea unor proiecte de lege, întrebări, interpelări și răspunsuri din partea Executivului.
Domnul senator Puiu Hașotti, o scurtă intervenție. Microfonul 2.
Domnule senator Hașotti, declarație politică?
Nu, domnule președinte, declarațiile politice se fac de la tribuna centrală.
Mă scuzați.
De aici se fac intervențiile pe procedură.
Vă cer scuze.
Da, aveți acest drept, domnule președinte, într-adevăr.
Vă mulțumesc.
Nu este cum s-a hotărât la Biroul permanent, pentru că la Biroul permanent se stabilește cine sunt secretarii, dar, sigur, dumneavoastră, cu puterea pe care v-a conferit-o regulamentul și în înțelepciunea dumneavoastră, l-ați invitat pe domnul senator Orest Onofrei.
Bun. Trecem peste această mică inadvertență, dar pentru a stabili programul de lucru regulamentul spune clar că acest program de lucru se stabilește înaintea declarațiilor politice. Așa este regulamentul.
Prin urmare, dacă aceasta este o prevedere regulamentară, eu vreau să învederez faptul că trebuie să existe un cvorum de ședință, care la ora actuală nu există, stimate domnule președinte și stimați colegi.
Întotdeauna am fost, sunt și voi fi un apărător al regulamentului.
Programul de lucru, ordinea de zi, toate se stabilesc în plenul Senatului și, prin urmare, vă rog să procedați ca atare, domnule președinte.
Vă mulțumesc, domnule senator Hașotti.
Vă reamintesc că întotdeauna am procedat așa. Este o cutumă. Declarațiile politice au fost susținute de către colegi. Când am intrat în programul de lucru și în ordinea de zi, sigur, am cerut cvorumul regulamentar.
Vă mulțumesc pentru intervenție.
Domnule președinte, suntem prea buni prieteni ca să ne cerem scuze pentru lucruri nesemnificative.
În primul rând, este obligatoriu ca atunci când încep lucrările Senatului să fie doi secretari.
Vreau să vă spun însă, stimați colegi, că, din păcate, Parlamentul, nu de acum, din 1990, probabil, a devenit un fel de mașină de vot a proiectelor Guvernului, repet, nu de acum, dintotdeauna, și deloc o tribună de dezbateri politice.
Din păcate, Parlamentul legiferează doar aparent. Dezbaterea politică din Parlament este inexistentă.
Ați hotărât să se reducă minutele de declarații politice. Majoritatea hotărăște...
Nu este deloc în regulă.
Declarațiile politice sunt foarte importante, în opinia noastră, la fel și întrebările și interpelările. Sunt foarte importante pentru că aduc în fața opiniei publice niște subiecte și constituie dezbatere politică, o dezbatere care trebuie să existe în Parlament.
Dincolo de lipsa unui secretar...
Scuzați-mă, domnule senator Hașotti.
Domnule secretar Orest Onofrei, vă rog să poftiți să o înlocuiți pe doamna Silistru până sosește de la grupul parlamentar.
Vă rog să urcați la prezidiu.
Am corectat prezidiul. Deocamdată suntem cu domnul secretar Orest Onofrei și îi mulțumesc pentru prezență.
Dau cuvântul doamnei senator Anca Daniela Boagiu pentru a-și prezenta declarația politică.
Reamintesc că Partidul Democrat Liberal are 34 de minute.
Am rugămintea, doamna senator, să vă încadrați într-un timp cât mai rezonabil, pentru a putea să vorbească toți colegii.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică este intitulată „Acordul cu Fondul Monetar Internațional nu este lupul cel rău, cum nici politicienii în plină criză nu se pot împărți în băieți buni și băieți răi”.
Stimate colege și stimați colegi,
Parafrazând o vorbă populară din bătrâni, „necunoscătorul nu e necunoscător destul dacă nu e și fudul”, gândul ne poartă imediat spre acei politicieni români care, după ce au îngenuncheat economia, mai au și pretenția de a ne cere nouă să nu îngenunchem în fața Fondului Monetar Internațional sau a altor instituții financiare internaționale, al căror rol fundamental este tocmai asistarea unor economii îngenuncheate.
Aceiași politicieni care ne vorbeau despre România mândră și prosperă vin acum să ne dea lecții de demnitate, ca și cum nu ei ar fi orchestrat dezastrul economic în care se scaldă acum România.
În acest concert de voci surde cred că ar trebui să punem și o ordine a bunului-simț, o ordine care să explice pe înțelesul tuturor mecanismul ajutorului de la FMI și de la celelalte instituții financiare internaționale.
## Doamnelor și domnilor,
André Malraux spunea că „nu există demnitate care să nu se sprijine pe durere”, și mare dreptate avea.
Demnitatea nu poate fi clamată intrinsec atunci când de acțiunile tale depinde viața a 22 de milioane de români. Nu putem să ne îmbătăm cu vorbe goale atunci când sute de mii de români sunt amenințați cu pierderea locului de muncă pentru că firmele, companiile, întreprinderile unde munceau nu mai pot supraviețui. Un guvern responsabil trebuie să pună pe primul loc interesul acestor oameni, iar actualul Guvern chiar asta face.
Căci într-un an electoral, un an extrem de important pentru soarta țării, tentația unui politician fără grijă pentru popor ar face ceea ce a făcut fostul premier. În situația de criză cu care ne confruntăm, un astfel de politician ar fi dat drumul la creșteri de salarii pe bandă, ar centraliza și mai mult administrația, ar inventa alte noi taxe sau ar tipări bani în neștire până am ajunge la o inflație de două cifre și la un curs de schimb de 6-7 RON pentru un euro.
Mulțumesc, doamna senator.
Dau cuvântul domnului senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al PNL.
PNL are 18 minute la dispoziție. Aveți cuvântul, domnule senator.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Uitați, ce s-a întâmplat până acum nu a făcut decât să confirme că am avut dreptate.
Doamna vicepreședinte al Senatului, doamna senator Anca Boagiu, a citit o declarație politică. Chiar și dintre cei de față, nu toți am fost atenți la ceea ce a spus doamna vicepreședinte.
Declarațiile politice sunt foarte importante și, din păcate, ele cad în desuetudine.
Eu venisem astăzi pregătit pentru o declarație politică care avea menirea de a avea un alt punct de vedere decât cel prezentat de doamna vicepreședinte Anca Boagiu și, oricum, dacă nu suntem de acord cu un punct de vedere, fie el și al Președintelui României, nu înseamnă că suntem politicieni de carton. Tocmai de aceea este frumoasă democrația și este utilă, să avem păreri diferite.
Domnule președinte, ca urmare a faptului că se încalcă regulamentul și că mult prea adesea lucrările Senatului sunt conduse în afara regulamentului și în mod abuziv, eu refuz să-mi susțin astăzi declarația politică.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc.
Ați fost scurt, într-adevăr.
Ați consumat un minut, domnule senator Puiu Hașotti, din timpul alocat Grupului parlamentar al PNL.
Dau cuvântul domnului senator Radu Alexandru Feldman, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Mircea Diaconu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Poftiți la microfon, domnule senator Feldman.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate doamne senatori,
Stimați domni senatori,
Vin în fața dumneavoastră pentru a vă supune atenției un subiect ce figurează în programele celor două partide de guvernământ, PD-L și PSD, la capitolul „prioritate națională”, dar a cărui importanță, cu totul deosebită, a fost recunoscută și de celelalte partide parlamentare în momentul în care au semnat Pactul național pentru educație.
Lesne de înțeles, vin să vă rog să reflectăm împreună asupra destinului învățământului românesc, așa cum se prefigurează el astăzi.
Pentru o definire clară a premiselor, cred că e corect să ne reamintim că preocupările partidelor noastre au fost și sunt în consonanță cu poziția președintelui Băsescu, cel care a lansat ideea Pactului național pentru educație și care, nu mai departe de săptămâna trecută, în discursul ținut în fața Parlamentului a reiterat ideea că învățământul trebuie să rămână, cu orice preț, chiar în pofida crizei, o prioritate națională.
Din păcate, sprijinul politic declarat în unanimitate nu numai că nu s-a dovedit deocamdată suficient pentru a declanșa și marca semnificativ începutul unui proces de reformă, dar, din contră, toate semnalele care vin, fie din partea celor implicați direct în procesul de învățământ – elevi, studenți, părinți, dascăli, sindicate –, fie din mass-media, vorbesc invariabil despre incoerență, haos, lipsă de viziune.
Stimați colegi,
În urmă cu puțină vreme am aflat, stupefiați, de felul în care ministrul educației, cercetării și inovării, doamna Ecaterina Andronescu, înțelege să intervină pentru a da o față nouă unei programe de învățământ obeze și lipsite de relevanță.
Un cor asurzitor a protestat instantaneu împotriva reducerii nesăbuite a orelor de educație fizică. Ciopârțirea iresponsabilă a puținelor ore de limbă străină la liceu a trecut la București mai ușor observată. Nu și la Bruxelles, de unde comisarul european pentru multilingvism Leonard Orban s-a simțit obligat să intervină și să o atenționeze pe doamna
ministru că măsurile luate nu sunt agreate de Comisia Europeană. Citez: „Nu este o decizie care să ne bucure, pentru că, așa cum am insistat în discuțiile cu doamna ministru, cunoașterea limbilor străine este un avantaj pentru tinerii români ce trebuie menținut.”
Vă mulțumesc, domnule senator.
Ați consumat 9 minute din timpul afectat Grupului parlamentar al PD-L.
Îl invit la microfon pe domnul senator Mircea Diaconu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Markó Béla, din partea Grupului parlamentar al UDMR.
Aveți microfonul, domnule senator.
Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,
Sufăr, sufăr... Poate că e pentru prima oară în viața mea când nu am sala plină.
Consider că în programul general al Senatului, al plenului său, bineînțeles, această oră de declarații politice este esențială sau ar trebui să devină. Este zona în care, probabil, posibil, fiecare dintre noi să ne putem demonstra ca fiind uninominali, fiecare în ce măsură se simte. E zona în care
sau din care putem să lansăm către națiunea noastră, către colegi, către cetățeni credințele noastre. Mă întreb cum altfel am putea să rămânem cât de cât – firește, nu de mine vorbesc, ci despre alții, mai dotați decât mine – în cărțile de istorie parlamentară.
Vă amintesc că se învață încă celebre discursuri dintre cele două războaie în Parlamentul României.
Este singura breșă, din păcate foarte mică, aceasta, numită declarații politice, în care ne putem manifesta în acest fel.
Se dovedește, o dată în plus, că dacă măseaua te doare două săptămâni în a 15-a zi, când ajungi la stomatolog, îți trece.
Este pentru prima oară când ședința plenului Senatului începe chiar în cadrul sfertului academic.
Domnule președinte, felicitările mele!
Am fost foarte atent la acest mic mare amănunt despre care vreau să vorbesc astăzi. Se numește punctualitate.
Vedeți? Trăiesc o dramă personală și țin să v-o comunic.
Ca o paranteză, aș vrea să vă spun că am să încerc să uzez cât mai mult, în cadrul regulamentului și al minutelor desemnate pe fiecare formațiune politică, de acest spațiu al declarațiilor politice în intervalul celor patru ani în care o să stau și eu pe-aici.
Vedeți? Trăiesc o dramă personală, și anume că de când m-am născut am fost silit, cu durere la început, să fiu extrem de punctual, mai târziu, în profesie, cu plăcere chiar, să fiu punctual.
Pe de altă parte, în timp ce sunt actor pe o scenă sau alta, sentimentul că te așteaptă patru-cinci sute de oameni într-o sală este apăsător, obligant și nobil. Ei bine, cred că asta ni se întâmplă și nouă, de fapt în fiecare întâlnire în plen.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Dau cuvântul domnului senator Markó Béla, din partea Grupului parlamentar al UDMR, se pregătește doamna Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Aveți cuvântul, domnule senator.
## **Domnul Markó Béla:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,
De-acum 19 ani, din primăvara anului 1990, sărbătorirea zilei de 15 martie a stârnit mari controverse între români și maghiari, iar cei care au avut interesul să mențină vrajba între noi, în primul rând reprezentanții vechiului regim, au reușit să genereze tensiuni interetnice în tot Ardealul. Astfel, peste câteva zile, la 19 și 20 martie, aceleași forțe ultranaționaliste au împins locuitorii din orașul Târgu Mureș și din împrejurimi spre un conflict sângeros, soldat cu mai mulți morți și răniți.
Sunt convins că am învățat cu toții din evenimentele de atunci și ne-am simțit obligați să căutăm, în mod consecvent, modalitățile pașnice de conviețuire și de soluționare a problemelor legate de relațiile interetnice. Am reușit să depășim propriile temeri și prejudecăți și am ales calea dialogului și colaborării, inclusiv la nivel politic.
Încă din 1990 s-a contestat folosirea simbolurilor naționale ale minorităților, încă erau foarte mulți care au negat dreptul comunității maghiare de a-și comemora propria istorie, o istorie care nu este văzută la fel de români și maghiari, fiindcă în trecut, de foarte multe ori, ne-am aflat de partea cealaltă a baricadei, dar în toți acești ani am învățat că trebuie să respecți trecutul celuilalt și atunci când nu ești de acord cu el, trebuie să respecți identitatea și simbolurile celeilalte comunități.
Astăzi deja maghiarii sărbătoresc liber în 15 martie, cu propriile simboluri și ne onorează în fiecare an, cu mesaje de urări de bine, președinții sau prim-miniștrii României.
În multe localități sunt prezenți la aceste festivități reprezentanții autorităților și partidelor românești.
În 1848 și 1849 maghiarii și românii nu au reușit să se înțeleagă, iar această neînțelegere, alimentată de habsburgi, a contribuit la înfrângerea revoluției ungare, cu toate că idealurile de libertate, egalitate și fraternitate ne erau comune și ne sunt comune în continuare. De aceea putem sărbători împreună astăzi, de aceea am putut depune eu însumi ieri la Cristuru Secuiesc câte o coroană la statuia lui Petöfi Sándor și a lui Nicolae Bălcescu.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Vă mulțumesc, domnule senator.
Ați consumat minutele repartizate Grupului parlamentar al UDMR.
Dau cuvântul doamnei senator Doina Silistru, se pregătește domnul senator Fodoreanu Sorin, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
## **Doamna Doina Silistru:**
Mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Prin declarația mea politică am vrut să marchez data de 15 martie, zi care reprezintă Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor.
Protecția consumatorilor face parte din sfera mai largă a conceptului de protecție socială pe care organismele naționale și internaționale îl promovează în cadrul politicilor economice și sociale în diferite stadii de dezvoltare a societății.
În condițiile economiei de piață, protecția consumatorilor cunoaște diferite modalități de realizare, printre care și protecția față de noncalitatea produselor și serviciilor.
În condițiile economiei de piață, consumatorul, în calitate de cumpărător, devine agent de piață, se confruntă cu o serie de probleme legate de calitatea produselor și serviciilor, de prețurile necorelate cu calitatea, cu structura gamei sortimentale neadecvate cerințelor sale, de sistemul de informare prin care să se asigure transparența pieței, sistemul de comercializare.
Asigurarea calității trebuie să se bazeze pe un pachet de exigențe bine conturate, corespunzător și ferm aplicate, față de toate produsele indigene sau din import, totul fiind axat pe respectul consumatorului, știut fiind că obiectivul unei economii competitive este satisfacerea consumatorului.
Consumatorul joacă un rol important în mecanismul de piață, constituind elementul de referință al acțiunilor întreprinse de producător și comerciant.
Conturarea drepturilor fundamentale ale consumatorului a avut loc la 15 martie 1962, ziua când a apărut prima lege în domeniu devenind Ziua Mondială a Protecției Consumatorului, _World Consumer Rights Day_ , eveniment dedicat sărbătoririi și manifestării solidarității în cadrul mișcării consumatoriste internaționale.
La data de 15 martie 1962, J.F. Kennedy, Președintele Statelor Unite ale Americii, rostea către Congresul American mesajul care susținea pentru prima dată existența a patru drepturi fundamentale ale consumatorilor: dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul de a fi ascultat și dreptul de a alege produse și servicii.
## Mulțumesc, doamna senator.
Ați consumat 15 minute din cele 32 de minute acordate Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Îi ofer cuvântul domnului senator Fodoreanu Sorin, Grupul parlamentar al PD-L – aveți la dispoziție trei minute, domnule senator, pentru că mai sunt foarte mulți colegi înscriși la cuvânt –, se pregătește domnul senator Liviu Titus Pașca, Grupul parlamentar al PNL.
Vă mulțumesc. Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor senatori,
Mi-am intitulat prima mea declarație politică în Senatul României „Dezvoltarea României – victimă a propriei legislații”.
Problema dezvoltării României este, în aceste momente, mai actuală decât oricând. Mai multe zone din țară se confruntă cu dificultăți majore, iar cauza problemelor nu poate fi redusă numai la impactul crizei economicofinanciare.
Nu putem vorbi despre efecte fără a analiza întâi cauzele, fără a analiza lucrurile care nu au funcționat sau care au funcționat greșit până în prezent.
Criza economico-financiară nu trebuie să fie un prilej pentru transferarea majorității responsabilităților instituțiilor statului către acesta.
Realitatea din România este cea de dincolo de Buftea, Pipera sau Voluntari. Este o realitate a unui stat slab dezvoltat care, de cele mai multe ori, este surescitat la viață, în mod artificial, de la centru.
Realitatea cu care ne confruntăm este cea a unui stat rămas în urma vremurilor atât din perspectiva sistemului economic, social sau administrativ, cât și în ceea ce privește principiile care guvernează procesul legislativ din România.
Modernizarea statului și dezvoltarea economică s-au produs până în prezent mai mult haotic sau dintr-o inerție datorată unor impulsuri anacronice.
Nu s-a urmărit o strategie constantă, nu s-a urmărit un fir roșu, iar obiectivele au fost, în cel mai bun caz, ghicite, nu îndeplinite riguros.
Lipsa unor reglementări de ordin strategic a lăsat România să funcționeze uneori în baza unor legi ale hazardului. Vorbim, în principal, de economie, de sistemul administrativ, de procesul de modernizare a statului, de educație, de sănătate etc.
Aceasta este cauza pentru care, în contextul crizei, marea majoritate a regiunilor din România sunt profund afectate, în timp ce altele, într-un număr mai mic, ce-i drept, sunt afectate mai puțin sau deloc.
Tot aceasta este cauza pentru care nord-estul României – Bucovina și nordul Moldovei – este considerat una dintre cele mai sărace regiuni ale Uniunii Europene.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Din partea Grupului parlamentar al PD-L s-au înscris pentru a prezenta declarații politice foarte mulți senatori.
Pentru ca toți colegii să își poată susține declarațiile politice, vă rog să vă concentrați prezentarea în 3 minute.
Domnul Liviu Titus Pașca, Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Titus Corlățean, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Aveți cuvântul, domnule senator.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință.
În declarația mea politică mă voi opri asupra unui subiect căruia astăzi, mai mult decât ieri, îi sunt consacrate spații importante atât în discursurile politicienilor, cât și în mass-media. Este vorba de statutul funcționarului public din România.
Așa cum bine se cunoaște, resursa umană reprezintă cea mai importantă bogăție de care dispune o instituție publică. Nu în ultimul rând, managementul funcției publice constituie principalul motor al accelerării reformelor în sectorul public.
Ei bine, tocmai din acest considerent nu pot să îmi ascund stupefacția față de prigoana declanșată de Guvernul Boc, dar și de președintele țării împotriva funcționarilor publici, deveniți inamici publici, devoratori de buget, balast pe capul bietei noastre economii amenințate de criză.
După ce ne-a atras atenția, la câteva săptămâni după începerea mandatului său, că țara are nevoie de sânge tânăr în administrație, domnul Boc ne anunță că va reduce drastic numărul funcționarilor publici, iar ulterior aveam să aflăm că nepoata Domniei Sale devenise angajata Cancelariei Primului-Ministru, iar șoferul său ajunsese consilier, ca să nu mai vorbim de angajarea în această instituție a nenumărați foști colaboratori de-ai săi din Primăria Cluj-Napoca sau de la Universitatea din Cluj-Napoca.
„Curat murdar!” ar fi spus, desigur, Caragiale.
Întrucât aceste mișcări menite să reformeze sistemul nu au trecut neobservate, premierul a declarat ritos: „Gata, am decis să desființez Cancelaria Primului-Ministru.”
La auzul acestui anunț am răsuflat cu toții ușurați. Ne-am zis: „În fine, iată o măsură benefică.”
Dar bucuria cetățenilor patriei a fost de scurtă durată, căci la numai câteva zile sosea o altă știre năucitoare, Cancelaria a fost desființată doar pe hârtie, în realitate, angajații acesteia, mai precis cei care și-au declarat fidelitatea față de partidul domnului Boc, au fost transferați la Secretariatul General al Guvernului, căruia i s-au suplimentat astfel posturile cu alte 120. ## Stimați colegi,
Cu alte cuvinte, după declarațiile premierului, conform cărora reducerea cheltuielilor destinate personalului bugetar, respectiv funcționarilor din administrația publică, este o necesitate stringentă, Domnia Sa a găsit o metodă de a-și proteja clientela politică, pe de o parte, prin crearea unui aparat propriu, pe de altă parte, prin suplimentarea posturilor din Secretariatul General al Guvenului.
Vă mulțumesc, domnule senator. Ați consumat 4 minute.
Urmează la cuvânt domnul senator Titus Corlățean, se pregătește domnul senator Toader Mocanu, care va avea la dispoziție 3 minute.
Aveți cuvântul, domnule senator.
Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege, Stimați colegi,
Voi prezenta declarația politică cu titlul „Municipiul Săcele are nevoie de o centură ocolitoare mare”.
În programul de guvernare, la Capitolul 13 – „,Infrastructura de transport”, sunt menționate, ca obiective de guvernare, reducerea constantă a numărului de victime din accidentele de circulație și refacerea rețelei de drumuri naționale. De asemenea, un alt obiectiv este realizarea Programului național centuri ocolitoare.
Municipiul Săcele se află în imediata vecinătate a municipiului Brașov, fiind străbătut de două artere de circulație importante: DN1A Brașov – Vălenii de Munte – Ploiești și DN1 București – Brașov, principala arteră națională.
Din cauza faptului că municipiul Săcele nu are o centură ocolitoare care să preia traficul autovehiculelor grele – camioane, tiruri –, toate aceste autovehicule circulă prin mijlocul municipiului la o mică distanță de case și afectează structura de rezistență a clădirilor, a caselor localnicilor.
Menționez faptul că centura ocolitoare mică, proiect inițiat de administrația locală în urmă cu mai multă vreme și încă nefinalizat, nu va rezolva decât într-o mică măsură problema traficului greu prin municipiul Săcele.
În luna noiembrie 2008, în cadrul unei campanii publice în Săcele, coordonată de subsemnatul, au fost strânse 3.000 de semnături din partea localnicilor pentru construirea ocolitoarei mari.
Mai grav este faptul că, din cauza lipsei unei centuri ocolitoare care să preia traficul greu, municipiul Săcele ocupă nefericitul loc prim din județul Brașov în ceea ce privește numărul accidentelor rutiere mortale. Ultimul accident grav s-a produs în 9 martie, când un autovehicul a ieșit de pe carosabil și s-a oprit direct în casa unui localnic. Consecința: un mort și un rănit grav.
În data de 16 februarie 2009 am adresat o interpelare ministrului transporturilor și infrastructurii cu privire la necesitatea demarării construcției centurii ocolitoare mari a municipiului Săcele.
În răspunsul Ministerului Transportului și Infrastructurii se precizează că în anul 2008 a fost elaborat studiul de prefezabilitate pentru obiectivul de investiție „Varianta ocolitoare – municipiul Săcele”, urmând ca în acest an să fie demarate procedurile legale pentru contractarea serviciilor în vederea elaborării studiului de fezabilitate aferent acestui obiectiv de investiție. Execuția lucrărilor va demara după avizarea studiului de fezabilitate și identificarea unei surse de finanțare.
Vă mulțumesc, domnule senator. Patru minute.
Domnul senator Toader Mocanu, Grupul parlamentar al PD-L, urmează domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Trei minute, domnule senator.
Mulțumesc, domnule președinte.
Doamnelor și domnilor senatori,
Declarația mea politică are drept titlu „Finanțarea externă – o măsură de prevenție a Guvernului Boc”.
Criza economică și financiară care afectează și țara noastră, precum și politicile economice promovate de Cabinetul Tăriceanu II ne-au adus în situația actuală de a apela la instituțiile internaționale financiare în vederea solicitării de finanțare externă, finanțare care este vitală pentru relansarea economiei românești și pentru stabilitatea financiară, economică și socială a României.
Finanțarea externă de la Fondul Monetar Internațional va fi destinată majorării rezervei valutare a României. Acest fapt va permite Băncii Naționale a României să reducă rezerva minimă obligatorie de 40% pe care fiecare bancă comercială o depune pentru creditele acordate.
Având mai mulți bani lichizi disponibili, băncile vor putea acorda credite populației și firmelor. Reducerea rezervei minime obligatorii ar determina ieftinirea creditelor și ar constitui modalitatea prin care banii împrumutați ar ajunge în economia reală.
Obținerea sprijinului financiar va reprezenta o garanție de consolidare a stabilității financiare pe termen mediu, încurajând astfel relansarea mediului de afaceri și recâștigarea încrederii investitorilor străini în potențialul economic al României.
Avem nevoie de creșterea credibilității României în plan extern, după ce agențiile de rating cele mai renumite pe plan mondial au scos țara noastră de pe lista statelor favorabile investițiilor. Un rating de țară mai bun va contribui la dobânzi mai mici pentru stat, pentru firme, pentru bănci și pentru populație.
Pe termen lung, se vor asigura condițiile necesare valorificării oportunităților de creștere economică în momentul în care economia globală se va relansa.
Doresc să accentuez că acest sprijin financiar reprezintă o măsură protectoare pe care Guvernul României trebuie să o ia pentru a înlătura consecințele negative ale crizei financiare asupra economiei reale, împreună cu implementarea unui pachet de măsuri de stimulare economică și protejare a intereselor populației.
Vă mulțumesc, domnule senator. Ați consumat 4 minute.
Domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Mihail Hărdău, care a depus declarația politică de joi.
Vă rog. Aveți cuvântul.
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică se intitulează „Parlamentul României trebuie să apere interesele statului român”.
Construit în anii ’70 și amplu modernizat în ultimele două decenii, „Oltchim” – SA este cel mai mare combinat petrochimic din România și lider de piață în industria chimică regională în Europa Centrală și de Est la mai multe categorii de produse chimice. An de an, performanțele economice ale societății au crescut, ajungându-se acum la o cifră de afaceri de aproape 2 miliarde de lei, trei sferturi din producție fiind vândută peste hotare, atât în Europa, cât și pe alte piețe externe.
În acest fel, putem spune că „Oltchim” – SA este un important factor de echilibrare bugetară, combinatul vâlcean aducând bani din exporturi atât României, cât și Uniunii Europene.
În prezent, principalul acționar al „Oltchim” – SA este statul român, ale cărui interese, ca investitor, sunt puternic atacate de unul dintre acționarii minoritari, grupul german „PetroCarboChem”, care desfășoară ample acțiuni ostile de dezinformare atât în țară, cât și peste hotare, dar și de subminare a dezvoltării normale a combinatului.
În mod declarativ, „PetroCarboChem” se manifestă ca un investitor dornic de a prelua pentru sine pachetul majoritar de acțiuni, ceea ce, într-o anumită măsură, ar putea fi o atitudine de înțeles prin prisma expansionismului capitalist manifestat prin valorificarea oportunităților jocului la bursă. În realitate, „PetroCarboChem” este dispus să-și sacrifice portofoliul de aproape 13% din acțiunile de la „Oltchim” – SA, pe care le deține la modul scriptic, după ce, în urmă cu câțiva ani, statul român a trebuit să-și micșoreze participația.
Scăderea participației statului a făcut să crească de peste 12 ori ponderea pachetului de 1% cumpărat la bursă de grupul german, ajungându-se astfel la situația în care „PetroCarboChem” a dobândit, conform legii, acces la informații strategice confidențiale ale companiei „Oltchim” – SA. Imediat ce acest lucru a devenit realitate, sub pretextul unei false îngrijorări față de situația combinatului, reprezentanții acționariatului minoritar încearcă în mod sistematic să blocheze toate măsurile pe care statul român, ca acționar majoritar, le-a planificat pentru buna funcționare a „Oltchim” – SA.
Vă mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Mihail Hărdău.
Am făcut specificarea că a depus joi declarația politică la secretariatul Biroului permanent.
Aveți cuvântul, domnule senator.
Se pregătește ultimul vorbitor, doamna senator Sorina Plăcintă.
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate colege,
Stimați colegi,
Declarația politică am intitulat-o: „Formalism și ineficiență în învățământul profesional și tehnic din România”.
Doresc să atrag atenția asupra unei serioase disfuncționalități din sistemul educațional românesc, care are consecințe grave asupra pregătirii elevilor, asupra învățământului profesional și tehnic și asupra șanselor lor reale de a-și găsi un loc de muncă conform specializării absolvite, mă refer la pretinsa consultare dintre unitățile școlare profesionale și agenții economici în vederea înființării specializărilor necesare pe piața muncii, respectiv ineficiența derulării instruirii practice a elevilor în întreprinderi.
Modul după care funcționează acest sistem în acest moment este, cu rare, dar bine-venite excepții, unul pur formal, această problemă fiind însă cunoscută și tolerată de toți factorii implicați, referindu-mă aici atât la școlile în sine, cât și la agenții economici și factorii responsabili din Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
Ministerul, prin Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic CNDIPT, publică periodic Nomenclatorul de meserii pentru care se asigură pregătirea din învățământul preuniversitar, meserii rezultate din propunerile comitetelor sectoriale, organisme tripartite pe domenii de activitate.
Întreprinderile pot solicita școlilor profesionale să înființeze doar specializările înscrise în acest nomenclator. Apoi, în cele opt regiuni de dezvoltare există câte un consorțiu regional compus din circa 29 de membri care elaborează pe termen mediu și lung – 5-10 ani – un Plan regional de acțiune pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic – prescurtat PRAIL – și, respectiv, un Plan local de acțiune pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic – PLAI –, la care inspectoratele școlare adaugă discuțiile din Comitetul local de dezvoltare a parteneriatului economic și social, iar unitățile școlare profesionale adaugă planul de acțiune al școlii.
Din motive „obiective” în privința necesarului de forță de muncă regională, Agenția județeană de ocupare a forței de muncă elaborează previziuni pe termen scurt, 6 până la 18 luni, ceea ce face ca planurile sus-amintite să rămână doar planuri, documente inutile care nu pot fi puse în practică și care ajung să zacă prin sertarele diverselor instituții.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Ultimul vorbitor, doamna senator Sorina Plăcintă.
Înainte de a-i da cuvântul, vreau să vă informez că domnii senatori Alexandru Mocanu, Viorel Riceard Badea, Dumitru Oprea și Dan Voiculescu au depus declarațiile la secretariatul ședinței.
Aveți cuvântul, doamna senator.
Domnule președinte, Stimați colegi,
Am intitulat declarația de astăzi „Reîntoarcerea la agricultură – o șansă, poate singura, în vreme de criză”.
Istoria recentă ne vorbește despre o perioadă în timpul căreia țările vestice produceau mult mai multă hrană decât puteau consuma vreodată. În vremea Războiului Rece, statele de pe continentul nord-american sau din Europa de Vest aveau capacitatea să plătească în fiecare an un număr de fermieri care să nu producă mare lucru. Era simplu, guvernul îi oferea fermierului profitul pe un an de zile, iar acesta era liber să dispună de bani aproape cum dorea.
La noi în țară, deși potențialul agricol este uriaș, după revoluție nu s-a făcut mai nimic, dar s-a vorbit mult pe această temă. S-au folosit expresii de genul: „Vin moșierii!”, „Nu ne vindem țara!”, toate acestea cuantificându-se atunci în voturi ușor de obținut. Practic, această ramură economică a fost cumva declarată inutilă. Pare mai ușor să te împrumuți pentru a importa alimente în loc să le produci la tine în țară, dar iată că acum nu ne mai putem permite. În ultima perioadă, piețele mondiale se confruntă cu un fenomen pe care brokerii de la marile burse ale lumii nu l-au putut anticipa. Prețul alimentelor crește continuu: orezul s-a scumpit cu 400% în circa 8 luni, grâul cu 200%, la fel și porumbul. Carnea, zahărul, uleiul s-au scumpit și ele.
În lume au loc câteva fenomene cu adevărat importante: aproximativ 200 de milioane de chinezi încep să-și permită să mănânce zilnic aproape cât europenii, lor li se mai adaugă încă aproximativ 100 de milioane de indieni. Practic, pe piața mondială au apărut câteva sute de milioane de consumatori noi. Acest lucru a creat o presiune asupra structurilor și începe să se ridice o întrebare: câți oameni poate hrăni această planetă?
România este una dintre țările europene cu pământ fertil și cu o climă încă în stare să asigure suficientă hrană pentru o populație mult mai numeroasă decât cea de astăzi.
Uniunea Europeană a alocat României mai multe miliarde de euro pentru agricultură și dezvoltare rurală. Desigur că acești bani nu au cum să fie suficienți pentru transformarea agriculturii românești într-o ramură de vârf a economiei. Prețul crescut al alimentelor ar putea însă deveni un motor al dezvoltării cenușăresei economiei românești. Din păcate, însă statisticile nu mint.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Mulțumesc, doamna senator.
Declarația mea politică este intitulată „Să pardonați, domnule Tăriceanu!”.
Devine din ce în ce mai clar pentru toată lumea că România are nevoie de un împrumut financiar pentru a atenua efectele crizei economice. Și asta nu pentru că o spun eu sau PD-L, nici pentru că o sugerează Isărescu ori mari specialiști în macroeconomie, nici măcar pentru că o spune direct prestigiosul „The Economist” și, iată, mai nou, președintele Băsescu, chiar dacă asta s-ar putea să-l coste pierderea unor puncte în bătălia electorală din toamnă.
Pe lângă alte argumente credibile, convingerea mea că România are nevoie de un împrumut extern spre a traversa criza economică vine, surprinzător poate, din Germania.
Cum adică din Germania?, se vor mira unii care știu că, încă de la apariția ginții latine, la noi, dacă e să vină ceva, atunci, nu-i așa?... „vine și vacanța cu trenul din Franța!”
Convingerea mea „vine” din Germania pentru un lucru foarte simplu, care este pe înțelesul tuturor: din cauza efectelor absolut imprevizibile ale crizei economice, în ultimele cinci luni Germania și-a rectificat de trei ori bugetul pe 2009 și a transferat deja peste 80 de miliarde de euro din rezerva federală în bugetul de stat, fără să știe dacă peste 50-60 de zile nu va fi nevoie de un alt transfer.
Când am citit această știre am rămas pe gânduri. Dacă Germania are astfel de probleme, cum se va descurca România, care, față de Germania, are cel puțin două lipsuri majore: nu avem nici pe departe o rezervă valutară comparabilă cu rezerva federală a Germaniei și, mai ales, noi nu avem nemți! Și vă rog să mă credeți că nu-mi arde de glume.
În comparație cu nemții, pe noi nu ne caracterizează atât de mult rigoarea, corectitudinea, seriozitatea, solidaritatea și cumpătarea, trăsături atât de necesare unui popor în vremuri de criză.
Că vrem, că nu vrem, criza plecată din SUA a traversat Atlanticul și Europa și iată că a ajuns și pe la noi. Iar noi ce facem? În loc să fim, măcar pentru o vreme, uniți în corectitudine, solidaritate și cumpătare – nu-mi place substantivul „austeritate” –, unii dintre noi acum găsesc cu cale să se dea mari, cum se spune.
## Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor colegi,
Vă rog să îmi permiteți să încep această declarație politică privind problematica pașapoartelor biometrice cu o clarificare a termenilor, pentru că principala problemă în legătură cu introducerea pașapoartelor biometrice este confuzia. În toată această dispută rămâne nelămurit mobilul revendicărilor împotriva introducerii acestor documente. Mobilul este civic sau religios?
Fiecare dintre noi, în calitate de cetățean, este purtătorul mai multor identități: de gen, vârstă, profesională, religioasă, etnică, politică etc. și orice implicare în viața cetății le implică, până la urmă, pe toate. Diferența este de accente și de resortul ultim al revendicării.
Altminteri spus, în acest caz, în numele cărei identități ne implicăm, în primul rând, în această dispută: în calitate de cetățeni sau în calitate de credincioși ortodocși, ori în ambele?
Revendicarea civică – statul „big brother” și distincția dintre public și privat
Punctul de plecare al acestei dezbateri este o măsură a statului de modificare a formatului unor acte personale: pașapoarte, permise de conducere etc. Aceste măsuri au generat reacții.
Revendicările împotriva unui stat considerat opresiv prin legislația adoptată și care e perceput că încalcă din ce în ce mai brutal „spațiul privat” al fiecăruia dintre noi sunt revendicări civice, fără culoare religioasă, în sensul în care orice cetățean, indiferent de religie – ortodoxă, mozaică, musulmană, catolică sau chiar ateii –, se poate simți lezat și poate reacționa public.
Extinderea spațiului public – adică sfera de influență a statului – în detrimentul spațiului privat este o chestiune care mă privește, în primul rând, ca cetățean, este o relație între mine și stat.
Revendicarea religioasă – Care este relația dintre stat și mântuire?
Dar lucrurile s-au complicat de la început. În esență, în această discuție – prin intervenția părintelui Pârvu – este contestată, explicit, funcția neutrală a statului în raport cu mântuirea.
Intervenția cu pricina – preluată și de unele organizații religioase – sugerează că acceptarea acestor pașapoarte sau a altor documente similare afectează, până la urmă, mântuirea credinciosului și, în concluzie, acestea ar trebui respinse. Se sugerează prin această idee, chiar dacă nu explicit, că statul are funcție eshatologică, adică statul are legătură cu mântuirea noastră, în calitate de credincioși creștini.
Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,
Declarația mea politică este intitulată „Răspunsul la criza mondială este unitatea de acțiune”.
În ultimele zile, subiectul cel mai discutat în toate mediile este cel al împrumutului extern solicitat de România pentru a depăși blocajul economico-financiar.
Lui i se adaugă, în același timp, un alt subiect, declarat aproape oficial, al stării de recesiune a țării.
În acest ultim caz, românii au fost, pur și simplu, bulversați, nu pricep ce s-a întâmplat cu țara noastră, țară în
care, pe timpul campaniei electorale din toamnă, duduia economia, iar, după numai câteva luni, duduie recesiunea.
Probabil că nu au fost suficient de atenți pentru a afla că în luna noiembrie 2008 motorul economiei europene, Germania, declara starea de recesiune. Și ca ea au procedat multe superputeri ale economiei mondiale.
Mai mult, pe agenda de lucru a reuniunii șefilor de state și guverne ai G20, din 2 aprilie 2009 de la Londra, tema generală a discuției este recesiunea globală.
Oricât ar fi de divergente pozițiile participanților, cu toții încearcă să găsească soluții pentru diminuarea efectelor nefaste ale acestei stări mondiale.
Pe acest fond, încercăm să alăturăm cele două subiecte de discuție din România: împrumutul extern și starea de recesiune.
Orice încercare de a le subestima, de a le politiza, de a le duce în derizoriu este foarte dăunătoare României. Nu credem că este momentul să mai analizăm cine și ce poziție a avut în urmă cu câteva luni sau săptămâni. Nici dacă acest împrumut este necesar, când totul este atât de evident. El este mai mult decât necesar. Este o perfuzie administrată unui sistem care ar putea avea dificultăți. Problema pe care ar trebui să o ridicăm este doar dacă vom inspira încrederea necesară pentru a obține ceea ce ne trebuie cu atâta stringență.
Oamenii inteligenți nu sunt dogmatici. Ei se caracterizează prin flexibilitatea minții deschise, inventivitate, adaptabilitate. Ei trebuie să fie capabili să se schimbe odată cu conjuncturile vremurilor.
Declarația mea politică este intitulată „Adevăratul Parlament are un singur membru”.
În data de 3 februarie 2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 1/2009. Astfel, s-a încheiat un proces legislativ îndelungat, marcat de opoziția înverșunată a președintelui Băsescu față de aplicarea unei legi care, în fapt, constituie soluția la o problemă care a traumatizat societatea românească – raportul dintre foștii proprietari ai caselor naționalizate și persoanele care au dobândit cu bună-credință proprietatea asupra acestor imobile.
Legea nr. 1/2009 a echilibrat acest raport și a detensionat relațiile sociale. În aceste condiții, opoziția președintelui a fost absolut nejustificată, plasându-se în afara rolului de factor de echilibru conferit constituțional.
Am considerat însă că, după ce președintele Băsescu își va fi epuizat toate modalitățile de gherilă politică și după ce va fi respinsă sesizarea privind o prezumtivă neconstituționalitate a legii, cetățenii români își vor putea exercita drepturile conferite de noul act normativ.
Aplicarea unei legi publicate în Monitorul Oficial, neafectată de termene de suspendare sau de abrogare, este obligatorie. Aceasta este regula în orice regim democratic. Nu și în România.
Deși Legea nr. 1/2009 prevedea un termen maxim de 30 de zile în care Guvernul trebuia să emită normele metodologice de aplicare, acest termen a expirat fără ca Executivul să-și fi îndeplinit obligația legală.
În consecință, deși în vigoare, legea încă nu poate fi aplicată.
Așadar, Parlamentul a votat, Curtea Constituțională s-a pronunțat, legea s-a publicat în Monitorul Oficial, dar totuși nu se aplică.
De ce? Pentru că ambiția cu accente infantile ale unei persoane prevalează asupra instituțiilor fundamentale ale democrației.
Și, atunci, care mai este rolul Parlamentului?
Ce sens mai au dezbaterile, avizele, rapoartele comisiilor parlamentare sau votul plenului?
Oricum, nimic nu contează.
Ca într-un veritabil regim monarhic absolut, Parlamentul sau Curtea Constituțională are doar rolul decorativ de a confirma voința suveranului, numit formal președintele țării.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
## Stimați colegi,
Am încheiat această primă parte a ședinței noastre de astăzi, și anume declarațiile politice.
Vă anunț că la ședința noastră și-au înregistrat prezența, prin semnătură, 105 colegi senatori. Absentează motivat de la lucrările Senatului opt senatori, șase sunt membri ai Guvernului și doi senatori sunt în delegații.
Cvorumul de lucru pentru ședință este îndeplinit.
Domnule senator Hașotti, dacă aveți ceva pe procedură, cu mare drag vă dau cuvântul, dar vă rog să păstrați liniștea în sală.
Biroul permanent, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, vă propune, stimați colegi, lucrări în plen până la ora 19.30.
Vă consult dacă sunteți de acord cu acest program de lucru.
Am rugămintea, stimați colegi, să vă exprimați prin vot.
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Fac un apel către liderii de grup să-și mobilizeze colegii și să intre toți în sala de ședințe.
Vă consult dacă aveți observații legate de ordinea de zi care v-a fost înmânată.
Am rugămintea să ne exprimăm prin vot și cât mai masiv, ca să dăm dovadă că, într-adevăr, am semnat 105 și suntem aproape 105 în sală.
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Înainte de a intra în ordinea de zi – și mai adresez un apel liderilor de grup, întrucât avem peste 10 puncte la care va trebui să dăm un vot pe legi organice, să convoace toți colegii senatori în sala de ședințe –, vă citesc o notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.
În conformitate cu prevederile art. 17 alineatele (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, următoarele legi:
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2008 privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului și din administrarea Agenției Domeniilor Statului și a Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Oradea în domeniul public al municipiului Oradea, județul Bihor, și în administrarea Consiliului Local al municipiului Oradea;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalității de tratament între femei și bărbați în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2008 privind stabilirea competenței supravegherii executării obligației minorului de a presta o activitate neremunerată într-o instituție de interes public, prevăzută la art. 103 alin. (3) lit. c) din Codul penal;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 183/2008 privind facilitarea exercitării dreptului de vot la alegerile parlamentare din data de 30 noiembrie 2008 de către tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2008 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantități de combustibili pentru unele centrale electrice și termice aflate în coordonarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și prorogarea termenului prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2007 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantități de combustibili pentru Societatea Comercială „Termoelectrica” – SA, Societatea Comercială „Electrocentrale” București – SA, Societatea Comercială „Electrocentrale” Galați – SA, Regia Autonomă pentru Activități Nucleare – Sucursala ROMAG-TERMO, Societatea Comercială „Complexul Energetic Rovinari” – SA, Societatea Comercială „Complexul Energetic Turceni” – SA, Societatea Comercială „Complexul Energetic Craiova” – SA și pentru centralele termice și electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor județene și locale;
Vă rog – microfonul 2 –, domnul lider al Grupului parlamentar al PNL Puiu Hașotti.
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Îmi pare rău că oftați.
Știți foarte bine că este nepotrivit să trecem proiectele de lege prin adoptare tacită. Lucrul acesta am încercat întotdeauna să-l evităm. Chestiunea care este însă cu această ordonanță este aceea că ne aflăm, cred, în fața unei premiere. În orice caz, lucrul acesta s-a întâmplat extrem, extrem de rar. Comisia pentru muncă, familie și protecție socială – și aici cred că plenul trebuie să fie informat – nu a depus raportul, nu a făcut vreun raport, ceea ce mi se pare absolut de neconceput. A fost un act politic deliberat? De ce s-a întâmplat așa?
Reprezentanții Ministerului Educației, Cercetării și Inovării...
Doamna ministru Ecaterina Andronescu a fost invitată, nu a fost invitată? A fost invitată și nu a venit la ședință?
Plenul Senatului trebuie informat de președintele Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială ce s-a întâmplat, de vreme ce nu s-au întocmit un raport și un proiect de lege de aprobare a unei ordonanțe, iată, trece prin adoptare tacită.
Lucrul acesta, după opinia mea, este destul de grav și îl rog, cu tot respectul, pe președintele comisiei să explice plenului care este motivul pentru care această comisie nu a făcut raportul.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
## Domnule senator,
Sigur, sesizarea dumneavoastră va fi analizată de Biroul permanent. Există un vicepreședinte care răspunde de comisii. Sigur, eu pot să-i dau și președintelui comisiei această posibilitate de a răspunde, dar poate că nu dorește momentan.
Biroul permanent, sigur, se va interesa și vom avea un răspuns la această problemă ridicată de dumneavoastră.
Probabil că nu are o hotărâre a comisiei. Este președintele comisiei... Și vă rog să credeți că o să primiți răspuns la această problemă.
Oricum, data de 12 martie a trecut, propunerea legislativă deja a fost transmisă Camerei Deputaților, care este Cameră decizională, domnule senator.
## Domnule senator,
Eu n-aș intra cu dumneavoastră într-un dialog, mai ales de aici, de sus, dar vreau să vă aduc aminte că la sfârșitul anului trecut foarte multe proiecte legislative cu care suntem noi sesizați acum s-au adoptat tacit de către Camera Deputaților. Deci...
Nu încercăm să facem un proces de intenție senatorilor sau unei comisii. Este, sigur, o inadvertență pe care o să reușim s-o corectăm și vom avea ceva, probabil, și scris, de ce s-a procedat astfel în Comisia pentru muncă, familie și protecție socială.
## **Domnul Puiu Hașotti**
**:**
Plenul trebuie informat!
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Plenul va fi informat, domnule senator, asupra acestei probleme.
La punctul 3 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 198/2008 pentru modificarea și completarea Codului penal.
De fapt, este vorba de vot final.
Adresez domnilor senatori rugămintea să rămână în sala de ședințe.
Domnule deputat Bejinariu, mai așteptați un mandat până veți fi senator. Până atunci, vă rog frumos, dacă sunteți amabil, să părăsiți sala.
Vă rog să luați loc în bănci.
Domnule senator Dumitru Constantin...
Acest proiect de lege cu care suntem sesizați, la propunerea liderilor de grup, va primi votul final astăzi. Știți că nu am reușit să întrunim atunci nici pentru, și nici împotrivă 69 de voturi.
Vot · Respins
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Supun atunci votului dumneavoastră...
Proiectul se transformă în Proiect de lege de respingere a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 198/2008.
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Vreau să vă spun că raportul a avut amendamente, deci am supus raportul prima dată la vot, domnule senator...
Vă mulțumesc că îmi acordați posibilitatea, domnule președinte, și, dacă îmi permiteți să încerc să vă ajut, după părerea mea, dacă există un raport de respingere care este respins, neobținând voturile suficiente, și supuneți pe urmă votului proiectul de lege care a intrat în Parlament, care nu obține majoritatea cerută, majoritatea absolută înseamnă că, e absolut logic, proiectul de lege a fost respins. Nu urmează să fie supus niciunui alt vot.
Vă mulțumesc.
## Domnule senator,
Este decizia Curții Constituționale. Un proiect de lege de aprobare a ordonanței de urgență care nu a trecut trebuie să ia, la plecarea din Senat, un vot de respingere a ordonanței de urgență a Guvernului. Deci se transformă în proiect de respingere a ordonanței de urgență și va trebui să luăm votul plenului Senatului.
Vă rog.
Microfonul 2.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
„Uite alba, uite neagra”, cam asta ne jucăm acum, domnule președinte.
Eu cred că este suficient să ne gândim logic și rațional. Chiar dacă îi dau dreptate doamnei director, constituțional am dreptul să fiu de acord sau nu cu o decizie a Curții Constituționale.
Am înțeles că s-a explicat că există o decizie a Curții Constituționale din 2000, în care se arată... Nu știu la ce decizie se face referire, dar știu un lucru: dacă acest lucru este adevărat, pentru că asemenea incidente s-au întâmplat de mai multe ori, normal ar fi ca dumneavoastră sau un președinte de ședință să aducă la cunoștința senatorilor decizia Curții Constituționale și modul în care o motivează. Dar, scuzați-mă, sunt avocat de aproape 40 de ani, am făcut parte din Comisia de redactare a Constituției nu o dată, dacă Curtea Constituțională a decis așa ceva – eu nu cred –, atunci a greșit, pentru că, înainte de orice – după mintea cea mai simplă –, dacă un lucru nu obține majoritatea de voturi înseamnă că a fost respins. Ce mai trebuie să votezi? Nu vă supărați.
A fost un vot de respingere, un raport de respingere nu a trecut. A fost logic. Pe urmă, ați supus votului proiectul de lege. Proiectul de lege având o plajă care aparține legilor organice trebuia să obțină majoritatea absolută: 69 de voturi. A obținut 50 de voturi. Proiectul de lege a fost respins. Punct.
Îmi asum absolut răspunderea pentru ceea ce susțin și vă rog să îl considerați ca respins și să trecem mai departe. Vă mulțumesc.
## Domnule senator,
Îmi pare foarte rău, dar avem o cutumă și săptămâna trecută tot pe asta am lucrat, când dumneavoastră, sigur, ați lipsit motivat, e vorba de ziua de miercuri, și atunci am hotărât că vom respecta această cutumă.
Proiectul de lege privind aprobarea ordonanței dacă nu întrunește cele 69 de voturi cerute ca lege organică se transformă în proiect de lege privind respingerea ordonanței de urgență și așa va fi transmis spre Camera Deputaților. Vă rog, domnule senator Verestóy. Microfonul 2.
## Domnule președinte,
Aveți argumente foarte convingătoare, dar un singur lucru vă rog să nu utilizați: cuvântul „cutumă”, pentru că așa ceva – și vă rog să consultați stenogramele ultimilor 20 de ani, de când lucrează Senatul – nu a fost.
Totdeauna, credeți-mă, și putem să facem un studiu, chiar vă rog... Avem un staff care se poate ocupa de asta și săptămâna viitoare să vă prezinte un rezultat convingător.
Niciodată nu s-a procedat la a supune la vot o lege care a fost respinsă într-un mod invers, să votăm acum, chiar dacă a fost respinsă. Proiectul de lege nu a întrunit majoritatea voturilor. Nu a întrunit voturile care sunt necesare pentru o lege organică. Consecința: nu a fost aprobat.
Credeți-mă și vă rog să verificați. Orice puteți spune, numai să nu utilizați cuvântul „cutumă”, că nu există.
Retrag atunci această acuzație și vin în fața dumneavoastră cu art. 115 din Constituție.
La alin. (7) este specificat clar: „Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alin. (3).”
Deci se aprobă sau se respinge.
Or, ca să plece de la Senat, o ordonanță trebuie sigur să realizeze cele 69 de voturi pentru sau împotrivă.
Pe procedură, domnule senator Hașotti.
## Stimați colegi,
De vreme ce nu obține cele 69 de voturi, într-un fel sau altul, automat este respins.
În al doilea rând, domnule președinte, dumneavoastră invocați cutuma, și cutuma nu poate fi invocată înaintea Regulamentului Senatului și înaintea chiar a textului Constituției, iar cutuma pe care o invocați pornește tot de la această eroare care s-a comis săptămâna trecută și acum două săptămâni. Cutuma este de două săptămâni printr-o eroare.
Domnule senator Markó Béla – microfonul 2 –, vă rog.
## Domnule președinte,
Trei probleme, dacă îmi permiteți.
În primul rând, majoritatea clasei noastre politice – și mă refer la membrii Parlamentului, bineînțeles – este de acord că avem o problemă cu ordonanțele de urgență, și anume că se poate abuza de posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență.
În astfel de condiții, nu cred că putem să ne permitem să adoptăm proceduri prin care ordonanțele de urgență se suprapun voinței Parlamentului.
În acest moment, se întâmplă acest lucru, și anume, dacă ai respins raportul de adoptare, dar nu ai dat un vot de respingere pentru ordonanța de urgență, ordonanța de urgență va fi în vigoare în continuare. Acest lucru înseamnă că desconsiderăm voința Parlamentului, pentru că nu luăm în considerare că, eventual, există și abțineri în legătură cu votul.
Dacă nu s-a adoptat un proiect de lege de aprobare a ordonanței de urgență, acest lucru nu înseamnă că, în mod automat, vom obține un vot de respingere a ordonanței, fiindcă există și abțineri. Dacă speculăm acest lucru înseamnă că nu luăm în considerare voința Parlamentului. Eu cred că este un argument extrem de important.
O altă problemă, dacă îmi permiteți.
În acest moment majoritatea guvernamentală, așa cum se spune, este confortabilă. Cei din partea guvernamentală reprezintă 70% în Parlamentul României. Majoritatea guvernamentală, dacă îmi permiteți, nu are nevoie de astfel de speculații, de astfel de interpretări extrem de forțate și, după părerea mea, neconstituționale, de a ține în vigoare, în continuare, o ordonanță de urgență în legătură cu care nu există voința Parlamentului de a o ține în vigoare.
Vă rog foarte mult, dacă vreți să încercăm o interpretare în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului, dar dumneavoastră, cei care alcătuiți majoritatea guvernamentală, nu aveți nevoie de astfel de „șmecherii” – dacă îmi permiteți această expresie – de a duce mai departe o ordonanță de urgență în legătură cu care nu există o astfel de voință din partea dumneavoastră, de fapt din partea majorității.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator. Vă rog, domnule președinte Toni Greblă. Microfonul 1.
Domnule președinte,
Stimați colegi,
Am două probleme de ridicat în fața Domniilor Voastre. Prima problemă este legată de faptul că ceea ce au spus distinșii mei colegi ar fi corect, cu condiția ca noi să avem și un alt mod de adoptare a legilor, și anume adoptarea implicită.
Ne aflăm în prezența unei ordonanțe de urgență a Guvernului care a produs efecte, care nu a întrunit, pentru a-și menține efectele în continuare, numărul suficient de voturi, și atunci ea se convertește în proiect de respingere a ordonanței de urgență, dar trebuie să fie adoptat și acest proiect prin vot, nu prin adoptare implicită, ca urmare a votului exprimat anterior la raportul comisiei.
O rugăminte mai am la dumneavoastră, și cu asta închei, când avem de-a face cu astfel de rapoarte care propun respingerea unui proiect de lege, vă rog să explicați mai bine care este modalitatea de vot, pentru că, după părerea mea, votul la acest proiect de lege a fost dat ca urmare a unei interpretări personale a votului la această situație.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Credeți-mă că știu foarte bine – și am văzut ce s-a votat –, iar această problemă a fost destul de bine discutată, cel puțin și în grupurile parlamentare, de acest lucru pot să vă conving.
Pe de altă parte, sigur, eu aș reveni la ceea ce spunea domnul senator Puiu Hașotti, proiectul de lege privind aprobarea ordonanței de urgență a fost respins, urmează să
Vot · Amânat
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
## Domnule președinte,
În primul rând, dacă nu ar fi fost termenul de adoptare tacită pe 16, ci peste o lună, ce s-ar fi întâmplat? Ar fi fost pus încă o dată pe ordinea de zi, și încă o dată, și încă o dată, până aveam termenul de adoptare tacită. Este ilogic.
În fond, știți cum procedați? Spuneți așa: Guvernul dă o ordonanță și spune: „Această coală este albă.” Vine comisia respectivă și face un raport de adoptare. Plenul, ca for legiuitor, dă un vot și respinge raportul și spune: „Nu e albă.” Dumneavoastră puneți la vot și spuneți să votăm dacă nu cumva e neagră. Nu! Votul a fost: „Nu este albă.”, atât.
Prin urmare, toată această procedură la care dumneavoastră faceți apel este lipsită de logică, cum lipsit de logică este faptul că, repet, dacă peste o lună era termenul de adoptare tacită, vă întreb: de câte ori puneam la vot în plen acest proiect? De 10 ori, de 20 de ori?
Domnule senator, nu este cazul să vă răspund, pentru că nu va fi așa, pentru că nu se poate.
Domnule senator György Frunda – microfonul 2–, vă rog.
## **Domnul Frunda György:**
## Vă mulțumesc.
## Domnule președinte,
O asemenea interpretare a adoptării legilor cred că va crea un precedent periculos. Să considerăm că suntem Cameră decizională și dezbatem o ordonanță de urgență care depinde de votul nostru. Proiectul respectiv, ordonanța respectivă, nu obține majoritatea pentru legile organice – de 69 de voturi –, nici pentru, nici împotrivă, dar senatorii nu au acceptat ordonanța, pentru că nu sunt 69 de voturi. Ce înseamnă acest lucru?
Pe teoria pe care o susțineți dumneavoastră, ordonanța își continuă efectele și vom revota de zeci de ori până se va obține majoritatea de 69. Implicit, asta înseamnă eludarea voinței Camerei decizionale, pentru că, dacă veți citi în Constituție preambulul sau primul alineat al articolului pe care l-ați amintit, veți vedea că legile organice trebuie să obțină votul majorității senatorilor.
Acest punct de vedere este neconstituțional, este înfrângerea voinței Parlamentului, este înfrângerea parlamentarismului, se creează un precedent deosebit de grav pe proiectul acesta de lege.
Nu este foarte important, spuneți că suntem prima Cameră care îl dezbatem, și oricum merge la Camera decizională.
Nu! E o problemă de principiu pentru care afirm ferm și hotărât că nu vreau să accept asemenea lucru, pentru că vom crea un precedent care va fi folosit pentru alte ordonanțe.
Vă rog să se consemneze, cel puțin senatorii Grupului parlamentar al UDMR consideră că acest proiect este respins, cu toate deciziile și consecințele care decurg din acest lucru.
## **Domnul Verestóy Attila**
**:**
## Procedură!
Vă mulțumesc, domnule senator.
Vă rog, domnule senator, aveți cuvântul pe procedură. Microfonul 2.
## Domnule președinte,
Cine își mai aduce aminte, cine nu, să studieze arhiva: când legiuitorul a vrut să existe legi organice, a vrut ca anumite decizii care privesc o problemă importantă să fie adoptate cu o majoritate a numărului senatorilor, deputaților, în funcție de Camera prin care trece.
Acum dumneavoastră vreți să creați o posibilitate ca să se legifereze în această țară de-acum încolo, fără a avea o majoritate calificată, probleme de natură organică în regnul legilor organice. Aveți majoritate, poate că o să puteți face și asta, dar rămân consecințele. De-acum încolo, orice Guvern care înaintează o ordonanță poate să eludeze această dorință a constituantei de a exista probleme pentru care se cere o majoritate a numărului senatorilor și deputaților.
Asta este, de fapt, problema și această problemă va rămâne, dacă dumneavoastră insistați ca să-și producă efectele în continuare o ordonanță pentru care nu există majoritatea senatorilor sau deputaților ca voință politică exprimată prin vot. Asta este problema, de fapt.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Domnule senator, eu am impresia că ați picat în capcana întinsă de domnul senator Puiu Hașotti.
Eu nu am vorbit nici pe departe de ce s-ar întâmpla dacă noi am fi Cameră decizională pe o asemenea ordonanță. O să vedem. Deocamdată, eu am o notă privind procedura de aprobare sau de respingere prin lege a ordonanțelor guvernamentale.
Membrii Biroului permanent și liderii grupurilor parlamentare au primit aceste precizări venite de la Departamentul legislativ și, dacă vreți, la punctul 2 alin. (c), am să vă citez: „Votul de respingere a unei ordonanțe conduce la convertirea conținutului proiectului de lege într-un proiect de lege de respingere, care însă trebuie adoptat întotdeauna cu votul cerut de caracterul organic sau ordinar al ordonanței respinse.“
În acest sens sunt deciziile Curții Constituționale nr. 971/2007 și nr. 972/2007, potrivit cărora, în cazul în care la votul final al unui proiect de lege de aprobare a unei ordonanțe de urgență ce face parte din categoria legilor organice acesta nu întrunește votul majorității membrilor Camerei respective, acest vot, pe lângă consecința respingerii ordonanței respective, privește și transformarea proiectului de lege de aprobare în proiect de lege de respingere a ordonanței de urgență, cu același caracter de lege organică.
Așa fiind și acest proiect, mai exact proiectul de lege de respingere, trebuie să fie și el adoptat cu majoritatea de voturi cerută pentru lege organică, în condițiile art. 76 alin. (1) din Constituție.
## Vă mulțumesc.
Domnule senator, vă rog să nu intrați cu mine în dialog decât de la microfon, dacă doriți.
În sfârșit, domnule senator Frunda György, aveți cuvântul.
## Domnule președinte,
Pentru corecta informare a domnilor senatori, vă rog să vedeți că deciziile nr. 971/2007 și nr. 972/2007, mă refer la cea cu nr. 972/2007 la care ați făcut referire, într-adevăr, cu majoritate de voturi se adoptă, dar vă rog să vedeți că cei trei judecători ai Curții Constituționale, care au fost senatori, respectiv deputați, domnii Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán și Augustin Zegrean, au votat împotriva acestei decizii exact pentru motivele arătate de mine.
Și, încă un lucru, vă subliniez greșeala enormă pe care am făcut-o la modificarea Constituției și revizuirea acesteia din 2003. Până atunci, între 1991 și 2003, deciziile Curții Constituționale puteau fi reanalizate și invalidate de plenul
Senatului și Camerei Deputaților, acum decizia lor este definitivă.
Trebuie să revedem acest lucru, pentru că este anormal ca 9 oameni care, poate, fiind uneori prea furioși, să învingă voința unui întreg Parlament.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Vă mulțumesc, domnule senator, dar, dacă vreți nu neapărat un răspuns, trei membri ai Curții Constituționale au fost împotrivă, 6 au fost pentru această soluție.
Vă mulțumesc.
Nu mai continuăm discuțiile.
## **Domnul Mircea Cinteză**
**:**
Vă rog să-mi dați cuvântul pe procedură, domnule președinte!
Domnul senator Cinteză, pe procedură. Aveți cuvântul. Microfonul 2, vă rog.
Pe procedură aș adresa o întrebare: în cazul ultimei ipoteze, se transformă într-un proiect de respingere a ordonanței, și nici acesta nu este aprobat cu numărul necesar pentru vot organic. Ce se întâmplă cu proiectul de lege?
Probabil, pleacă în această formă, pentru că are adoptare tacită și pleacă spre...
Deci Senatul nu a decis pe această formă.
Camera decizională...
Ce se întâmplă în final cu ordonanța? Continuă să-și facă efectul?
## Domnule senator,
Încă o dată, ați picat în aceeași capcană întinsă de domnul senator Puiu Hașotti. Nu discutăm de problema Camerei decizionale. Deocamdată, suntem primă Cameră sesizată.
Sigur, vă aduc aminte că am primit, și vă rog să priviți ordinea de zi, foarte multe proiecte de lege care au trecut prin Camera Deputaților cu adoptare tacită. Probabil va fi un asemenea caz, dacă prin votul nostru nu obținem cele 69 de voturi pentru respingerea ordonanței, pentru că în această situație suntem.
Doamna senator Anca Boagiu, aveți cuvântul. Microfonul 2, vă rog.
Din sală
#152261Procedură!
## Mulțumesc, domnule președinte.
Aș vrea doar atât, să le amintesc tuturor colegilor care sunt membri în Biroul permanent și care au nota prezentată în Biroul permanent și aprobată de toată lumea faptul că această procedură de aprobare sau de respingere a ordonanțelor guvernamentale, prin lege, în forma pe care dumneavoastră de altfel ați și folosit-o, a fost adoptată de Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului încă din anul 2002, 18 iunie, și, totodată, ca urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 971/2007 și nr. 972/2007, Biroul permanent al Senatului din 26 februarie 2008 a reconfirmat această procedură.
Prin urmare, consider că – bun, apreciez activitatea colegilor din opoziție, sunt foarte bine motivați să ia cuvântul, găsesc tot felul de chichițe procedurale – sunteți membri ai Biroului permanent și ați acceptat această procedură, plus deciziile Curții Constituționale pe care nu le mai puteți contesta.
Vă mulțumesc.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Vă mulțumesc, doamna senator.
Sigur, era o problemă de procedură și trebuia să dăm cuvântul, conform Regulamentului Senatului, colegilor noștri senatori.
Vot · Respins
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Am încercat toate variantele domnului senator. N-am reușit.
Proiectul de lege va trece sub formă de adoptare tacită către Camera Deputaților.
Vă mulțumesc.
Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Reluăm votul la solicitarea liderilor grupurilor parlamentare, întrucât nu a fost întrunit numărul necesar de voturi pentru o lege organică.
Vot · Respins
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Vot · Respins
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Din sală
#155004Listă, vă rog!
Liste pentru liderii grupurilor parlamentare.
Din sală
#155117Este lege organică!
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Este lege organică, da! Vă rog să mă scuzați.
M-ați zăpăcit, domnule Puiu Hașotti, cu atâtea proceduri.
Vot · Amânat
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Din sală
#155471Sunt discuții între liderii grupurilor parlamentare!
Vă rog, liderii grupurilor parlamentare doriți o consultare?
Din sală
#155637Da!
Vă rog, atunci, să solicite cineva la microfon o scurtă pauză.
Nu solicită nimeni?
Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator.
Mulțumesc, domnule președinte.
Vă rog să fiți de acord cu o pauză de consultări ale liderilor grupurilor parlamentare și revenim cât se poate de repede. Poate chiar 5 minute ar fi suficient.
Mulțumesc. 5 minute pauză.
Vă rog să discutați aici, în sala de ședință, și am rugămintea ca nimeni să nu iasă din sală.
Pauză, 5 minute, pentru consultări.
## PAUZĂ * * * DUPĂ PAUZĂ
V-aș ruga să vă ocupați locurile în sală, doamnelor și domnilor senatori.
Doamnelor și domnilor senatori, vă rog să vă ocupați locurile în sală.
Reluăm discuția noastră de la punctul 4.
Suntem la Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Raportul n-a întrunit voturile pentru necesare pentru a fi adoptat.
Proiectul de lege privind aprobarea ordonanței nu a fost adoptat.
Pe procedură, vă rog, domnule președinte Toni Greblă. Microfonul 1.
Domnule președinte, Stimați colegi,
Având în vedere complexitatea dezbaterilor, multiplele argumente cu privire la realizarea procedurii de vot în aceste cazuri care nu sunt tocmai cele tipice, în numele grupului parlamentar – și sper ca și celelalte grupuri parlamentare să se alăture nouă –, vă solicităm să reluați votul asupra raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, raport de admitere cu amendamente, și, apoi, procedura să meargă în continuare.
Mulțumesc.
Domnule președinte, să înțeleg că a fost o concluzie trasă la întrunirea liderilor de grupuri parlamentare?
Din sală
#157589Nu, nu...
Deci să supun din nou votului dumneavoastră atât raportul, cât și proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței de urgență.
Stimați colegi senatori, vă rog să poftiți în sala de ședință.
Liderul Grupului parlamentar al PD-L, vă rog să-mi explicați și mie ce ați hotărât în această mică ședință, de 5 minute, cei patru lideri de grup.
Microfonul 2.
Pentru că de la Grupul parlamentar al PSD am auzit punctul de vedere.
Grupul parlamentar al PD-L din Senat este pentru reluarea votului.
Punctul de vedere al Grupului parlamentar al PNL. Grupul parlamentar al PNL nu este de acord cu reluarea votului.
Liderul Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Markó Béla.
Microfonul 2.
Suntem de acord cu reluarea votului.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
## Vă mulțumesc.
Atunci,
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Vă rog, listă pentru liderii grupurilor parlamentare.
Vot · Respins
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Și acum procedura pe care am mai discutat-o și la punctul 3 din ordinea de zi.
Vot · Respins
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
N-am reușit să decidem, deci merge la Camera Deputaților, prin adoptare tacită, Camera decizională.
La punctul 5 din ordinea de zi avem Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală.
Proiectul este adoptat tacit de Camera Deputaților, dacă tot vorbim despre această procedură.
Avem raport de admitere cu amendamente.
Vă avertizez că proiectul de lege face parte tot din categoria legilor organice, deci, într-un fel sau altul, va trebui să decidem, să dăm cele 69 de voturi.
Încă o dată, raportul comisiei este de admitere.
Cine votează 1-4 votează pentru raport, cine votează 1-2 votează împotriva raportului.
Pe procedură? Scuzați-mă! Domnul senator Șova. Microfonul 3.
Vă ascult.
## **Domnul Dan Coman Șova:**
## Domnule președinte,
Aș vrea, înainte să
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
În forma inițială, așa cum este reglementat astăzi, dacă cineva ridică excepția de neconstituționalitate, judecătorul cauzei trebuie să suspende procesul și să trimită excepția spre judecată la Curtea Constituțională. A existat o inițiativă legislativă care a venit de la Camera Deputaților, a cărei formă prevedea lăsarea la latitudinea judecătorului cauzei dacă procesul se suspendă sau nu.
Amendamentele adoptate de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări au adoptat însă o situație complet diferită de inițiativa legislativă, adică 180% modificat, în sensul de a interzice judecătorului cauzei să suspende cauza în cazul ridicării unei excepții de neconstituționalitate, propunând ca soluție ca judecarea să meargă în continuare și, dacă se va dovedi că articolul criticat pentru constituționalitate este neconstituțional, să se întoarcă și să se adauge un articol la revizuirea civilă și penală.
Ceea ce propunem noi, având în vedere că atât prima soluție, cea de astăzi – anume de a se suspenda de drept –, cât și soluția care a ieșit în raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări – anume de a se interzice judecătorului cauzei să suspende cauza – sunt două soluții excesive, noi propunem întoarcerea legii la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și reanalizarea acesteia după ce se vor consulta și membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări cu grupurile parlamentare, pentru a vedea care este cea mai suplă și cea mai bună soluție.
Vă mulțumesc.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Doar o mică observație, domnule senator, pentru că ați spus un lucru care n-a fost adevărat. S-a dezbătut! Probabil că n-ați fost dumneavoastră prezent atunci în sală. O să puteți consulta stenogramele.
Sigur, n-au fost observații probabil atunci, nefiind dumneavoastră în sală sau vreun coleg care a avut vreo observație de adus. Sigur, după ce ascultăm și părerea altor colegi...
Vot · Amânat
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Mulțumesc, domnule președinte.
Din punct de vedere al Grupului parlamentar al PD-L, noi considerăm că acest proiect de lege este deosebit de important, în primul rând, pentru a reuși să scăpăm din justiția românească de sutele, chiar miile de procese în care soluționarea cauzelor este tergiversată prin invocarea excepției de neconstituționalitate de cele mai multe ori în cazuri abuzive.
Noi consideram că putem oricum da astăzi un vot pe acest proiect de lege, însă, având în vedere propunerea care a venit din partea Grupului parlamentar al PSD, suntem de acord să fie retrimisă la comisie, dar avem rugămintea de a se specifica în stenogramă faptul că cerem Biroului permanent ca termenul să fie de o săptămână.
Avem timp miercuri să dezbatem proiectul de lege la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și lunea viitoare să dăm un vot final.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Da. Acest termen se reține în stenogramă. Probabil va fi transmis și Biroului permanent.
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Doamna senator Olguța Vasilescu, pe procedură. Microfonul 1.
Vă rog.
Ați trecut prea repede la următorul punct pe ordinea de zi, domnule președinte, și vreau să vă atrag atenția că punctul trecut, cu pașapoartele biometrice, nu pleacă cu raport de adoptare tacită de la Senat, pleacă cu raport de respingere, pentru că n-a întrunit 69 de voturi.
Mulțumesc.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Păi eu zic să nu mai revenim.
Sigur, Camera Deputaților va decide pe acest proiect de lege.
Trecem la punctul 6 din ordinea de zi, Proiectul de lege de completare a Legii nr. 47(r1) din 18/05/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Este o propunere legislativă.
- Este adoptat tacit de Camera Deputaților. Avem raport de respingere.
Legea face parte tot din categoria legilor organice. Senatul este Camera decizională.
Vot · Respins
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Punctul 7 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Avem un raport de respingere a propunerii legislative. Face parte din categoria legilor organice.
-
Vot · Amânat
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
## **Domnul Frunda György**
**:**
Dați-mi voie să-mi susțin propunerea!
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Domnul senator, regret, dar suntem la votul final. Am dezbătut atât raportul, cât și propunerea legislativă în ședința de miercuri, când probabil că dumneavoastră ați lipsit.
Suntem, deci, în momentul votului atât pe raport, cât și pe propunerea legislativă.
Vot · Respins
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Punctul 8 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Avem un raport suplimentar de admitere, cu un amendament.
Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Punctul 9 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor de spectacole sau concerte, muzeelor și colecțiilor publice, bibliotecilor și așezămintelor culturale de drept public.
Suntem în fața unui raport suplimentar de admitere cu amendamente.
Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Suntem în faza de continuare a discuțiilor.
Din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să mai ia cuvântul?
pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat și al celor de serviciu. Suntem în faza de dezbatere.
Din partea inițiatorilor participă domnul secretar de stat Marius Lazăr.
Microfonul 8.
Din partea comisiei raportoare, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, domnul președinte Toni Greblă.
Microfonul 7.
Domnule secretar de stat Marius Lazăr, aveți cuvântul. Microfonul 8.
secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a luat act de decizia Curții Constituționale privind faptul că acest act normativ este neconstituțional în integritatea lui și, prin urmare, se supune acestei decizii.
Vă rog, domnule președinte Toni Greblă. Microfonul 7.
## **Domnul Toni Greblă:**
## Domnule președinte, Stimați colegi,
Același lucru, ordonanța în întregime a fost declarată neconstituțională. Ca urmare a acestui fapt, comisiile reunite, este vorba de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisia pentru muncă, familie și protecție socială, vă propun raportul de respingere a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 230/2008, prin convertirea titlului și a articolului unic din proiectul de lege în respingerea actului normativ, potrivit deciziei Curții Constituționale.
În raport de obiectul de reglementare, este lege organică și urmează a fi adoptată cu majoritatea calificată. Senatul este prima Cameră sesizată.
Nu.
## Vă mulțumesc.
Atunci,
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Punctul 10 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 230/2008
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Sunt observații din partea colegilor? Nu.
Atunci,
Vot · Respins
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Vă rog să stați la locurile dumneavoastră și să votați. Nu stați ca în metrou. Acum vă rog să mă scuzați că fac observații, dar am scăpat la un singur vot și este lege organică.
Vă rog frumos.
Domnule senator Hașotti, vă rog să mă scuzați. La fel și plenul Senatului.
## **Domnul Puiu Hașotti**
**:**
Nu era cazul să vă supărați!
Vă mulțumesc pentru observație, domnule senator Hașotti.
Punctul 11 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului privind textul autentic în cinci limbi al Convenției privind aviația civilă internațională (Chicago, 1944), semnat la Montreal la 29 septembrie 1995, și a Protocolului privind un amendament al Convenției privind aviația civilă internațională, semnat la Montreal la 29 septembrie 1995, și, respectiv, a Protocolului privind textul autentic în șase limbi al Convenției privind aviația civilă internațională (Chicago, 1944), semnat la Montreal la 1 octombrie 1998, și a Protocolului privind un amendament al Convenției privind aviația civilă internațională, semnat la Montreal la 1 octombrie 1998.
Inițiator, Valentin Preda, secretar de stat. Microfonul 9.
Din partea Comisiei pentru politică externă, domnul senator Viorel Badea, vicepreședinte.
Microfonul 7.
Vă rog, domnule secretar de stat. Microfonul 9.
## **Domnul Valentin Preda** – _secretar de stat_
## _în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii_ **:**
Mulțumesc.
Sunt Valentin Preda, secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor senatori,
Vă supun atenției dumneavoastră prezentul proiect de lege.
În vederea creșterii nivelului de siguranță a zborurilor, s-a hotărât introducerea și altor limbi autentice pentru protocoalele de modificare a Convenției de la Chicago.
Prin ratificarea acestor protocoale, România va confirma textul autentic în șase limbi – și anume engleză, franceză, spaniolă, rusă, arabă și chineză –, al Convenției de la Chicago și al celor 18 anexe ale sale, care sunt, în prezent, în vigoare.
Rog aprobarea în plen a prezentului proiect de lege. Mulțumesc.
Și eu vă mulțumesc. Domnule vicepreședinte, vă rog. Microfonul 7.
Convenția privind aviația civilă internațională a fost deschisă spre semnare la 7 decembrie 1944 la Chicago într-un text de referință în limba engleză. În decursul timpului,
sub autoritatea Organizației Aviației Civile Internaționale, care este organism ONU, s-a realizat introducerea ca texte de referință a variantelor în limbile franceză și spaniolă – la Buenos Aires în 1968, rusă – la Montreal în 1977, arabă – tot la Montreal în 1995 și chineză – la Montreal în 1998.
România a devenit parte a convenției în varianta în limba engleză în aprilie 1965 și a variantelor ulterioare ale acesteia, precum și a protocoalelor prin care se aminteau amendamentele privind autenticitatea textului în limbile franceză, spaniolă și rusă.
Prin ratificarea celor patru protocoale convenite după anul 1977, România va confirma textul autentic în cinci și, respectiv, în șase limbi, și anume engleză, franceză, spaniolă, rusă, arabă și, respectiv, engleză, franceză, spaniolă, rusă, arabă și chineză, precum și cele 18 anexe ale acestora aflate în vigoare.
Prin urmare, s-au primit avize favorabile de la Comisia economică, industrii și servicii, precum și de la Consiliul Legislativ.
În urma dezbaterilor, în prezența reprezentanților MAE, în ședința din 10 martie anul curent comisia a hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte raport de admitere fără amendamente.
Față de cele de mai sus, supunem plenului Senatului, spre dezbatere și adoptare, raportul de admitere, împreună cu proiectul de lege.
Senatul este Cameră decizională. Mulțumesc.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte Viorel Badea. Întrebări la dezbateri generale? Nu sunt solicitări.
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Punctul 12 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de reglementare a datoriei dintre Guvernul României și Guvernul Mongoliei, semnat la Ulan Bator la 4 iunie 2008.
Adoptat de Camera Deputaților.
Este prioritate legislativă a Guvernului.
Pentru raport: Comisia pentru buget, finanțe, activitate
- bancară și piață de capital, domnul președinte Ion Ariton. Din partea inițiatorilor: domnul secretar Cosmin Coman Microfonul 9.
Domnule secretar de stat, vă rog, aveți cuvântul.
secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice
Prezentul act normativ are ca obiect de reglementare datoria Mongoliei față de România, reprezentând soldul drepturilor și obligațiilor valutare provenite din activitatea de comerț exterior, derulată pe credit guvernamental înainte de 31 decembrie 1989, și din operațiunile comerciale înregistrate în contul de _clearing_ .
Prin acordul menționat, părțile au convenit conversia în dolari SUA a soldului net al obligațiilor financiare reciproce în favoarea României, datoria rezultată față de România fiind în sumă de 291.190,43 dolari SUA.
Având în vedere prevederile art. 19 punctul g) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, Ministerul Finanțelor Publice propune și susține, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ.
Vă mulțumesc, domnule secretar de stat. Domnule președinte Ion Ariton, vă rog. Microfonul 7.
Mulțumesc, domnule președinte.
Stimați colegi, proiectul de lege a fost supus dezbaterii în ședința din 10 martie, iar comisia a hotărât în unanimitate adoptarea unui raport de admitere.
Au transmis avize favorabile Consiliul Legislativ și Comisia pentru politică externă.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Vă mulțumesc. Întrebări, dezbateri generale nu sunt. Mulțumesc.
Suntem, deci, în fața unui raport de admitere fără amendamente, iar proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.
Senatul este Cameră decizională.
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Punctul 13 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 213/2008 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, în numele Comunității Europene, semnat la București și, respectiv, la Bruxelles la 4 decembrie 2008, pentru modificarea Acordului anual de finanțare 2006 dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, în numele Comunității Europene, semnat la București și, respectiv, la Bruxelles la 31 octombrie 2006.
Din partea Guvernului participă domnul secretar de stat Marian Hoinaru.
Raport: Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, domnul președinte Ion Ariton. Microfonul 7.
Domnule secretar de stat Marian Hoinaru, vă rog, aveți cuvântul.
Microfonul 10.
secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
Mulțumesc mult, domnule președinte.
În conformitate cu prevederile art. 2 din Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, ratificat prin Legea nr. 316/2001, angajamentul financiar al Comunității Europene, precum și perioada de valabilitate a acestui angajament sunt stabilite în acordurile anuale de finanțare.
Prezentul acord prevede prelungirea termenului de valabilitate a angajamentului financiar al Comunității Europene până la 31 decembrie 2009, permițând astfel evitarea dezangajării fondurilor alocate României prin Programul SAPARD pentru anul 2006.
Mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.
Îi ofer cuvântul domnului senator Ion Ariton, președintele Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital.
Aveți cuvântul. Microfonul 7.
Comisia a adoptat un raport favorabil, fără amendamente, în unanimitate.
Senatul este Cameră decizională, iar legea are caracter de lege ordinară.
S-au primit avize favorabile de la Consiliul Legislativ și de la Comisia pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Sunt întrebări, dezbateri generale? Nu sunt.
Vă mulțumesc.
Comisia a întocmit un raport favorabil, fără amendamente.
Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este Cameră decizională.
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
La punctul 14 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate.
Din partea inițiatorilor participă domnul secretar de stat Marius Lazăr, iar din partea comisiei raportoare participă domnul senator Ion Ariton, președintele Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital.
Domnule Marius Lazăr, aveți cuvântul. Microfonul 8, vă rog.
Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,
Acest proiect de lege vine să legifereze o măsură de reducere a sărăciei și îmbunătățirea standardului de viață al populației, prevăzute în programul de guvernare pentru perioada 2009–2012.
Proiectul de lege reglementează, în principal, următoarele trei chestiuni:
– nivelul pensiei sociale minime garantate, care va fi de 300 de lei începând cu data de 1 aprilie 2009 și de 350 de lei începând cu data de 1 octombrie 2009;
– categoria de beneficiari, respectiv pensionarii sistemului public de pensii, cu domiciliul în România, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă nivelul cuantumului de pensie cuvenit sau aflat în plată se situează sub nivelul pensiei sociale minime garantate;
– în al treilea rând...
Stimați colegi,
Am rugămintea să rămâneți în sală. Scuzați-mă, domnule secretar de stat. Rămâneți în sală, vă rog.
Mai sunt trei puncte din ordinea de zi și sunt legi organice. Oricum, terminăm la ora 18.00.
Vă rog frumos, rămâneți în sala de ședință. Vă rog să mă scuzați, domnule secretar de stat. Scurt, dacă se poate.
...în al treilea rând, modul de stabilire a pensiei sociale minime garantate.
Față de toate aceste motivații, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale susține adoptarea acestui proiect de lege.
Mulțumesc.
Mulțumesc și eu.
Domnule președinte Ion Ariton, vă rog să prezentați punctul de vedere al Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital.
Aveți cuvântul, vă rog.
Comisia a adoptat un raport favorabil, fără amendamente. Senatul este prima Cameră sesizată, iar legea are caracter de lege organică.
S-au primit avize favorabile de la Consiliul Legislativ, de la Comisia pentru muncă, familie și protecție socială și de la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități. Vă mulțumesc.
Mulțumesc și eu, domnule președinte. Sunt întrebări, dezbateri generale? Vă rog, domnule senator Varujan Vosganian. Aveți cuvântul. Microfonul 2.
## Domnule președinte,
Departe de noi gândul de a ne opune la orice formulă care atenuează efectele crizei pentru categoriile defavorizate ale populației.
Ca reprezentanți ai electoratului – majoritatea dintre noi suntem și reprezentanți ai electoratului din mediul rural –, noi salutăm orice intenție de a crea acest tip de compensații și de a pune o barieră inferioară gradului de sărăcie din România.
În același timp însă, nu putem să nu atragem atenția asupra faptului că datoria unui Guvern este, în primul rând, să respecte legile în vigoare și, după aceea, să inventeze altele.
Aici avem următoarele observații:
Prima observație este legată de programul de creștere a pensiilor, care nu a fost respectat de actualul Guvern. Mie mi se părea corect, în primul rând, să se respecte legile care sunt, și apoi să se procedeze la măsuri suplimentare.
Nu mai vorbesc de mesajele privind grupele de ramură, care, cel puțin în clipa de față, au rămas inoperante.
În legătură cu proiectul de lege respectiv am două observații:
Prima observație. După opinia mea, numărul pensionarilor care cad sub incidența acestui act normativ mi se pare excesiv. Aș dori totuși – și vă rog să o luați în afara procedurilor, ca o întrebare – o mai bună cuantificare, inclusiv pe județe, a numărului de un milion de pensionari care au pensie până la 350 de lei. S-ar putea ca majoritatea să fie urmași ai unor pensionari și aș vrea să știu exact acest lucru, pentru că sentimentul meu este că se exagerează impactul social al acestei măsuri.
În al doilea rând, aș vrea să spun că este destul de impropriu să asiguri o pensie minimă, pentru că pensia este rezultatul contribuțiilor din ansamblul anilor și este destul de impropriu să majorezi deficitul bugetar cu transferuri de acest fel.
În concluzie, solicităm expres Guvernului să aplice legile existente privind creșterile de pensii.
Solicităm Guvernului o informare mai detaliată cu privire la numărul acestor persoane și vreau să spun, din păcate, pensionarilor că această măsură, așa cum este ea, nu va spori fondul de pensii alocat lor decât cu 1 până la 2% în anul 2010, astfel încât efectul real al acestei măsuri este extrem de mic. Pentru categoriile cele mai defavorizate ar însemna – este drept că și acest lucru este important – cam 25-30 de euro pe lună în plus. Să fie bine-veniți!, dar aș dori să vă atrag foarte serios atenția că acest pas legislativ trebuia însoțit, în primul rând, de respectarea legilor în vigoare astăzi.
Și eu vă mulțumesc, domnule senator. Îi ofer cuvântul domnului senator Cristian Rădulescu. Aveți cuvântul. Microfonul 2.
După aceea urmează domnul senator Marcu.
## Stimați colegi,
Momentul de introducere a acestei prestații sociale mi se pare extrem de potrivit. Toată lumea, indiferent de partea spectrului politic din care vorbește, spune că bine ar fi ca urmările crizei să nu le resimtă, în același timp și în aceeași măsură, și săracii, și milionarii.
Toată lumea face apel și, câteodată, face paradă de responsabilitate socială, de coeziune socială și de solidaritate socială.
Într-adevăr, această prestație, dacă nu respectă întru totul principiul sfânt al contributivității, care trebuie să opereze în domeniul pensiilor de stat, respectă celălalt principiu, care este la fel de important, al solidarității sociale, de data aceasta.
Ca să se întâmple acest lucru, sunt necesare, într-adevăr, niște transferuri de la bugetul mare. Știu că ideea aceasta a avut-o, la un moment dat, chiar ministrul democrat al muncii, care nu a apucat în mandatul precedent să pună acest lucru în aplicare, dar a fost o chestiune reluată, la nivel de promisiune, în programul de guvernare făcut împreună cu PSD, cu acordul total al acestuia, și lucrul acesta sigur că nu ne miră.
Este o prestație absolut necesară și o să vă dau două exemple:
Unu, acest nivel minim care este instituit este exact nivelul necesar ca oamenii să trăiască, după standardele mondiale, puțin deasupra nivelului de sărăcie, pentru că corespunde, pe undeva, la vreo patru dolari pe zi, ceea ce corespunde cu puțin nivelului de sărăcie pe plan mondial. Deci nu este deloc foarte mult, este cât trebuie să le dăm oamenilor ca să depășească acest nivel.
Doi, între cei 300 de lei și 350 de lei care se vor acorda în prima și în a doua tranșă o să observați – și bine ar fi fost să sublinieze reprezentantul ministerului – că se încadrează câteva zeci de mii de oameni. Deci cu numai 50 de lei mai mult fac ca acolo să se încadreze încă vreo 60 de mii de persoane eligibile în plus, ceea ce arată, într-adevăr, cât de prost se trăiește în țara asta încă și cât de multe persoane pot să beneficieze de pe urma acestei prestații.
O socotim foarte necesară și o susținem.
Vă mulțumesc.
Aveți cuvântul, domnule senator Gheorghe Marcu. Microfonul 3, vă rog.
Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,
## Stimați colegi,
Noi, ca social-democrați, ținem mult la acest proiect de lege. Este o lege cu profund caracter social ce încearcă să micșoreze plaja între pensia maximă și minimă. Noi uităm de multe ori și nu precizăm care este raportul dintre pensia maximă și minimă. Țin să amintesc că acesta este de peste 100.
De fapt, aceste inechități sociale dor și de multe ori ne revoltă. Putem să dăm n exemple, care au fost prezentate,
când avem cetățeni la o vârstă destul de înaintată care au acea pensie de câțiva lei sau sub 100 de lei.
Pe de altă parte, această lege cuprinde acel principiu al solidarității sociale. Conform acestui principiu, a fost stabilită această pensie socială minimă garantată de 300 de lei și, respectiv, de 350 de lei. Nu se poate ca în România, țară europeană, țară membră a Uniunii Europene, să nu avem stabilit un prag al decenței, eu spun dreptul de a trăi decent în România.
Tot timpul, în toate statisticile, facem referire la acel salariu mediu sau la pensia medie, dar uităm să precizăm acea pensie minimă căreia, în concepția mea, îi spun un minim decent pentru a trăi.
Acesta este un pas, iar pe viitor, funcție de evoluția societății și dezvoltării economiei românești, această pensie minimă trebuie să crească pentru a aplatiza acest decalaj între pensia maximă și pensia minimă.
În numele cetățenilor pe care-i reprezint, circa 14.500, mulțumesc colegilor care vor vota această lege.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Îi ofer cuvântul doamnei senator Olguța Vasilescu. După aceea, urmează domnul senator Fekete András. Aveți cuvântul, doamnă senator Olguța Vasilescu. Microfonul 1, vă rog.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Voiam să spun că în aceste ultime săptămâni s-a bătut monedă că nu ne onorăm promisiunile din campania electorală. Iată că astăzi ne onorăm una dintre promisiuni, și anume creșterea pensiei minime garantate la 300 de lei începând de la 1 aprilie 2009 și la 350 de lei începând de la 1 octombrie 2009, lângă alte promisiuni pe care le-au făcut candidații PSD-ului și pe care le onorează acum miniștrii PSD, după stabilirea gratuității la 90% pentru medicamente la pensionarii cu pensia sub 600 de lei și susținerea subvenției agricole pe hectarul de teren la 150 de lei în medie.
Era o măsură necesară pentru combaterea sărăciei, mai ales în vreme de criză, și vreau să-l felicit astăzi pe domnul ministru Marian Sârbu pentru onorarea acestei promisiuni electorale.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, doamnă senator.
Îi ofer cuvântul domnului senator Fekete András, urmează ultimul vorbitor, domnul senator Georgică Severin.
## Mulțumesc, domnule președinte.
În câteva cuvinte aș vrea să spun că pe noi ne bucură foarte mult această ordonanță și vă spun de ce. În legislatura trecută, noi, cei de la UDMR, am avut două propuneri legislative similare. Am avut propunerile tot la 300-350 de lei.
Parlamentarii de atunci, social-democrați, PD de atunci, acum PD-L, au venit, în sfârșit, cu această ordonanță. Poate că s-au scos de la naftalină propunerile noastre legislative, dar, oricum, ne bucură acest fapt, că, după doi ani de zile, s-au gândit actualii guvernanți și vor vota, sper, acum această ordonanță.
Noi, Grupul parlamentar al UDMR, vom vota pentru. Mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator. Ultimul vorbitor, domnul senator Georgică Severin. Microfonul 3, vă rog.
Aș vrea să spun că sunt foarte mândru că această ordonanță a apărut, deoarece în campania electorală principalul argument cu care m-am deplasat în zonele rurale a fost prevederea din programul PD-L de introducere a acestei pensii sociale.
Sunt cu atât mai mândru că singura promisiune financiară pe care am făcut-o populației în campanie, cel puțin eu, s-a îndeplinit și sunt mândru și de faptul că premierul Emil Boc a reușit să găsească în această perioadă de criză resursele pentru a duce la îndeplinire o prevedere importantă a programului PD-L.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Vă mulțumesc, domnule senator.
Am epuizat dezbaterile generale.
Suntem în fața unui raport de admitere fără amendamente.
Stimați colegi,
Vă reamintesc că proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.
Vom da un singur vot, atât pe raport, cât și pe proiectul de lege.
Am rugămintea să vă concentrați și să votați.
Cine apasă clapele 1-4 votează raportul și proiectul de lege, cine apasă clapele 1-2 votează împotriva raportului și a proiectului de lege.
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Vă propun să luăm în dezbatere punctul 15 din ordinea de zi și vă reamintesc că la ora 18.10 vom avea întrebări, interpelări radiodifuzate.
La punctul 15 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Raportoare sunt Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital și Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului.
Îl rog pe domnul președinte Petre Filip să poftească la masa comisiei.
Domnul Vlad Marcoci, secretar de stat. Este prezent?
Vă rog, domnule secretar de stat. Microfonul 9.
secretar de stat în Ministerul Mediului
## Doamnelor și domnilor senatori,
Discutăm despre Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Avem un articol unic: Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Domnule secretar de stat, vă rog să mă scuzați. Stimați colegi, vă rog să nu părăsiți sala. Stați până declar închisă ședința de astăzi.
Vă rog frumos.
Mai avem încă un vot de dat. Continuați, vă rog. Microfonul 9.
## Mulțumesc.
Având în vedere cele menționate anterior, a fost elaborat prezentul Proiect de Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care reglementează, în principal, înlocuirea anexelor nr. 1, 2 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu anexele nr. 1, 2 și 3 la proiect, aceasta având ca efect diminuarea cuantumului taxei pe poluare cu o treime.
Mulțumesc, domnule secretar de stat.
Dau cuvântul președintelui Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări sau Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, cum doriți.
Vă rog.
În ședința din 10 martie cele două comisii au adoptat raport de admitere fără amendamente, cu 17 voturi pentru.
Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege, iar Comisia economică, industrii și servicii, de asemenea.
Vă mulțumesc, domnule președinte. Vă invit la dezbateri generale. Domnule senator Varujan Vosganian. Microfonul 2.
## Domnule președinte de ședință,
Nu am decât un singur amendament care nu este de natură legislativă, ci de natură morală.
Îmi aduc aminte, ca ministru, eram pe acea bancă la Camera Deputaților și răspundeam unei moțiuni depuse de Partidul Democrat din acea vreme, legată de necesitatea anulării taxei pe poluare. Cu foarte multă oralitate și cu tentativa unei susțineri ample naționale, și cu demascarea tuturor încercărilor de a greva asupra bietului contribuabil, mi se cerea expres anularea ei.
Iată că astăzi același partid aflat la guvernare ne propune nu anularea ei, ci dublarea ei față de nivelurile de atunci, ca să nu mai vorbim de faptul că alți colegi de-ai Domniilor Lor, Partidul Social Democrat ne promite chiar mai rău, anume la anul vom avea taxă nu doar pe aceste mașini, ci pe toate mașinile, adică și pe mașinile celor cărora le-am mărit acum pensia și care vor trebui să le plătească, pentru că dânșii nu au avut bani să își cumpere mașini noi.
Așadar, noi salutăm, între ghilimele, această rectitudine tip Coriolan Drăgănescu, a celor care au cerut să anuleze ceva ce astăzi se dublează.
Vă mulțumesc.
Și eu vă mulțumesc. Alte intervenții nu sunt? Vă mulțumesc. Scuzați-mă. Domnul senator Mircea Diaconu. Microfonul 1.
Mulțumesc.
Ca șofer profesionist ce sunt, pentru că mi s-a întâmplat de multe ori să cobor din mașină și să nu calc foarte exact, în schimb la volan sunt perfect și, de o viață, vă spun că nu există nicio taxă pe poluare, nici cea instituită de Guvernul Tăriceanu, nici cea existentă, nici cea pe care o discutăm astăzi. Este orice doriți, în afară de taxă pe poluare.
Este un calcul elementar de bun-simț, o mașină care stă în garaj, pasămite, poluează, deci plătești taxă pe poluare, pe de altă parte, este absurd să crezi că doar mașinile care vin din afară poluează. Nu. Toate mașinile poluează.
Deci nu este taxă pe poluare! Este ce doriți, este o taxă la frontieră, este o variantă de vamă dacă vreți, chiar dacă funcționează în cadrul Uniunii Europene, orice vreți pe lume. Nu este taxă pe poluare.
Și, culmea, veți fi surprinși, aș fi foarte de acord și ar fi corect ca o taxă pe poluare să se aplice tuturor mașinilor care circulă _. (Aplauze.)_
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Vă mulțumesc, domnule senator.
Stimați colegi,
Suntem în fața unui raport de admitere fără amendamente.
Proiectul de lege se încadrează în categoria legilor ordinare.
Vom da un singur vot atât pe raport, cât și pe proiectul de lege.
Cine votează pentru votează pentru adoptarea raportului și a proiectului de lege.
Vot · approved
Intervenție pe procedură a domnului senator Puiu Hașotti
Stimați colegi, vă mulțumesc pentru prezență. Ne vedem mâine în comisii și miercuri dimineață în plenul Senatului.
Cei care au întrebări, interpelări să rămână în sală. Peste două minute intrăm în prezentarea întrebărilor și interpelărilor.
Vă doresc o seară plăcută!
Vă mulțumesc.
Trecem la ultima parte a ședinței noastre de astăzi. La punctul 17 din ordinea de zi sunt înscrise întrebări, interpelări și răspunsuri.
Întrebările și interpelările sunt adresate reprezentanților Executivului, care sperăm să ne ofere și răspunsuri.
Dau cuvântul domnului senator Alexandru Mocanu, Grupul parlamentar al PD-L, care are 11 minute – vă rog să vă încadrați în timp adresând Executivului o întrebare scurtă –, se pregătește domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota, de la Grupul parlamentar al PSD.
Aveți cuvântul, domnule senator.
Mulțumesc, domnule președinte.
Întrebarea mea de astăzi este adresată domnului Radu
Mircea Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii. Stimate domnule ministru,
Din informațiile pe care le dețin, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a scos din uz și are disponibile în stoc 6 seturi de pod metalic demontabil, simbol PMDT-G1, cod 156/8.991. Aceste poduri s-ar afla depozitate câte unul la Regionalele CF din Craiova, Galați, Timișoara și Constanța și două la Regionala CF din București.
Stimate domnule ministru,
Vă rog respectuos să îmi comunicați dacă puteți transfera, cu titlu gratuit, două astfel de poduri către Consiliul Local al Comunei Drăgănești de Vede, din județul Teleorman.
Fac precizarea că în timpul inundațiilor din 2006 a fost distrus complet podul de peste pârâul Burdea din comuna amintită. Din lipsa banilor, administrația locală nu a putut reface podul, iar din cauza acestui fapt cetățenii fac zilnic un ocol de 11 kilometri pentru a ajunge la suprafețele de teren pe care le au în proprietate dincolo de acest pârâu. Două astfel de poduri asamblate ar asigura deschiderea necesară de 22 de metri.
Aștept răspuns în scris. Mulțumesc.
Domnule președinte de ședință,
Am și o interpelare pe care doresc numai să o amintesc.
Doar o amintiți. Vă rog. Nu suntem la secțiunea interpelări.
Mulțumesc.
Interpelarea este adresată doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educației, cercetării și inovării, și se referă la managementul abuziv și discreționar practicat în continuare de conducerea Inspectoratului Școlar Județean Teleorman. Acest lucru l-am mai reamintit și în întrebările din 13.02.2008 și 24.09.2008, în calitate de deputat de Teleorman.
Vă mulțumesc.
Interpelările le depuneți la secretariatul ședinței. Mulțumesc.
Are cuvântul domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota, Grupul parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL.
Aveți cuvântul domnule senator.
Mulțumesc, domnule președinte.
Am două întrebări pentru domnul Radu Mircea Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii.
Stimate domnule ministru,
La votarea Legii bugetului de stat pe 2009 s-a acceptat o alocare bugetară de 1 milion de lei pentru două proiecte extrem de importante în zona Maramureșului.
Primul proiect se referă la centura orașului Baia Sprie, continuată cu tunel pe sub Muntele Gutin.
Al doilea proiect se referă la drumul expres sau rapid, în funcție de decizia dumneavoastră, pentru racordarea Maramureșului la Autostrada Transilvania pe traseul Baia Mare – Seini – Cehu Silvaniei.
Vă întreb, domnule ministru, când veți dispune măsurile necesare pentru începerea, respectiv continuarea pașilor aferenți proiectelor mai sus menționate, care pentru prima dată beneficiază de o alocare bugetară expresă.
A doua întrebare are ca temă locuințele de serviciu din vecinătatea Stadionului Rapid din București.
Stimate domnule ministru,
După cum se știe, anul 2008 a fost pentru Ministerul Transporturilor, pentru Compania de Căi Ferate Infrastructură și Societatea Feroviară de Turism un an prolific din punct de vedere al afacerilor imobiliare.
Vă întreb, pe această cale, dacă aveți cunoștință de executarea silită prevăzută pentru data de 18.03.2009, care va avea loc la blocul de locuințe de serviciu situat vizavi de Stadionul Rapid, în care sunt cazați sportivii Clubului Rapid, și dacă veți întreprinde ceva pentru a împiedica această executare.
Cum veți rezolva problema locuințelor de serviciu din vecinătatea Stadionului Rapid, cât și a celor situate în peluza de nord a stadionului, pentru că sportivilor cazați li se cere o chirie de 250 euro pe lună, în timp ce salariații ministerului nu plătesc chirie, iar directorii de la Căile Ferate Române plătesc chirie doar 100 de lei.
Pentru ambele întrebări aștept răspuns în scris și oral. Vreau să amintesc că am și o interpelare pe care nu o mai citesc, o depun în scris. Este adresată domnului Gheorghe
Pogea, ministrul finanțelor publice, și se referă la exonerarea de la plata TVA a Serviciului Județean de Pază Maramureș, Baia Mare.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator Emilian Valentin Frâncu – două întrebări, una adresată Ministerului Economiei și una adresată Ministerului Turismului –, se pregătește doamna senator Anca Daniela Boagiu, Grupul parlamentar al PD-L. Aveți cuvântul, domnule senator.
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Prima întrebare este adresată doamnei Elena Udrea, ministrul turismului, și are ca obiect măsurile de sprijinire a turismului balnear, turismului mănăstiresc și agroturismului.
Doamnă ministru,
Reprezint un colegiu în care există foarte multe obiective turistice atât în domeniul balnear și mănăstiresc, cât și în domeniul agroturismului. În mod firesc, locuitorii din colegiul meu aflat în județul Vâlcea sunt interesați în ce măsură ministerul pe care îl conduceți are conturată o strategie în aceste domenii de mare importanță.
Vă rog, doamna ministru, să-mi comunicați care sunt acțiunile prioritare pe care ați început să le întreprindeți în primul trimestru din 2009 în direcția sprijinirii celor trei tipuri de turism enunțate mai sus?
Solicit răspuns în scris și verbal.
Emilian Frâncu, senator de Vâlcea.
A doua întrebare este adresată domnului Adriean Videanu, ministrul economiei, și are ca obiect utilizarea fondurilor externe de care dispune România.
Domnule ministru,
Potrivit președintelui Traian Băsescu, în acest moment, România dispune de un total de 9 miliarde euro, fonduri puse la dispoziția statului de diverse instituții financiare, din care 5,5 miliarde euro sunt din partea Uniunii Europene, sume care „nu au fost utilizate în dezvoltarea economică”.
Vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, cât mai detaliat cu putință, prin riguroasă exemplificare cu privire la sectoare economice și proiecte de dezvoltare, cum vedeți dumneavoastră rezolvarea acestei situații?
Solicit răspuns în scris.
Emilian Frâncu, senator de Vâlcea. Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Doamna senator Anca Daniela Boagiu, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Cornel Popa, Grupul parlamentar al PNL.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Prima întrebare este adresată domnului Gabriel Sandu, ministrul comunicațiilor și tehnologiei informațiilor, și vizează situația acoperirii _broadband_ în România. ## Domnule ministru,
Comisia Europeană își propune, ca parte a Planului european de redresare economică, să atingă obiectivul „Servicii de bandă largă pentru toți” până în anul 2010, fiind alocate și fonduri de circa un miliard euro pentru dezvoltarea acestor servicii în mediul rural.
Pe 10 martie anul curent ministerul pe care îl conduceți a lansat Strategia guvernamentală de dezvoltare a comunicațiilor electronice în bandă largă pentru perioada 2009–2015.
Având în vedere cele expuse, vă rog să-mi răspundeți la următoarele întrebări:
Care este stadiul acoperirii cu internet de bandă largă în România în momentul de față?
Care sunt măsurile avute în vedere pentru a respecta propunerile și calendarul Comisiei Europene?
Care este bugetul prevăzut pentru atingerea obiectivului acoperirii cu internet de bandă largă?
Senator Anca Boagiu, București.
A doua întrebare este adresată doamnei ministru Ecaterina Andronescu, ministrul educației, cercetării și inovării, și vizează situația planului de școlarizare pentru Liceul teologic penticostal „Emanuel” din București.
Stimată doamnă ministru,
Reprezentanții Liceului teologic penticostal „Emanuel” din București mi-au adus la cunoștință o situație extrem de gravă care riscă să pericliteze buna funcționare a procesului educațional în această instituție de învățământ.
Mai precis, planul de școlarizare pentru anul 2009–2010 prevede funcționarea cu o singură clasă a acestui liceu, în ciuda faptului că trebuie să asigure pregătirea cadrelor de cult pentru slujirea în peste 180 de biserici care deservesc aproximativ 10.000 de credincioși ce compun această comunitate.
Menționez că reprezentanții Liceului teologic penticostal „Emanuel” din București au depus o solicitare pentru aprobarea a două clase cu profil teologic atât la ministerul pe care îl conduceți, cât și la Inspectoratul Școlar al Municipiului București.
Vă mulțumesc, doamna senator.
Are cuvântul domnul senator Cornel Popa, Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Viorel Badea, Grupul parlamentar al PD-L.
Aveți cuvântul, domnule senator.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Prezenta întrebare este adresată domnului ministru Nicolae Nemirschi și vizează evoluția proiectelor de
construire a rețelelor de apă și canalizare în localitățile bihorene.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 904/2007 și Hotărârea Guvernului nr. 465/2007 a fost aprobată lista subprogramelor și a obiectivelor de investiții ce se vor executa în perioada 2007–2013 și care fac parte din programele multianuale prioritare de mediu și gospodărire a apelor.
În cadrul acestei liste a fost aprobată și finanțarea proiectelor de construire a rețelelor de apă și canalizare ce se derulează în 22 de localități din județul Bihor: Aleșd, Aușeu, Avram Iancu, Beiuș, Bratca, Câmpani, Diosig, Marghita, Nucet, Pomezeu, Răbăgani, Rieni, Roșiori, Salonta, Săcueni, Ștei, Suplacu de Barcău, Șuncuiuș, Tileagd, Tulca, Vadul Crișului și Vașcău.
Având în vedere că pentru locuitorii acestor localități bihorene accesul la aceste utilități are o importanță deosebită, vă solicit o informare exactă asupra sumelor prevăzute pentru finalizarea lucrărilor care fac obiectul programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărire a apelor, precum și a etapelor de realizare și finalizare a acestor lucrări.
Menționez, cu regret, că aceste lucrări, deși au fost demarate, în momentul de față stagnează din cauza lipsei de finanțare.
Solicit răspuns în scris și verbal. Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Dau cuvântul domnului senator Viorel Badea, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Arcaș Viorel.
Două întrebări, domnule senator Viorel Badea. Aveți cuvântul.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Întrebarea este adresată ministrului afacerilor externe, domnul Cristian Diaconescu.
Obiectul întrebării privește măsurile luate de Ambasada Română din Cehia referitor la situația celor 40 de români molestați în localitățile Melnik și Voykovice.
Situația în care s-au aflat, timp de mai multe luni, cei 40 de români aflați pe teritoriul Cehiei este revoltătoare. Tratamentul inuman la care au fost supuși românii de către această rețea de traficanți de carne vie nu poate și nu trebuie să se repete. Acestor români li s-au încălcat aproape toate drepturile și libertățile omului garantate de Constituție.
Ca urmare a celor arătate mai sus, vă rog, domnule ministru, să-mi transmiteți care au fost măsurile luate de Ambasada României din Cehia pentru protejarea românilor.
Vă mulțumesc.
Viorel Badea, senator PD-L, Circumscripția 43 – Străinătate.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Dau cuvântul domnului senator Arcaș Viorel, pentru două întrebări: Ministerul Mediului și Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, se pregătește domnul senator Marius Gerard Necula, Grupul parlamentar al PD-L.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Prima întrebare este adresată domnului ministru al mediului Nicolae Nemirschi.
În Colegiul 2, Senat, Circumscripția nr. 34 – Sibiu, sunt suprafețe foarte mari de teren contaminate de diferite activități industriale.
Care sunt măsurile și fondurile prevăzute în programul și bugetul Ministerului Mediului pe anul 2009 ce vizează decontaminarea terenurilor poluate de diferite activități industriale actualmente sistate, terenuri care ar putea fi folosite pentru agricultură sau pentru construirea de locuințe?
Care sunt indicatorii de poluare care, odată depășiți, determină introducerea terenurilor agricole în categoria terenurilor poluate?
Care sunt măsurile ce trebuie luate pentru ca aceste terenuri să iasă din categoria celor poluate și în atribuțiile cui ar trebui să intre aceste măsuri?
Vă mulțumesc.
A doua întrebare este adresată doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educației, cercetării și inovării.
Care este numărul elevilor ce au abandonat școala în perioada 2005–2008, cu detaliere pe fiecare an în parte.
Cât la sută din numărul elevilor reprezintă numărul celor care au abandonat școala?
Care este structura de vârstă a elevilor care au abandonat școala în perioada 2005–2008?
Care sunt principalele motive identificate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării ca stând la baza abandonului școlar?
Vă mulțumesc. Senator Arcaș Viorel.
Dau cuvântul domnului senator Marius Gerard Necula. Nu este prezent.
Din sală
#213448A depus întrebarea în scris!
A depus în scris întrebarea. Vă mulțumesc.
Urmează domnul senator Gheorghe Bîrlea, două întrebări pentru Ministerul Sănătății.
Aveți cuvântul, domnule senator.
Întrebările mele se adresează domnului Ion Bazac, ministrul sănătății.
Domnule ministru,
În conformitate cu Ordinul Ministerului Sănătății nr. 2.114 din 9.12.2007 pentru modificarea Ordinului ministrului sănătății publice și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1.419/533/2006 pentru aprobarea Metodologiei privind condițiile și modalitatea de stingere a obligațiilor de plată ale unităților sanitare cu paturi
înregistrate până la data de 31.12.2005, plata datoriilor înregistrate până la data mai sus menționată va fi efectuată de Ministerul Sănătății.
De ce la Spitalul Municipal din Sighetu Marmației – în această situație se mai află doar câteva spitale din țară – nu s-au plătit aceste datorii în valoare de 1.200.000 lei?
Aștept răspuns în scris.
A doua întrebare adresată tot domnului ministru Ion Bazac.
Conform Hotărârii Guvernului nr. 806/31.07.2008 pentru modificarea și completarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2008, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 324/2008, art. 17 alin. (1), toate cheltuielile compartimentului de primire a urgențelor din cadrul spitalelor vor fi decontate de la bugetul de stat.
În acest sens, vă întreb, domnule ministru, de ce de la data de 1.09.2008 nu s-au finanțat de la buget compartimentele de primire urgențe din cadrul spitalelor cu structuri de urgențe, potrivit dispozițiilor legale?
Solicit răspuns în scris.
Vă mulțumesc.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Vă mulțumesc, domnule senator.
Vă informez că au depus întrebări în scris, la secretariatul ședinței, domnii senatori: Marius Gerard Necula, Dan Voiculescu, Raymond Luca, Dumitru Oprea, Șerban Valeca și Orest Onofrei.
Ele nu sunt susținute, dar sunt depuse la secretariatul ședinței.
**Domnul Marian Iulian Rasaliu**
**:**
Și eu!
Nu sunteți pe listă.
Vă rog, domnule senator Rasaliu, dar de acum încolo să vă înscrieți pe listă.
Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Marian Rasaliu. O întrebare adresată ministerului... Îmi spuneți dumneavoastră, vă cer scuze, dar nu erați pe listă. Aveți cuvântul, domnule senator.
## **Domnul Marian Iulian Rasaliu:**
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Vă cer scuze pentru această sincopă.
Mă numesc Marian Rasaliu, sunt senator de Brașov.
Am o întrebare adresată domnului Adriean Videanu, ministrul economiei.
Domnule ministru,
În memoriului primit din partea Sindicatului Liber „Nitramonia-Rompiro” Făgăraș, aceștia semnalează faptul că în cadrul societății comerciale „Fabrica de Pulberi Făgăraș” nu s-au efectuat plățile salariaților, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, pe lunile ianuarie și februarie 2009. Pe parcursul anului 2009 salariații au desfășurat activități de pază, administrare, menținere în stare de siguranță a instalațiilor, dar nu și-au primit drepturile salariale. În acest context, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicați care sunt măsurile pe care intenționați să le adoptați pentru remedierea acestei situații.
Vă mulțumesc.
Doresc răspuns în scris.
Vă mulțumesc, domnule senator. Trecem la interpelări.
Dau cuvântul domnului senator Vasile Nedelcu, Grupul parlamentar al PNL, pentru a susține interpelarea adresată primului-ministru.
Aveți cuvântul, domnule senator.
Se pregătește doamna senator Anca Daniela Boagiu, Grupul parlamentar al PD-L.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Obiectul interpelării: situația imobilului destinat Asociației Generale a Medicilor Veterinari.
Este adresată domnului ministru Cătălin Predoiu, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.
În perioada 1929–1933, în București, a fost construit imobilul din Bulevardul Regina Elisabeta nr. 33, sector 5, denumit Palatul Asociației Generale a Medicilor Veterinari, prin contribuția bănească a medicilor veterinari care, timp de 10 ani, au cotizat cu 10% din salariul lor lunar. După finalizarea construcției, asociația a acceptat închirierea clădirii către Ministerul Justiției, care nu avea sediu propriu, pentru a putea restitui un împrumut luat de la Casa de Drepturi și Consemnațiuni.
Contractul de închiriere a fost prelungit ulterior pentru a putea fi efectuate reparații, ca urmare a distrugerilor provocate de cutremurul din 1940 și de bombardamentele din 1944.
În anul 1949 Asociația Generală a Medicilor Veterinari din România a fost interzisă, iar imobilul respectiv a fost preluat în mod abuziv, fără titlu, și dat în administrare Ministerului Justiției.
După 1989, Asociația Generală a Medicilor Veterinari și-a reluat activitatea și a solicitat, în repetate rânduri, prim-miniștrilor, precum și miniștrilor care s-au aflat la conducerea Ministerului Justiției restituirea respectivei proprietăți.
Refuzându-i-se retrocedarea imobilului, Asociația Generală a Medicilor Veterinari a dat în judecată Ministerul Justiției. Procesul durează de peste zece ani, timp în care doar un singur judecător, în anul 2001, a hotărât ca Ministerul Justiției să lase Asociației Generale a Medicilor Veterinari, în deplină proprietate și posesie, imobilul revendicat. Hotărârea a fost însă imediat anulată la Curtea de Apel de către doamna ministru Stănoiu.
Procesul se află, în prezent, la Înalta Curte de Casație și Justiție, după care, din păcate, singura instanță la care se poate apela rămâne Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.
Pentru a nu se ajunge la Strasbourg, vă rog, domnule ministru, să ne explicați de ce nu se face dreptate într-un caz în care dreptul de proprietate este evident.
Și eu vă mulțumesc, domnule senator.
O rectificare, pentru stenogramă, domnul senator Rasaliu era înscris pe listă, dar a fost înscris pe lista de interpelări, dumnealui prezentând o întrebare.
Are cuvântul doamna senator Anca Daniela Boagiu, se pregătește doamna senator Doina Silistru.
Vă rog, aveți cuvântul, doamna senator.
Mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea este adresată domnului Gheorghe Pogea, ministrul finanțelor publice, și are ca obiect armonizarea regimului taxei pe valoarea adăugată în România cu directivele în materie ale Uniunii Europene.
În ultima perioadă, în România există o problemă cauzată de neplata taxei pe valoarea adăugată de către un număr din ce în ce mai crescut de operatori economici. Este lesne de înțeles că, pe fondul resimțirii efectelor crizei financiare, această problemă se va amplifica.
Având în vedere acest viciu, prezent și la nivelul altor state membre ale Uniunii Europene, Comisia Europeană a formulat, la începutul acestui an, două propuneri pentru modificarea unor directive europene în vederea unei bune gestionări și colectări a taxelor.
În primul rând, Comisia Europeană dorește începerea utilizării, pe o scară cât mai largă, a facturii electronice, un mecanism ce ar putea aduce o serie de avantaje statelor care s-ar alinia la această procedură. Atuurile utilizării acestui tip de factură ar fi resimțite atât de stat, în sensul unei mai bune depistări a fraudei fiscale și a unor costuri de facturare mai reduse, cât și de către întreprinderile mici și mijlocii, în sensul renunțării la mecanismele greoaie specifice administrației românești.
Totodată, trebuie specificat că, prin această modificare, Comisia Europeană dorește ca TVA-ul să fie plătit numai după ce este livrată marfa care face obiectul tranzacției. Prin aceasta, cumpărătorul primește o motivație în plus în achitarea taxei, eliminându-se astfel obligația plății anterioare.
În propunere se stipulează, de asemenea, că statele membre vor trebui să-și armonizeze atât regulile de plată a TVA-ului, cât și să accepte introducerea unui termen comun de depozitare a acestuia.
Cea de-a doua propunere vizează crearea unui cadru care să favorizeze asistența mutuală între statele membre ale Uniunii Europene în vederea recuperării taxelor și accizelor.
Având în vedere toate cele prezentate anterior, aș dori să știu care vor fi măsurile adoptate de statul român, în general, și de ministerul pe care îl conduceți, în special, pentru a se ralia acestor propuneri de îmbunătățire a sistemului fiscal și, nu în ultimul rând, pentru a informa din timp cetățenii României despre modificările care urmează să se producă.
Mulțumesc, doamna senator.
Are cuvântul doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL. Aveți cuvântul.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Interpelarea mea este adresată domnului Gheorghe Pogea, ministrul finanțelor publice.
Domnule ministru,
Am fost sesizată de mai multe persoane din județul Vaslui, membre ale Asociației păgubiților de autoturisme din România, care întâmpină dificultăți în a primi despăgubirile ce li se cuvin, deși, prin Legea nr. 232/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni – CEC SA în vederea achiziționării de autoturisme, s-a stabilit ca și persoanele fizice care după 22 decembrie 1989 și-au transferat la Banca Română pentru Dezvoltare depunerile existente la CEC să beneficieze de despăgubiri, dacă îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial și dacă nu s-au efectuat retrageri.
Banca Română pentru Dezvoltare a transmis o situație Ministerului Finanțelor Publice, cu adresa nr. 1.080 din data de 21.11.2008, prin care identifică numai 3.114 persoane care și-au transferat depozitele de la CEC la BRD, din care 1.714 au prezentat dosare complete și au fost regăsite în evidențele băncii, 138 persoane au prezentat dosare complete, însă nu au fost regăsite în evidențele băncii, iar 38 de persoane au prezentat dosare complete, au fost regăsite în evidențele băncii, dar există date despre efectuarea unor operațiuni în conturile respective, fără să se poată stabili însă dacă este vorba de retrageri de sume. Restul de 1.224 persoane nu au depus dosare la BRD.
Având în vedere că BRD nu a transmis Ministerului Finanțelor Publice datele complete, vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicați ce măsuri veți lua pentru identificarea cât mai rapidă a tuturor persoanelor care și-au transferat depunerile existente la CEC la Banca Română pentru Dezvoltare și când estimați că se vor acorda despăgubirile.
De asemenea, vă solicit o informare privind situația deponenților din județul Vaslui, atât a celor care au primit despăgubiri, cât și a celor care au dreptul să fie despăgubiți.
Solicit răspuns în scris.
Senator de Vaslui, Doina Silistru. Mulțumesc.
Vă mulțumesc, doamna senator.
Dau cuvântul domnului senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Gheorghe Bîrlea, Grupul parlamentar al PD-L.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Interpelarea mea este adresată domnului Emil Boc, prim-ministru al Guvernului României, și are ca obiect
acordarea unui sprijin financiar, în perioada de criză, pentru familiile monoparentale.
Domnule prim-ministru,
Urmărind, într-un recent interviu în direct la un post de televiziune, răspunsurile dumneavoastră, am avut ocazia să constat ușurința cu care tratați situația financiară, pe timp de criză, a familiilor monoparentale.
Vă întreb, de aceea, domnule prim-ministru, dacă aveți idee la ce sumă se ridică alocația suplimentară pe care ați invocat-o cu acel prilej și dacă aveți de gând să găsiți și alte mijloace de a sprijini, preferabil ceva mai substanțial, mamele care își cresc copiii minori dintr-o singură leafă sau dintr-un singur ajutor de șomaj.
Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal și în scris.
Semnează Emilian Frâncu, senator de Vâlcea, Colegiul uninominal nr. 2.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator Gheorghe Bîrlea, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește doamna senator Elena Mitrea, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Interpelarea mea se adresează domnului Gheorghe Pogea, ministrul finanțelor publice, și are ca obiect problematica societăților comerciale care au datorii la buget.
Domnule ministru,
În cadrul colegiului al cărui reprezentant sunt, există un număr semnificativ de societăți comerciale care mi-au solicitat sprijinul în vederea susținerii lor în problematica pe care v-o aduc la cunoștință. Multe dintre aceste societăți se află în pericol de a fi închise din cauza acumulării de datorii la stat, pe fondul resimțirii efectelor crizei economicofinanciare.
Factorii cel mai adesea invocați de către managerii societăților comerciale sunt: scăderea piețelor interne și externe, devalorizarea leului, creșterea costurilor bancare, dificultatea în obținerea de credite. De asemenea, modul de decontare, prin programul de calculator, a plăților la buget este considerat demobilizator. Ordinea de decontare are în vedere, în primul rând, majorările, și nu debitele, care sunt purtătoare de majorări.
Din discuțiile antamate, am desprins două propuneri ce merită a fi evaluate:
1. Plata către buget a debitelor, cu precădere, și prorogarea termenului cu cel puțin șase luni în cazul majorării. Această facilitate ar încuraja agenții economici să-și plătească debitele către bugete, evitând majorări și penalități suplimentare.
· Declarații politice
34 de discursuri
Vă mulțumesc, domnule senator.
Are cuvântul doamna senator Elena Mitrea, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Nicolae Robu, Grupul parlamentar al PNL. Aveți cuvântul, doamna senator.
Mulțumesc, domnule președinte.
Interpelare adresată domnului Ion Bazac, ministrul sănătății.
Obiectivul interpelării: scoaterea la concurs a postului de farmacist din Spitalul Orășenesc Buhuși, județul Bacău.
Stimate domnule ministru,
De aproximativ o lună de zile Spitalul Orășenesc Buhuși din județul Bacău se confruntă cu o problemă care nu și-a găsit încă rezolvarea. Farmacia cu circuit închis a spitalului, rămasă fără farmacist în urma demisiei acestuia și a expirării autorizației de funcționare, nu mai poate funcționa până la angajarea prin concurs a unui alt cadru de specialitate.
Deși conducerea spitalului a solicitat Direcției de Sănătate Publică Județeană Bacău scoaterea la concurs a acestui post pentru deblocarea situației create, nu a primit nici până acum aprobare pentru acest lucru.
Dată fiind importanța punctului farmaceutic care deservește un număr de aproape 40.000 locuitori din oraș și localitățile limitrofe, vă rog să analizați această situație și să luați măsurile care se impun.
Anexez la interpelare și memoriul adresat dumneavoastră de conducerea Spitalului Orășenesc Buhuși.
Asigurându-vă, stimate domnule ministru, de prețuirea mea, aștept din partea dumneavoastră răspuns în scris și oral.
Senator de Bacău, Elena Mitrea. Mulțumesc.
Și eu vă mulțumesc, doamna senator.
Are cuvântul domnul senator Nicolae Robu, Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Trifon Belacurencu, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Poftiți, aveți cuvântul.
Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Interpelarea mea se adresează doamnei ministru al tineretului și sportului Monica Iacob-Ridzi și are ca subiect Casa de Cultură a Studenților din Timișoara.
Timișoara este unul dintre cele mai mari și renumite centre universitare din România, totalizând, la ora actuală, peste 60.000 studenți în cele patru universități de stat și trei private, localizate în perimetrul său.
În acest centru funcționează de peste 50 de ani Casa de Cultură a Studenților, un locaș care a permis, de-a lungul timpului, pe de o parte, manifestarea talentelor artistice existente cu prisosință la toate generațiile de studenți, iar, pe de altă parte, accesul facil al studenților consumatori de artă la producțiile colegilor lor, dar și la fenomenul cultural-artistic, în general.
Aici au apărut și s-au afirmat formații muzicale precum: „Phoenix”, „ProMuzica”, „Amicii”, „Progresiv TM”, „Cargo”, „Genius”, „Activ”, trupa de teatru „Thespis”, Ansamblul folcloric „Doina Timișului” etc. Tot aici s-au desfășurat numeroase festivaluri studențești naționale și internaționale de mare succes.
La ora actuală, clădirea Casei de Cultură a Studenților din Timișoara este retrocedată către Episcopia RomanoCatolică. Aceasta a făcut cunoscut că va permite continuarea activității instituției Casa de Cultură a Studenților în respectiva clădire, contra unei chirii, doar condiționat de demararea procesului de construire a unui nou locaș.
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a aprobat, în noiembrie 2008, nota de fundamentare a obiectivului de investiție „Casa de Cultură a Studenților din Timișoara”, prevăzut a se realiza în mijlocul principalului campus universitar al Timișoarei, pe un teren pus la dispoziție de Primăria Municipiului Timișoara și Universitatea Politehnică din Timișoara.
Față de cele prezentate mai sus, vă rog, stimată doamnă ministru, să precizați:
1. Ați inclus în portofoliul dumneavoastră de priorități pentru anul 2009 – așa cum v-ați angajat s-o faceți în fața comisiilor reunite de învățământ, știință, tineret și sport ale celor două Camere ale Parlamentului României, cu ocazia discutării Proiectului de lege privind bugetul de stat pe anul 2009 –, continuarea procesului de realizare a obiectivului de investiție „Casa de Cultură a Studenților din Timișoara”, inițiat de Guvernul Tăriceanu 2?
Vă mulțumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator Trifon Belacurencu, se pregătește domnul senator Paul Ichim, Grupul parlamentar al PNL.
Aveți cuvântul, domnule senator.
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Interpelarea mea este adresată doamnei ministru Ecaterina Andronescu, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
## Stimată doamnă ministru,
Pe parcursul anului 2007, conform unor necesități stringente, pe cheltuiala autorităților locale din județul Tulcea au fost realizate proiecte de reabilitare a unor unități școlare sau proiecte de execuție, cum este cazul unor grădinițe noi.
Pentru unele dintre aceste lucrări, autoritățile locale au încheiate contracte de execuție în ultimul trimestru al anului, cuprinzând lucrări ce depășeau sumele alocate prin hotărâre de guvern ca transferuri de la bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării către bugetele locale, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean Tulcea. Sumele erau alocate Inspectoratului Școlar Județean Tulcea, iar acesta le distribuia pe lucrări.
Sumele alocate consiliilor locale în urma celor trei hotărâri de guvern, în valoare de 72,3 miliarde lei vechi, în cursul anului 2008 au fost insuficiente pentru definitivarea tuturor lucrărilor. A fost imperios necesară efectuarea unor lucrări care au condiționat deschiderea anului de învățământ sau care din punct de vedere tehnic nu au putut fi amânate.
În aceste condiții, volumul lucrărilor executate, conform contractelor încheiate și nedecontate la sfârșitul anului 2008 la nivelul județului Tulcea, este de 33,21 miliarde lei vechi, iar pentru lucrările de la Școala generală Pecineaga, Școala generală Mahmudia și grădinița din Beștepe constructorii au solicitat și penalizări pentru sumele neîncasate.
Doamna ministru,
Deși cunoaștem ce presiune mare este asupra bugetului Ministerului Educației, Cercetării și Inovării pentru anul 2009, apreciem că este necesară identificarea unei soluții de finanțare a lucrărilor la cele opt unități școlare din județul Tulcea, lucrări strict necesare care au fost contractate și executate, însă au rămas fără finanțare.
Vă mulțumesc.
Solicit răspuns în scris și oral.
Semnează Trifon Belancurencu, senator, Colegiul uninominal nr. 2, Tulcea.
Și eu vă mulțumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator Paul Ichim, Grupul parlamentar al PNL.
Domnule președinte de ședință,
Tare mi-aș dori să nu vorbesc la normă, să mă aud la radio, ci să mă audă la radio cei care mi-au trimis acest material.
Această criză a scos la iveală faptul că România nu are nici strategie și nici nimic strategic – a se vedea cercetarea, căreia i s-a alocat cel mai mic buget.
Obiectul interpelării se referă la nerespectarea contractului de privatizare a Institutului de Cercetare și Proiectare Navală ICEPRONAV Galați și se adresează domnului Marius Ursache, președintele Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
Despre ce este vorba?
Odată cu privatizarea Institutului de Cercetare-Proiectare Navală din Galați – bază de cercetare hidrodinamică navală unică în România –, investitorul străin care a cumpărat institutul a inițiat o serie de măsuri ce vor duce, cu siguranță, la desființarea activității de cercetare. Concret, primele măsuri se referă la desființarea bibliotecii tehnice, distrugerea arhivei de filme și fotografii – toate reprezentând tezaurul de informații al industriei navale românești –, dar și destituirea personalului specializat, cu ani de experiență în domeniu.
Ca o paranteză, acest material istoric nu face nici măcar obiectul vreunui muzeu al construcției și proiectării navale din România, muzeul, de altfel, nici nu există. Vă rog să vedeți țările din vest: toate au câte un muzeu în porturi.
Mai mult, patronul face demersuri pentru demolarea laboratoarelor de hidrodinamică navală. O adevărată crimă îndreptată împotriva patrimoniului național.
În mod normal, Institutul de Cercetări și Proiectări Navale ICEPRONAV Galați nu trebuia privatizat. Trebuia să rămână institut național, cu atât mai mult cu cât avea o piață de desfacere, își asigura finanțarea și dispunea de resurse financiare care îi asigurau funcționarea independent.
Investitorii au interzis desfășurarea activității de cercetare și au desființat titulatura de cercetător. Au desființat școala românească de hidrodinamică navală, formată pe parcursul a patru decenii de muncă. Cel mai grav, nu au respectat contractul, clauzele contractului de privatizare în care s-a specificat că se păstrează obiectul de activitate al institutului de cercetare. Astfel, conform contractului de vânzarecumpărare de acțiuni CT1 din 6 ianuarie 2001, întocmit de APAPS – Sucursala Regională Sud-Est Constanța, se specifica, Capitolul 8, art. 8.4: „Cumpărătorul, în calitate de acționar al societății, se obligă ca în adunarea generală a acționarilor să nu aprobe schimbarea, pe o perioadă de 10 ani, a obiectului principal de activitate al societății, prevăzut în statutul acesteia.”
Vă mulțumesc, domnule senator.
Oricum, să știți că v-ați auzit la radio, pentru că suntem în transmisie directă până la finalul ședinței.
Am epuizat și lista interpelărilor, dar vă anunț că au depus interpelările în formă scrisă la secretariat domnii senatori Iulian Urban – interpelare adresată Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, domnul senator Traian Constantin Igaș – două interpelări, o interpelare adresată Ministerului Mediului și o interpelare adresată Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, domnul senator Dan Voiculescu – interpelare adresată Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota – interpelare adresată Ministerului Finanțelor Publice și domnul senator Vasile Cosmin Nicula – interpelare adresată Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.
Ultima parte a ședinței noastre – răspunsuri din partea Executivului la întrebările și interpelările adresate de către domnii senatori.
Dau cuvântul domnului Cristian Anton Irimie, pentru a răspunde unei interpelări adresate de domnul senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL.
Aveți cuvântul, domnule secretar de stat. Microfonul 8.
## **Domnul Cristian Anton Irimie** – _secretar de stat_
## _în Ministerul Sănătății_ **:**
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate domnule senator,
Referitor la întrebarea dumneavoastră privind dotarea cu echipamente medicale a Spitalului de obstetrică-ginecologie din Râmnicu Vâlcea, vă pot informa următoarele:
La nivelul Ministerului Sănătății, Programul privind dotarea cu echipamente medicale a spitalelor va continua și în anul 2009, în limita creditelor bugetare aprobate Ministerului Sănătății prin Legea bugetului de stat, ocazie cu care va fi avut în vedere și Spitalul de obstetrică-ginecologie din Râmnicu Vâlcea.
Astfel, menționăm că în lista de echipamente medicale pe care Ministerul Sănătății le va achiziționa sunt cuprinse și trusele de laparoscopie ce vor fi repartizate cu prioritate spitalelor ce nu au beneficiat de acest tip de dotări.
Îmi permit, în particular, domnule senator, să vă spun că în acest spital există un colectiv foarte bun, care merită să aibă și cu ce lucra.
Vă mulțumesc, domnule secretar de stat. Domnule senator Frâncu – microfonul 1 –, vă rog.
Și eu vă mulțumesc, domnule secretar de stat. Iată o veste bună pentru specialiștii de la Spitalul de obstetrică-ginecologie.
Cred că același răspuns este valabil, probabil, și pentru cei de la Spitalul de urgență din Râmnicu Vâlcea, care așteaptă și ei de aproape trei ani de zile un astfel de aparat.
Sper ca demersurile făcute de mine în anii trecuți și anul acesta să-și atingă, într-un fel, finalitatea și m-aș bucura tare mult dacă, măcar în partea a doua a anului, cele două aparate vor fi repartizate la Vâlcea.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Domnul secretar de stat Cristian Anton Irimie va răspunde domnului senator Paul Ichim, Grupul parlamentar al PNL. Vă rog. Microfonul 8.
Vă mulțumesc.
Stimate domnule senator,
Referitor la întrebarea dumneavoastră în care solicitați date referitoare la obiectivele de investiții care se derulează de la începutul anilor ’90, pot să vă informez următoarele:
În cadrul obiectivelor de investiții incluse în continuare în bugetul aprobat Ministerului Sănătății pentru anul 2009 prin Legea bugetului de stat, se regăsesc 14 obiective de investiții care se derulează din perioada anilor ’90, din care vă pot exemplifica câteva – nu aș vrea să le citesc pe toate 14, pentru că timpul este scurt – pentru lămurire:
– din 1992, spital cu 150 paturi și dispensar-policlinică – orașul Târgu-Lăpuș, județul Maramureș;
– din 1991, spital cu 350 paturi – municipiul Carei, județul Satu Mare;
– din 1991, spital cu 250 paturi, cuplat cu dispensarpoliclinică, în municipiul Huși, județul Vaslui, și în Fălticeni, județul Suceava;
– din 1993, spital boli contagioase cu 100 paturi – Focșani, județul Vrancea;
– din 1991, spital boli contagioase cu 100 paturi – Urziceni și Fetești, județul Ialomița.
Astfel, precizăm că se fac eforturi pentru finalizarea obiectivelor de investiții începute în anii 1990. Pentru majoritatea acestora se preconizează finalizarea în cursul anului 2009, în condițiile asumării realizării fizice a lucrărilor.
Așa cum s-a precizat, în această situație se află cele 14 spitale pentru care lucrările au început în anii 1991, 1994, 1995, atât lucrări de construcție, cât și de consolidare și reabilitare. Obiectivele de investiții au fost începute în cursul acelor ani pe fondul unei situații economice stabile la acea vreme. Pe de altă parte, starea generală a clădirilor în care funcționează unitățile sanitare cu paturi din respectivele localități s-a degradat în permanență, din cauza unor fenomene naturale – cum ar fi cutremurele –, ceea ce a implicat direcționarea fondurilor cu precădere spre unitățile sanitare avariate.
În momentul de față, se fac eforturi susținute pentru asigurarea fondurilor în vederea finalizării și dării în folosință la sfârșitul anului 2009 a unităților sanitare cu paturi începute în anii 1990.
Și eu vă mulțumesc. Microfonul 1, domnul senator Paul Ichim.
Mulțumesc domnului secretar de stat pentru informațiile complete și oferite cu rapiditate.
O singură țintă a avut această întrebare. Să ai o lucrare pe care să o conservi în timp – și o tot conservi – la un moment dat, te costă mult mai mult. Din acest motiv am întrebat când se finalizează, pentru că, la un moment dat, vom descoperi că un spital ne costă cam cât trei spitale, iar, între timp, strategia Ministerului Sănătății din 1991–1992 s-a schimbat cam de vreo trei ori.
Vă mulțumesc.
Îl rog pe domnul secretar de stat Anton Irimie să lase la secretariatul ședinței răspunsurile scrise pentru domnul senator Cornel Popa și pentru domnul senator Ioan Ghișe, aceștia nefiind prezenți în sală.
Dau cuvântul domnului secretar de stat Valentin Preda, pentru a-i răspunde domnului senator Mario Ovidiu Oprea. Microfonul 8, vă rog.
Domnule senator Mario Ovidiu Oprea, referitor la întrebarea dumneavoastră ce vizează domeniul de activitate al ministerului nostru, vă comunicăm următoarele:
Pe DN56 Craiova – Calafat, în cursul zilei de 19 februarie 2009, a nins și, în vederea asigurării unei bune circulații în condiții de iarnă, s-a acționat preventiv cu materiale antiderapante și cu autoutilaje – 3 unimoguri cu lamă și răspânditor, 6 autobasculante cu lamă și răspânditor, un autogreder – de la bazele Perișor și Galicea Mare, pentru îndepărtarea zăpezii.
În cursul zilei de 20 februarie 2009 a continuat să ningă viscolit, în mod deosebit pe sectorul de drum km 59 – 68, unde, cu toată intervenția, s-au format suluri de zăpadă și au fost blocate circa 10-12 autovehicule tip TIR.
În aceste condiții, Serviciul Poliției Rutiere Dolj a luat măsura închiderii circulației pe sectorul de drum km 53 – 83 Galicea Mare – Calafat, pentru a permite lucrul în condiții optime pentru utilajele de deszăpezire și deblocarea tirurilor.
În vederea menținerii DN56 deschis circulației, în condiții de viscol, cu o viteză a vântului de 50-60 km/h, în afara utilajelor anterior menționate, au fost dirijate de la alte baze două unimoguri cu plug și o autofreză.
Circulația a fost închisă efectiv, pentru deblocarea tirurilor și deszăpezire, între orele 9.00 și 16.30. După această oră, până a doua zi dimineață la ora 8.00 s-a circulat în condiții de iarnă, cu greutate, din cauza viscolului puternic.
Precizăm că în data de 20 februarie 2009 au fost prezenți în zonă reprezentanții Poliției Rutiere Dolj și șeful secției de drumuri, care au dirijat autoturismele și utilajele pentru deblocarea și deszăpezirea drumului.
În acest context, afirmația conform căreia „nici măcar în seara zilei 20 februarie pe drumul național menționat nu acționa cu eficiență niciun singur utilaj” este nefondată.
De menționat că, în condiții similare, la mai puțin de 50 kilometri de zona în discuție, Administrația Drumurilor din Bulgaria închidea toate drumurile, inclusiv granița spre România.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc, domnule secretar de stat.
Domnule senator Mario Ovidiu Oprea, aveți cuvântul. Microfonul 1, vă rog.
Mulțumesc, domnule președinte.
Îi mulțumesc și domnului secretar de stat pentru acest răspuns care conține foarte multe amănunte.
Sunt mulțumit de răspuns.
S-a străduit să aducă și dovezi pentru a susține cele afirmate. Va trebui însă să îmi transmită acest răspuns și în scris, dat fiind faptul că eu am făcut niște afirmații pe care le-am preluat din presa locală și va trebui să predau acest răspuns presei locale care nu este de acord cu situația descrisă și, cumva, să intervin în așa fel încât să se pună de acord.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc, domnule senator.
Îl rog pe domnul secretar de stat Valentin Preda să lase la secretariatul ședinței răspunsul în scris pentru domnul senator Cornel Popa.
Dau cuvântul domnului secretar de stat Marian Hoinaru, pentru a-i răspunde domnului senator Trifon Belacurencu. Aveți cuvântul. Microfonul 10.
## Mulțumesc mult, domnule președinte.
Domnule senator Trifon Belacurencu, la interpelarea formulată de dumneavoastră vă comunicăm următoarele:
În cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007–2013 au fost alocate 8 miliarde euro, din care pentru Axa III – Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale, 30%. În cadrul acestei axe, pentru măsura 3.2.2 – Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economie și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale, alocarea financiară publică a fost de 1,5 miliarde euro. Astfel, date fiind nevoile României în ceea ce privește infrastructura în spațiul rural și, în mod deosebit, infrastructura specifică, la scară mică, sprijinită prin PNDR, suma alocată în anul 2008 a fost de 40% din valoarea totală aferentă măsurii 3.2.2. Această sumă a fost împărțită între cele 4 sesiuni de depunere a proiectelor, primele trei sesiuni beneficiind împreună de o pondere de 50%, iar ultimei sesiuni revenindu-i diferența de 50%.
De asemenea, pentru anul 2009 alocarea prevăzută pentru această măsură este de 40% din totalul sumei alocate pe întreaga perioadă de programare.
Estimăm că în acest an firmele de lucrări de construcții au în derulare proiecte sprijinite prin PNDR în valoare de aproximativ un miliard de euro.
În sectorul construcțiilor există deja o lipsă acută de muncitori calificați, iar aceste firme derulează și proiecte sprijinite prin alte programe.
O alocare suplimentară în acest moment ar conduce la blocaje în efectuarea acestor lucrări și, implicit, la o scădere a absorbției fondurilor.
O situație similară a fost întâlnită și în cadrul Programului SAPARD.
În ceea ce privește realocarea fondurilor, menționăm că trebuie respectate anumite reguli impuse prin regulamentele Comisiei Europene în vigoare, iar o realocare substanțială, așa cum propuneți dumneavoastră, este permisă numai prin modificarea Planului Național de Dezvoltare Rurală și numai în concordanță cu strategia prevăzută și cu susținerea justificată a acestor modificări.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule secretar de stat. Domnul senator Trifon Belacurencu, aveți cuvântul. Microfonul 4, vă rog.
Aș vrea să îi mulțumesc domnului ministru pentru răspunsul autorizat și bine documentat pe care mi l-a transmis în scris și, acum, verbal.
Substratul interpelării mele a fost acela că într-un județ sărac, cum este județul Tulcea, comunitățile care au făcut un efort financiar deosebit pentru a pregăti cererile de finanțare pe măsura 3.2.2 a axei din cadrul PNDR, în evaluarea care a fost făcută, evident, pe baza criteriilor stabilite și agreate și de Comisia Europeană, din punctul meu de vedere și al nostru, cei din Tulcea, aceste comunități sunt dezavantajate, în sensul că punctajul pe care l-au obținut este unul care nu mai este competitiv pe o anumită scară, dacă sunt depuse foarte multe proiecte.
De aceea a fost formulată interpelarea mea, în speranța că ar exista posibilitatea – e adevărat, și cu consultarea celor de la Bruxelles – să se facă o alocare suplimentară a sumelor pentru sesiunea din noiembrie–decembrie, când au fost depuse un număr mare de proiecte și de autoritățile din județul Tulcea. Dar afirmația domnului secretar de stat, că anul 2009 va beneficia, în dreptul acestei măsuri „de 40% din valoarea totală a programului”, îmi dă, cât de cât, o speranță.
De asemenea, în județul Tulcea nu este valabilă afirmația menționată în răspuns, și anume că „unitățile de construcții nu au forța de muncă necesară pentru a aborda un număr mai mare de proiecte”.
Mulțumesc mult, domnule ministru.
Și eu vă mulțumesc, domnule senator.
Dau cuvântul domnului secretar de stat Octavian Știreanu, pentru a oferi un răspuns domnului senator Emilian Frâncu.
Domnule Octavian Știreanu, aveți cuvântul. Microfonul 8.
**Domnul Octavian Știreanu –** _secretar de stat în Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național_ **:**
## Mulțumesc, domnule președinte.
Prin interpelarea adresată ministerului nostru se solicită detalii despre data la care Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național ar intenționa să asigure fondurile necesare pentru reabilitarea Muzeului de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea.
Față de această interpelare, îmi revine onoarea să spun că Muzeul de Artă „Casa Simian”, la care face referire domnul senator Emilian Frâncu, funcționează și se află în subordinea Consiliului Județean Vâlcea.
Astfel, în conformitate cu principiile descentralizării și ale autonomiei locale, coroborate cu prevederile Legii nr. 311/2003 a muzeelor și colecțiilor publice, responsabilitatea pentru finanțarea activității acestei instituții, ca și pentru buna administrare a patrimoniului muzeal revine Consiliului Județean Vâlcea.
Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național are responsabilitatea finanțării activităților instituțiilor muzeale ce funcționează în subordinea sa și care sunt, deocamdată, în număr de 15.
Referitor la instrumentele financiare destinate sprijinirii activității acestui tip de instituții, deci cele muzeale, în momentul de față, Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nu gestionează niciun program de finanțare destinat reabilitării muzeelor la care, pe baze competiționale, să poată aplica și Muzeul de Artă „Casa Simian”, alături de alte muzee din țară, indiferent de subordonarea lor.
Muzeul de Artă „Casa Simian” este găzduit de un edificiu clasat ca monument istoric în grupa B.
Raportându-ne la programele de finanțare ale Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național destinate patrimoniului cultural imobil, respectiv la Planul național de restaurare gestionat de Oficiul Național al Monumentelor Istorice, apreciem că există posibilitatea finanțării lucrărilor necesare pentru reabilitarea acestei clădiri în viitor.
Vă mulțumesc, domnule secretar de stat. Domnul senator Emilian Frâncu, aveți cuvântul. Microfonul 1.
Vă mulțumesc, domnule secretar de stat, pentru acest răspuns amplu și eu cred că, într-adevăr, în mare parte, aveți dreptate.
Două observații însă: Muzeul de artă „Casa Simian” a beneficiat de aproximativ 40 miliarde lei în urmă cu doi ani, tocmai pentru a fi răscumpărat de la proprietarii care revendicaseră acest imobil considerat simbolul orașului Râmnicu Vâlcea.
Chiar dacă este un monument istoric clasificat ca fiind de tip B, noi credem că ar trebui să fie în atenția Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.
Spun acest lucru pentru că, dacă nu se fac lucrări urgente la acoperișul acestei clădiri, după aceea, investițiile necesare, care acum nu ar fi foarte mari și ar putea fi obținute printr-un program finanțat de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, vor fi mult, mult mai mari în viitor.
Eu, oricum, vă mulțumesc pentru faptul că ați reținut această prioritate a județului Vâlcea și sper că, poate printr-o rectificare bugetară pozitivă, spre sfârșitul anului, vom găsi soluții și pentru această problemă. Mulțumesc.
Și eu vă mulțumesc, domnule senator.
Un răspuns tot pentru domnul Emilian Frâncu, din partea domnului Valentin Iliescu, secretar de stat.
Microfonul 10, vă rog.
**Domnul Valentin Adrian Iliescu** – _secretar de stat_
_la Departamentul pentru Relația cu Parlamentul_ **:**
## Vă mulțumesc, domnule președinte.
În legătură cu întrebarea domnului senator Emilian Frâncu, prin care dânsul își exprima suspiciunea cu privire la legalitatea contractelor de asociere în participațiune încheiate de unele autorități ale administrației publice locale din județul Vâlcea cu o societate comercială din municipiul Cluj, vă răspundem următoarele:
1. Având în vedere necesitatea îndeplinirii obiectivelor strategiei de modernizare a Poliției Române în domeniul creșterii fluenței circulației și a siguranței rutiere pe drumurile publice, prin reducerea nivelului victimizării populației prin accidente de circulație rutieră, necesitatea abordării integrate a problematicii siguranței rutiere și a respectării legislației în domeniu, prin inițierea și desfășurarea unor acțiuni și programe corelate rațional și coerent cu măsuri specifice domeniului circulației rutiere, precum și dreptul fiecărui cetățean de a beneficia de un trafic rutier mai sigur și obligația corelativă a autorităților publice de a crea cadrul necesar exercitării acestui drept, considerăm ca fiind oportună instalarea sistemelor de supraveghere a traficului rutier atât pe drumurile publice din județul Vâlcea, cât și pe alte drumuri publice.
Poliția Română, ca structură a Ministerului Administrației și Internelor cu atribuții pe linia circulației rutiere pe drumurile publice, nu dispune însă de fonduri bugetare care să permită instalarea, întreținerea și exploatarea unor astfel de sisteme.
Realizând impactul deosebit al acestora asupra creșterii siguranței rutiere și scăderii numărului de accidente de circulație, Poliția Română a susținut derularea de parteneriate între administratorii drumurilor publice și societățile comerciale sau instituțiile nonguvernamentale care activează în domeniu.
2. Întrucât, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, administrarea drumurilor se realizează, după caz, de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii sau de consiliile județene sau locale, semnalăm faptul că executarea lucrărilor, achiziționarea de echipamente sau servicii în vederea realizării sistemelor de supraveghere a traficului rutier sunt aspecte aflate în competența exclusivă a administratorilor drumurilor respective.
Domnule secretar de stat, vă mulțumesc.
Oricum, răspunsul va fi transmis și în scris, iar domnul senator Emilian Frâncu cred că este mulțumit. Microfonul 1, vă rog.
Da. Răspunsul este unul într-adevăr satisfăcător.
Două observații, iar rugămintea mea este de a le lua, în măsura posibilului, în considerație. 1. Semnalul meu nu este pentru trecut, pentru că, într-adevăr, Curtea de Conturi este cea care verifică, la un moment dat, legalitatea unor contracte încheiate de administrația publică, însă este un semnal pentru viitor.
Nu mi se pare corect ca Poliția Română – care cheltuiește energie, pune la dispoziție ofițeri care se ocupă cu trimiterea scrisorilor pentru amenzi – să nu beneficieze de o cotă-parte din aceste contracte. Mi se pare corect să aibă un profit din această activitate pe care o desfășoară.
2. În al doilea rând, era un semnal că la dosarele respective nu s-au depus niciodată, până acum, acte valabile care să dovedească, să spunem, verificarea metrologică și autorizarea în acest sens a acestor aparate și, în plus, nu s-au făcut licitații.
Deci, pe viitor, rugămintea mea era să se țină cont de acest semnal de alarmă, să se încerce respectarea legalității pentru a nu mai exista suspiciuni.
Mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator. Ultimul răspuns.
Domnul secretar de stat Dan Tătaru va răspunde domnului senator Mario Ovidiu Oprea.
Vă rog.
Microfonul 9.
secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale
## Voi fi scurt, domnule președinte.
Referitor la interpelarea domnului senator cu privire la situația SC „Avioane Craiova” – SA, v-am trimis, de altfel, și răspunsul în scris, concluzia este că acel contract nu a intrat în vigoare din cauza faptului că fondurile previzionate prin Ordonanța Guvernului nr. 18/2008, în valoare de 36.000 de lei, nu au fost alocate integral pentru acest program, ca urmare a nedeschiderii în totalitate a creditelor bugetare aprobate Ministerului Apărării Naționale și a interzicerii de noi angajamente legale, potrivit memorandumului aprobat în ședința Guvernului din 4 noiembrie 2008.
Contractul poate intra în vigoare cel mai târziu la 30 martie 2009, dacă se vor aloca fondurile necesare pentru deschiderea acreditivului aferent, cel puțin la nivelul livrărilor din acest an.
Mulțumesc, domnule secretar de stat. Domnule senator Mario Ovidiu Oprea, vă rog. Microfonul 1.
Mulțumesc, domnule președinte.
Domnule președinte,
Nu știu ce să spun, eu aș fi mulțumit de acest răspuns, dar cred că cei care lucrează în fabrica aceea nu sunt mulțumiți de răspuns, dat fiind faptul că au imaginea unui lacăt pus pe poarta fabricii.
Să sperăm că nu se ajunge aici și că se vor face și niște demersuri concrete, pentru că spunând că nu sunt bani la buget – eu știu că nu sunt, pentru că eram în sala de ședințe a Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională când am discutat și despre suplimentarea de fonduri pe proiecte concrete și nu s-a aprobat – se intră într-un cerc vicios, iar din acest cerc vicios ajungem la a închide fabrici, ceea ce nu cred că dorește absolut nimeni în acest moment.
Mulțumesc.
Și eu vă mulțumesc, domnule senator. Mulțumesc și celor doi colegi secretari.
Mulțumesc și domnului senator Mario Ovidiu Oprea pentru că a rezistat până la terminarea ședinței.
Mulțumesc domnilor secretari de stat și staffului. Declar închisă ședința de astăzi a Senatului.
Ne revedem în ședință de plen, miercuri, la ora 9.00.
## _Ședința s-a încheiat la ora 19.20._
**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**
„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|268999]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 32/26.III.2009 conține 48 de pagini.**
Prețul: 9,60 lei
Ei bine, actualul Guvern a ales să trateze responsabil problemele structurale grave cu care se confruntă România prin măsuri raționale, măsuri nepopulare, dar care să conducă la eficientizarea sectoarelor economice, la debirocratizare și la însănătoșirea activității economice.
Acordul cu Fondul Monetar Internațional nu este în acest sens decât catalizatorul de care are nevoie economia românească pentru a fi din nou credibilă pentru sectorul financiar-bancar.
## Doamnelor și domnilor,
Auzim destui decidenți politici care, pentru a da bine la public, uită ce s-a stabilit în coaliția de guvernare sau profită de frica pe care o au românii în fața măsurilor de austeritate pentru a demoniza acordul cu FMI.
Acești politicieni duplicitari s-au obișnuit să aplice standardele duble în propriul beneficiu chiar și atunci când în joc e soarta a 22 de milioane de români.
În loc să vină cu propuneri alternative decente, în loc să discutăm despre condițiile care vor acompania acordul cu FMI și cu celelalte instituții financiare internaționale, unii politicieni se folosesc de imaginile din anii ’90, pe care unele televiziuni le repetă obsesiv pentru a ataca politica Guvernului și Președintelui României.
În timp ce Președintele României, cu maximă responsabilitate, pune țara pe primul plan, face apel la solidaritate națională și are curajul de a spune că România are nevoie de austeritate, adversari politici de carton pun în prim-plan imperativele electorale, interesele politice sau alte fariseisme.
Acești politicieni nu au minima decență de a fi solidari cu românii în grava criză economică cu care ne confruntăm, gândindu-se, dimpotrivă, că momentul poate fi speculat pentru a câștiga puncte electorale. Acești politicieni vor să fie percepuți ca îngerii care, vezi Doamne, îi apără pe români de demonul FMI.
În această perioadă nu avem voie să ne împărțim în băieți buni și băieți răi. În această perioadă avem obligația să fim politicieni responsabili.
Stimate colege și stimați colegi,
Activitatea economică, în orice societate capitalistă sănătoasă, se sprijină pe creditarea băncilor. Creditarea băncilor nu poate progresa decât într-un mediu economic credibil și unde există suficiente lichidități pe piață.
În acest moment, în România băncile nu mai au încredere pentru a acorda credite populației și firmelor, iar statul trebuie să se împrumute la dobânzi uriașe pentru a acoperi deficitul bugetar lăsat de vechiul Guvern. Acest cerc vicios determină reducerea consumului, reducerea exporturilor și reducerea veniturilor la bugetul public ca urmare a creșterii șomajului.
Pentru ca băncile să poată relua creditarea în condiții decente pentru companii este nevoie ca BNR să deblocheze o parte importantă din rezervele obligatorii ale acestora, iar acest lucru nu se poate întâmpla decât prin acoperirea acestor retrageri dintr-o altă sursă.
În același timp, banii din împrumutul extern vor putea fi folosiți și pentru finanțarea deficitului bugetar care, altfel, ne-ar conduce la recesiune în acest an.
Știu că foarte mulți decidenți politici din România nu înțeleg foarte bine mecanismele economice care însoțesc un acord cu FMI, Banca Mondială, BERD sau alte instituții financiare internaționale, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie și fuduli, mințind populația și punând presiune politică inutilă pe Guvern.
În încheiere, doamnelor și domnilor, vreau să vă spun un singur lucru. Înainte să vorbim de centuri de castitate, înainte să vorbim de îngenuncheri, înainte să vorbim de morți imaginari, gândiți-vă doar atât: ce interes ar putea avea Guvernul și președintele țării să promoveze acest acord cu FMI atât timp cât el va presupune și măsuri dureroase pentru populație într-un an electoral?
Să lăsăm deci îngerii și demonii pentru povești și să sprijinim refacerea economiei românești prin fapte! Vă mulțumesc.
În context european, nu este lipsit de interes să vorbim despre faptul că anul acesta România participă la evaluarea PISA 2009 și să ne întrebăm de acum la ce rezultate ne putem aștepta.
De la an la an, România mai pierde câte un loc în ierarhie, fapt ce demonstrează degradarea progresivă a învățământului.
Cifrele vorbesc de la sine: dacă în 2003 țara noastră s-a plasat pe locul 34 din cele 42 de țări participante la evaluare, în 2006 elevii români pierdeau 14 poziții. Astfel, la științe România era pe locul 47, la lectură pe locul 48, la matematică pe locul 45 din cele 57 de țări testate.
Dintre țările europene doar Muntenegru se afla în urma României. După cum au mers lucrurile în ultimii doi ani, nu ar trebui să ne surprindă ca anul acesta România să se fi instalat pe ultimul loc.
Îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar adevărul e că măsurile incoerente și lipsite de fundament practicate la vârful ministerului, în totală disonanță cu strategia din Pactul național pentru educație, au intrat mai mult în preocuparea societății civile, a ONG-urilor, decât a noastră, a parlamentarilor. Astfel, Asociația pentru educație și cercetare EDU CER din România a decis monitorizarea periodică a progresului reformei în domeniile educației și formării profesionale.
Iată cuvintele cu care începe primul raport: „Vrem să ilustrăm diferența dintre vorbele și faptele autorităților, care promit reforme oricând au ocazia, dar în fapt sunt încremenite de 19 ani într-un conservatorism toxic.”
În continuare, este invocată o serie lungă de practici ale căror urmări nocive nu este greu să ni le imaginăm: echipele de elaborare a noilor reglementări sunt formate din funcționari din minister și sindicate, în absența profesorilor, asociațiilor profesionale, societății civile; legi importante care așteaptă de multă vreme și despre care nu se știe dacă și când vor fi luate în discuție: legea cercetării, legea calității, legea formării continue a adulților etc.; desființarea școlilor profesionale, fapt care îi va obliga pe toți elevii, au, n-au aptitudinile necesare, să facă liceul, să dea bacalaureatul, apoi, de ce nu?, să mai urmeze și vreo facultate.
Este pentru prima oară în ultimii 50 de ani când România nu mai are școală profesională, vestitele școli de arte și meserii prezente azi în toate țările dezvoltate din lume.
Lista întrebărilor fără răspuns privind procesul de învățământ este lungă și născătoare de o profundă și motivată îngrijorare. Amintesc, la întâmplare, doar câteva dintre ele:
S-a renunțat la tezele unice sau nu?
Cu ce vor fi înlocuite?
Se revine sau nu la examenul de admitere în liceu?
Capacitatea și repartizarea computerizată se desființează?
Care este, până la urmă, sistemul după care se va face evaluarea profesorilor: cel discutat cu sindicatele sau cel apărut în presă – profesorii vor primi note de la părinți, elevi, directori, colegi și primărie?
Bacalaureatul cum va fi?
Doamna ministru vorbește ba de bacalaureat diferențiat, ba de reducerea materiilor.
Care e soarta orelor de istorie la clasa a XII-a de la liceele tehnologice?
Dar a orelor de chimie pentru clasa a IX-a?
Aflăm zilnic despre modificări pe picior ale curriculei sau despre tentative de politizare a conducerii școlilor, cum ar fi numirea directorilor de către primari.
Mai mult, doamna ministru, care înainte de campanie critica vehement mașinăria de fabricat diplome în care s-au transformat multe dintre universitățile noastre, acum susține exact contrariul.
Orice cuvânt în plus nu face decât să completeze imaginea unui domeniu aflat în dificultate. Nu ne putem raporta la programe sau la legislație și nu putem să ne aplecăm nici măcar asupra pozițiilor asumate de doamna ministru, pentru simplul motiv că își schimbă poziția de la o zi la alta în funcție de interlocutor sau de postul de televiziune la care este invitată.
Față de cele de mai sus, o picătură într-un ocean de neîmpliniri, o invit pe doamna ministru Ecaterina Andronescu să vină în fața Parlamentului și să expună clar viziunea și programul cu care se angajează, să comunice ferm măsurile pe care le-a luat sau intenționează să le ia.
O invit să precizeze dacă ministerul lucrează sau nu la o nouă legislație și, dacă da, când va fi finalizată, pusă în dezbatere publică și înaintată Parlamentului.
Stimați colegi,
Suntem veșnic preocupați de PIB-ul pe cap de locuitor, am ajuns în ceasul al treisprezecelea, în care fiecare dintre noi suntem obligați să facem ceva și pentru IQ-ul pe cap de locuitor.
Sunt sigur că veți fi alături de mine în finalizarea cu succes a apelului pe care îl lansez astăzi de la tribuna Senatului.
Vă mulțumesc pentru atenția cu care m-ați urmărit.
La începutul acestei legislaturi s-a întâmplat ca exact în ziua ședinței comune de învestire a Guvernului să fiu în provincie dimineața. Fusesem anunțat că la ora 12.30 începe ședința comună, mi-am făcut programul în așa fel încât să ajung, am primit un telefon că începe la ora 11.30, am lăsat totul baltă, ca la cutremur, și am plecat spre București, gonind ca un nebun – conduc foarte bine –, și am ajuns la timp, ca să aflu că, de fapt, ședința era programată la ora 15.00. M-am așezat cuminte pentru ora 15.00 și a început după două ore.
Cam acesta este ritmul care s-a păstrat în tot acest interval.
Iarăși fac o paranteză. Vă rog să mă scuzați dacă am să supăr pe cineva, nu vreau nicio secundă să supăr pe nimeni, pe mulți vă cunoșteam dinainte, pe alții v-am cunoscut acum și îmi face mare plăcere, și este o onoare pentru mine că suntem colegi, deci nu vreau să supăr absolut pe nimeni și vă cer scuze.
Ceea ce am observat în intervalul acestor întâlniri amânate cel puțin cu o jumătate de oră sau cu o oră este că nimeni n-a prezentat nicio secundă scuze, nu a zis nimeni o secundă: „Iertați, a fost un accident. Pardon, scuzați!” – niște lucruri, niște sintagme care pe-afară circulă curent.
Când cineva întârzie, spune: „Iertați, am avut o problemă.” Și mergem mai departe. Este forma, dacă vreți, normală a comunicării dintre noi. În clipa în care cineva întârzie o oră și jumătate și nu simte măcar acest lucru... Las puncte puncte și am să continui data viitoare.
Vă mulțumesc.
Iată că se poate, stimați colegi, să fim împreună și atunci când, eventual, nu gândim la fel. Din acest motiv, nu pot și nu vreau să accept ca în 2009 să ne ghideze temeri, prejudecăți și mentalități pe care am crezut că le-am uitat demult.
Venirea unui demnitar din Ungaria în anii ’90 a fost precedată încă de multe împotriviri și speculații și, de obicei, dacă un membru al Guvernului Ungariei făcea o vizită în
România, era sfătuit să vină numai la București și să evite Ardealul, pentru a nu trezi suspiciuni sau tensiuni.
Am crezut că am reușit să dăm uitării acele vremuri, dar acum, văzând ce s-a întâmplat, ce s-a spus și ce s-a speculat în legătură cu venirea Președintelui Ungariei în Ardeal, trebuie să-mi dau seama că nu avem voie să credem că istoria nu se repetă.
Numai atunci nu se va repeta istoria, stimate colege și stimați colegi, când noi vom fi prudenți și vom fi atenți la ce se întâmplă în jurul nostru.
România fiind o țară membră a Uniunii Europene, împreună cu Ungaria, apropiindu-ne de momentul când nu vor exista granițe între cele două țări, nu numai că este absurdă încercarea de a împiedica prezența Președintelui Ungariei la noi, nu numai că ar trebui să fie firească o astfel de vizită cu ocazia sărbătoririi Zilei maghiarilor de pretutindeni, ci ar trebui să profităm de un efort comun al celor două țări într-o serie de domenii importante.
Spuneți-mi un alt vecin al României cu care am avea atâtea motive de colaborare ca și cu Ungaria.
Un parteneriat strategic este o șansă enormă pentru ambele state și pentru ambele națiuni.
Nu avem voie să ratăm această șansă și să trezim umbrele trecutului nu prea îndepărtat, umbrele începutului anilor ’90. Kossuth și Nicolae Bălcescu nu au reușit. Noi, în schimb, am putea să reușim și să găsim soluțiile cele mai bune de conviețuire.
De la microfonul Senatului României aș vrea să mulțumesc tuturor românilor care au sărbătorit împreună cu noi ziua de 15 martie.
Vă mulțumesc.
La aceste drepturi, Organizația Internațională a Uniunilor de Consumatori, numită astăzi „Consumers International”, care reunește astăzi peste 260 de organizații din peste 120 de țări, a adăugat încă patru drepturi: dreptul la despăgubire, dreptul la un mediu înconjurător sănătos, dreptul la asigurarea cerințelor și nevoilor vitale. Aceste drepturi au stat și stau în continuare la baza legislației naționale și internaționale privind protecția consumatorilor.
De asemenea, consumatorii au și unele responsabilități, acestea fiind formulate tot de Organizația Mondială a Consumatorilor:
– să ia atitudine în vederea obținerii unui tratament corect din partea distribuitorilor;
– să urmărească prețul și calitatea bunurilor de consum, acționând cu discernământ;
– să ia în considerare interesele societății, prin conștientizarea impactului pe care îl are actul de consum asupra resurselor naturale;
– să participe la protejarea mediului înconjurător, înțelegând consecințele pe care actul propriu de consum le are asupra resurselor naturale;
– să se implice activ în acțiunile inițiate de organizațiile consumatorilor în scopul promovării intereselor lor.
Se poate spune astfel că protecția consumatorilor cuprinde două mari componente: protecția consumatorilor, pe care o asigură statul prin legi și instituții de supraveghere și control, și autoprotecția consumatorilor, care se realizează atât la nivel de individ, printr-o informare și educație adecvată, cât și la nivel de asociații ale consumatorilor.
Pentru a fi cu adevărat protejat, un consumator nu trebuie să neglijeze niciuna dintre cele două componente și, mai mult decât atât, nu trebuie să piardă din vedere faptul că scopul bine definit al oricărui agent economic îl constituie profitul.
Rolul protecției consumatorilor apare în momentul în care se impune atenuarea oricărui dezechilibru care apare între agenții economici și consumatori.
Organizația Națiunilor Unite a elaborat și adoptat în 1985 un document denumit „Principii directoare pentru protecția consumatorilor”, prin care recomanda tuturor țărilor să întreprindă măsuri organizatorice și legislative pentru protecția consumatorilor, încurajând, în același timp, cooperarea internațională în acest domeniu.
Unul dintre principiile directoare importante îl reprezintă adoptarea de măsuri privind protecția consumatorilor în domenii specifice cum ar fi: calitatea alimentelor, calitatea apei și calitatea produselor farmaceutice. Nerespectarea condițiilor de calitate în aceste domenii determină apariția unor efecte grave asupra sănătății oamenilor, a unor comunități întregi.
De aceea, în aceste domenii, există reglementări foarte riguroase de protecție a consumatorilor. Agenții economici trebuie să includă în cadrul politicii și strategiei calității prevederile legislației naționale de protecție a consumatorilor, standardele naționale, pentru a se armoniza cu legislația comunitară în domeniu și cu standardele europene, care au la bază principiile directoare ONU pentru protecția consumatorilor.
În România, problematica drepturilor de bază ale consumatorilor a fost reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, aprobată prin Legea nr. 11/1994, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit acesteia, consumatorilor români le sunt recunoscute dreptul la protecția vieții, sănătății, securității, dreptul la protecția intereselor economice, dreptul la informare, dreptul la educare, dreptul la acces neîngrădit la piețele de produse și servicii, dreptul la despăgubire, dreptul la reprezentare.
România dezvoltă programe și proiecte în scopul respectării drepturilor consumatorilor, prevăzute în toate documentele naționale și internaționale.
Deși nu este singurul organism cu atribuții în domeniu, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor reprezintă organul de specialitate al administrației publice centrale căruia îi revine principala sarcină în ceea ce privește protecția consumatorilor.
Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România este o organizația neguvernamentală apolitică și nonprofit, înființată încă din anul 1990, care are ca principal obiectiv apărarea, promovarea și reprezentarea, prin toate mijloacele legale, a drepturilor și intereselor consumatorilor în raporturile cu agenții economici și instituțiile statului.
Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România se bucură de recunoaștere atât națională, fiind membră în diverse structuri naționale, cum ar fi Comitetul interministerial pentru supravegherea pieței produselor și serviciilor și protecția consumatorilor, Comisia pentru securitatea produselor și Comisia pentru clauze abuzive, cât și internaționale, fiind membră a Organizației Mondiale a Consumatorilor, „Consumers International”, cu sediul la Londra, și a Organizației Europene a Consumatorilor BEUC – Bruxelles, Belgia.
În cadrul Uniunii Europene politica de protecție a consumatorului este privită ca o politică orizontală cu efecte semnificative asupra multor domenii: politica agricolă comună, protecția mediului, politica în domeniul transporturilor și energiei etc.
Prevederile legale privind drepturile de bază ale consumatorilor în cadrul Uniunii Europene se regăsesc și în Constituția europeană, care, la capitolul III, secțiunea 6, art. II-132, stipulează că „pentru promovarea intereselor consumatorilor și asigurarea unui nivel de protecție a consumatorilor, Uniunea Europeană contribuie la protejarea sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și la promovarea drepturilor acestora la informare, educare și organizare în vederea apărării intereselor lor”.
Unul dintre principiile fundamentale ale politicii europene în domeniul consumatorilor este recunoașterea consumatorilor drept agenți economici esențiali și responsabili pe piața internă. Consumatorii trebuie informați și interesele lor protejate și promovate datorită complexității pieței în care își desfășoară activitatea.
Pornind de la complexitatea problemelor pe care le presupune un sistem eficient de apărare a drepturilor consumatorilor, organismele guvernamentale sau neguvernamentale cu atribuțiuni în domeniu trebuie să aibă în vedere în permanență o politică coerentă privind consumatorul.
Prin natura sa, mișcarea de apărare a consumatorilor îmbracă două aspecte.
Ea reprezintă, în primul rând, o luptă conștientă a consumatorilor, care îndeamnă la grupare și exprimare nonviolentă, în cadrul unui stat de drept, a nemulțumirilor față de ofertele de bunuri și servicii ce li se fac.
În al doilea rând, ea poate fi avută în vedere ca o acțiune sau ca un pachet de acțiuni ale puterilor publice și profesionale ce rezultă din conștientizarea necesităților privind lupta împotriva unor practici abuzive din cadrul pieței.
Ideea generală ce se desprinde din cercetarea experienței unor țări ca Anglia, Belgia, Franța, Germania, Statele Unite ale Americii și altele este aceea că protecția consumatorilor trebuie organizată sub forma unui proces complex în care să fie implicată atât puterea publică, statul ca atare, cât și consumatorul însuși.
Intervenția puterii publice în procesul de protecție a consumatorului se concretizează în două mari categorii de acțiuni: asigurarea unei legislații care să răspundă corespunzător necesităților generate de asigurarea protecției consumatorilor și organizarea unor instituții de specialitate care să vegheze asupra protecției consumatorilor.
Specialiștii consideră că dimensiunea istorică a intervenției puterii publice pentru asigurarea securității consumatorilor este esențială. Cercetarea permanentă a piețelor de către puterile publice și dorința de a asigura securitatea produselor trebuie să reprezinte o succesiune de intervenții ce au, în mod frecvent, obiective și medii foarte diferite. O asemenea succesiune a generat în țările dezvoltate necesitatea creării unui dispozitiv juridic și administrativ complex, în constantă evoluție, fundamentat atât pe progresele industriale și comerciale, cât și pe raporturile de forțe politice și economice.
Majoritatea țărilor civilizate, cu o economie de piață avansată, sunt antrenate, prin organele lor de specialitate, în
desfășurarea unei intense activități legislative cu privire la politica de consum și protecția consumatorilor.
Măsurile legislative și administrative privind protecția consumatorilor și-au intensificat ritmul de apariție în special în cursul anilor ’70, ultimii douăzeci de ani consemnând și un început de largă diversificare a legislației respective, diversificare care cunoaște, în principal, trei mari orientări:
– orientarea legislativă spre o completare a reglementărilor cu noi legi și acte normative care să asigure punerea la dispoziția consumatorilor a unor produse cât mai adecvate procesului de consum, garantând siguranța fizică și morală a consumatorului în procesul de utilizare, precum și o bună informare a pieței – se evidențiază un larg proces de elaborare și promulgare a unor asemenea legi;
– orientarea privind protecția judiciară a consumatorilor în procesul de cumpărare, întărirea poziției acestora față de vânzători și înlăturarea posibilităților de comercializare a unor produse inferioare sau de promovare a unor practici comerciale neloiale înregistrează tendințe asemănătoare, progresele din cadrul acestui domeniu fiind deosebit de evidente;
– cea de-a treia orientare legislativă prezintă un caracter mai complex, având în vedere atât reglementarea cadrului real de protecție juridică a consumatorilor, cât și creșterea accesibilității consumatorilor respectivi la justiție și valorificarea drepturilor de care pot dispune.
Cea de-a doua latura a prezenței puterii publice în procesul de protecție a consumatorilor constituie înființarea unor instituții și organisme însărcinate fie cu supravegherea modului de respectare a legilor și reglementărilor editate în scopul protecției consumatorului, fie cu acordarea asistenței de specialitate unor organisme ale consumatorilor sau chiar direct consumatorilor.
Între principalele tipuri de instituții și organisme create și organizate de stat în scopul protejării consumatorilor figurează: departamente de protecție a consumatorilor; oficii sau departamente care să urmărească corectitudinea comercianților; departamente de prețuri; laboratoare centrale sau regionale de analiză; servicii regionale de anchete economice sau de depistare a informațiilor etc.
În ultimele decenii, în marea majoritate a țărilor a fost creat și un tip nou de unități de protecție a consumatorilor. Este vorba de institute sau centre naționale de cercetare științifică, create în vederea acordării unei largi asistențe de specialitate (consum, juridică, tehnică etc.) tuturor categoriilor de consumatori.
În prezent, în toate țările europene dezvoltate, în principal în cele din Europa de Vest, există o serie de organisme guvernamentale sau neguvernamentale pentru protecția consumatorilor, singurele ce au preocupări în acest domeniu.
Există, de asemenea, în unele țări europene și institute de cercetare în domeniul protecției consumatorilor, total sau parțial subvenționate de la buget, și care desfășoară o activitate de cercetare, dar și de informare și educare a consumatorilor.
Una dintre principalele metode de protecție a consumatorilor o constituie activitatea de standardizare, dar și cea de certificare a produselor prin identificarea caracteristicilor de calitate și prin certificarea conformității acestora. Atât procesul de standardizare, cât și cel de certificare a produselor se implică în mod direct în existența de fiecare zi a oamenilor, prin transpunerea exigențelor „utilizatorilor” în caracteristici măsurabile care își aduc contribuția la protecția vieții și sănătății oamenilor, dar și a intereselor consumatorilor.
Consumatorii sunt un pion important în cadrul activității de elaborare a standardelor. Ei pot să furnizeze informații privind aspectele legate de siguranța și securitatea produselor, sunt în măsură să evidențieze anumite lipsuri ale acestora, precum și să ajute la definirea specificațiilor ce trebuie, în mod unanim, îndeplinite.
Începând din 1983, când a fost marcată pentru prima dată ziua de 15 martie, în fiecare an, în întreaga lume, au loc manifestări care aduc în conștiința publică importanța cunoașterii și protejării drepturilor noastre, ale tuturor, în calitate de consumatori.
Anual, Organizația Internațională a Uniunilor de Consumatori propune o temă a evenimentului, referitoare la accesul la bunuri și servicii, la informarea completă a consumatorilor, la politica statelor în materie de energie, de publicitate, la produsele medicamentoase și, în general, subiecte de real interes pentru consumatorii din întreaga lume.
## Stimați colegi,
Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor reprezintă celebrarea și, mai ales, promovarea acestor drepturi garantate prin lege, fiind un prilej important pentru implicarea și mobilizarea tuturor, inclusiv a noastră, care avem datoria ca, alături de Guvern, să ne asumăm responsabilitatea realizării strategiilor, politicilor și obiectivelor atât în domeniul protecției vieții, sănătății și securității consumatorilor, cât și al apărării drepturilor și intereselor legitime ale acestora.
Mulțumesc.
În timp ce produsul intern brut pe cap de locuitor în regiunea București – Ilfov se apropie, în medie, de cel al Uniunii Europene, în nord-estul României acesta este de trei-patru ori mai mic.
Pentru aceste lucruri, autoritățile statului, inclusiv Parlamentul, trebuie să-și asume o mare parte din vină.
Ca parlamentari, problema de fond de la care trebuie să pornim este caracterul legislației din România. Aceasta este croită după principii, consider eu, anacronice și chiar dăunătoare în contextul actual.
La o analiză mai atentă, se poate constata faptul că legislația românească, fie ea în domeniul economic, social, educativ, al sănătății, administrativ etc., este preponderent cu caracter penalizator, fapt care reduce considerabil caracterul stimulativ specific țărilor care-și propun să se dezvolte și să se modernizeze din toate punctele de vedere.
Cea mai mare parte din legislația românească a fost creată pentru a sancționa și descuraja inițiativa, în loc să stimuleze spiritul antreprenorial, să întărească încrederea în forțele proprii și să sprijine dezvoltarea prin intermediul proiectului individual.
Alte caracteristici specifice legislației românești actuale sunt incoerența, „stufozitatea”, posibilitatea de interpretare după scopul celui care o aplică, lăsarea la liberă alegere a aplicării acesteia prin elaborarea de metodologii complementare care, în majoritatea cazurilor, au un profund caracter subiectiv și direcționat spre un anumit scop.
Premisele de la care se pornește în elaborarea legislației sunt, de cele mai multe ori, greșite.
În acest fel, s-a ajuns la crearea a zeci și sute de instituții responsabile de control și supracontrol, care, nu de multe ori, sunt în același timp concurente și subiective.
Aparatul birocratic este tot mai greoi, procedurile, indiferent de domeniu și de demersuri, din ce în ce mai complicate, iar normele care trebuie urmărite sunt, de multe ori, de neînțeles.
Acestea sunt căile sigure prin care se omoară proiecte, în special, și dezvoltarea românească, în general.
Fie că vorbim despre atragerea fondurilor europene, fie că vorbim despre eficiența instituțiilor statului, fie că ne referim la bugetele rămase necheltuite, cauza este, de regulă, aceeași: legislația care blochează proiecte și sugrumă, printr-o abordare greșită și învechită, inițiativa.
A termina un proiect sau a finaliza o inițiativă fără a intra în atenția unor așa-numite instituții abilitate este o excepție, și nu o regulă în România.
De cele mai multe ori, inițiativa te pune în situații halucinante. Dacă vrei să faci un proiect, este clar că ai un anumit interes și, prin urmare, înainte de a începe orice demers, trebuie să dai explicații la anumite așa-zise instituții abilitate.
Orice om care a avut o legătură cu instituțiile statului poate să confirme acest lucru.
Un om care vine din economia reală și încearcă să joace după regulile impuse de statul român, vă garantez, se găsește într-o comedie absurdă care, de multe ori, are un final dramatic.
În aceste condiții, este normal ca instituțiile să fie ineficiente, iar mediul privat să contribuie prea puțin la dezvoltarea statului. Însuși statul este promotorul ineficienței și delăsării prin legislația pe care o creează, o susține și o întreține.
Ca om care știe și înțelege regulile unui stat capitalist modern, cum de altfel sunt și foarte mulți dintre colegii noștri, cred că Parlamentul are datoria să aducă o schimbare radicală în ceea ce privește procesul legislativ. Ne aflăm la momentul unui nou început. Trebuie să ne asumăm și lucrurile bune care s-au făcut, dar, mai ales, greșelile.
Din punctul meu de vedere, esența legislației românești este fundamentată pe principii greșite. Legislația din România pune bariere, în loc să deschidă drumuri, iar acest lucru nu este normal.
Apelul meu către dumneavoastră este să ne gândim de două ori înainte de a construi și de a vota o lege.
Avem obligația de a sprijini măcar inițiativele comunităților locale și proiectele acestora. De multe ori, acestea sunt primele victime ale legislației deficitare.
Actualul Parlament poate aduce un suflu nou și trebuie să facă acest lucru. Trebuie să înțelegem mai bine care sunt nevoile României și să votăm pentru deblocarea proiectelor și sprijinirea inițiativei publice și private. Altfel, degeaba avem bani în conturi sau prin alte surse interne sau externe, dacă nu îi putem atrage și cheltui judicios, dacă ordonatorii de credit, fie ei primari, secundari sau terțiari, funcționarii de stat cu funcții executive, inițiatorii privați etc. se gândesc, în primul rând, la modul de a găsi soluții prin care să răspundă intervențiilor „instituțiilor abilitate”, în locul găsirii unor soluții practice și operative de dezvoltare și finalizare a unor
proiecte care să contribuie la dezvoltarea țării și la creșterea bunăstării populației sale.
Acum avem o oportunitate unică de a interveni împreună pentru schimbarea filozofiei generale de elaborare și aplicare a unei legislații românești echilibrate din punct de vedere stimulativ și penalizator, cu unicul scop de a scoate România din poziția unui stat incapabil de a sprijini și realiza propria dezvoltare.
Vă mulțumesc.
## Doamnelor și domnilor senatori,
O asemenea abordare lipsită de o minimă seriozitate și însoțită de măsuri pompieristice nu va duce România, în niciun caz, la un serviciu public consolidat.
România este, în prezent, parte integrantă a Uniunii Europene. Se pare însă că nici premierul, nici președintele nu au aflat încă de faptul că marea majoritate a țărilor Uniunii Europene are standarde comune în domeniul managementului funcției publice.
Astfel, în țări ca Germania, Italia, Franța, Belgia, Luxemburg, Suedia, Marea Britanie, Olanda, Danemarca activitatea funcționarilor publici este bine reglementată, având un rol constituțional și strategic, iar una dintre condițiile impuse pentru exercitarea funcției publice este profesionalismul, și nu apartenența politică.
Dincolo de funcționarea angajaților, pe criterii politice, pe perioadă determinată la cabinetele demnitarilor, există un corp de funcționari publici profesioniști care, înainte de a fi numiți în funcțiile respective, parcurg o perioadă de stagiu sau de instruire specifică. Ca să nu mai vorbim de faptul că în țările membre ale Uniunii Europene predomină sistemul carierei, potrivit căruia un funcționar public va ocupa succesiv posturi în ierarhia administrativă a funcției publice, în condițiile garantării titularilor pe posturi și funcții publice.
Ce se întâmplă însă în România? Rămânem, cu o consecvență demnă de cauze mai bune, la aceleași clișee perimate despre concedieri colective și salarii, despre necesitatea birocratizării. Nu am auzit pe nimeni să vorbească serios despre criterii de competență, despre profesionalism.
Stimați colegi și stimați guvernanți,
Atâta vreme cât ne vom cantona în acest tip de gândire, atât timp cât nu vom aplica un cod de conduită pentru funcționarii publici și nu vom ști să facem o selecție riguroasă a acestora, nu vom putea vorbi despre o Românie modernă, europeană.
Vă mulțumesc.
De la tribuna Senatului, solicit ministrului transporturilor și infrastructurii să accelereze desfășurarea procedurilor premergătoare începerii construcției efective a ocolitoarei mari a municipiului Săcele și introducerea acestui proiect în programele de finanțare inclusiv cu fonduri europene.
Este de datoria actualului Guvern de a face mult mai mult în materie de infrastructură decât în anii anteriori și, pe de altă parte, de a-și respecta angajamentele asumate în campania electorală.
Vă mulțumesc.
În acest sens, noi, parlamentarii Partidului Democrat Liberal, considerăm că modernizarea societății românești este imperativă și urgentă, în sensul aplicării politicilor de reformare a sistemului public pentru asigurarea unui cadru de cheltuieli pe termen mediu și al implementării măsurilor de descentralizare, simplificarea regimului de taxe și impozite, reducerea birocrației, creșterea capacității administrative și a capacității de absorbție a fondurilor europene.
Oponenții semnării acordului de finanțare cu Fondul Monetar Internațional aduc în prim-plan implicațiile sociale ale unui asemenea acord. Într-adevăr, pentru acordarea sprijinului financiar extern, Fondul Monetar Internațional solicită României angajamentul de a adopta un program de măsuri mai stricte. Toate acestea însă pentru evitarea crizei financiare în România, dar nu cu orice preț. De aceea este foarte important ca acest sprijin să fie obținut în condiții cât mai avantajoase.
În consecință, consider salutară inițiativa Guvernului României, împreună cu Banca Națională a României, de a demara discuții preliminare cu reprezentanții Comisiei Europene, ai Fondului Monetar Internațional și ai altor instituții financiare internaționale cu privire la evaluarea cadrului macroeconomic și a necesarului potențial de finanțare externă a României.
Vă mulțumesc.
În declarații publice, reprezentanții „PetroCarboChem” dezinformează opinia publică, investitorii, autoritățile din România și Comisia Europeană, prezentând, în mod eronat, „Oltchim” – SA ca fiind o societate în pragul falimentului și provocând astfel îngrijorare în rândul băncilor creditoare și al partenerilor de afaceri.
Când cineva este dispus să riște blocarea activității în întreprinderi unde deține 13% din acțiuni înseamnă ori că acel cineva este nebun de legat, ori că are mai mult de câștigat din sacrificarea cu premeditare a acelei participații, iar cei de la „PetroCarboChem” ar avea foarte mult de câștigat dacă „Oltchim” – SA ar da faliment, deoarece dumnealor dețin în Polonia un combinat similar celui de la Râmnicu Vâlcea, care aspiră să preia rolul de lider de piață deținut acum de „Oltchim” – SA.
De aceea se opun reprezentanții grupului german ca „Oltchim” – SA să reușească să obțină un împrumut bancar pentru a achiziționa de la „Arpechim Pitești” o instalație vitală asigurării de materie primă. Și tot de aceea au denunțat ei la Comisia Europeană intenția de majorare a capitalului social al combinatului ca fiind un „ilegal ajutor de stat”. Majorarea de capital prin convertirea în acțiuni a datoriei istorice a „Oltchim” – SA se face însă în conformitate cu legislația economică din România și din Uniunea Europeană, iar „PetroCarboChem” are dreptul și posibilitatea să participe la această majorare de capital.
Datoria istorică nu reprezintă taxe și impozite neachitate, ci contravaloarea unor investiții efectuate de statul român. Prin urmare, convertirea în acțiuni nu realizează o ștergere de datorii, ci o recunoaștere a faptului că investitorul, statul român, a contribuit cu bani la dezvoltarea patrimonială a combinatului. Așadar, nu este vorba de un ajutor de stat și cu atât mai puțin de un act ilegal din punct de vedere al normelor europene, așa cum se străduiesc reprezentanții „PetroCarboChem” să-i convingă pe colegii noștri din Camera Deputaților, trimițând mape întregi cu materiale de dezinformare. Scopul urmărit de ei este să îi determine pe deputați să nu adopte prin vot Proiectul de lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2008 pentru abrogarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2006 privind unele măsuri pentru privatizarea societății „Oltchim” – SA, proiect de lege pe care noi, senatorii, l-am adoptat pe 4 februarie anul acesta cu 84 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și 5 abțineri.
Sunt convins că, aplecându-se cu atenție asupra situației de la „Oltchim” – SA, colegii noștri deputați vor fi în măsură să discearnă corect care este interesul statului român și în ce fel acționarul minoritar „PetroCarboChem” acționează atât împotriva acționariatului majoritar, cât și împotriva agentului economic unde el însuși deține o importantă participație.
De asemenea, sunt convins că, înțelegând în ce anume constă natura datoriei ce va fi convertită în acțiuni, precum și caracterul perfect legal al acestei operațiuni, care este compatibilă cu legislația europeană și cu statutul de investitor, inclusiv faptul că investitorului minoritar i se dă dreptul să participe în mod corect la majorarea capitalului social al „Oltchim” – SA, colegii noștri deputați vor fi de acord cu adoptarea proiectului de lege adoptat de noi, de Senatul României.
Pentru aceasta, dezinformarea introdusă masiv în Camera Deputaților de către agenții de influență ai „PetroCarboChem” trebuie tratată drept ceea ce este: o tentativă de a induce dubii și de a păcăli cât mai mulți deputați, un demers neloial al acționariatului minoritar de a bloca ieșirea combinatului chimic „Oltchim” – SA dintr-o situație dificilă pe care au generat-o atât cozile de topor, din interior, cât și efectele crizei financiare și economice, din exterior.
Vă mulțumesc.
În întocmirea planurilor de școlarizare, unitățile școlare profesionale țin cont de meseriile aprobate de corpul profesoral existent, pentru care, în mod imperativ, trebuie să se asigure numărul de ore prevăzut în normele didactice, ținându-se cont și de dotarea proprie a școlii. Prin dotare proprie înțeleg atelierele-școală și echipamentele specifice, lipsa cărora putând fi suplinită, mai mult la nivel teoretic, de instruirea practică în întreprinderi.
Ca urmare, în cadrul majorității școlilor din învățământul profesional și tehnic, deciziile de înființare a noilor specializări sunt determinate de disponibilitatea sau posibilitatea efectuării instruirii practice în cadrul unităților economice. Nu există interes din partea școlii ca viitorii absolvenți, realmente, să-și găsească un loc de muncă în meseria lor.
Putem concluziona că școala profesională este preocupată mai mult de cifra de școlarizare decât de viitorul absolvenților.
În același timp, nu există o centralizare pe județ sau domenii a convențiilor încheiate de școli cu agenții economici și nu se cunoaște măsura eficienței acestor convenții și aplicabilitatea lor reală, mai precis nu se știe câți absolvenți își găsesc locuri de muncă în specialitatea absolvită. Datele obținute într-o astfel de centralizare ar arăta, la nivel național, în ce măsură meseriile predate în școlile profesionale sunt relevante pentru piața muncii și, în același timp, ar fi o informație utilă pentru elevi și părinți în vederea orientării școlare.
În loc să preia inițiativa, școlile așteaptă ca întreprinderile să vină să solicite absolvenți pentru o anumită calificare pentru acum sau peste 2-3 ani. În plus, unitățile de învățământ își stabilesc planul de școlarizare consultând AJOFM, PRAI, presa sau contând de multe ori pe bunele relații personale cu agenții economici.
Neexistând asumare de responsabilitate a întreprinderilor privind angajarea absolvenților, școlile sunt puțin dispuse să facă investiții pentru ceva nou și nesigur. O fac însă în cadrul proiectelor cu finanțare externă – PHARE, fonduri structurale europene –, unde parteneriatul cu agentul economic este condiție de eligibilitate. Aceste proiecte cu finanțare externă și-au arătat viabilitatea și au dovedit capacitatea școlii și a cadrelor didactice de a desfășura activități la un standard de calitate ridicat, impus chiar prin proiect.
Ce îi împiedică pe responsabilii din minister să implementeze aceste procedee la nivelul tuturor școlilor profesionale?
În mod sigur, impunerea unor standarde de calitate în școlile profesionale ar rezida, întâi de toate, în eliminarea
acelor cadre didactice care sunt slab pregătite și care au competențe în domenii care nu mai sunt valabile.
Nici școlile, nici AJOFM-ul nu au deprinderea de a opera o analiză a nevoilor de pregătire profesională pentru realul progres tehnologic-organizațional al întreprinderilor.
Oferta de școlarizare în meserii irelevante are ca efect imediat lipsa de interes a elevilor, care duce, în mod implicit, la o scădere drastică a participării la învățământul profesional și tehnic.
Spre exemplu, dacă în anul școlar 2005–2006 numărul elevilor încadrați în învățământul profesional era de 284.000, cu doi ani mai târziu cifra a scăzut cu 65.000 de elevi, ceea ce înseamnă o diminuare cu 23% în acest interval.
Astfel, nevoia reală a pieței forței de muncă rămâne, practic, fără răspuns. Școlile fac ceea ce vor – asigură norma profesorilor titulari sau încheie convenții cu agenții economici în funcție de relații –, chiar dacă, în felul acesta, scot șomeri pe bandă rulantă.
Nimeni – școală, agenți economici – nu se simte obligat față de angajarea în domeniu a absolvenților din învățământul preuniversitar.
Ceea ce învață elevii este o iluzie a muncii adevărate, iar decepția și neîncrederea în școală sunt cu atât mai mari.
Este nevoie de inițiativă, de apropierea școlii de întreprinderi și de o evaluare reală a specializărilor oferite de unitățile școlare postgimnaziale pentru a constata nevoia de pe piața muncii și pentru a răspunde acestei nevoi cu absolvenți bine pregătiți în meseriile lor.
Vă mulțumesc.
Conform Institutului Național de Statistică, în anul 2008 România a importat din Uniunea Europeană cartofi în valoare de peste 12 milioane de euro, ceapă și usturoi de peste 7 milioane de euro, mere, pere, gutui de peste 27 de milioane de euro.
Chiar nu se mai poate asigura consumul de cartofi, mere și ceapă din producția internă?
Am ajuns, iată, să cheltuim anual aproape 40 de milioane de euro pentru produse care se cultivă la noi în mod tradițional.
Stimați colegi,
Ce putem face noi pentru a regla această stare de fapt? În primul rând, trebuie să identificăm problemele.
Dacă producătorii se află în imposibilitatea de a-și comercializa marfa în rețele, atunci noi, parlamentarii și Guvernul, avem obligația să creăm o piață competitivă. Dacă este vorba de o calitate slabă a produselor, atunci tot noi, parlamentarii, împreună cu Guvernul, trebuie să impulsionăm investițiile pentru a crește această calitate.
Am convingerea că putem mult mai mult și, de asemenea, cred că în această perioadă dificilă pentru toate țările potențialul agricol este un avantaj cheie de care mulți duc lipsă.
Acum este momentul să luăm decizii clare și să ne asigurăm că, indiferent de crize, situații de urgență, putere sau interese personale, vom readuce agricultura acolo unde îi este locul.
Vă mulțumesc.
Este și cazul domnului Tăriceanu, care, imediat după mesajul Președintelui României adresat Parlamentului, referitor la starea națiunii, s-a lansat într-o serie de atacuri populiste deșănțate și absolut inoportune în acest moment. Dar ce zice domnul Tăriceanu?
Mai întâi, zice că în 2005 el ar fi refuzat FMI, pentru că FMI nu l-ar fi lăsat să facă investiții.
Să pardonați, domnule Tăriceanu, dar, în acele condiții, renunțarea la acordul _stand-by_ cu FMI ar fi trebuit să fie benefică. Din păcate, a fost începutul dezmățului pe bani publici, dezmăț care a atins apogeul în deficitul bugetar pe 2008 al guvernării Tăriceanu II.
După ce ați renunțat la FMI, ați răsplătit în voie clienții politici prin contracte și salarii de lux în administrația centrală și locală și nu ați făcut nicidecum investiții. Mai mult decât atât, ați cheltuit și banii încasați din privatizări, bani care ar fi trebuit să fie direcționați nemijlocit către infrastructură. Astfel, 3 miliarde de euro din privatizări – mai ales din privatizarea BCR, perla coroanei, cea mai mare privatizare din istoria României – s-au volatilizat fără să avem nici măcar un kilometru de autostradă din acești bani.
Cele 3 miliarde de euro erau depuse la Fondul național de dezvoltare și nu ați explicat niciodată unde s-au risipit acești bani!
Domnul Tăriceanu mai zice că ne împrumutăm ca să plătim datoriile firmelor private?!
Să pardonați, din nou, domnule Tăriceanu, dar sunteți într-o gravă eroare sau, oricum, neînțelegere.
România nu se împrumută ca să plătească datoriile firmelor private. Dacă va fi un împrumut de la/ori sub supravegherea FMI, acești bani ajung în rezerva valutară a BNR, iar aceasta, din când în când, îi scoate la vânzare în piață.
De ce procedează BNR așa? Simplu. Dacă datoria firmelor private este în euro – și în 2009 este de circa 24 de miliarde de euro –, atunci ele trebuie să vină pe piață să cumpere euro ca să-și plătească datoria. Problema e că piața valutară trebuie să fie lichidă, adică să existe euro de vânzare, pentru că altfel se creează presiune pe leu și acesta se depreciază. Or, tocmai asta e marea problemă: să nu se deprecieze prea tare cursul leului!
Dar se mai poate face ceva cu acești bani odată ajunși în rezerva BNR: aceasta poate elibera din rezerva băncilor comerciale 40% din valoarea liniilor de credit, bani pe care să-i lase pe piață și pe care îi pot lua băncile comerciale și astfel pot continua ori reface creditarea.
## Se-nțelege tot ce spun?
Mai spune domnul Tăriceanu și că un acord de împrumut cu FMI ar fi un certificat de incompetență al Guvernului Boc, dar și că asta ar pune România în genunchi și într-o situație umilitoare.
Să pardonați din nou, domnule Tăriceanu, dar dumneavoastră și membrii Cabinetului din ultimii doi ani sunteți ultimii care, poate, ar trebui să vorbească despre competență. Scoateți-vă acest cuvânt din vocabular!
Incompetența și iresponsabilitatea au fost caracteristicile dominante ale Guvernului Tăriceanu II.
Cât privește aserțiunea cu „România în genunchi”, e clar că ați devenit brusc ultrapopulist, atitudine care nu ține seama de realități și de conjunctura și de situația economică mondială care, vedem cu toții, se depreciază incontrolabil și imprevizibil de la o zi la alta. Situația nu mai e aceeași cu cea din 2005, acum e criză economică mondială.
În încheiere, stimate domnule deputat Călin PopescuTăriceanu, vă mărturisesc că, alături de toți ceilalți parlamentari ai României, vă așteptăm să veniți alături de noi pentru ca, împreună, să facem astfel ca efectele crizei economice să ne afecteze cât mai puțin.
De aceea, vă rog să considerați prezenta declarație ca un răspuns și o șarjă amicală la toate acuzele dumneavoastră din ultimele zile la adresa majorității parlamentare pe tema acordului cu FMI și, dacă apreciați că este necesar, vă rog, încă o dată, să pardonați.
Vă mulțumesc pentru atenție.
Această idee trebuie urgent clarificată, mai ales în condițiile în care este lansată de o voce cu enormă influență în rândul credincioșilor români.
Sfântul Sinod a decis în unanimitate în această problemă. În condițiile unei separații între biserică și stat, stipulată în Constituția României, Sinodul trebuie să lămurească măsura în care această decizie a statului român – respectiv implementarea pașapoartelor biometrice – afectează sau nu mântuirea credinciosului, respectiv dacă aceștia pot să ridice respectivele documente ale statului român.
Sinodul BOR s-a pronunțat în această chestiune în unanimitate, printr-un comunicat explicit. Chiar dacă IPS Bartolomeu Anania nu a participat, nicio declarație a Preasfinției Sale nu vizează aspectul teologic al problemei, ci aspectul civic.
Precizez că nu este de competența Sinodului BOR să se pronunțe în ce măsură aceste documente cu cip afectează într-un fel sau altul libertatea civică a persoanei. Aceste declarații ale membrilor Sinodului pot fi făcute, însă, doar cu caracter personal.
În acest moment, problema este exclusiv civică.
În concluzie, Sinodul BOR a decis, în unanimitate, că respectivele documente nu au legătură cu mântuirea credinciosului, deci discuția se închide din perspectiva administrației Bisericii Ortodoxe Române.
Dezbaterea rămâne acum la nivel civic – în ce măsură suntem afectați de această măsură a statului în calitate de cetățeni?
În acest spirit a fost formulat și comunicatul Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, atunci când se spunea în comunicat despre faptul că poporul român nu este „un popor de prizonieri”.
Întrebările pe care trebuie să le punem acum sunt:
În ce măsură acest pașaport permite un control exclusiv din partea statului?
De ce statul român a luat această decizie fără o dezbatere publică?
Cine este – financiar vorbind – în spatele acestei afaceri?
De ce România este primul stat care vrea asta?
Ce soluții pentru a călători fără viză în SUA există în afara acestei măsuri?
Și alte întrebări de același tip.
La acest nivel se află discuția în acest moment. Și faptul că mai există unele instanțe sau grupări religioase care protestează dintr-o perspectivă civică, asta nu înseamnă decât că societatea civilă laică de la noi este suspect de tăcută în acest caz. Ne putem întreba, desigur, de ce.
Dar asta nu înseamnă că dimensiunea civică a implementării pașapoartelor biometrice în România nu este o problemă extrem de importantă, cu posibilă incidență asupra drepturilor omului, și pe care trebuie să o tratăm cu toată atenția.
În acest spirit vă invit să ne aplecăm asupra ei. Vă mulțumesc.
Chiar John Maynard Keynes, când a fost acuzat că este inconsecvent, a avut o replică intrată în istorie: „Când circumstanțele se schimbă, îmi schimb și eu opinia.”
Uniunea Europeană, încă o dată, ne oferă o mostră de înțelepciune. Într-o listă a dorințelor participanților la reuniunea G20, amintită anterior, publicată în „Financial Times”, reprezentanții instituțiilor europene au surprins, cu multă eleganță, unitatea în diversitate.
Cele trei dorințe ale zonei europene sunt:
– Comisia Europeană, președinția cehă a Consiliului European și Banca Centrală Europeană vor reprezenta interesele tuturor celor 27 de state membre, chiar dacă nu toate au priorități similare;
– Uniunea Europeană este posibil să solicite resurse suplimentare pentru Fondul Monetar Internațional, reglementări financiare și o reformă a instituțiilor;
– Uniunea Europeană va trebui să susțină liniile directoare ale celor mai mari economii ale sale în solicitarea lor de a se limita cât mai mult posibil alocarea de resurse financiare stimulative, în comparație cu SUA.
Așadar, în noile circumstanțe, opiniile europenilor s-au schimbat, s-au adaptat, s-au unificat. Cred că și noi, ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să facem la fel. Vă mulțumesc.
Dacă nu confirmă voința de la Cotroceni, toate aceste instituții fundamentale sunt, pur și simplu, ignorate. Totul nu pare decât o imensă butaforie, iar nouă, parlamentarilor, ni s-a repartizat rolul de saltimbanci care se fac că lucrează, care doar mimează că ar avea un rol în procesul legislativ.
Din perspectiva prezidențială, adevăratul Parlament are un singur membru, adevărata Curte Constituțională are un singur membru, adevăratul Guvern are un singur membru: mereu același.
Nici eu și, sunt convins, niciun parlamentar român, niciun judecător de la Curtea Constituțională, niciun ministru responsabil nu poate accepta rolul de subretă repartizat îngăduitor de domnul Băsescu.
Legea nr. 1/2009 nu este pe placul președintelui, este contrară viziunii sale originale despre lume, despre normalitate și echilibru și, în consecință, deși actul normativ a epuizat toate etapele procesului legislativ, încă nu se aplică. Dar garantez că se va aplica. Voi face toate demersurile legale necesare pentru a asigura aplicarea sa.
Voința Parlamentului, a Curții Constituționale, a justiției, în ansamblul său, este mai puternică decât voința unui singur individ.
Nimeni nu este mai presus de lege. Nimeni!
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 160/2008 privind modificarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 126/2008 privind modificarea și completarea unor acte normative în vederea eliminării legăturilor dintre nivelul drepturilor acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj și nivelul salariului de bază minim brut pe țară și al stabilirii măsurilor de aplicare a unor regulamente comunitare;
– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 157/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2008 privind acordarea de ajutor de stat individual având ca obiectiv dezvoltarea regională;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2008 privind stimularea investițiilor;
– Lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008;
– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 204/2008 pentru modificarea art. III alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale din domeniul protecției sociale;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene;
– Lege pentru încetarea valabilității Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Ecuador privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Quito la 21 martie 1996;
– Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Arabe Siriene privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Damasc la 24 iunie 2008;
– Lege pentru ratificarea Protocolului dintre Guvernul României și Guvernul Turkmenistanului, semnat la București la 16 iulie 2008, la Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Turkmenistanului privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 16 noiembrie 1994.
Stimați colegi, intrăm în ordinea de zi.
La punctul 2 din ordinea de zi este înscrisă nota privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 12 martie 2009, a următoarei inițiative legislative: Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Vă anunț, având în vedere că...
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc.
Având în vedere cele expuse mai sus, precum și faptul că liceul dispune atât de spațiul necesar pentru funcționarea cu două clase, cât și de personal didactic calificat, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:
În baza căror evaluări a fost decisă reducerea numărului de clase cu profil teologic de la liceul în cauză?
Aveți în vedere reconsiderarea planului de școlarizare pentru a accepta solicitarea liceului?
Vă mulțumesc.
Semnează: Vasile Nedelcu, senator PNL. Solicit răspuns în scris și oral. Vă mulțumesc.
Senator de București, Anca Daniela Boagiu.
2. Dacă răspunsul la întrebarea nr. 1 este afirmativ, ce sumă de bani intenționați să alocați, ca ordonator principal de credite, în 2009 pentru acest obiectiv și în ce lună?
3. În ce an vă propuneți ca noua Casă de Cultură a Studenților din Timișoara să fie finalizată și dată în folosință? Solicit răspuns în scris.
Vă mulțumesc.
Senator de Timiș, Nicolae Robu.
Vă mulțumesc.
Art. 8.5 – „Nerespectarea de către cumpărător, în tot sau în parte, a prevederilor art. 8.4 în decursul unui an financiar conduce la desființarea prezentului contract, dacă această situație nu este remediată.”
Situația nu este remediată de trei ani, iar statul stă și se uită.
De aceea, este necesar ca statul român, prin AVAS – Direcția generală contracte postprivatizare, să se implice cât mai repede cu putință pentru a promova acțiuni eficiente în vederea păstrării și valorificării acestei averi naționale.
Acum urmează – cred eu – cea mai importantă parte:
Subliniez faptul că ICEPRONAV Galați a fost principalul institut de cercetare navală din estul Europei, iar noi nu mai avem nimic strategic în România, nici cercetare, nici proiectare, nici flotă – o să se ocupe alții –, nici construcții navale, nu mai avem nimic strategic. A fost o strategie foarte bine gândită, capitalistă, adică, decât să omori concurența, mai bine o cumperi, o falimentezi și o închizi.
Vă rog, domnule președinte, să-mi răspundeți la întrebare:
Ce măsuri intenționați să luați pentru respectarea clauzelor contractului CT1 din 6 ianuarie 2001? Încă nu au trecut 10 ani.
Solicit răspuns în scris și oral.
Să vă audă și pe dumneavoastră cei care m-au pus să citesc acest material și care au dreptate.
Vă mulțumesc.
În cadrul acestui program, la nivel centralizat, se vor achiziționa echipamente medicale în vederea dotării spitalelor, iar tipul, numărul de echipamente și unitățile
sanitare beneficiare vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătății.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc.
În prezent, însă, prin acest program sunt finanțate cu prioritate monumentele ce figurează în lista UNESCO, monumentele istorice clasate în grupa A, precum și monumentele istorice pentru care este necesară finalizarea lucrărilor inițiate în anii anteriori.
Având în vedere cele prezentate și față de necesitatea reabilitării Muzeului de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea, suntem solidari cu domnul senator, dar ne reexprimăm regretul privind imposibilitatea alocării de fonduri în viitorul apropiat.
În măsura în care vor exista fonduri disponibile, Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național va iniția un program de reabilitare muzeală, program a cărui necesitate este evidentă de mai mulți ani și pentru multe instituții de acest tip.
În condițiile economice precare ale acestei perioade, bugetul autorității centrale cu atribuții în domeniul protejării patrimoniului cultural este mult redus față de anii anteriori, astfel încât crearea, constituirea unui nou program de finanțare gestionat de minister nu pare a fi fezabilă în cursul acestui an.
Vă încredințez, stimate domnule senator, că Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național este preocupat de protejarea patrimoniului cultural național în ansamblul său, independent de subordonarea instituțională, și ne vom concentra toate eforturile pentru a soluționa într-o măsură cât mai mare problemele de amploare și imperativă urgență ale moștenirii noastre culturale.
Cu deosebită considerație, semnează acest răspuns însuși ministrul Theodor Paleologu
Vă mulțumesc pentru atenție.
Vă mulțumesc.