Cătălin Cherecheș

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Am intitulat declarația mea politică de azi „De ce se opun sindicatele descentralizării învățământului?”

Descentralizarea nu este un scop în sine, iar descentralizarea învățământului se înscrie în strategia națională și are menirea creării unui sistem de învățământ organizat, administrat și finanțat conform rigorilor europene, în ceea ce privește asigurarea calității procesului instructiveducativ, al accesului liber, egal și deplin al tuturor copiilor și tinerilor la actul educațional, adecvarea ofertei educaționale la interesele și nevoile beneficiarilor direcți și indirecți.

Din perspectiva dezvoltării durabile și a globalizării educației, pentru a crea premisele necesare asigurării calității în educație și a utilizării eficiente a resurselor, descentralizarea se constituie într-un demers dinamic, ce presupune implicarea, responsabilizarea, pe de o parte, precum și gândire strategică și control, pe de altă parte. Sau așa ar trebui să fie, întrucât protestele sindicatelor din învățământ arată altceva. Altfel nu se explică intenția Federației Sindicatelor Libere din Învățământ de a înainta o scrisoare deschisă către președintele Traian Băsescu, prin care să-i ceară organizarea, în urma unui decret prezidențial, a unui referendum național, spre a se vedea dacă profesorii, elevii sau părinții doresc descentralizarea învățământului.

Se știe că, din 18 martie, o comisie interministerială din care fac parte reprezentanții celor două ministere care doresc a fi descentralizate, alături de Asociația Comunelor din România, Asociația Orașelor din România, precum și cea a municipiilor și Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România discută despre descentralizarea sistemului de învățământ, iar dascălii nu sunt de acord.

Ei nu sunt de acord ca școala să fie condusă de un manager numit de primar, la propunerea consiliului local, motivând că nu în toate localitățile există o colaborare bună între cele două părți. Nu sunt de acord nici cu ideea că managerul nu trebuie să fie neapărat cadru didactic. Dascălii contestă și punctul unde este specificat că de activitatea didactică nu se va mai ocupa consiliul de administrație, ci doar cel profesoral. Nu acceptă nici ideea că membrii Comisiei interministeriale solicită chiar și modificarea Legii învățământului, pentru schimbarea destinației patrimoniului unităților de învățământ, acolo unde se desființează școli.

Este adusă în discuție strategia privind învățământul, semnată la Cotroceni în noiembrie 2008, împreună cu cele trei confederații din educație, contrazisă, spun ei, în multe puncte de descentralizarea propusă de Ministerul Educației.

Așa stând lucrurile, îmi permit să întreb: cine are dreptate? Fiindcă descentralizarea nu trebuie să producă dezechilibre și distorsiuni în sistemul de învățământ, ci trebuie să asigure repartizarea clară, echilibrată și bine delimitată a puterii de decizie între organismele și instituțiile reprezentative ale comunităților locale și regionale, pe de o parte, și cele de la nivel național, pe de alta.