Nicolae Bud

Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Chestiunea pe care astăzi am a o vă sesiza nu am auzit-o prima dată, dar vă mărturisesc sincer că n-am ascultat, ca

acum, atâtea vorbe apăsate venind din neînțelegere, uimire și dezaprobare.

De aceea și cred că nu am dreptul să tac, ci, sincer cu mine și cu dumneavoastră, vin să mă explic și să mă exprim cu voce tare.

Este vorba despre un subiect care face, în ultima perioadă, audiență mass-media și mă obligă și pe mine, ca și pe alții, după cum constat, să invit la o examinare cu luareaminte a respectivului subiect, aflat de mai multă vreme, de fapt, în atenția publică.

Mă refer la disputa provocată de perspectiva secționării României în regiuni, în conformitate cu deciziile luate la Bruxelles, cu aproape un deceniu în urmă.

Așa cum se poate bănui, nu mă simt acum în situația de a contesta paradigma ca idee și nici nu cred că are rost să răspundem la nesfârșit la întrebări care nu ni se pun. Plec de la ceea ce știu că este stabilit printr-o lege pe care am găsit-o în Monitorul Oficial la mijlocul anului 2004. Dezvoltarea regională lua în considerare existența unor diferențieri calitative între legea existentă și proiectul legislativ recent. Voci numeroase și apăsate observă câteva lucruri, în mod evident alimentate de puncte de vedere explicate ca regiuni de dezvoltare.

Nedumeririle celor care au ținut să mă abordeze pe această temă pornesc de la apariția acelui nou proiect de împărțire administrativ-teritorială, intrat pe circuitul aprobărilor în Parlament și aflat acum într-o fază avansată de dezbatere și aprobare.

Fără a pretinde evaluări calitative, comparații ori aprecieri de altă natură, cei ce mi se adresează pretind să fie ascultați. Nu-mi este greu să sesizez în atitudinea și limbajul lor influențe venind dinspre comentarii publice, în care personalități cunoscute avansează poziții critice, ascuțite și asociază interpretări ce nu pot fi ignorate.

De aceea, spun eu, invit la o atentă receptare a acestor mesaje care vin dinspre cei ce ne-au trimis în Parlament, căutând a-i înțelege și ajuta să distingă adevărul de fals, judecata la rece a gândurilor înfierbântate în mod gratuit, poate să se dumirească ce e rău și ce e bine în toate câte li se oferă pe nemestecate.

Nedumerirea semenilor mei vine de la faptul că noul proiect de lege intervine pe nepusă masă. De regulă, noul vine să amendeze vechiul, introducând ameliorări, rectificări, corecturi și ajustări.

Se observă că proiectul de lege cel nou răstoarnă cu totul un concept avansat la vremea respectivă.

Care sunt noutățile? Am putea sintetiza totul printr-o constatare ușor de făcut. Se are în vedere revenirea, aproape _in integrum,_ la împărțirea teritoriului țării, la sistemul ivit în 1950, când, ca și acum, județele au dispărut, apărând pe harta României acele regiuni disputate în interior de raioanele de tristă amintire. E drept, nu ni se propune reînființarea lor, dar dispariția județelor – noțiune, totuși, istorică – asta da. De aici până la situația ca minți speculative să vadă în tot acest demers intenția inițiatorului de a reînvia RAM de altă dată nu mai este decât un pas.