Mihai Dumitriu

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Eterna reformă a învățământului”.

În timp ce viața politică își consumă clipele între războaiele dezolante dintre palate, dintre Palatul Cotroceni și Parlament, dintre partide, în pofida intrării în Uniunea Europeană, în vreme ce economia ar intra în colaps fără cele două milioane de muncitori români din străinătate, ar fi tonifiant dacă măcar în domeniul educației s-ar înregistra tendințe novatoare și benefice.

Reforma sau reconstrucția sistemului de învățământ este departe de a crea eficiență atâta timp cât politicile educaționale sunt haotice.

În goana după schimbare, logica este abandonată, adesea se ajunge în situații hilare când schimbăm metodologii în timpul derulării procesului, concursului, anului școlar, fără discuții publice sau fără o informare prealabilă și fără a prevedea consecințele.

Situația actuală, precum și evoluțiile din învățământ sunt departe de a crea un consens. Noile programe, schimbările dese de curriculă sunt destul de contestate, creând tensiuni între părinți și sistemul de învățământ, între elevi și școală.

Eliminarea testelor naționale, susținută de mine acum doi ani de la tribuna Parlamentului, va fi benefică și va asigura evaluarea continuă a nivelului de cunoștințe și competențe ale elevilor, cât și a calității învățământului dacă: programele școlare vor fi decongestionate, flexibilizate și adaptate la nevoile de competențe solicitate de actuala societate; manualele școlare vor fi restructurate și actualizate, ajungându-se la manualul unic, renunțându-se la manualele alternative în școală; metodele de predare schimbate, modernizate, utilizându-se tehnologia informației; perfecționarea cadrelor didactice ar fi continuă, obligatorie, preponderent la nivelul comisiilor metodice și cercurilor pedagogice; s-ar face conectarea tuturor școlilor la Internet; s-ar asigura majorității elevilor aceleași oportunități de învățare și de rezultate, indiferent de mediul socio-economic sau cultural din care provin.

De asemenea, trebuie asigurat învățământul cu efectivele necesare de personal didactic calificat, care, prin programele educaționale incoerente, sunt grav diminuate.

Întâi ar fi vorba despre mult discutata problemă a salarizării personalului didactic, care este o consecință a subfinanțării, dar care determină părăsirea sistemului de învățământ de cadrele didactice calificate, orientându-se spre alte domenii mai profitabile, cu consecințe — scăderea gradului de pregătire a cadrelor didactice și, implicit, a calității actului educațional.

Mai mult, cadrele didactice tinere mai au parte de o surpriză, lipsa locurilor titularizabile, locuri care nu sunt scoase la concurs din diferite motive: unul, de a satisface clientela politică P.N.L.—P.D. și pilele de către inspectorii școlari generali arondați politic.