Stenogramă plen

O rog pe doamna deputat Monalisa Găleteanu să ia cuvântul.

Se pregătește domnul Ștefan Bardan, de la Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Stimați colegi,

În această dimineață, declarația politică am intitulat-o „Vacanța s-a terminat, ce ne facem?”

Debutul anului școlar 2007—2008 se anunță la fel de sumbru ca și în anul precedent, înscriind încă o bilă neagră în palmaresul actualei guvernări de dreapta.

Semnalăm, pe această cale, dezinteresul și neglijența, manifestate de actualii guvernanți față de pregătirea unităților de învățământ pentru noul an școlar, și marea incertitudine în care se află toți slujitorii școlii din cauza pachetului de legi ale învățământului, legi contestate și criticate deja de către federațiile sindicale din învățământ.

Este greu de acceptat ideea că, la 17 septembrie, elevii vor intra, din nou, în spații degradate cu săli de clasă improprii derulării procesului de învățământ și grupuri sanitare insalubre, care reprezintă reale focare de infecție. Condițiile în care elevii și profesorii, deopotrivă, sunt obligați să-și desfășoare activitatea zilnică sunt departe de a fi unele decente, iar despre alinierea la normele europene nici nu poate fi vorba atâta vreme cât aceste cazuri nu sunt nicidecum unele izolate, ci reprezintă un fenomen generalizat, la nivel național.

Dacă în acest tablou sumbru adăugăm și faptul că aproximativ 50% din unitățile de învățământ nici nu au autorizație sanitară de funcționare, vom avea imaginea tristă în care va debuta anul școlar 2007—2008.

Compromiterea începutului de an școlar pune în primejdie calitatea actului educațional, de formare a noii generații și elimină complet speranța că pe parcursul anului școlar situația se va schimba în bine.

Alocarea necorespunzătoare și tardivă a fondurilor destinate învățământului preuniversitar a condus la lipsa investițiilor în infrastructură și utilități și, implicit, la luarea unor măsuri de suprafață care să ascundă deficiențele majore existente în unitățile de învățământ.

Ne confruntăm, astfel, cu același clișeu care zădărnicește încrederea părinților, a elevilor și a dascălilor că ar putea deveni beneficiarii unui sistem educațional sănătos, modern și competitiv, la nivel european.

În acest context general, este cu atât mai salutară inițiativa domnului Mircea Geoană, președintele P.S.D., de a realiza un pact național în domeniul educației, pentru o perioadă de 10 ani.

Ne exprimăm speranța că toate partidele parlamentare vor înțelege importanța acestui demers politic și își vor asuma cu responsabilitate obligația pentru găsirea de urgență a acelor măsuri necesare pentru redresarea și dezvoltarea unui sistem educațional competitiv, corespunzător cerințelor actuale ale României ca membră a Uniunii Europene Vă mulțumesc.

Vă anunț că domnii deputați Ion Stan și Apostolache Mihai, din partea Grupului parlamentar al P.S.D., au depus la secretariatul Camerei declarațiile politice.

Îl rog pe domnul deputat Ștefan Bardan, Grupul parlamentar al P.D...

Se pregătește doamna deputat Lia Olguța Vasilescu, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața! Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Guvernul României și furtul intelectual”.

Agenția Națională pentru Locuințe este concepută ca un mare proiect imobiliar, sub autoritatea statului, pentru a veni în sprijinul tinerilor cu venituri modeste și reprezintă un instrument important prin care Guvernul încearcă să rezolve problema locuirii pentru tineri și familiile de tineri ale căror posibilități financiare nu le permit să achiziționeze o locuință.

Cunoscând acest lucru, am inițiat anul trecut două propuneri legislative, împreună cu alți colegi din P.D., P.N.L., P.S.D., prin care se urmărea modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea A.N.L., cu prevederi care ofereau posibilitatea chiriașilor acestor locuințe să le poată cumpăra la cerere, prin utilizarea de instrumente de creditare sau a unor surse suplimentare de venituri, argumente care se găsesc și în expunerile de motive ale celor două propuneri legislative.

Interesant este că, la acele date, Guvernul a respins cele două propuneri legislative, ministrul László Borbély declarând sus și tare că aceste propuneri nu sunt realizabile, că argumentele aduse în expunerile noastre de motive sunt „superflue” etc., ca, în luna august a acestui an, Guvernul să vină cu o ordonanță de urgență în care să precizeze că aceste propuneri se pot aplica, să fie copiate fraze întregi, inclusiv din expunerea de motive.

Deci, practic, Guvernul, după ce a reușit blocarea în Parlament a celor două inițiative legislative aproape doi ani, vine acum cu o ordonanță care să permită chiriașilor să le cumpere în aceleași condiții prevăzute în cele două propuneri legislative respinse de Parlament.

Cum este posibil să se întâmple acest lucru?

La această întrebare probabil nu vom primi niciun răspuns, dar cert este că Guvernul a copiat pasaje întregi din textele proiectelor legislative semnate de mine și colegii mei, inclusiv pasaje întregi și din expunerea de motive.

Guvernul României chiar nu putea să vină pe prima inițiativă cu idei și observații constructive?

Realitatea dovedește că acest Guvern a preferat să-și însușească pe gratis munca altora, nepăsându-i că pentru acest lucru a blocat atâta timp niște propuneri de modificări legislative foarte utile și așteptate de tinerii chiriași ai acestor locuințe.

Doamnelor și domnilor deputați,

Pot să vă întreb: până unde se va merge cu acest furt de idei și muncă și cât mai suntem dispuși să acceptăm aceste lucruri?

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

O rog pe doamna deputat Lia Olguța Vasilescu să poftească la microfon și se pregătește domnul deputat Andrian Sirojea Mihei, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

Îmi pare rău că tocmai dumneavoastră conduceți ședința, domnule vicepreședinte, și că va trebui să ascultați ce fac colegii dumneavoastră pe la Dolj, dar asta este situația.

Am să ascult cu plăcere.

Prin declarația mea politică de astăzi cer Departamentului Național Anticorupție să se autosesizeze în legătură cu informațiile potrivit cărora firma austriacă „Diamond Aircraft Industries”, care începuse negocierile pentru cumpărarea Fabricii de Avioane din Craiova, a renunțat la tranzacție, deoarece unele solicitări ale autorităților din Craiova au depășit limitele legale.

Mai precis, este necesar să se cerceteze dacă primarul Craiovei, Antonie Solomon, a pus condiția ca reprezentanții firmei respective să accepte să cumpere la pachet cu acțiunile Fabricii de Avioane din Craiova și hotelul „Minerva” — pentru acesta din urmă ar fi trebuit ca ei să plătească suma de 10 milioane de euro — despre care se știe că aparține, prin interpuși, senatorului Radu Berceanu, președintele P.D. Dolj și șeful de partid al lui Antonie Solomon.

Se cunoaște faptul că valoarea de piață a hotelului „Minerva” este cu mult sub 10 milioane de euro, deoarece necesită lucrări costisitoare de consolidare, deci oferta nu era nici pe departe una convenabilă pentru firma austriacă, motiv pentru care reprezentanții ei au și refuzat să mai facă afaceri la Craiova.

Departamentul Național Anticorupție trebuie să ia declarații, în acest sens, tuturor persoanelor care au asistat la dialogul dintre cele două părți, fiindcă suntem convinși că nu vor întârzia să apară surprize.

Eu știu cel puțin o persoană care a participat la acest dialog și poate să dea o declarație în acest sens, dar solicit Departamentului Național Anticorupție să-și facă datoria și să vedem și noi de ce tot fug investitorii din Craiova, investitorii străini.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, doamnă deputat.

Îl rog pe domnul deputat Andrian Mihei să ia cuvântul. Se pregătește domnul deputat Ioan Stan, din partea P.S.D.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarație politică: „Soarele a atras turiștii în 2007, murdăria plajelor îi va goni în 2008”.

Stimați colegi,

Vremea vacanțelor și a concediilor a trecut. Singurii care încearcă să se mai bucure de razele soarelui și de apa mării sunt beneficiarii programelor „Litoralul pentru toți” și „O săptămână la mare”. Din păcate, vremea nu a ținut cu aceștia în ultimele zile, însă, cu siguranță, au beneficiat de plaje mai curate, de o apă mai limpede și de mai puține gunoaie decât cei care au vizitat litoralul în timpul sezonului.

Începând din 2006, după ingenioasa inițiativă a doamnei Barbu, ex-ministrul P.D. al Ministerului Mediului, de a închiria porțiuni mari de plaje unor operatori, inițiativă care s-a soldat cu împărțirea plajelor între niște societăți comerciale, majoritatea fără nicio tangență cu domeniul turistic, curățenia plajelor constituie un aspect de dispută și de nemulțumire între Direcția Apelor Dobrogea Litoral, hotelieri, operatori și alți agenți economici implicați în turismul litoral, însă, mai presus de toate acestea, un motiv de disconfort și o pată pe obrazul României pentru turiștii români sau străini care ne vizitează litoralul.

Între operatorii plajelor și proprietarii de hoteluri nu există o colaborare reală, nu există o punte de legătură, atât prin lipsa prevederilor legale sau prin lipsa unor relații contractuale, cât mai ales prin lipsa de înțelegere a faptului că o bună conlucrare determină satisfacția turiștilor, ceea ce înseamnă câștig pentru toate părțile.

Dacă pornim de la ipoteza că întreg acest sistem a fost conceput cu bună-credință și că s-au preferat operatori pentru porțiuni mari de plajă tocmai pentru ca aceștia să poată face investițiile necesare gestionării corespunzătoare a plajelor, atunci reiese ori că în caietele de sarcini ale licitațiilor nu au fost prevăzute concret obiective clare, parametri măsurabili și, de ce nu, necesarul de echipamente și/sau oameni per o suprafață definită, pe care aceștia, odată câștigând licitația, să fie obligați să le atingă, îndeplinească, achiziționeze, ori, dacă acestea au fost prevăzute în caietele de sarcini, că respectivii operatori nu le respectă și, atunci, nu înțelegem de ce nu se iau măsuri vizibile, măsuri care, dincolo de o amendă din când în când, să determine rezolvarea clară a situației.

Pornind de la aceleași premise, putem deduce că un hotelier care ar fi avut de gestionat plaja din fața hotelului său ar fi avut mult mai multă grijă de curățenia plajelor, de existența coșurilor de gunoi, de amenajarea toaletelor sau a cabinelor de duș sau de schimb etc., fiind propriul său interes la mijloc, pentru ca turiștii cazați în unitatea sa să fie mulțumiți, să stea aproape și să aibă o priveliște frumoasă de la balconul sau geamul camerei de hotel.

Am avut curiozitatea să mă uit pe site-ul Direcției Apelor Dobrogea Litoral la rapoartele privind starea liniei țărmului, rapoarte zilnice, teoretic. În afară de faptul că afișarea acestora pe site-ul instituției s-a întrerupt pe data de 5 august 2007, sperăm că nu și verificarea condițiilor existente pe plajele românești, nu se poate să nu remarcați, dacă aveți curiozitatea să deschideți mai multe astfel de rapoarte, că sunt anumite neajunsuri care se repetă.

Există, astfel, porțiuni de plajă și deci responsabili aferenți pentru care aceste rapoarte conțin aproape în permanență aprecieri de genul „plajă murdară, cu resturi menajere”, „nisip nediscuit, coșuri de gunoi pline”, „plajă foarte murdară”, „plajă murdară, cu PET-uri” sau „coșuri insuficiente”.

Se poate ca unele situații să fie temporare, inspectorii D.A.D.L. să treacă prin zonă la o oră când operatorii, din cauza afluxului de turiști, nu au putut face față, însă există câteva zone unde problemele sunt aproximativ aceleași încă de când turiștii au început să vină în număr mai mare și până când actualizarea site-ului a fost sistată.

Și, atunci, nu poți să nu te întrebi cum de cei care realizează aceste rapoarte sau cei care le primesc, sau

oricare dintre cei responsabili nu iau măsuri pentru prevenirea recurenței aspectelor negative. Sunt sau nu sunt prevăzute anumite măsuri în caietele de sarcini, și, implicit, în contractele operatorilor? Dacă sunt, atunci, de ce nu s-a făcut nimic pentru a se lupta cu nepăsarea acestora față de mizeria care a tronat pe plaje? Și am vorbit aici doar despre aspectele legate de igienizarea plajelor, nu am atins problema toaletelor, a cabinelor de duș și a tuturor celorlalte dotări care ar fi trebuit să existe pe plaje și care chiar și atunci când există sunt într-un hal de mizerie și de lipsă de întreținere inacceptabile.

Datorită faptului că logic, din starea de mizerie în care s-au aflat unele sectoare de plajă și din lipsa de dotări și de întreținere a acestora, dar și din lipsa de măsuri pentru a se îndrepta aceste lucruri, nu se poate deduce dacă în respectivele caiete de sarcini și în contractele încheiate cu operatorii au existat și aceste prevederi și pentru că ne aflăm la finalul unui sezon turistic, și am putea lua măsuri până la începutul celui următor, folosesc acest prilej ca, în baza art. 111 alin. (1) din Constituția României și a art. 181 și art. 182 din Regulamentul Camerei Deputaților, să adresez domnului președinte al Camerei Deputaților, precum și domnului Attila Korodi, ministrul mediului și dezvoltării durabile, solicitarea de a-mi acorda sprijinul pentru a obține din partea conducerii Direcției Apelor Române Dobrogea Litoral o copie certificată a caietului de sarcini întocmit pentru licitația publică privind închirierea plajelor din aprilie 2006 și o copie certificată a unui contract încheiat tot atunci cu unul dintre operatorii care au câștigat licitația pentru stațiunea Mamaia, pe care, conform legilor și regulamentelor în vigoare, le voi restitui după consultare.

Astăzi, 11 septembrie, se împlinesc 6 ani de la tragicele atentate teroriste din New York.

Cu profundă compasiune, sunt alături de supraviețuitori și de familiile victimelor acestor atentate. Există situații de un asemenea dramatism, necontrolabile și există situații de zi cu zi, pe care le poți ține sub control. Este, consider, important să existe voință, să existe buna-credință a celor implicați și să existe înțelegerea faptului că a gestiona un bun al statului presupune responsabilitate față de stat, față de angajamentele asumate și față de cetățenii României, care sunt, în fapt, statul.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Ioan Stan, de la Grupul parlamentar al P.S.D.

Se pregătește domnul deputat Dumitru Bentu, de la același grup parlamentar.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

O declarație politică la adresa domnului ministru Nicolăescu, ministrul sănătății publice.

Municipiul Fălticeni din județul Suceava a beneficiat în anul 2006, în mai multe rânduri, de vizita domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătății publice.

Vizitele au fost bine primite de locuitorii municipiului, fiind axate pe alocarea de fonduri pentru terminarea lucrărilor de construcție a clădirii noului spital municipal, lucrări sistate în anul 2003 din lipsă de fonduri.

Domnul ministru Eugen Nicolăescu, în prezența oficialităților județene și locale, a văzut și a constatat la fața locului problemele cu care se confruntă, din punct de vedere al asistenței sanitare, cei peste 26 de mii de locuitori ai municipiului, plus populația celor 17 localități din zona arondată așa-zisului spital.

S-a constatat că actualul spital, cu o vechime de peste 138 de ani, împreună cu cele 7 secții care funcționează în alte 10 clădiri, și acestea cu o vechime de peste 100 ani, nu mai corespund din punct de vedere tehnic și calitativ, sunt deteriorate, subdimensionate și există pericolul prăbușirii în situația unor intemperii cu un grad mai mare de intensitate, iar unele clădiri sunt în curs de retrocedare.

În fața unei asistențe numeroase, s-a recunoscut de către domnul ministru că unitățile spitalicești din Fălticeni, din punct de vedere al spațiilor și al dotărilor, nu mai sunt în măsură să asigure îngrijiri calificate celor aflați în suferință.

În acest context, domnul ministru a declarat Spitalul din Fălticeni o prioritate pentru județul Suceava și a promis cu toată certitudinea și sub cuvântul unui înalt demnitar — și nu cred că a făcut aceste promisiuni sub efectul discursului politic — că ministerul pe care îl conduce va finanța lucrările de construcție a noului spital începând cu luna mai 2006, alocând pentru început suma de 100 miliarde lei vechi, urmând ca investiția să continue până la sfârșitul anului 2007.

Pentru a fi mai credibil, domnul ministru a precizat și sursa de finanțare a lucrărilor spitalului nou ca fiind din taxa pe viciu, estimată a se realiza în anul 2006 o sumă de peste 250 milioane de euro.

Suntem în al doilea semestru al anului 2007 și din promisiunile domnului ministru și ale altor lideri politici de culoare portocalie care l-au însoțit în vizitele la Fălticeni nimic nu s-a realizat.

Vă reamintim, domnule ministru, că spitalul pentru care ați promis fonduri are structura de rezistență terminată în procent de 100%, închiderile de zidărie sunt realizate în procent de peste 30%, două corpuri din cele 7 sunt acoperite și dispun de toate utilitățile și, dacă nu se alocă fonduri pentru terminarea lucrărilor începute, tot ce s-a aprobat și construit parțial sub guvernarea P.S.D. se degradează an după an în disperarea celor privați de dreptul la sănătate.

Cât privește utilitatea acestui nou spital în această zonă dens populată este cunoscută și recunoscută de către Ministerul Sănătății, iar populația așteaptă de ani de zile rezolvarea acestei probleme. Dacă fălticenenii ar fi avut spitalul promis de atâtea ori, numărul deceselor ar fi fost mult mai mic, iar bătrânii și pensionarii nu ar mai fi nevoiți să bată la ușa spitalelor din Suceava sau Iași, care sunt și așa supraaglomerate și la o depărtare considerabilă față de municipiul Fălticeni.

Vă rog, domnule ministru, să analizați din nou posibilitatea finanțării lucrărilor noului Spital din Municipiul Fălticeni, iar răspunsul dumneavoastră pe care îl solicit în scris va fi adus la cunoștință locuitorilor municipiului Fălticeni și celor din comunele învecinate, care, până acum, au crezut și cred în promisiunile și angajamentele asumate de către un demnitar de stat aflat în fruntea Ministerului Sănătății.

Cu deosebită considerație.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Dumitru Bentu.

Și se pregătește domnul deputat Emil Strungă, de la Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal.

Vă mai anunț că domnul deputat Viorel Pupeză, din cadrul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, a depus declarația politică în scris la secretariat.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi „Orfanii”.

Deși „apa ca un bivol negru” a adus din nou suferință și disperare oamenilor din sudul Moldovei, nu vom aborda acest cataclism natural, amplificat încă o dată de reacția deplorabilă a autorităților, de incapacitatea acestora de a interveni rapid și eficient.

Ne vom referi la un fenomen social cu efecte evaluate superficial și care tinde să devină definitoriu pentru buimaca noastră societate.

Să ne explicăm: mulți dintre dumneavoastră își amintesc de generația sau, poate, generațiile copiilor cu cheile de gât. Îi întâlneam zilnic pe aleile dintre blocuri, la cozile infernale atunci când se băga ceva, prin curțile școlilor, după cursuri, așteptând să vină părinții acasă, părinți care lucrau în același schimb și care nu prea mai aveau timp de copii, întrucât îndeplinirea planului de producție era obiectiv vital.

Cu toate aceste servituți impuse de un regim pe care mulți îl regretă din diverse motive, familia se reunea seara sau la sfârșitul săptămânii, astfel încât era cel puțin mimat sentimentul de unitate și responsabilitate parentală.

În multe situații, lucrurile nu erau scăpate cu totul de sub control, și binomul educațional familie—școală chiar funcționa.

Am recurs la această digresiune pentru a pune în lumină un alt fenomen care implică profund copiii de vârstă preșcolară și școlară — abandonarea acestora de către părinții plecați la muncă în străinătate.

Potrivit datelor furnizate de A.N.P.D.C., la sfârșitul anului 2006, 59.959 copii din România aveau părinții plecați la muncă în străinătate. Dintre cele 41.251 de familii din care fac parte acești copii, în cazul a 14.543 ambii părinți sunt în afara țării, în 22.051 de cazuri un singur părinte lucrează în exterior, iar în 4.657 de familii este plecat părintele unic întreținător. Dintre copiii rămași în țară, 51.323 sunt îngrijiți de rude până la gradul IV, 5.929, de către alte persoane — vecini, prieteni ai părinților etc. —, iar 1.807 se află în plasament, în sistemul de protecție specială. Situația este mai accentuată în Moldova și în zonele rurale.

Este evident că cei aflați în diverse țări europene au ajuns acolo din cauza sărăciei de acasă și nu vor reveni decât atunci când vor strânge destui bani pentru a-și plăti datoriile sau pentru a-și ridica o casă mai încăpătoare.

I-au abandonat pentru a trăi cândva mai bine. Oare merită sacrificiul? Poate că da, dacă reușești să te detașezi de cei care așteaptă înfrigurați fie un telefon ce de multe ori nu mai vine, fie sărbătorile de peste an când cadourile primite nu pot opri lacrimile așteptărilor.

Nu doresc să fiu patetic, dar revin: prea mulți copii ajung în adăposturile temporare ale direcțiilor pentru protecția copilului, prea mulți dintre ei rămân în grija unor rude care nu pot suplini căldura părintească, prea mulți dintre ei devin ratați psihic, iar unii recurg la gesturi extreme, lăsând în urma lor amintirea unor suflete chinuite.

Stimați colegi, alături de instituțiile abilitate ale statului, suntem responsabili și pentru acești copii. De aceea fac un apel către dumneavoastră, pentru o implicare și mai profundă în această sensibilă problematică a orfanilor cu părinți.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl rog să vină la microfon pe domnul deputat Emil Strungă. Se pregătește domnul deputat Liviu Miroșeanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Titlul declarației politice pe care o prezint astăzi în fața dumneavoastră este „Interzicerea cianurilor în minerit”.

La nivel global, două decese din 5 sunt legate, direct sau indirect, de factori ambientali. Cei mai agresivi sunt poluanții chimici dintre care face parte și cianura.

În minerit, cianura se folosește la obținerea aurului și a argintului. După extragerea acestor metale, soluția contaminată este depozitată în iazuri de steril care reprezintă o amenințare serioasă pentru mediu. Unele țări au limitat sau interzis cu desăvârșire utilizarea cianurilor: Germania, Cehia, Grecia, Turcia și statele americane Montana și Wisconsin.

Prin Tratatul Constituțional se menționează că Uniunea Europeană acordă un rol important menținerii calității mediului, în special prin introducerea unor măsuri preventive.

În contextul în care România a devenit membră a Uniunii Europene, se impune modificarea legislației naționale, în sensul de a preîntâmpina orice posibilitate de a afecta dreptul la un mediu sănătos.

La solicitarea deputatului Relu Fenechiu, președintele Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, Grupul parlamentar al P.N.L. a votat pe data de 3 septembrie anul curent, în unanimitate, susținerea Proiectului de lege pentru completarea Legii minelor nr. 85/2003 prin interzicerea folosirii cianurilor în minerit pe teritoriul României.

Din păcate, proiectul a fost respins de către deputații P.S.D. și P.D. din Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic. Acest fapt este foarte grav, deoarece un accident ecologic se poate întâmpla oricând.

Interzicerea cianurii în minerit trebuie să devină o prioritate în problematica de mediu din România.

Cu peste 25 de accidente și deversări majore în întreaga lume între 1998—2006, este din ce în ce mai evident că cianura prezintă un pericol continuu pentru mediul înconjurător pe durata a zeci de ani.

Aceste accidente ridică o serie de întrebări asupra practicilor și aplicării reglementărilor în ceea ce privește managementul cianurii, chiar dacă există intenție bună la nivel corporatist. Mai mult, dificultatea gestionării transportului, depozitării și folosirii cianurii, asociate deficiențelor de operare și de întreținere a iazurilor de decantare, precum și vremea rea pot conduce la situații explozive, devastatoare pentru mediu.

În acest context, este o datorie morală față de generațiile viitoare și în spiritul tendințelor mondiale de interzicere a mineritului cu cianuri, de a susține această propunere legislativă.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Liviu Miroșeanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Și se pregătește domnul deputat Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică se numește „Activitatea sanitarveterinară, încotro?”

Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană a fost necesară regândirea și redimensionarea întregului sistem sanitar-veterinar, astfel încât acesta să corespundă normelor europene impuse și devenite obligatorii.

După un început promițător, marcat de îndepărtarea stegulețelor galbene care însemnau tot atâtea cerințe europene ce trebuiau îndeplinite, asistăm în ultima vreme, odată cu schimbarea conducerii Ministerului Agriculturii, la o stare, de fapt, fără precedent. Multe dintre acțiunile ce trebuiau finalizate, precum și multe dintre măsurile ce trebuie inițiate, în mod inexplicabil, sunt abandonate.

Astfel, procesul de trecere a cabinetelor sanitar-veterinare în domeniul privat, considerat mult mai eficient, trenează din cauza modului arbitrar și inechitabil în care se fac evaluările, fără să se țină cont de faptul că în decursul anilor 1989— 2006 în această direcție nu s-au făcut investiții.

S-a renunțat, de asemenea, la acordarea sporului de toxicitate pentru personalul sanitar-veterinar care își desfășoară activitatea în mediu cu risc crescut.

De asemenea, nu avem nici în acest moment elaborate normativele sanitar-veterinare care să ducă la eradicarea așa-zisului fenomen de braconaj veterinar, precum și împotriva celor care exploatează în mod neadecvat animalele.

Nu există nici în acest moment stabilite reguli clare de acordare a subvențiilor de stat către proprietarii crescători de animale, care să-i oblige pe aceștia să respecte imunoprofilaxia cerută de medicul veterinar concesionar, ținând cont de faptul că majoritatea îmbolnăvirilor se datorează neglijenței și indiferenței crescătorilor de animale.

Avându-se în vedere faptul că plata deconturilor pentru activitatea sanitar-veterinară se face cu întârzieri de 3-4 luni, fapt ce îngreunează mult plățile efectuate de medicii veterinari atât către personalul angajat, cât și pentru plata dărilor la bugetul de stat, este absolut necesar ca plățile deconturilor să fie făcute la o dată precisă.

Toate aceste aspecte reprezintă doar o parte dintre disfuncționalitățile care fac ca sistemul sanitar-veterinar să fie departe de cerințele europene în domeniu și reprezintă tot atâtea urgențe care trebuie imediat rezolvate, cu condiția ca dezorganizarea și lipsa de strategie din sistem să dispară. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ștefan Baban, din partea P.R.M.

Se pregătește domnul deputat Kerekes Károly, din partea U.D.M.R.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, „Deziluzii naționale...”

Vara aceasta a fost fierbinte pentru România nu numai din punct de vedere al temperaturilor, cât și al declarațiilor politice făcute de „jucătorii” principali ai acestei țări.

Dacă este liniște și pace în țară, e de rău.

Așa a gândit și gândește președintele Băsescu, care, în loc să fie un moderator și modelator în politica autohtonă, este, de fapt, un demolator, încercând din orice să-și facă capital de imagine, chiar dacă problemele abordate îl depășesc sau nu le înțelege pe deplin. Zâzania între partide, între cele două palate și chiar între cetățenii acestei țări este singurul merit al celui ce se consideră un președinte onest, care arată cu degetul „băieții deștepți”, oligarhii și mogulii din curtea altora, fără să-i vadă sau chiar să-i demaște și pe cei pe care-i are în propria curte, care face curățenie într-o zi, răsplata pentru gunoieri fiind doar un pahar de șampanie pe care, de fapt, cinstește continuarea afacerilor în stil democrat.

Dar ceea ce depășește omenescul posibil și devine ridicol este acea idee „strălucită” a președintelui Băsescu de a considera că elevii maghiari din județele Covasna și Harghita trebuie să învețe limba română, care este limba națională, ca și o limbă străină. Stupefiant, având în vedere că nici măcar U.D.M.R.-ul nu a exprimat cu glas tare această doleanță, chiar dacă învățământul în limba maternă reprezintă un punct strategic în programul lor de autonomie teritorială și politică.

Gafa de proporții făcută de cel care ne conduce în acest moment destinele pune pe gânduri populația majoritară a acestei țări, care și-a pus o singură întrebare simplă și firească în acest context: de ce domnul Băsescu nu s-a interesat de soarta puținilor români care au mai avut curajul să rămână după 1990 în cele două județe?

Răspunsul nu este decât unul singur: principiul de conducător al acestui președinte este „ _divide et impera_ ”. Și cum poate face acest lucru la un partid cum este U.D.M.R.-ul, care, de la revoluție încoace, s-a aflat mereu la guvernare, decât fragmentându-l, supunându-l presiunii radicale a minorității ungare, și toate doar de dragul de a destabiliza Guvernul Tăriceanu.

L-aș întreba pe domnul Băsescu dacă știe, pe acest pământ, o altă țară democratică în care copiii minorităților învață limba națională ca o limbă străină. Nici Statele Unite ale Americii, care sunt considerate etalonul democrației în lume, nu concep așa ceva: copii africani, latino-americani și asiatici învață la școală, indiferent de nivelul de educație, doar în limba engleză.

Această gafă de proporții arată că, pentru a-și atinge scopurile și interesele, domnul președinte este în stare să sacrifice orice, chiar și Constituția pe care, vrând, nevrând, a jurat că o va respecta la învestirea sa.

Gustul amar rămas după fascinanta gafă a președintelui țării va rămâne mult timp, atât în sufletul, cât și în mintea românilor, dar nu contează atâta timp cât cadavrele românilor rămași în țară pot fi călcate pentru victoriile belicoase ale acestui om, iar la un pahar de vin, șampanie sau orice altă băutură, căci și-o poate permite, domnul Băsescu va decreta în fața prietenilor săi afaceriști: „Să trăiți bine!”, că restul nu contează. Oare?

Domnul președinte nu înțelege că bărbătește și politic nu procedează corect.

Cu ce sunt vinovați locuitorii acestei țări că Domnia Sa nu se înțelege cu premierul?

De ce acești oameni trebuie să aleagă alte modalități — emigrarea, munca în alte țări — pentru a reuși să supraviețuiască în această țară?

Cu ce sunt vinovați cei ce nu pleacă din România că trebuie să suporte jignirile lor reciproce, modul murdar de a conduce această țară, schimbările bruște făcute doar pe criterii subiective, în concluzie viața grea pe care trebuie să o îndurăm?

Vă mulțumesc pentru atenție.

Mulțumesc, domnule deputat. Urmează domnul Kerekes Károly.

Se pregătește domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul deputat Pruteanu Vasile, din partea Grupului parlamentar de independenți, a depus declarația politică la secretariatul tehnic.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de azi cuprinde câteva aprecieri asupra unei comemorări.

Săptămâna trecută la Țebea, județul Hunedoara, au avut loc manifestările dedicate comemorării a 135 de ani de la moartea lui Avram Iancu.

La această comemorare, partidele politice au transformat momentele solemne în pretext de campanie electorală, întrecându-se în acuzații reciproce sau antiguvernamentale, nelipsind, bineînțeles, nici declarațiile naționaliste. Spicuiesc cele mai importante momente relatate de presă.

Reprezentantul Partidului Democrat a folosit prilejul oferit și a atacat Guvernul, afirmând că: „Avram Iancu nu și-ar fi dorit un astfel de Guvern și o astfel de clasă politică aleasă pe liste, ci și-ar fi dorit omul”.

Eu nu aș putea să spun dacă Avram Iancu s-a gândit la vreun guvern sau și-a imaginat vreo clasă politică anume, însă, ceea ce știu este că singurul om față de care a nutrit speranțe a fost împăratul austriac, iar acesta l-a amăgit cu promisiuni pe care nu le-a respectat.

Este interesantă și afirmația aceluiași partid cu referire la o potențială declarație de avere a lui Avram Iancu, în care nu ar fi avut nimic de declarat. Demnă de lăudat invocarea acestui exemplu, dar mai ales de urmat. Sper că politicienii P.D. vor fi primii să urmeze acest exemplu și, în același timp, să ofere clasei politice un model de urmat.

Partidul România Mare a contestat prezența Partidului Democrat la manifestări, deoarece ar fi partidul care a pus umărul din greu la planul demolării statuii lui Avram Iancu din Cluj, care, cum se știe, este produsul grotesc al grandomaniei unui primar doritor să-i înalțe Craiului munților o statuie mai deosebită decât cele din Câmpeni și TârguMureș.

Un senator P.S.D., fost poet de curte al lui Ceaușescu, vorbind despre vremuri zbuciumate în care este nevoie de unitate și dreptate națională a declarat că: „Niște politicieni români, la modul ticălos, își propun disoluția României, aruncarea limbii române într-un fel de magazin de vechituri”.

Epitetul „ticălos”, des folosit în limbajul nostru politic de azi, de această dată a fost folosit la adresa președintelui țării care, vizitând Ținutul Secuiesc, a vorbit despre necesitatea înlesnirii învățării limbii române în școlile cu predare în limbile minorităților naționale. Senatorul — unde în altă parte dacă nu la Țebea? — a găsit momentul cel mai potrivit să pomenească încă o dată pericolul maghiar.

În schimb, Partidul Național Liberal a avut o comportare demnă de solemnitatea evenimentului, nu a participat la această polemică jalnică, ci s-a mulțumit să citească testamentul lui Avram Iancu. Însă, țin să remarc că dacă Avram Iancu este considerat un militant de frunte al eliberării naționale a românilor din Ardeal, printre multele mesaje formulate la Țebea, măcar unul putea să se refere la actualitatea adoptării de către Parlamentul României a Legii privind Statutul minorităților naționale. Ar fi fost un semnal al intenției de reconciliere, însă s-a ratat din nou o posibilitate.

Mulțumesc pentru atenție.

Mulțumesc, domnule deputat. Îl rog pe domnul deputat Dumitriu să ia cuvântul.

Se pregătește domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Eterna reformă a învățământului”.

În timp ce viața politică își consumă clipele între războaiele dezolante dintre palate, dintre Palatul Cotroceni și Parlament, dintre partide, în pofida intrării în Uniunea Europeană, în vreme ce economia ar intra în colaps fără cele două milioane de muncitori români din străinătate, ar fi tonifiant dacă măcar în domeniul educației s-ar înregistra tendințe novatoare și benefice.

Reforma sau reconstrucția sistemului de învățământ este departe de a crea eficiență atâta timp cât politicile educaționale sunt haotice.

În goana după schimbare, logica este abandonată, adesea se ajunge în situații hilare când schimbăm metodologii în timpul derulării procesului, concursului, anului școlar, fără discuții publice sau fără o informare prealabilă și fără a prevedea consecințele.

Situația actuală, precum și evoluțiile din învățământ sunt departe de a crea un consens. Noile programe, schimbările dese de curriculă sunt destul de contestate, creând tensiuni între părinți și sistemul de învățământ, între elevi și școală.

Eliminarea testelor naționale, susținută de mine acum doi ani de la tribuna Parlamentului, va fi benefică și va asigura evaluarea continuă a nivelului de cunoștințe și competențe ale elevilor, cât și a calității învățământului dacă: programele școlare vor fi decongestionate, flexibilizate și adaptate la nevoile de competențe solicitate de actuala societate; manualele școlare vor fi restructurate și actualizate, ajungându-se la manualul unic, renunțându-se la manualele alternative în școală; metodele de predare schimbate, modernizate, utilizându-se tehnologia informației; perfecționarea cadrelor didactice ar fi continuă, obligatorie, preponderent la nivelul comisiilor metodice și cercurilor pedagogice; s-ar face conectarea tuturor școlilor la Internet; s-ar asigura majorității elevilor aceleași oportunități de învățare și de rezultate, indiferent de mediul socio-economic sau cultural din care provin.

De asemenea, trebuie asigurat învățământul cu efectivele necesare de personal didactic calificat, care, prin programele educaționale incoerente, sunt grav diminuate.

Întâi ar fi vorba despre mult discutata problemă a salarizării personalului didactic, care este o consecință a subfinanțării, dar care determină părăsirea sistemului de învățământ de cadrele didactice calificate, orientându-se spre alte domenii mai profitabile, cu consecințe — scăderea gradului de pregătire a cadrelor didactice și, implicit, a calității actului educațional.

Mai mult, cadrele didactice tinere mai au parte de o surpriză, lipsa locurilor titularizabile, locuri care nu sunt scoase la concurs din diferite motive: unul, de a satisface clientela politică P.N.L.—P.D. și pilele de către inspectorii școlari generali arondați politic.

Acești tineri, an de an, sunt trimiși la concursurile unice naționale care n-au ca efect decât o nouă repartiție, afectând calitatea actului educațional, prin neasigurarea continuității la clasă.

Din nefericire, factorii de decizie din Ministerul Educației și liderii de sindicat se fac că nu văd această problemă.

Stimați colegi,

Infrastructura și resursele sunt slabe calitativ. Peste 80% din totalul clădirilor sunt construite înainte de 1975, ceea ce face ca starea lor să nu corespundă standardelor actuale de pregătire.

Din mii de școli lipsesc facilitățile de bază: apa curentă, grupurile sanitare, calculatoarele, acolo unde sunt, sunt foarte puține, și Internetul.

Banii dați de Guvernul Tăriceanu au fost repartizați târziu, iar managerii școlari P.N.L.-iști și P.D.-iști și autoritățile locale nu au avut timpul necesar pentru licitații și pentru efectuarea lucrărilor. Cel mai anevoios lucru pentru ei a fost alegerea firmei care să execute lucrarea, deoarece trebuia să fie a celor care guvernează.

Stimați colegi,

Acestea au dus la nefinalizarea lucrărilor, a spațiilor școlare, la o insuficiență a locurilor în grădinițe, aspecte care pot fi eliminate prin descentralizarea finanțării, depolitizarea instituțiilor de învățământ.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Se pregătește domnul deputat Emilian Valentin Frâncu, din partea Partidului Național Liberal.

Domnii deputați Vasile Mocanu și Gheorghe Chiper, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Rareș Mănescu, din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Corneliu Ciontu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, și domnul deputat Vlad Hogea, din partea Grupului parlamentar de independenți, au depus declarațiile politice la secretariatul Camerei Deputaților.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Pelerinajul de la C.N.S.A.S.”.

Peste câteva zile vom face cunoștință cu cel ce va deveni noul Patriarh al României, motiv pentru care apele sunt extrem de agitate, atât de agitate încât unii uită că reprezintă interesele unui popor, dar își aduc foarte bine aminte de interesele celor ce l-au numit în funcție, și aici fac referire la proaspătul director de la C.N.S.A.S. Dorin Dobrincu. Om așezat și la locul lui, Dobrincu se vede îmbrățișând apogeul profesional înainte de vreme.

Fostului membru al Comisiei Tismăneanu nu-i place să piardă vremea, ba, dimpotrivă, este foarte ocupat și preocupat de noua funcție, nu numai că-i place să încalce legea, dar vrea s-o și schimbe, și asta într-un timp cât mai scurt. Cumințel și ascultător, directorul C.N.S.A.S. a început punerea în cercetare a dosarului de cadre aparținând Patriarhului Teoctist.

Astfel spus, Dobrincu a încălcat Legea nr. 16/1996 care prevede la anexa nr. 6 termenele în care pot fi date spre cercetare documentele privind interesele naționale, drepturile și libertățile cetățenești. Anexa precizează următoarele: „dosarele personale se dau în cercetare după 75 de ani de la crearea lor”, iar „documentele privind viața privată a unei persoane după 40 de ani de la moartea acesteia”.

Cum fiecărui individ ce preia o funcție-cheie îi place să se facă remarcat, nici la acest capitol Dobrincu nu face excepție, el intenționând să schimbe una dintre prevederile Legii nr. 16/1996 și, coincidență, tocmai anexa nr. 6 care restricționează termenele de cercetare.

Acestea fiind spuse, consider că C.N.S.A.S.-ul este constituit să apere interesele politice ale unor lideri din România și, de asemenea, consider că legea care prevede înființarea C.N.S.A.S.-ului ar trebui abrogată, iar această instituție să fie desființată până în momentul în care în acest consiliu vor activa doar persoane în mod evident apolitice.

Personal, consider că numirea în funcția de director al Arhivelor Naționale a lui Dorin Dobrincu nu reprezintă decât o mânărie, în vederea obținerii de interese a celor ce l-au numit în această funcție.

Îmi pare rău să afirm toate aceste lucruri, dar susțin că C.N.S.A.S.-ul nu trebuie să se implice în activitatea bisericii, deoarece aceasta este una dintre puținele instituții care nu este percepută de români ca fiind direct implicată în transformările sociale produse după 1990.

Și în 30 de secunde, domnule președinte, fac un apel la dumneavoastră, în situația în care veți conduce și partea a doua a lucrărilor, să acceptați un moment de reculegere în memoria victimelor care au căzut în urmă cu 6 ani la World Trade Center.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

V-aș ruga, la începerea rundei a doua a ședinței noastre de astăzi, să faceți această propunere, pentru a se marca în felul acesta acest trist eveniment.

Îl rog pe domnul deputat Emilian Valentin Frâncu să poftească la microfon, și, pe urmă, se pregătește domnul deputat Liviu Timar, din partea Partidului Social Democrat.

Îngăduiți-mi, înainte, să mai anunț că domnul deputat Iuliu Nosa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și domnii deputați Petre Străchinaru și Dumitru Ioan Puchianu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, au depus declarațiile politice în scris la secretariatul Camerei.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Ei se jură că nu fură, dar sunt prinși cu... legea-n gură!”.

Din ceea ce știm, cam 80% dintre alegători doresc instituirea sistemului de vot uninominal. Bun sau rău, votul uninominal reprezintă voința poporului, căreia noi, clasa politică, trebuie să i ne supunem.

De aceea, încă de la început, Partidul Național Liberal a militat pentru adoptarea proiectului inițiat de Asociația „Pro Democrația” într-o vreme când nici Partidul Democrat, nici președintele Traian Băsescu, dar nici Partidul Social Democrat și nici domnii Mircea Geoană și Adrian Năstase nu erau de acord cu renunțarea la votul pe liste.

Cât despre alte partide care astăzi ridică vocea și ne acuză că nu ne mișcăm suficient de repede în această privință, ei bine, unele dintre ele nu existau la vremea aceea, iar actualii lor lideri nu se deosebeau în opinii de ceea ce susțineau atunci domnii Băsescu, Geoană, Năstase, Iliescu, Vadim și alții.

În realitate, P.N.L. promovează asiduu discutarea și adoptarea proiectului de lege privind votul uninominal în varianta propusă de „Pro Democrația”. Celelalte partide s-au raliat mult mai târziu acestei poziții și au făcut-o mai mult din vorbe, doar cu jumătate de gură, fiindcă acțiunile lor din ultima vreme dovedesc exact contrariul.

Nu mai este un secret că Traian Băsescu își dorește, din motive meschine, de calcul politic partizan, declanșarea alegerilor parlamentare anticipate. Din păcate, inițiatorii unei noi moțiuni de cenzură împotriva Guvernului nu exclud, acum, ipoteza unor asemenea alegeri, la fel ca și aceia care dau de înțeles că ar susține moțiunea.

Neexistând soluție de propunere a unui nou premier care să fie și pe placul lui Traian Băsescu, și al inițiatorilor moțiunii, este limpede că acolo se va ajunge, numai că declanșând acum alegeri anticipate este limpede că acestea nu se vor mai putea desfășura în sistem de vot uninominal, ci tot prin vot pe liste.

Iată cum, deschizând Cutia Pandorei la începutul actualei sesiuni parlamentare, P.S.D. și susținătorii moțiunii antiTăriceanu fac jocurile președintelui Traian Băsescu, un președinte care pe față se declară mare susținător al votului uninominal, mergând până la amenințarea cu un referendum pe această temă, dar care, în realitate, este cel mai mare dușman al proiectului inițiat de „Pro Democrația”.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Liviu Timar, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Se pregătește domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Indiferență, incompetență sau sabotaj la zootehnia românească?”.

În anul 2004, România a reușit să exporte 3.800 tone de carne de pasăre. Anul trecut, ca urmare a unui spectacol regizat de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale Gheorghe Flutur cu ocazia combaterii gripei aviare, au fost omorâte sute de mii de păsări din gospodăriile oamenilor și din numeroase ferme agricole.

Cu această ocazie, au fost introduse tot felul de carantine. Pe toate drumurile naționale se aruncau cantități enorme de apă, dar la prețul celor mai scumpe dezinfectante. O țară întreagă era derutată de către toate posturile de televiziune, pentru că nimeni nu mai înțelegea ce se întâmplă, iar la sfârșit să rămânem la fel de neinformați, chiar actualul ministru Decebal Traian Remeș să constate, la preluarea Ministerului Agriculturii, că nu a găsit niciun document care să ateste existența gripei aviare.

În anul 2006, România a realizat „performanța” de a exporta doar 56 tone de carne de pasăre, iar avicultura românească să parcurgă cea mai dificilă etapă.

În aceeași perioadă, se petrecea un alt spectacol, dar mai puțin vizibil în mass-media, și anume cel prin care unul dintre foștii șefi ai veterinarilor români își făcea afacerile cu caii bolnavi de anemia infecțioasă ecvină. În urma unei vizite efectuate în Sicilia, dispune sacrificarea tuturor cailor bolnavi din România și trimiterea cărnii obținute tocmai în Italia, interesant lucru, doar prin intermediul unei singure firme. Problema a apărut în momentul în care proprietarii cailor bolnavi luați cu japca din ogradă au cerut plata pentru animalele de care se foloseau zilnic pentru muncile agricole.

Dar spectacolul nu se termină aici și continuă cu pesta porcină. În a doua jumătate a lunii decembrie 2006, când tot românul sărbătorește Sfintele Sărbători ale Crăciunului, autoritățile veterinare s-au apucat de vaccinat porcii cu un vaccin despre care presa a spus în numeroase rânduri că este expirat și, interesant lucru, se mai spunea că este și gratuit, iar astăzi să constatăm în presă, de exemplu, că vaccinul care a fost folosit pentru pesta porcină a costat 32 de milioane de euro.

Deci se minte la nivel de stat, în România, la această dată!

Cine a făcut această nemaipomenită strategie pentru eradicarea pestei porcine în România nu a ținut cont de un lucru sigur și acceptat de toți specialiștii în domeniu: pentru eradicarea acestei boli este interzisă vaccinarea, pentru că vaccinul conține, de fapt, un virus care produce boala, și singura modalitate de oprire a difuzării bolii este respectarea cu sfințenie a controlului circulației animalelor, precum și combaterea corectă a focarelor.

Rezultatele strategiei de vaccinare sunt legate foarte clar de profiturile pe care le fac unii prin comercializarea vaccinului, distribuirea acestuia, verificarea imunizărilor acolo unde se vaccinează animalele.

Ce putem constata? În momentul în care România era pe punctul de a putea face export de porci și carne de porc, din Transilvania a apărut surprinzător pesta porcină la cea mai mare firmă crescătoare de porci din această zonă.

Toate cele semnalate s-au întâmplat în perioada 2005— 2007, când Autoritatea Sanitară Veterinară a fost condusă de medici veterinari P.D. și P.N.L., numiți pe criterii strict politice.

Dacă în țara vecină, Ungaria, la mică distanță de granița cu România, se construiește un mare complex de porci, ce poți să mai crezi?

Indiferență, incompetență sau sabotaj la zootehnia românească?

Mulțumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Amet Aledin, din partea Grupului parlamentar al minorităților.

Se pregătește domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Îngăduiți-mi, înainte de a vă da cuvântul, să mai anunț că domnul deputat Țundrea Ioan și doamna deputat Lia Ardelean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, au depus declarațiile în scris.

Domnii deputați Igaș Constantin Traian, Movilă Petre, Radu Lambrino, Marius Rogin, Aurel Olarean și Oltean Ioan,

din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, au depus declarațiile în scris.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Despre manifestările organizate sub egida Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România”.

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România a organizat, în perioada 7—10 septembrie anul curent, cea de-a XIII-a ediție a Festivalului portului, dansului și cântecului popular turco-tătar.

La manifestare au fost prezente și anul acesta mai multe formații artistice din România, Turcia, Bulgaria, Crimeea (Ucraina), Macedonia, Kosovo (Serbia).

Spectacolele au fost susținute în sala mare a Casei de Cultură din Constanța, precum și în câteva localități reprezentative pentru comunitatea noastră: Tulcea, Medgidia, Mihail Kogălniceanu, Basarabi, Valu lui Traian.

În perioada respectivă s-a desfășurat și o altă acțiune, la fel de importantă, intitulată „Femeia turcă din Balcani”. Au participat reprezentante ale organizațiilor de femei din țări precum Turcia, Bulgaria, Macedonia și, firesc, România.

Într-o altă ordine de idei, începând cu acest an școlar, pentru prima dată în istoria comunității tătare din România, o unitate școlară din țara noastră va purta numele unui conațional. Este vorba despre școala din localitatea Tătaru, județul Constanța, care se va numi „Negip Hagi Fazîl”.

Personalitate importantă a etniei tătare, Negip Hagi Fazîl, fiu al satului, s-a remarcat prin abnegație și prețuire a locurilor natale. Era de datoria noastră să-i aducem și în acest fel un omagiu.

Tătarii din România au produs, de-a lungul anilor, opere literare publicate și în limba maternă. Din păcate, însă, mulți reprezentanți ai etniei nu au fost și nu sunt foarte cunoscuți.

Mehmet Niyazi (1878—1931), poet, publicist, născut la Medgidia, înmormântat la Medgidia, a fost, înainte de toate, un scriitor al spațiului românesc. Numele lui merită să fie cunoscut, opera lui literară merită să fie cunoscută.

Instituirea unui premiu național care să-i poarte numele ar însemna un gest de mare noblețe. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Se pregătește domnul deputat Ioan Aurel Rus, tot din partea aceluiași grup parlamentar.

În același timp, îngăduiți-mi să mai anunț că domnii deputați Radu Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și Horia Văsioiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, au depus declarațiile în scris.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Cât dai, atâta capeți!”.

Luni, 17 septembrie anul curent, începe școala și, conform unui prost obicei care în ultimii ani se vrea să intre în tradiție, acest eveniment ia și de această dată autoritățile prin surprindere, după cum și diversele calamități, seceta, ploile, căderile masive de zăpadă și altele, ne-au luat prin surprindere, deși buletinele meteorologice ne-au avertizat întotdeauna asupra anvergurii fenomenelor ce aveau să urmeze.

Și, ca de obicei, va începe sarabanda stabilirii vinovatului, fiindcă ministrul va arăta spre consiliile județene și prefecturi, acestea, spre inspectoratele școlare și primării, acestea spre directorii de școli, aceștia, spre consiliile de administrație și din nou la primării, care nu au făcut la timp licitațiile, fiindcă banii au venit cu întârziere, iar firmele de construcții sunt suprasolicitate în această perioadă... Și, așa, toată vina va cădea pe acarul Păun, adică pe directorul de școală, care răspunde de calitatea lucrărilor recepționate și care a fost numit nu după competență, ci pe criterii politice... Fiindcă, dacă directorul nu este înregimentat într-un anumit partid politic din care face parte și primarul, și acest partid nu este la guvernare, este și mai rău. Banii nu vor veni niciodată sau, eventual, după alegerile următoare, în funcție de... flerul electoral.

La toate acestea trebuie să se adauge lipsa parțială sau totală a cadrelor didactice profesioniste. În special la școlile din mediul rural își găsesc un loc majoritatea cadrelor didactice caracterizate printr-un înalt grad de mediocritate și comoditate. Statistic, doar 40—45% din cadrele didactice din aceste școli sunt titulare, în timp ce restul vin, stau maximum un an și apoi pleacă în altă parte. Să ne mai mire în acest caz calitatea actului de predare-învățare care se realizează corespunzător doar atunci când A.R.A.C.I.P. sau inspectoratele școlare anunță o inspecție frontală și întreaga școală fabrică hârtii, cadrele didactice își pregătesc lecțiile așa cum ar trebui să o facă în fiecare zi, elevii sunt mobilizați, iar directorii își aduc aminte că sunt datori să facă asistențe la ore, și asta doar până trece inspecția, fiindcă apoi, după cum spunea Topârceanu: „A trecut acceleratul”, totul revine la o stare de letargie totală?

Pe de altă parte, nici notarea elevilor nu se face în conformitate cu nivelul de cunoștințe. Altfel, nu se explică rezultatele de la examenele de capacitate, de la testele naționale, tezele cu subiect unic și, de ce nu, și de la examenele de bacalaureat, unde rezultatele ar fi catastrofale dacă absolvenții nu ar fi lăsați să se inspire din diverse surse, potrivit gradului de cotizare pentru indulgența comisiei.

Iar toate au un singur nume: condiția materială a cadrelor didactice, care este inadmisibilă pentru statutul unui intelectual în învățământul românesc. Fiindcă la cât dai, atâta capeți!

Atât concursurile de ocupare a unor posturi didactice vacante, cât și examenele de grad desfășurate de curând au demonstrat că nu numai elevii copiază sau se consultă cu colegii, dar nici dascălii nu se lasă mai prejos și, în plus, aceștia cotizează, altfel spus dau șpagă, pentru a obține bunăvoința comisiei de concurs/examinare.

„Nouă ne convine așa, pentru că ne mai lasă să mai adăugăm ceva la salariul acesta și așa foarte mic și nimeni nu vrea să piardă examenul... Toți dau bani la examen ca să-i lase să copieze unul de la altul, cu materialele la ei, să vorbească în sală. În felul acesta, toți suntem mulțumiți: supraveghetorii ne lasă să copiem, noi scriem ceva acolo, apoi, comisia scrie la toți admis.”

Mă întreb: oare profesorii ar mai fi putut copia dacă supravegherea ar fi fost asigurată de către elevi? Iar dacă ministerul declară că nu are cunoștință de asemenea cazuri, președintele Sindicatului Federației Educației Naționale (F.E.N.) declară: „Copiii vor învăța că pot promova cu banii lui tăticu, profesorul va accepta banii pentru că are salariul

foarte mic, ba chiar va dicta răspunsurile la lucrările de verificare, pentru ca toate notele să fie mari, iar școala să iasă cât mai bine”, în timp ce președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (F.S.L.I.) acceptă că: „Din nefericire, în sistemul românesc există corupți și coruptibili, însă, corupția nu este o chestie generalizată”.

Deci să ne bucurăm, fiindcă sistemul încă se mai pretează la remedieri! Halal! Vai de ea, țară cu o asemenea intelectualitate!

Despre munca de educație, cu toate tipurile ei, care este o componentă la fel de importantă ca și cea instructivă și este necesar să fie efectuată în școală, timpul nu-mi mai permite să o dezvolt. Voi observa că omul este produsul școlii.

În școală se formează dragostea și respectul de patrie și de popor. Cuvintele lui Nicolae Bălcescu nu trebuie uitate: „Națiunea este mai importantă decât libertatea. Pierdută, libertatea se recapătă, dar națiunea, odată distrusă, este definitiv dispărută!”.

În altă ordine de idei: își pune cineva întrebarea de câte ori plătim educația din cauza subfinanțării sistemului? Fiindcă părinții, pe lângă susținerea învățământului gratuit prin plata taxelor și a impozitelor, mai plătesc eventuale meditații particulare, contribuie la fondul școlii, la fondul clasei, plătesc pentru manualele nesosite până la deschiderea școlii, dar și pentru cărțile care se acordă drept premiu, pentru rechizite, pentru uniforme și câte și mai câte... Sunt de acord că, la nivel de învățământ obligatoriu și gratuit, școală nesusținută suplimentar financiar nu există, dar deja s-a depășit orice măsură!

Un lucru este sigur: până când șefii de promoție ai colegiilor naționale nu vor dori să îmbrățișeze o carieră didactică, adică până când cadrele didactice nu vor fi salarizate la un nivel apetisant, nu poate fi vorba despre o reformă în învățământ, fiindcă reformă înseamnă „...o preocupare constantă pentru calitatea educației, pentru armonizarea intereselor sociale cu cele personale, pentru centrarea demersului educațional asupra elevului, ființă unică, irepetabilă, cu propriile interese, aspirații și pasiuni. Ne dorim ca rezultatul procesului complex de educație să fie absolventul bine pregătit, adaptat orizontului informațional al secolului XXI, integrat în piața muncii, capabil de a face față schimbării și mutațiilor dintr-o societate dinamică, dar și o ființă autonomă, creativă, independentă în gândire și atitudini”.

Iar pentru aceasta este necesar să despărțim școala de politică, fiindcă amestecul politicii în școală împiedică oamenii domeniului să-și facă datoria, blochează, de 17 ani, viitorul european al tot atâtor generații de tineri.

La început de nou an școlar, să urăm tuturor cadrelor didactice și nedidactice, elevi și părinți, sănătate și numai succese la toate evaluările și examenele pe care le vor susține direct sau indirect, iar nouă, făcătorilor de legi, să ne ajute bunul Dumnezeu să dăm învățământului românesc o lege europeană care să ateste că România face parte și spiritual, și mental din noua Europă!

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule coleg.

O să-l rog pe domnul deputat Ioan Rus să își scurteze la maximum declarația politică.

Se pregătește să-și prezinte declarația domnul Valentin Iliescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat. Domnii deputați Gheorghe Dragomir și Horea Uioreanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, au depus declarațiile la secretariatul Camerei.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată „Iertare, da! Uitare, nu!”.

O să concentrez, cum ați spus dumneavoastră.

În luna septembrie a fiecărui an comemorăm cu resemnare victimele și atrocitățile petrecute pe teritoriul Ardealului greu încercat de istorie. Evenimentele petrecute la Ip și Treznea, din septembrie 1940, au lăsat urme adânci nu doar în sânul familiilor și urmașilor acestora, ci chiar mai departe, peste ani, în toată suflarea ce simte și trăiește românește.

Nu putem uita nici de evenimentele triste din 14–15 octombrie 1944 de la Moisei. Anii au trecut, rănile însă au rămas. Dacă am uita acestea, ar însemna să dispărem din istorie.

Nu cerem răzbunare. Nu vrem acest lucru. Trăim alte vremi, în alte conjuncturi. Suntem membri ai Uniunii Europene și vrem să trăim în pace, alături de etniile din comunitate, dar identitatea, naționalitatea, tradițiile și suveranitatea nu le împărțim cu nimeni. Nu dorim deznaționalizarea satelor românești.

Dacă în perioada 1800—1867, în Harghita și Covasna au dispărut 31 de sate românești — 14 în Covasna, 17 în Harghita —, în perioada 1867—1918, 69 de sate — 27 în Covasna, 42 în Harghita —, să nu uităm că în anii 1940— 1944 au dispărut 78 de sate românești — 32 în Covasna, 46 în Harghita —, la care se adaugă peste 540.000 de cetățeni români de altă etnie decât ungurească și săsească, trimiși la Auschwitz.

Administrația ungurească din partea de nord-vest a României, din perioada 1940—1945, ca urmare a Dictatului de la Viena, a comis cele mai groaznice crime, masacre în masă împotriva românilor.

Las aici lista cu toate satele în care s-au petrecut astfel de atrocități și vom aminti doar Prundu Bârgăului, din BistrițaNăsăud, în care 7 români au fost masacrați, dintre care și preotul satului, Vasile Rațiu.

Pentru a dovedi, cu fapte concrete, ce crime și masacre au comis înaintașii celor din așa-numitul Ținut Secuiesc din România în anii terorii ungaro-horthyste, iată câteva exemple privind crimele comise împotriva poporului român: Bixad (Satu Mare) — 7 persoane împușcate; Brâncovenești (Mureș) — 11; Câmpia Turzii (Cluj) — 21; Cerișa (Sălaj) — 17; Chețani (Mureș) — 7; Cornești Adămuș (Mureș) — 17 militari; Cosniciu de Sus (Sălaj) — 19; Diosig (Bihor) — 6; Geaca (Cluj) — 12; Giroc (Timiș) — 18; Huedin (Cluj) — 4, printre care și părintele protopop Aurel Munteanu; Ip (Sălaj) — 157 români, printre care și preotul satului; Lechința de Mureș (Mureș) — 7, printre care și învățătorul satului, Gheorghe Negruțiu; Luduș (Mureș) — 14 evrei și 5 români; Marca (Sălaj) — 13; Moisei (Maramureș) — 35 români și 3 evrei; Mureșenii de Câmpie (Cluj) — 11 români, o unguroaică și preotul satului, Andrei Bujor, îngropați în spatele casei parohiale; Prundu Bârgăului (Bistrița-Năsăud) — 7, printre care și preotul satului, Vasile Rațiu; Orșova (Mureș) — 20, printre care și primarul satului, Ioan Truta; Pesac (Timiș) — 12; Rediu (Cluj) — 42; Sărmașu (Mureș) — 126 de evrei și 39 de români, printre care și preotul localității, Vasile Micu, și prim-pretorul dr. Vasile Banu; Sucutard (Cluj) — 5;

Șilea (Alba) — 4, printre care și preotul satului, Petru Cheșcheș; Tărian (Bihor) — 26; Treznea (Sălaj) — 125, printre care și preotul satului, Traian Costea; Zalău (Sălaj) — 6 etc.

Recensământul atrocităților e dureros. Pe lângă crimele comise, se adaugă batjocura, chinul și bătăile celor ce au supraviețuit, preoți, dascăli și oameni de rând. Urmașii horthyștilor, adunați în organizații, asociații și fundații, și astăzi umblă la sfârtecarea României prin metode specifice. De la predica din biserică trecând la cuvântările publice și până la munca de la om la om, aceste formațiuni șovine, mai rău decât moliile, uneltesc divizarea României.

Un ajutor extrem de mare se pare că l-au primit de la iresponsabilul președinte Traian Băsescu. În urma vizitei acestuia în județele Harghita și Covasna‚ dar mai ales în urma discuțiilor avute cu unii lideri ai U.D.M.R., a apărut la marginea drumurilor României pancarta șovină amintind de Ținutul Secuiesc. Nimic mai obraznic și mai revoltător din partea celor care ne cer nouă toleranță și îngăduință cu ei, dar la rândul lor uită că sunt datori cu acțiuni similare. Ni se cere iertare. În durerea sufletului românesc și a amintirilor triste vom spune că suntem în stare să o și acordăm. Nu ni se poate însă cere să și uităm. Ba mai mult, nu ni se poate impune să acceptăm noi provocări. Destul!

Ca partid creștin, cu o morală sănătoasă, acordăm penitență celor ce își recunosc vina și îi îndemnăm să lucreze împreună cu noi la unitatea credinței, limbii, națiunii și teritoriului sfânt al României Mari.

Mulțumesc, domnule președinte.

Mulțumesc, domnule deputat.

Poftește la microfon domnul deputat Valentin Iliescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Se pregătește să intervină doamna deputat Minodora Cliveti, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Îmi permiteți-mi, domnule președinte? Ați făcut o regretabilă eroare. Din partea Partidului Democrat, vorbesc.

Vă cer scuze, dacă am spus altceva. A fost totalmente neintenționat.

Vă cer scuze!

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Nae”.

Nae este deputat. Curățel și frumușel. Șmecher și plin de bani. Și plin de tupeu. Și de fițe. Unde este un ban de împărțit, hop și el. Că așa se păstrează mandatul, cu bani mulți.

Nu știu dacă vine dintr-o familie veche, importantă, dar este cert că este modelul tipic de baron local în politica românească. Arogant, suficient, mincinos, lacom, lipsit de scrupule, de onoare și de caracter. Pentru el, cetățenii simpli, oamenii obișnuiți, sunt babuini. Nici măcar nu cred că știe ce înseamnă exact acest termen, dar îi place cum sună. Se potrivește cel mai bine în mintea lui cu disprețul suveran pe care îl are permanent, 24 de ore din 24, față de acești amărâți care trăiesc de azi pe mâine.

Pe la Parlament vine „mai răruț, că-i mai drăguț”. Și atunci doar ca să mai facă o combinație politică, o afacere, un șmen. Sau să-și ia salariul. De barosan. Chit că la banii lui salariul de deputat e ca să-și asorteze cravatele la costumele lui de 80 de milioane de lei.

Despre luat cuvântul în plen... Ce să spună el acolo? Cum adună el primarii din județ la sediul partidului său și împarte banii județului pentru clienții lui politici? Cum truchează toate licitațiile din județ pentru clientela politică? Evident, contra comision. 10%. Cu banii înainte! Cum își atacă în egală măsură adversarii din interiorul partidului și din afara lui, nerușinat, mișelește, pe la spate? Cum refuză orice confruntare politică la televiziunile locale? Cum că singura lui preocupare este să facă bani? Foarte mulți bani. Pentru el și pentru familia lui.

E drept că e polivalent. Nu m-am interesat câtă școală are, când și cum a făcut-o, dar fiindcă el și firmele lui fac totul în județ, subliniez, fac totul în județ, nu greșim dacă îi spunem Nae polivalentu’ sau Nae deputatu’, Nae antreprenoru’, Nae distribuitoru’, Nae combinatoru’, Nae vidanjoru’ și, nu în ultimul rând, Nae agentu’ imobiliar. Pentru că dacă se pricepe la ceva bine, al naibii de bine, este cum să adune suprafețe uriașe de teren. Mai cu bani, evident, foarte puțini sau dacă se poate moca, mai cu japca, mai cu șmecherii, mai cu ilegalități, mai cu complicitatea autorităților. Pentru că visul lui, visul lui frumos de zi cu zi, de noapte cu noapte este să devină Nae latifundiaru’. Să aibă mult pământ și mulți bani, că e deștept, frumos și l-a făcut mamițica lui cu mult noroc. Și o să-și ia și un nume nobiliar: Bănălău din Bolintin.

Cât despre dosarele lui, despre fărădelegile lui, ce mai contează? Doar de aia a venit în Parlament, pentru poziție, pentru protecție, pentru avantaje și privilegii. Și pentru bani. Pentru foarte mulți bani.

Nae nu este, din păcate, o ficțiune. Este un personaj real. Și, din păcate, nu este singurul.

Îmi este rușine cu Nae.

Nici măcar nu îl consider coleg. Este doar o eroare electorală, pe care în mod sigur, data viitoare, cetățenii o vor corecta.

De aceea este nevoie de vot uninominal.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat urmează doamna deputat Minodora Cliveti.

Se pregătește domnul deputat Dragoș Ujeniuc, din partea Grupului parlamentar al independenților.

Aș vrea să anunț că domnii deputați Dan Grigore și Bogdan Cantaragiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, au depus în scris declarațiile politice, la secretariat.

Doamnă deputat, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte.

„La ce servește un minister și al egalității de șanse?”

Zilele acestea politica românească este extrem de interesată de subiectul alegeri.

De altfel, nu ar trebui să încep așa, de vreme ce încă din primele zile care au urmat alegerilor din 2004 ne tot pregătim de alegeri de tot felul.

Problema mea de astăzi, însă, se referă la totala lipsă de implicare a ministerului numit și „al egalității de șanse”, titulatură interesantă și dătătoare de speranțe pentru toate și toți cei care cred în sintagma egalitate de șanse pentru toți, în redactarea a două proiecte de acte normative referitoare la un domeniu legat direct de egalitate: alegerile pentru Parlamentul European și Proiectul privind votul uninominal.

Cel dintâi proiect se află în dezbaterea Camerei. Acolo există un amendament respins de Comisia de elaborare a Codului electoral, din care fac parte, fără drept de vot, prin care am propus finanțarea mandatelor obținute de femei cu sume de la bugetul de stat mai mari decât pentru mandatele așa-zis masculine, măsură de discriminare pozitivă arhicunoscută și folosită în multe state europene, menită a stimula partidele politice să depună candidaturi feminine pe locuri eligibile.

Din păcate, amendamentul meu a fost respins, ieri, de plenul Camerei Deputaților, scorul fiind totuși îmbucurător, pentru că au fost mai multe voturi pentru acest amendament decât femei în Camera Deputaților. Deci, iată, s-au găsit și câțiva bărbați care au votat acest amendament.

În ceea ce privește votul uninominal, deși practica europeană propune mecanisme de promovare a femeilor în posturi de decizie, inclusiv în corpuri alese, care se referă numai la sisteme de vot pe liste, am făcut, de asemenea, o serie de amendamente prin care propun, în aceeași Comisie pentru Cod electoral, interzicerea de candidaturi individuale unisex și, în faza a doua a constituirii listei județene, trimiterea în corpul ales a femeii cea mai bine plasate, chiar dacă voturile pe care aceasta le-a adunat nu îi dă dreptul să fie aleasă. Din nou, o măsură de discriminare pozitivă.

Guvernului i s-a cerut punctul de vedere pentru ambele propuneri, iar Ministerul Egalității de Șanse tace absolut, fără să facă nimic pentru a sprijini un demers legitim și european de stimulare a prezenței femeilor într-un număr mai mare în Legislativ.

Mă întreb atunci, domnule ministru și al egalității de șanse, pentru ce există acest tip de minister în cabinetul actual. Pentru programe care rămân la nivelul declarativ, pentru conferințe, pentru sloganuri?

Un Guvern format numai din bărbați, așa cum, de altfel, am remarcat încă din momentul constituirii sale, este obligat, tocmai de aceea, să demonstreze că poate să dea dovadă de deschidere la astfel de inițiative și să ia măsuri concrete pentru punerea în practică a prevederilor constituționale și a celor prevăzute în Legea egalității de șanse.

Altfel, anul egalității de șanse va sfârși lamentabil, iar egalitatea pentru femei și bărbați va rămâne doar un subiect politicianist și de impact în campaniile electorale care se apropie și unde, este știut, femeile sunt cei mai conștiincioși alegători.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, doamnă deputat.

Urmează domnul deputat Ujeniuc.

Se pregătește domnul deputat Kovacs Attila, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnul deputat Corneliu Ciontu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, a depus în scris la secretariat declarația politică.

Domnule deputat, o să vă rog să vă concentrați. Mai avem doi vorbitori.

Îmi voi ține promisiunea, pentru că am o pagină de citit. Mi-am intitulat declarația politică „Baroniada P.N.L. iese la iveală”.

Din surse diferite aflăm că ministrul justiției Tudor Chiuariu a avizat pentru legalitate o hotărâre de guvern inițiată de suspendatul ministru Nagy Zsolt, hotărâre care privește un bun al statului.

Nimic deosebit, numai că tentativa Guvernului de a da acel bun în beneficiul unor oameni de afaceri agreați de politicieni aflați la putere a eșuat în fața ministrului justiției de la acea vreme, Monica Macovei, care a refuzat să dea avizul de legalitate acelui act normativ.

Cu bucuria de a fi scăpat de Monica Macovei, P.N.L. și-a căutat omul potrivit care să răspundă prezent atunci când partidul are nevoie, de fapt, atunci când se pune de vreo afacere deloc curată, menită să mai umfle niște buzunare deja doldora.

Ne vine greu să credem, deși ar fi ușor de crezut, că Tudor Chiuariu a fost adus în Guvern pentru Ministerul Justiției. Așa cum stau lucrurile, el mai degrabă a fost adus mai întâi pentru Parchet, dar nu spre a conduce, ci pentru a fi cercetat pentru un aviz refuzat anterior de predecesoarea Monica Macovei.

Cu siguranță că lui Chiuariu îi va fi ușor să explice diferența dintre atitudinea sa și cea a Monicăi Macovei. El va spune cu seninătatea prostului că a semnat pentru că este mai deștept.

Ar fi fost mult mai deștept domnul Chiuariu, dacă, înainte de acceptarea postului de ministru, și-ar fi consolidat stagiatura în profesie.

Dar iată că, grăbit cu viața, personajul insolit din Guvern a semnat o hotărâre a Guvernului, cu siguranță la cererea celor care i-au pus pe cap o pălărie care i-a căzut peste ochi.

Am speranța că procurorii vor proceda conform Legii răspunderii ministeriale și vor cere președintelui Băsescu acordul pentru începerea urmăririi penale, fără a se intimida de declarația celui în cauză, potrivit căreia este pe cale de a fi victima unui dosar politic.

Eu cred că, indiferent de rezultatul anchetei, un lucru este cert, și anume că guvernanții liberali nu se sfiesc să sacrifice chiar și copii, numai să le fie lor bine. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Kovacs.

Ultimul vorbitor va fi domnul deputat Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Aveți cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se referă la proiectul de înființare a stațiunii turistice de la Tărlungeni.

În mediul economic și politic brașovean se vorbește de mai multă vreme despre posibilitatea amenajării unei stațiuni turistice de lux la poalele Munților Ciucaș, pe raza administrativă a comunei Tărlungeni.

Proiectul turistic a început să prindă viață odată cu semnarea contractului de asociere dintre Consiliul Local al Comunei Tărlungeni și concernul „American Development”. La acești parteneri s-a alăturat și Consiliul Local al Municipiului Brașov care s-a declarat de acord să ofere stațiunii o parte din domeniul său forestier.

Stațiunea, care se va numi „Carpatica”, va fi amplasată pe o suprafață de 150 de hectare și va cuprinde, printre altele,

4 pârtii de schi, un hotel de 5 stele, câteva hoteluri de 3 și 4 stele, sală de conferințe, vile și apartamente de lux, respectiv un complex sportiv.

Pornind de la această realitate, doresc ca prin declarația mea politică să aduc acest proiect turistic în atenția Guvernului și a dumneavoastră, doamnelor și domnilor deputați, și să vă solicit sprijinul pentru realizarea lui.

Concret, sunt de părere că orientarea expresă a unor fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii din zonă și atribuirea statutului de stațiune de interes național viitoarei stațiuni turistice ar rezolva multe dintre problemele proiectului turistic.

Înființarea stațiunii de la Tărlungeni ar fi benefică nu numai pentru activitatea turistică din județul Brașov, prin atragerea de noi turiști, dar și pentru dezvoltarea economică a Tărlungeniului, prin locurile de muncă ce s-ar crea. Vă mulțumesc pentru atenție.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Vlădoiu să ia cuvântul.

Cred că ne mai rămâne timp și pentru domnul deputat Mircia Giurgiu, din partea Grupului parlamentar al deputaților independenți. Aveți cuvântul.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Începe școala, noroc bun!”.

Lozinca sub care se desfășoară măreața operă de reabilitare din temelii a școlilor românești, o autentică baladă a actualei guvernări, este cu siguranță „Termopane, termopane”.

Culeasă cu grijă din lirica postdecembristă de către Cabinetul Tăriceanu I, balada „Termopane, termopane”, în interpretarea Cabinetului Tăriceanu II, prin vocea inegalabilă a anonimului ministru Adomniței, promite să devină ultima și cea mai profundă dintre variantele „Mioriței”.

Oficial, astăzi expiră termenul de finalizare a lucrărilor de reabilitare a clădirilor în care funcționează unitățile de învățământ.

În fapt, jumătate dintre grădinițele și școlile din județul Vâlcea nu au autorizație de funcționare și nici nu vor avea fără intervenția pe lângă lege a instituției prefectului și a consiliului județean.

Ca de fiecare dată în ultimii ani, începerea cursurilor ia pe nepregătite autoritățile locale și centrale.

Cele mai frecvente deficiențe ale unităților de învățământ sunt condițiile igienico-sanitare necorespunzătoare ale toaletelor, lipsa apei potabile, mobilierul neadecvat vârstei copiiilor, zidurile cu igrasie, acoperișurile sparte, instalațiile de iluminat cu pericol în exploatare.

Singurele lucrări de reabilitare care se mai fac și acelea cu predilecție la școlile din localitățile ai căror primari au culoarea galben-portocalie sunt cele de înlocuire a tocăriilor din lemn cu mult cântatele termopane.

Adevărații beneficiari ai acestor investiții nu sunt copiii, pe cât sunt firmele executante, alese cu grijă de către ordonatorii de credite. Spun aceasta, pentru că, nu de puține ori, zidurile măcinate de trecerea anilor și de nepăsarea oamenilor cad odată cu extragerea tocurilor de lemn ale ușilor și ferestrelor ce urmează să facă loc polimerilor. Structura de PVC care le înlocuiește se potrivește zidurilor vechi de o jumătate de secol sau, mai mult, precum tichia de mărgăritar... nu spun cui.

În multe localități rurale, chiar și în unele urbane, copiii ajung extenuați la cursuri după ce străbat pe picioare 10—12 kilometri de teren accidentat. Autobuzele și microbuzele școlare ori sunt prea vechi și defecte, ori prea noi și prea scumpe pentru coclaurile pentru care au fost cumpărate.

O mare reușită a Cabinetului Tăriceanu, poate cea mai mare, pe care eu personal o apreciez, este introducerea obligatorie a uniformelor școlare. Această măsură va determina, cu certitudine, creșterea ordinii și disciplinei în școală, deci a siguranței elevilor, precum și a cadrelor didactice.

Din păcate, uniforma școlară, în orice concepție de bun-simț, nu-l poate proteja pe elev de alt gen de pericole la care s-a demonstrat că este expus, atât în curtea școlii, cât și în sala de curs. Este vorba despre țigle care s-ar putea desprinde de pe acoperiș, copaci care s-ar putea prăbuși sub rafale de vânt, ziduri și tavane care ar putea să cadă oricând, instalații electrice defecte, focare de infecție la toalete. Pentru toate acestea, uniforma școlară, pentru anul școlar 2007— 2008, cel puțin pentru jumătatea marginalizată a învățământului românesc, ar trebui să includă obligatoriu casca de protecție, lămpașul și icoana cu Sfânta Mare Muceniță Varvara.

Nu toți copiii siliți să învețe sub amenințarea factorilor enunțați vor suferi traume fizice generate de acești factori. În mod sigur, însă, toți vor înregistra traume psihice. Pe neștiute, în ei se va instala sentimentul că sunt refuzați de lumea civilizată și prosperă ce le-a fost promisă, fiind împinși spre o alta, a subdezvoltării, a lipsei oricărei șanse. În felul acesta, vor fi obligați să învețe să urască tot ceea ce aparține altei lumi decât a lor.

parte din vechii salariați au fost constrânși să intre în noua organizație sindicală subordonată directorului. Noii angajați beneficiază de premii mult prea mari față de salariile pe care le iau cei cu vechi state de plată în cadrul regiei.

Membrii Sindicatului Liber Independent „Energia Termică” Cluj-Napoca au decis să protesteze în stradă față de abuzurile la care sunt supuși în fiecare zi, precum și față de situația dezastruoasă în care se găsește în prezent Regia Autonomă de Termoficare Cluj.

În ciuda măsurilor luate pentru a crește performanța, populația municipiului continuă să se debranșeze de la rețea, întrucât serviciile nu sunt pe măsura prețurilor solicitate.

Până când iarna își va intra în drepturi, va mai exista oare Regia Autonomă de Termoficare Cluj?

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Mulțumesc, domnule coleg.

Într-adevăr, ați fost extrem de operativ.

Domnii deputați Cornel Ciontu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, Gheorghe Sârb, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, și domnul Costache Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, au depus declarațiile la secretariatul tehnic.

Să luăm aminte!

„Am ajuns mai catolici decât Papa”

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Giurgiu, aveți exact 20 de secunde pentru a vă anunța obiectul declarației.

Mulțumesc, domnule președinte.

O să încerc să mă încadrez în acest timp.

Titlul declarației mele politice de astăzi este „Falimentul anunțat al unei regii autonome”.

Este vorba despre problema cu care se confruntă salariații din Regia Autonomă a Municipiului Cluj-Napoca.

Sindicatul Liber Independent „Energia Termică” ClujNapoca, din cadrul Regiei Autonome de Termoficare Cluj, protestează față de managementul defectuos și problemele apărute în ultima perioadă în această unitate.

Potrivit membrilor Sindicatului Liber Independent „Energia Termică” Cluj-Napoca, actuala conducere a reușit ca în 10 ani să aducă regia în pragul falimentului, de la o producție de 1,2 milioane Gcal în 1996 s-a ajuns la 420.000 Gcal în 2007.

În decursul anilor, s-a dus o politică de personal defectuoasă, personalul de specialitate plecând, locul fiind ocupat de anturajul directorului regiei, susțin membrii Sindicatului Liber Independent „Energia Termică” Cluj-Napoca.

Din cauza numeroaselor concedieri din cadrul Regiei Autonome de Termoficare Cluj, s-a ajuns în situația ca volumul de muncă să crească semnificativ, unii dintre salariații rămași fiind obligați să presteze diferite sarcini care nu intră în atribuțiile lor. Astfel, în anul 1996 erau 800 de angajați, iar în decembrie 2006 s-a ajuns la 334, pentru ca astăzi să fie 180.

Dreptul la liberă asociere este încălcat în cadrul Regiei Autonome de Termoficare Cluj, noii angajați fiind obligați să adere la un nou sindicat, iar pentru a-și păstra slujbele și o

În încercările noastre disperate de a face pe plac Uniunii Europene prin armonizarea legislației, fără a ține cont de realitățile românești, am reușit să ajungem în situația de a batjocori fără drept de apel țăranul român. Mă refer la oamenii din satele și comunele României, care nu au altă sursă de venit decât creșterea și, ulterior, comercializarea animalului crescut cu trudă în propria gospodărie.

Sunt zone din țară unde oamenii nu pot cultiva pământul, pentru că nu se face nimic, nu pot merge la muncă în orașe, pentru că nu-i mai angajează nimeni, nu pot decât să-și crească un animal, să-l îngrijească ca pe ochii din cap și apoi să-l vândă, să-i cumpere copilului un penar și un ghiozdan să meargă la școală, să învețe, să nu rămână muritor de foame în sat.

Acești oameni nu sunt puțini, dimpotrivă. Însă, acești oameni sunt condamnați la umilință și duși la disperare de către statul român. Din dorința de a fi mai catolici decât Papa, autoritățile aplică _ad litteram_ amenzile prevăzute de actele normative în vigoare, fără a lua în considerare aspectele de natură socio-umană ale acestor acțiuni și fără a se ocupa de autorizarea piețelor.

La modul concret, am constatat un fenomen îngrijorător cu care se confruntă crescătorii de animale, legat de cuantumul exagerat al amenzilor pentru sancționarea contravențiilor la normele sanitar-veterinare. Practic, oamenii se află în imposibilitatea de a achita aceste amenzi, chiar dacă în termen de 48 de ore au posibilitatea de a plăti jumătate din sumele respective.

Am întâlnit foarte mulți țărani disperați din cauza faptului că nu pot să-și valorifice animalele pe care le cresc cu mare greutate în gospodăriile proprii, deoarece piețele de animale sunt închise. Cei care încearcă, totuși, să le vândă sunt pasibili de amenzi cuprinse între 600 și 1.200 RON, însă mulți dintre ei rămân și cu amenda plătită, și cu animalul nevândut, la care se mai adaugă banii cheltuiți degeaba pe drumul de acasă la piață.

Consider că Guvernul trebuie să se implice în diminuarea cuantumului acestor amenzi. Nu vreau să încurajez nerespectarea normelor sanitar-veterinare, însă trebuie să facem diferența între micul producător care încearcă să-și vândă un tăuraș, de exemplu, într-un târg și care se află la prima abatere și cei care își fac un obicei în a nerespecta legislația în domeniu.

Nu se poate să aplicăm orbește legea în astfel de cazuri. În caz contrar, o mulțime de copii nu vor mai merge în acest an la școală, pentru că părinții lor nu au avut banii necesari creionului, penarului și ghiozdanului, indispen sabile oricărui elev.

„Demisia lui Dan Voiculescu” Stimate domnule președinte de ședință, Stimate colege și stimați colegi,

Așa cum ați putut afla în cursul săptămânii trecute, președintele Partidului Conservator Dan Voiculescu a demisionat din funcția de senator, în semn de protest față de blocarea unor legi importante cu caracter social în Parlamentul României. Este vorba despre legi menite să aducă un plus de bani pensionarilor cu venituri mici, să scadă prețurile la alimentele de bază sau să ajute firmele să-și reinvestească profitul, astfel încât, prin creștere economică, să putem îmbunătăți nivelul de trai.

Motivul blocării acestor legi, pentru care s-a muncit luni în șir, este teama partidelor parlamentare concurente de o creștere electorală a Partidului Conservator. Însă, din nefericire, acest lucru demonstrează limpede că trăim într-o democrație bizară, aflată sub semnul iresponsabilității politice.

Atunci când vorbim despre legi importante, care pot îmbunătăți vizibil viața oamenilor, nu ar mai trebui să funcționeze pizmele electorale. Când poți aduce încă un milion în buzunarul unui pensionar sărac nu ar mai trebui să te gândești cu cine votează acel pensionar. Când poți găsi o soluție pentru miile de chiriași care urmează să ajungă pe străzi nu trebuie să faci planuri pentru viitoarele alegeri. Acest mod de a face politică este nu doar cinic, ci de-a dreptul ticălos. Nu contează cum trăiesc oamenii, contează doar ranchiunele mele politice.

În acest context, consider gestul lui Dan Voiculescu îndreptățit și salutar. Președintele Partidului Conservator a demonstrat că postul de parlamentar nu este un soi de sinecură, ci o tribună de unde trebuie să pleci atunci când nu ești lăsat să ajuți oamenii. Într-un fel, Dan Voiculescu a mai spălat din onoarea pătată a Parlamentului, pătată de atâtea și atâtea compromisuri și tranzacții imorale.

În mod surprinzător, o parte a presei a primit cu dezamăgire acest gest. Tratându-l pe Dan Voiculescu ca pe un rival, și nu ca pe un politician, unii jurnaliști s-au grăbit să activeze patefonul cu acuzații și calomnii, refuzând să judece gestul efectiv. Dacă ar fi venit din partea altora, demisia din Senat s-ar fi dovedit un triumf etic. Așa, ea trebuie să aibă cine știe ce cauze ascunse.

Această situație mă obligă să constat modul vădit nedrept în care este tratat Dan Voiculescu de către făcătorii de opinie. Fără a fi un adept al elogiilor, nu mă pot împiedica să constat că Dan Voiculescu este un excepțional manager, adică exact ceea ce îi lipsește României.

Tot ceea ce a intrat în mâinile lui Dan Voiculescu s-a bucurat, într-un fel sau altul, de succes. Președintele P.C. a

reușit în industrie și în comerțul exterior, conducând afaceri complexe care presupun coordonarea eforturilor a mii de oameni. Și-a propus să facă presă și a construit cel mai puternic trust media din România. A creat un partid și l-a adus de mai multe ori în Parlament și la guvernare. Conduce fundații care ajută zilnic sute de copii și tineri talentați, iar noi suntem împiedicați să vedem această eficacitate remarcabilă din cauza unor clișee fără fundament și care, oricum, nu pot explica un succes atât de solid și de constant.

Unii au încercat să acrediteze ideea unei colaborări cu Securitatea, lucru demonstrat ca neadevărat de dovezi concrete. Chiar și așa, ar fi suficientă colaborarea cu Securitatea pentru a explica un astfel de succes? În fond, milioane de români au avut de-a face, într-un fel sau altul, cu fosta poliție politică. Câți dintre ei au rata de reușită a lui Dan Voiculescu?

Nu vreau nici să laud, nici să creez senzația unei admirații forțate, încerc doar să vă propun o idee extrem de simplă: încercați măcar o dată să-l priviți pe Dan Voiculescu dincolo de cele câteva etichete acreditate de adversarii politici și gândiți-vă dacă aceste etichete sunt consistente, dacă au sens, dacă explică în vreun fel eficiența managerială a lui Dan Voiculescu.

Deși sunt în primul rând politician, mi se pare evident că România nu va eliberată de corupție și sărăcie de un politician. Politicienii nu sunt obișnuiți să gândească în termeni de eficiență. Țara noastră are nevoie de un manager capabil să reformeze instituții, să dinamizeze economia, să oprească scurgerile. În România trebuie să punem ordine după regulile unui management de succes.

Acesta mi se pare sensul gestului lui Dan Voiculescu de a părăsi Senatul.

Atunci când nu este lăsat să fie eficient, un manager se retrage și vă cere sprijinul electoral pentru a-și putea atinge obiectivele.

Vă mulțumesc.

„Legea pentru europarlamentare păstrează cu grijă portițele deschise pentru perpetuarea fraudei electorale”

Cu toată opoziția vehementă a parlamentarilor P.R.M., promotorii jafului în economie țin cu dinții și cu unghiile de mecanismele furtului de voturi. Toate amendamentele formulate de senatorii și deputații P.R.M., menite să interzică listele suplimentare, implicarea salariaților din primării în birourile secțiilor de vot, manipularea opiniei publice prin bombardarea cu sondaje contrafăcute în timpul campaniei electorale, s-au lovit de zidul profitorilor celor două decenii de jaf și anarhie.

Zadarnic au fost mușcați de obraz în plenul Camerei Deputaților „băieții deștepți” cărora li s-a reamintit că, din 1990 încoace, toți aceia care au devalizat băncile, care au vândut flota, industria și zăcămintele naturale, care au drenat fondurile publice în buzunarele proprii au făcut-o sub paravanul rezultatului profund viciat al alegerilor furate. Cei ce au furat economia au practicat, în primul rând, furtul furturilor asupra votului de conștiință al cetățenilor.

În naivitatea lor, unii cetățeni ne cer nouă, celor de la P.R.M., să oprim jaful, să curmăm hoțiile, în timp ce unii dintre ei se lasă convinși să voteze cu ochii închiși partidele infracționale care au devastat România.

La alegerile din 2004, frauda electorală a atins cote greu de imaginat, existând județe în care s-au înregistrat câte 35— 40 de mii de alegători pe liste suplimentare, câte 40—50 de mii de voturi declarate nule cu mituirea electoratului rural cu dosare de venit minim, cu ajutoare sociale, cu mici, bere și spectacole maneliste.

Singurii care pot stopa dominația guzganilor lacomi și apatrizi sunt alegătorii și reprezentanții lor în secțiile de votare.

Că din cauza învârtiților care nu mai știu să se oprească din furat, slabă nădejde să mai revenim vreodată la normalitate.

„Zi mare pentru ortodoxia română”

Biserica Ortodoxă Română va da mâine un examen al maturității odată cu întrunirea Sfântului Sinod pentru alegerea noului Patriarh. Este, dacă vreți, un scrutin asemănător cu marile dueluri pentru Președinția României, cu atât mai mult cu cât Biserica Ortodoxă reprezintă instituția în care românii au cea mai mare încredere, depășind cu mult politicul din acest punct de vedere. Biserica a fost dintotdeauna principalul pilon al unității, moralității și solidarității românilor, mai ales în momentele de cumpănă ale istoriei.

Ziua de 12 septembrie 2007 are o însemnătate deosebită pentru ortodoxia română, miza alegerilor fiind desemnarea viitoarei linii a B.O.R., lupta urmând a se da între tradiționaliști și moderniști.

Cu toate că spiritele s-au încins aproape în stil politicianist pe tema alegerilor de mâine, sunt convinsă că electorii vor lăsa deoparte orice imixtiuni necurate, pentru a proceda la o alegere corectă. Cred că repetatele și concertatele acțiuni din ultima perioadă de discreditare publică a Bisericii Ortodoxe Române nu sunt deloc întâmplătoare, iar utilizarea C.N.S.A.S.-ului ca instrument nu reprezintă altceva decât un nou episod nefast al încercării de a include biserica în dansul murdar al politicii dâmbovițene.

Sunt de părere că nu are niciun sens să amestecăm jocurile politicianiste în altarul de rugăciune, Dumnezeu fiind singura autoritate care poate să-și judece supușii.

Încercările de destabilizare a B.O.R., prin culpabilizarea unor înalți ierarhi și extinderea desecretizării dosarelor, trebuie să fie uitate la alegerile pentru desemnarea noului Patriarh.

Fără îndoială, indiferent de numele viitorului Patriarh, Biserica Ortodoxă Română trebuie să-și continue misiunea socială și ecumenică derulată în ultimii ani sub îndrumarea regretatului Teoctist.

Apropierea oamenilor de biserică este un proces destul de dificil, în condițiile vieții infernale de astăzi, iar o mai mare implicare a sfinților părinți pe tărâm social ar fi un prim pas spre realizarea acestui deziderat. Ne confruntăm zilnic cu destule mizerii în politică și în societate, iar biserica, ca loc al curățirii morale și spirituale, trebuie să dea dovadă că merită, în continuare, să fie cea mai iubită de către români.

Iată de ce ziua de mâine, 12 septembrie 2007, trebuie să se transforme într-o sărbătoare adevărată a ortodoxiei românești, iar ședința Sfântului Sinod să arate că B.O.R. este o instituție a iubirii dintre oameni, nu a urii, răzbunării și a patimilor deșarte.

„Conspirația anticonstituțională de la Neptun, compromiterea apostolilor lustrației și contrarevoluția portocalie a celor 9 intelectuali”

La aflarea veștii că, la Neptun, președintele țării a reluat seria, întreruptă de mai bine de 18 ani, a întâlnirilor cu scriitorii, pardon!, intelectualii, multora ni s-a oprit inima în loc.

## Ce fel de intelectuali?

Apostoli ai lustrației. Elitiști adunați de Traian Băsescu în jurul și sprijinul său din așa-zisele cluburi selecte ale societății civile, cum sunt „Grupul de Dialog Social” și săptămânalul „22” _._

Cine sunt și de unde se revendică intelectualii din camarila prezidențială?

Ei sunt foști comuniști, unii nici măcar dizidenți, ori descendenți ai acestora, astăzi colportori ai unor opinii anti, atipice nu pentru că ar avea prea multă și profundă substanță, ci pentru intoleranța și ura nedisimulată cu care noii oportuniști, în numele unei drepte cel puțin dubioase, încearcă să se insinueze nechemați, fără merite și cu nerușinare în viața publică, fiindcă nimic altceva meritoriu nu-i recomandă ca eliberatori ai societății de moștenirea orânduirii care i-a școlit în Occident și i-a făcut ceea ce au rămas și astăzi.

Ce vor intelectualii băsescieni?

Nici mai mult, nici mai puțin decât să rescrie Constituția și să instaureze o nouă Republică, a șasea sau a șaptea, punând-o la socoteală și pe cea a maiorului Candiano Popescu, de la Ploiești.

Noii constituționaliști și „lustragii” ai cetățeanuluipreședinte sunt ridiculizați de confrații lor, activiști ai societății civile, de la Zoe Petre la Gabriel Andreescu și de la Liviu Stoiciu la Dan Culcer. Împreună cu ei și cea mai importantă parte a presei îi sancționează pe noii oportuniști și constituționaliști incompetenți, somându-i să renunțe la această aventură dezastruoasă.

Asemănarea pe care le-o fac cu complotiștii care au dat lovitura de stat din 2 mai 1864, când Alexandru Ioan Cuza a dizolvat Adunarea Generală, trimițând-o într-un decor simbolic, și a supus noul act constituțional aprobării populare, are mult tâlc.

Și Traian Băsescu ne-a promis, din 3 în 3 luni, plebiscituri în Piața Universității, pentru aprobarea noilor sale idei „ciuce”.

Intelectualii oportuniști, unii puternic determinați financiar și cu povara unor răspunderi ministeriale trecute ori prezente sau a altor demnități pe care și le-au exercitat ori le îndeplinesc gestionând oneros bugete umflate spre a le satisface hachițele, pot fi, oare, chiar atât de mult orbiți de onoarea prezidențială încât să nu poată vedea că Traian Băsescu, fost șef de reprezentanță externă a României sub regimul lui Ceaușescu și relație operativă oficială de rang superior a Departamentului Securității Statului este cel mai vizibil și expus lustrabil?!

Oare au uitat ei prețul plătit de atleta lustrației Mona Muscă și le este memoria atât de scurtă încât nu-și mai aduc aminte de pacte și ce păcate ascund propriile dosare de securitate întocmite de Servicii Secrete autohtone sau de pe alte meleaguri?!

Învierea spiritului lui Ceaușescu la Neptun, asistată de cei 9 intelectuali și cu Băsescu 10, reprezintă reîncarnarea stângii comuniste în opusul ei, extrema dreaptă, una drapată în faldurile lustrației atât de mult clamate de copiii revoluției portocalii. Ce păcat că toate revoluțiile își devorează propriii copii!

Așadar, de ce se întâlnește Traian Băsescu cu intelectualii și care vor fi realizările și beneficiile participanților la „cina cea de taină” de la Neptun?

Având în vedere antecedentele verificate ale comportamentului cetățeanului-președinte, el se întâlnește cu „lustragii” pentru a-i expune suspiciunilor breslei și a-i compromite. Întâlnirea, regizată cu aparentă discreție, a avut toate ingredientele necesare amorsării unui scandal mediatic.

Presei democratice, ticăloșită și ea, i-au fost servite toate motivele de indignare și revoltă.

Niște intelectuali, unii încă nu chiar de tot compromiși, au fost plimbați cu avioanele, elicopterele și mașinile statului, le-a fost oferită pensiune de lux peste noapte într-o fostă reședință a dictatorului.

Toate acestea, pentru a lua parte la „cina cea de taină”, după care să fie lansați în campanii propagandistice televizate de adulație și preamărire a președintelui neajutorat de instituțiile statului și care le-a solicitat sprijinul pentru rezolvarea „marilor probleme ale țării”, probleme ce depășesc competența și puterile Parlamentului și ale Guvernului, fiind nevoie de obolul lor.

Am pus în ghilimelele de rigoare „marile probleme ale țării”, deoarece sistemul de valori de referință ale cetățeanului-președinte este grav dereglat, fiindcă ceea ce constituie pentru el „mari probleme ale țări” sunt, de fapt, doar propriile sale probleme, și nu cele reale ale întregului popor al cărui președinte se revendică.

În permanent conflict, acum mocnit, cu Parlamentul și Guvernul, dar și cu toate instituțiile de informații secrete și cele represive ale statului, cu mâna sa de „meșter cârmaci”, Traian Băsescu, asemenea lui Carol al II-lea, s-a înconjurat și de o camarilă pseudoelitistă. Această camarilă vede în fostul căpitan de marină liderul autoritar în măsură să le satisfacă pofta de o contrarevoluție portocalie pe care mințile lor cu idei puține, dar bine fixate și înfierbântate de perversiuni antiliberale, antisocial-democrate, antinaționale, anti..., anti... o doresc, deoarece se cred asemenea lui Platon, Sartre, Eliade, Cioran sau Nae Ionescu, iar din „puțul gândirii lor” va izvorî, în cascade, „schimbarea la față a României”.

La așa intelectuali, așa viitor și cetățeanului-președinte Traian Băsescu!

„Inundațiile au înecat sudul Moldovei, autoritățile s-au dat la fund”

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Anul trecut, când am văzut urmările inundațiilor care au înecat jumătate din România, am crezut că mai rău nu se poate și că vom învăța ceva din tragicul situației. Am crezut că am învățat să prevenim nu numai să reparăm urmările dezastrului. M-am înșelat. Nu numai că nu am învățat să prevenim, dar nici măcar să reparăm nu mai știm sau nu vrem, sau nu ne interesează. Ar fi mulți de sau, dar problema rămâne, indiferent de explicațiile autorităților.

M-am lovit personal de astfel de situații anul trecut, când și județul Suceava a fost lovit de aceeași natură nemiloasă. Atunci, comuna Arbore a fost aproape în totalitate devastată de furia apelor. M-am implicat personal și din indemnizația mea de parlamentar pe un an de zile am construit o casă pentru una dintre familiile cele mai năpăstuite. Atunci ne-am mobilizat cu toții, indiferent de partidul din care făceam parte, și i-am ajutat și sprijinit cum am putut pe cei loviți de soartă.

Dar acum, cele petrecute în sudul Modovei mi-au dovedit — pentru a câta oară? — că solidaritatea în momente grele depinde de oameni, nu de partide. A fost suficientă o ploaie puternică ca un municipiu întreg să fie inundat. Este vorba despre Tecuci, oraș cu aproape 50.000 de suflete, transformat peste noapte într-un imens lac. Adică 50.000 de

oameni rămași pe drumuri, cu copii și bătrâni în brațe, cu agoniseala de o viață dusă de ape, suflete care nu știu unde vor pune capul la noapte pentru o oră-două de somn zbuciumat.

Natura, imprevizibilă, a ales, de astă dată, acest mic oraș patriarhal din sudul Moldovei. Nimeni nu a auzit vreodată de asemenea urgie în acele locuri, așa că, exact ca și anul trecut, lipseau pompele, digurile, iar sistemul de colectare a apelor reziduale nu făcea față debitului de apă. Poate că este de înțeles, dar ce a urmat după nu mai are explicație. Lipsa de omenie și dezinteresul autorităților i-au șocat și mai mult pe acești nefericiți loviți crunt de natură.

Au fost promise ajutoare de urgență, și oamenii și-au pus speranța în aceste vorbe. Din tot ce s-a promis au sosit numai carburantul și apa minerală, dar și acestea au fost împărțite, cu prioritate, echipelor venite să intervină la fața locului.

Zecile de mii de conserve trimise au fost rătăcite pe drum, în vreme ce sute de familii nu au ce să pună în gură. Animalele moarte în viitură au început să se descompună, existând acum și pericolul unor epidemii. Utilajele promise pentru îndepărtarea mâlului nu au mai sosit nici ele.

Premierul Tăriceanu, însoțit de o suită de miniștri, a venit, a văzut și a plecat. La asta s-a limitat ajutorul promis sinistraților. Nici autoritățile locale nu au dat dovadă de prea mult zel în rezolvarea situației. Pur și simplu au dispărut, de parcă ar fi fost luate de ape.

Cam așa se prezintă, într-o Românie europeană, tabloul unei localități calamitate, părăsite sub povara indiferenței autorităților.

Poate, dacă dezastrul avea loc peste câteva luni, reacția autorităților ar fi fost alta. Urmau alegerile și capitalul politic trebuia câștigat, dar, acum, cui îi pasă? Până la alegeri mai este destul timp.

„Susținerea proiectelor locale, prioritate, indiferent de culoarea politică”

Problema dezvoltării turistice în județul Constanța ne preocupă pe noi, liberalii, pentru că numai printr-o dezvoltare durabilă putem contribui la prosperitatea județului. De aceea, indiferent de culoarea politică a inițiatorului unui proiect pe care îl considerăm de interes pentru comunitate vom contribui la finalizarea acestuia.

Un exemplu în acest sens este acela al construirii unui port de agrement și a unei pasarele de legătură în zona Cazino Mamaia, prin trecerea a 10 hectare de luciu de apă din administrarea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor în concesiunea Ministerului Transporturilor, și există demersuri pentru trecerea în concesiunea Companiei Naționale „Administrația Porturilor Maritime” — S.A. Constanța.

Credem că acest proiect este imperios necesar pentru un turism la nivel european care să deschidă noi oportunități investitorilor autohtoni, și nu numai și, mai ales, care să aducă noi locuri de muncă pentru constănțeni.

Colaborarea cu Primăria Municipiului Constanța a fost una fructuoasă, iar factorul politic trebuie să determine finalitatea printr-un act legislativ, pentru că interesul constănțeanului este primordial. Orice investiție, orice sumă de bani reușim să atragem pentru județul nostru reprezintă un pas înainte pentru prosperitatea și bunăstarea constănțeanului. Vă vorbeam, în urmă cu cinci luni, despre alte proiecte din domeniul turismului, pe care am încrederea că le vom duce la capăt și mă bucur azi să văd că unul dintre acestea este aproape de a fi realizat.

Sper că aceste proiecte frumoase vor schimba cu mult felul în care va arăta județul Constanța, momentul în care acestea vor deveni realitate urmând a fi aproape.

„Reducerea cu 100.000 a numărului funcționarilor administrației publice, un obiectiv al prim-ministrului aflat pe lungul drum dintre retorica politică, buna guvernare și abolirea pomenilor puterii”

Decizia premierului de a reduce cu 100.000 marea armată a funcționarilor administrației publice am primit-o ca putând fi, deopotrivă, o veste rea sau una bună, după cum ar putea fi și un simplu exercițiu de retorică politică.

O veste proastă, dacă o armată — n.n.: nu exagerăm cu nimic, Armata României are cam tot 100.000! — de funcționari competenți, conștiincioși și loiali, pe deasupra, ar fi trimisă în șomaj, pusă pe drumuri europene sau predată adversarilor politici — ce importanță mai are?! —, din lipsă de resurse financiare ori din nevoia redirijării acestora pentru susținerea altor obligații ale Guvernului, cum ar fi majorarea pensiilor și a salariilor. Ceea ce ar constitui, indiscutabil, o nouă sursă de tulburări ale păcii sociale și de amenințare a stabilității politice.

O veste bună sau chiar foarte bună, dacă premierul a dobândit înțelepciunea și tăria de a recunoaște că guvernează cu o administrație în parte neprofesionalizată, umflată și parazitară, nepotistă și clientelară.

Dacă premierul ar pune pe liber paraziții guvernamentali, succes și cinste lui!

La armata sinecuriștilor de serviciu renunță orice guvern care se vrea legitim și eficient.

Dar dacă decizia premierului este un simplu, ieftin și demagogic exercițiu de retorică politică?!

Premierul, care se prezumă a cunoaște până în cele mai mici și fine detalii starea administrației, a constatat că 100.000 de posturi, inițial prevăzute, din varii motive, dar mai cu seamă bugetare, nu au mai fost ocupate și, totuși, mașina guvernamentală „merge și așa”, iar respectivele posturi pot fi radiate, informându-se, apoi, electoratul că 100.000 de bugetari au fost disponibilizați spre binele interesului public.

În absența necesarei transparențe cu privire la elementele de fundamentare a deciziei, premierul și-a păstrat marja de secret necesară propriului joc politic, pentru care se folosește de omul „potrivit”.

Noul secretar general al Guvernului, spre deosebire de predecesorul său, nu disimulează, adică nu trădează aparențele. Dacă Tăriceanu îi întoarce cheia și-l pune pe direcție, nu se mai oprește nici dacă trebuie să treacă prin zid. Bihoreanul izbește în el până când cel mai înțelegător și concesiv, probabil zidul, cedează.

În situația că ar putea fi valabile, cel puțin în parte, toate cele 3 ipostaze enumerate, dar softul guvernamental este programat politic să atace numai prima variantă, dezastrul administrativ, dar și social va fi garantat.

Să-i urăm Guvernului tot ceea ce-și pregătește!

## Stimați colegi,

În urma precipitațiilor ce au avut loc în mai multe orașe din țară, în perioada 5—6 septembrie 2007, un număr foarte mare de locuințe a fost afectat, sute dintre acestea fiind

distruse în totalitate. Instituțiile statului s-au îngrijit de sinistrați, evacuându-i din locuințe în corturi și în alte spații puse la dispoziție de către primării. Pentru cetățenii afectați, primăriile vor face și o evaluare și se vor stabili despăgubirile pentru fiecare persoană afectată în parte.

De asemenea, drumurile din aceste orașe au fost distruse. Chiar dacă ele nu vor putea fi refăcute imediat, Guvernul va aloca fonduri pentru refacerea infrastructurii în orașe, a drumurilor, trotuarelor, rețelelor de apă și canalizare.

În județul Galați, 3 persoane și-au pierdut viața. Pagubele sunt mai mari decât ne-am fi putut imagina și, de aceea, cred că este nevoie de o mobilizare nu numai a autorităților, care au și făcut-o deja, dar și a noastră, a fiecăruia în parte.

Trebuie să încercăm împreună să identificăm posibilități concrete, pentru a veni în sprijinul persoanelor sinistrate, deoarece orice ajutor, de orice natură ar fi, este bine-venit.

„Imixtiunea C.N.S.A.S. în alegerea noului Patriarh — un grav atac la Constituție”, un atentat la securitatea națională și un imens serviciu adus dușmanilor de moarte ai autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române

C.N.S.A.S., forțând o interpretare extensivă și o aplicare abuzivă a Legii nr. 187/1999, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2006, a anunțat că a început cercetarea dosarelor de securitate ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române și audierea acestora.

Având în vedere că C.N.S.A.S. nu este legal îndrituit să se autosesizeze în această chestiune, inițiativa intempestivă de a se proceda la investigații și audieri în răgazul de 40 de zile dintre momentul decesului Patriarhului Teoctist și data alegerii noului Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române nu poate fi altfel interpretată decât ca executare a unor comenzi, deopotrivă din afară, deci străine, dar și de la vârful puterii politicii interne, toate la un loc menite a submina cea mai puternică și respectată expresie a conștiinței și spiritualității naționale.

Din respect pentru memoria Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, în intervalul celor 40 de zile nu se alege succesorul său. Moratoriul nu este însă valabil și pentru C.N.S.A.S. Asemenea sculelor lui Satan, C.N.S.A.S.-ul a fost somat să scormonească în haznalele istoriei și i s-a cerut să o facă cu osârdia vidanjorilor care murdăresc și împrăștie izurile fetide ale meseriei lor asupra celor mai respectate valori naționale și, totodată, simbol-garant al existenței național-unitate a poporului și statului.

Lucrând mână în mână cu forțele răului satanic, care, sistematic, au încercat subminarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române fie pentru a o atârna la cheremul cancelariilor politice străine cu ambiții imperiale și dintotdeauna dușmane României, fie pentru a o transforma în piedestal pentru gloria pământească efemeră a unor politicieni, C.N.S.A.S. practică, în numele așa-zisei deconspirări a foștilor colaboratori ai Securității, un amestec cel puțin ciudat de taină creștinească, judecată omenească și luptă politică.

Legea deconspirării — o știm bine cu toții — este o lege strâmbă, deci nedreaptă și necreștinească. Ea este o lege a nevolniciei politice naționale care continuă să ne mențină în matricele existențiale ale unui trecut blestemat și condamnat de istorie, fiind, astfel, împiedicați să ne asumăm destinele, eliberați de povara permanentă a amenințării și șantajului puterii cu propria noastră viață. Puterea, stăpână pe dovezile existenței noastre consemnate în dosarele Securității, nu ezită să folosească C.N.S.A.S. ca instrument de teroare și dezbinare asupra bisericii.

O instituție incontestabil compromisă, C.N.S.A.S. face, încă o dată, dovada adâncii sale obediențe nu numai politice, dar și de altă natură, inclusiv oculte sau în direcții străine, ce se cer atent cercetate de serviciile securității naționale. Cum putem afla răspunsul cu privire la resorturile ascunse ale demersului provocator, diversionist al C.N.S.A.S.?

Tot printr-o întrebare: ce polițe are de plătit și cui anume Biserica Ortodoxă Română pentru marile lucrări ale Patriarhului Teoctist?

Reîncorporarea Mitropoliei Basarabiei la sânul Patriarhiei Române și vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România nu sunt, oare, cele două fațete ale aceleiași monede cu care Biserica Ortodoxă Română, ajunsă sub conducerea unui patriarh mult prea cosmopolit și excesiv ecumenic, ar trebui să plătească „vina” de a fi fost „naționalistă” și mult prea conservatoare în păstrarea atributelor de identitate național-statală?

Deși exponent al tendințelor majoritare dintr-o biserică națională permanent amenințată de așa-zisele provocări și efecte perverse ale noii ordini globalizante, Patriarhul Teoctist, un bun diplomat, a avut meritul de a fi putut menține și întări unitatea bisericii. El a respectat deopotrivă și pe exponenții tendințelor care i s-au opus, armonizând contrariile.

Imparțial și lipsit de ostilități fățișe, Preafericitul Părinte Teoctist a fost patriarhul tuturor.

Este oare posibil ca, pe viitor, să nu mai fie nevoie de un astfel de patriarh?

Într-o țară superguvernată prin politica dezbinării naționale, un simbol de unitate, consens și înțelepciune creștinească, un liant spiritual de conștiință și unitate a celor guvernați poate semnifica cea mai puternică forță de opoziție la o putere nevolnică și amorală, care nu a ezitat să încerce, în fel și chip, folosirea bisericii în scopuri politice personale.

Asta se vrea, asta se caută. C.N.S.A.S. nu lucrează pentru aplicarea literei și spiritului legii în respectul Constituției, ci contribuie, din plin, la o mare conspirație, pentru a sprijini condiționările inacceptabile ale politicului și ale puterii laice în treburile strict lăuntrice ale bisericii, cu scopul de a o transforma în instrument de manipulare politică.

Ceea ce C.N.S.A.S. a anunțat că intenționează să realizeze este imposibil de finalizat, deoarece până la sfârșitul lunii august, respectiv 12 septembrie, nu pot fi respectate procedurile și termenele obligatorii pe care legea le prevede:

— evaluarea datelor existente în dosarele întocmite de fosta Securitate și stabilirea veridicității informațiilor conținute de aceste documente;

- luarea unei decizii în Colegiul C.N.S.A.S.;

- comunicarea deciziei C.N.S.A.S. către persoana

- supusă cercetării;

- depunerea și soluționarea contestației persoanei în

- cauză;

- contestarea în instanță a deciziei finale a Colegiului

- C.N.S.A.S.;

- publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea

- a III-a a deciziei finale.

Nerespectarea procedurilor și a termenelor prevăzute de Legea nr. 187/1999, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2006, se constituie într-un

grav abuz de natură constituțională, întrucât se încalcă următoarele articole din Constituția României:

- art. 24 — dreptul la apărare;

- art. 26 — viața intimă și privată;

- art. 29 alin. (3) și alin. (5) — referitor la autonomia

- cultelor față de stat;

— art. 51 — dreptul de petiționare;

- art. 52 — dreptul persoanei vătămate de o autoritate

- publică;

- art. 21 — accesul liber la justiție.

Falsitatea totală ori în parte a unora dintre documentele create de Securitate trebuie acceptată și numai pentru simplul motiv că Biserica Ortodoxă Română a fost, în anii stalinismului sălbatic, ținta operațiunilor de intoxicare și dezinformare ale NKVD-ului și KGB-ului, realizate și cu binecuvântarea Patriarhiei „celei de-a treia Rome” de la Moscova.

Care dintre membrii Colegiului C.N.S.A.S. a primit ucazul de a judeca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române după chipul reflectat în oglinzile mincinoase ale serviciilor unor puteri străine, ostile ortodoxismului românesc?

Nu aceasta trebuie să se întâmple după Teoctist în relațiile dintre autoritățile statului român, clasa politică, societatea civilă și biserică.

Ne punem toată speranța și încrederea noastră în înțelepciunea și spiritul de solidaritate ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române întru respectarea sfintelor canoane și a procedurilor de alegere a noului Patriarh, respingându-se ingerințele de orice natură care ar putea vicia voința Sfântului Sinod sau a Colegiului Electoral Bisericesc.

Susținem și sprijinim întru totul orice formă de boicotare a demersului ilegal al C.N.S.A.S. și facem apel la ierarhii B.O.R. ce vor fi convocați la audieri să nu le dea curs și să le atace prin toate căile posibile.

Facem apel la factorii de putere ai statului și la clasa politică de a stopa presiunile și ingerințele în viața bisericii.

Poate fi admisibil ca o autoritate laică, oricare ar fi ea, să emită concluzii privind ierarhi ai bisericii pe baza dosarelor Securității, o instituție atât de mult blamată și, în același timp, credibilă?!

Considerăm imperios necesară întrunirea de urgență a Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, pentru a analiza și decide asupra modalităților prin care evaluarea dosarelor de securitate existente la C.N.S.A.S. în legătură cu ierarhi ai B.O.R. să revină în exclusivitate autorităților canonice, cărora să le fie și remise de îndată.

De asemenea, ar trebui sesizate Comisiile juridice, de disciplină și imunități din Camera Deputaților și Senat, pentru a analiza încălcarea prevederilor Legii nr. 187/1999, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2006, de către unii membri ai Colegiului C.N.S.A.S. care își permit să dezinformeze opinia publică antepronunțându-se în legătură cu vinovăția unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, fără a fi parcursă procedura legală de deconspirare, răspunzând astfel la anumite comenzi politice cu efecte distructive asupra imaginii și credibilității Bisericii Ortodoxe Române.

În același timp, facem apel la societatea civilă și la organizațiile acesteia, precum și la presă să respingă acțiunile vectorilor de influență mediatică tendențioasă care urmăresc manipularea Sfântului Sinod și a Colegiului Electoral Bisericesc.

„Moțiuni pentru șantaje politice” Doamnelor și domnilor deputați,

Suntem încă la începutul unei noi sesiuni parlamentare, o sesiune în care ar trebui să ne concentrăm toată atenția asupra proiectelor restante, dar a căror dezbatere va fi întreruptă de moțiunea de cenzură îndelung trâmbițată pe care colegii noștri se tot gândesc dacă să o depună sau nu. Acest joc nu reprezintă nimic altceva decât un șantaj politic la adresa P.N.L.-ului, cel aflat la guvernare și care nu trebuie să uite că ocupă acest loc datorită sprijinului din umbră al P.S.D.-ului.

Rămânerea la guvernare are prețul ei. Și unul care nu e deloc mic. Are și P.S.D.-ul puse deoparte câteva proiecte, populiste desigur, nu de altă culoare, care să-i crească cota sau procentele, care în prezent nu prea mai există.

Este foarte interesant de văzut ce se va întâmpla cu această moțiune, dacă va ajunge măcar să fie depusă. Bănuiesc, totuși, că aceasta va fi depusă, altfel toată credibilitatea domnului Geoană, atâta câtă mai e, se va duce pe Apa Sâmbetei. Or nu știu dacă domnul Geoană își mai permite acest lucru. Însă, odată depusă, vom vedea un lucru pe care nici P.N.L.-iștii nu-l recunosc, nici P.S.D.-iștii nu-l mărturisesc: faptul că în toate aceste mârșăvii ce se petrec începând cu instalarea Guvernului Tăriceanu II se petrec din cauza acestei monstruoase coaliții pe care aceste două partide au pus-o la cale.

Vom vedea că ea nu va trece, deoarece reprezentanții acestora vor face front comun. Peneliștii, pentru a-și putea păstra călduțe scaunele atât cât se mai poate forța, vor avea nevoie însă de sprijin. De unde vor încerca să obțină acest sprijin, rămâne un lucru foarte interesant de văzut.

Iată, deci, care este în prezent principala preocupare a Guvernului Tăriceanu II. Proiecte importante, cum sunt cele de accesare a fondurilor europene ce stau nefolosite de atâta timp și riscă a fi pierdute, de ieșire din criză în sectoare precum cel al agriculturii sau al transporturilor, nu se află în atenția Guvernului sau a altor partide, precum P.S.D.

Un alt lucru de care se fuge este întâlnirea cu electoratul în privința votului uninominal. Nu pot să trec peste acest lucru, pentru că, în prezent, cei care se află la guvernare beneficiază de un sprijin din partea cetățenilor de doar 25%. Or, niciunde în lumea asta, nu se mai poate găsi un astfel de precedent. Nu poți să pretinzi guvernarea când cei care au votat nu te mai vor acolo. A chema însă cetățenii, în aceste momente, să-și exprime voința este ultimul lucru pe care-l dorește domnul Tăriceanu. Ar fi prea umilitor pentru el să mai dea ochii cu electoratul. Este foarte greu să ai anumite pretenții din partea cetățenilor cărora nu le acorzi nicio atenție.

„Situația proiectelor de cartiere rezidențiale din jurul Timișoarei”

## Doamnelor și domnilor deputați,

Voi porni în această declarație politică de la un fapt despre care mulți dintre dumneavoastră ați auzit probabil din relatările mass-media. Este vorba despre dinamica investițiilor imobiliare din vestul țării, în special din jurul orașului Timișoara.

Sunt cunoscute investițiile pe care numeroși cetățeni străini le-au făcut în terenuri agricole, așa cum este cunoscută și valoarea clădirilor din centrul istoric al Timișoarei. Deși legată de acestea prin ideea mai largă a afacerilor imobiliare, este mult mai puțin cunoscută situația marilor proiecte de dezvoltare a așa-numitelor cartiere

rezidențiale pe care diverse firme sau persoane private intenționează să le dezvolte în afara orașului.

Scopul acestei declarații politice este acela de a atrage atenția asupra marilor capcane ce stau ascunse în spatele acestor proiecte de dezvoltare imobiliară aparent atât de atractive, capcane la care majoritatea potențialilor clienți sunt expuși. Și întrucât majoritatea acestor clienți sunt tineri care mizează în realizarea visului de a avea o casă pe credite ipotecare pe termen lung, cred că este de datoria noastră ca parlamentari să tragem un semnal de alarmă, să descoperim acele pârghii care permit în acest moment vinderea unor iluzii și să corectăm legislativ aceste scăpări.

Spuneam că, în principal, tinerii sunt expuși unui astfel de risc, și aceasta din mai multe motive: mulți dintre ei se află în căutarea primei locuințe, majoritatea nu au toți banii necesari achiziționării unui apartament și optează pentru obținerea unui credit ipotecar, majoritatea dintre ei sunt marcați de experiența copilăriei printre blocuri și visează la o locuință tip casă personală în care să își crească la rândul lor copiii. Calculul este, așadar, simplu: decât un apartament la bloc, mai bine cumpărăm acum o parcelă de pământ pe care să construim apoi, cu un credit ipotecar, o casă. Și cum prețurile terenurilor în oraș sunt, de obicei, suficient de mari cât să nu și le poată permită, tinerii respectivi apelează la soluția unui teren în afara orașului, în viitoarele zone rezidențiale.

Concret, în cazul Timișoarei, febra acestor arii rezidențiale a cuprins deja toate localitățile din primul cerc care înconjoară orașul, fiind deja celebre achizițiile și revânzările speculative de terenuri din Dumbrăvița, Giroc, Moșnița Nouă etc., fenomen care se extinde de la o lună la alta către localități chiar mai îndepărtate. Problema cu toate aceste cartiere rezidențiale este că majoritatea se află doar pe hârtie, adică în planurile dezvoltatorilor, în realitate existând doar niște câmpuri îngropate de bălării, practic niște suprafețe de teren care până nu demult erau terenuri agricole. Drumurile de acces nu sunt nici măcar trasate, parcelele nu sunt delimitate, cel mai apropiat stâlp de curent este undeva în satul vecin, iar despre alimentarea cu gaz și apă potabilă sau despre rețeaua de canalizare nici nu poate fi vorba. Cu toate acestea, tinerilor dornici să își ridice o casă în noul cartier rezidențial le este prezentat un plan în care toate aceste lucruri par rezolvate, în care există chiar zone rezervate spațiilor verzi și de agrement, eventual chiar un viitor centru de cumpărături, un centru medical și o școală, toate, din păcate, doar pe hârtie.

Practic, fără nicio investiție semnificativă, mulți dintre așa-zișii dezvoltatori de cartiere rezidențiale obțin câștiguri semnificative din schimbarea încadrării unor suprafețe de pământ din terenuri agricole în terenuri cu destinația de locuințe, printr-un simplu desen și o simplă aprobare a unui Plan Urbanistic Zonal (P.U.Z.) și fără nicio responsabilitate apoi pentru transformarea acestui P.U.Z. în realitate.

Morala tristă a acestei afaceri este trăită de tinerii al căror plan de a avea propria casă se dovedește a fi o iluzie de îndată ce au cumpărat o astfel de parcelă de teren și încearcă să își construiască efectiv casa. Prima problema este aceea a identificării propriei parcele pe un câmp acoperit de bălării sau de gunoaie. Ei sunt aceia care trebuie să angajeze un expert topograf care să le facă măsurătorile, apoi să curețe și să îngrădească locul și tot ei sunt cei care trebuie să rezolve problema căii de acces, a racordării la utilități și așa mai departe. Toate aceste lucruri, care păreau ca rezolvate în planurile frumos colorate ale dezvoltatorilor imobiliari, sunt de cele mai multe ori atât de costisitoare încât bugetul planificat pentru casă este terminat înainte chiar ca temelia să fi fost pusă.

Sper că am reușit să vă conving de necesitatea unui demers concentrat în această problemă și sper că vom reuși, în această sesiune parlamentară, să identificăm posibilele îmbunătățiri legislative prin care astfel de situații să nu mai fie posibile pe viitor.

„Ce se urmărește prin moțiunea P.S.D.?” Doamnelor și domnilor deputați,

Noua sesiune parlamentară începe cu sabia lui Damocles deasupra capului pentru unii dintre colegii mei aflați încă la putere. De ce spun acest lucru? Pentru că mult invocata moțiune de cenzură la adresa Guvernului Tăriceanu II se anunță a fi depusă. P.S.D.-ul, partid aflat, cel puțin teoretic, în opoziție, pentru că altfel știm cu toții unde se află, își cere drepturile, fiindcă membrii lui au făcut posibilă instaurarea acestuia.

Disperarea este cea care-i împinge înainte, deoarece procentele cu care apar în sondaje nu grăiesc prea bine. Singura lor alternativă prin care mai pot urca în sondaje, specifică practicilor mai vechi pe care le-au pus în aplicare până în prezent, este de a ieși în fața cetățeanului cu proiecte populiste, asemeni celui de creștere a pensiilor.

Interesant rămâne de văzut ce se va întâmpla cu această moțiune. Până în prezent, ea nu a fost depusă, deși s-a bătut foarte multă monedă în acest sens, însă, probabil că acest lucru se va întâmpla, pentru că, altfel, toată credibilitatea pe care o mai are domnul Geoană, dacă ea mai există, va face ca partidul pe care așa de „bine” îl coordonează să ajungă sub nivelul celui pe care îl are în prezent.

P.N.L.-ul trebuie să plătească prețul rămânerii la guvernare, pentru că a sosit ziua scadenței. Acesta va fi trecut în conturile P.S.D.-ului, desigur, cu care, în urmă cu doar câteva luni, a bătut palma.

Personal, sunt îndreptățit să cred că, în cazul în care aceasta va fi depusă, ea nu va trece în Parlament. P.N.L.-ul se vrea prea mult la guvernare, iar scaunele pe care le ocupă în prezent sunt călduțe, în ciuda faptului că locul lor nu este pe acestea.

Proiecte importante pentru România, precum cele de accesare a fondurilor europene, care încă rămân nefolosite, sau cele de ieșire din criză, precum cea din agricultură sau cele de la nivelul transporturilor, vor rămâne, în continuare, trecute în plan secund și iarăși nerezolvate.

Nu ne miră acest lucru pe noi, politicienii, care ne-am obișnuit cu astfel de practici din partea acestor partide. Cetățeanul este însă cel care va rămâne, în continuare, dezamăgit, văzând că, încă, propria persoană este cea care se află în centrul atenției acestor politicieni aflați la guvernare direct sau indirect, acum, când el, cetățeanul, ar trebui să fie cel care să primeze în atenția lor.

Lucrurile nu vor rămâne însă prea mult așa. Ziua în care aceștia vor trebui să stea în fața cetățenilor, să se uite în ochii lor și să le ceară votul nu va întârzia prea mult.

Votul uninominal nu face altceva decât să cearnă neghina de grâu, iar acest moment abia așteptăm să sosească.

Ce se urmărește atunci prin această moțiune? Nimic altceva decât un șantaj politic.

Vă mulțumesc.

Declarație politică: „Politica promisiunilor”

Înainte și chiar și după venirea la putere, dreapta românească a aruncat cu promisiuni în stânga și în dreapta, încât se părea, după promisiunile făcute, că, în sfârșit, s-a terminat tranziția și pentru români și vor veni vremuri mai bune și mai rodnice.

Însă, doar se părea, deoarece, după 3 ani de guvernare a dreptei, când un bilanț al guvernării este bine-venit și chiar necesar, se observă că nimic din ce s-a promis românilor nu s-a realizat, iar promisiunile au rămas doar niște vorbe goale aruncate în vânt.

Apropierea începerii anului școlar reliefează boala cronică de care suferă învățământul românesc de la bază și până la vârf.

Foarte multe școli din mediul rural nu primesc autorizație sanitară de funcționare, în timp ce guvernanții se laudă din toate puterile cu investiții record în învățământ, de peste un miliard de euro, numai că, pur și simplu, acestea nu se văd, deoarece multe școli atât din mediul urban, cât și din cel rural arată ca după război.

Agricultura a fost dată uitării, încât riscăm să devină o amintire, iar sistemul sanitar este mai bolnav decât pacienții de care trebuie să se îngrijească.

Totul a fost lăsat de izbeliște de guvernarea de dreapta atât din cauza incapacității administrative de a guverna o țară, cât și din cauza lipsei de interes pentru problemele reale ale cetățenilor, situație foarte limpede, reliefată și de noua Lege a pensiilor care a fost inițiată de către P.S.D. și care a mai dat o gură de oxigen și pensionarilor care au fost uitați cu desăvârșire de către partidele de dreapta din România.

Astfel, ei au dovedit cu desăvârșire că sunt preocupați doar de interese personale și de grup, pe care încearcă să le realizeze cu orice preț, apelând, în acest sens, și la promisiuni cu totul și cu totul hazardate și reușind să ridice promisiunea la nivel de politică de stat.

„Lupta împotriva terorismului”

Stimate colege, Stimați colegi,

Data de azi are o semnificație deosebită, astăzi împlinindu-se 6 ani de la atentatele de la 11 septembrie 2001.

Evenimentele tragice din această dată ne-au obligat să înțelegem că suntem cu toții niște potențiale jertfe.

Pe plan mondial, au avut loc acte de terorism în Anglia, Spania, Italia, Rusia etc.

În această declarație, doresc să insist doar asupra a două dintre actele de terorism care au zguduit mapamondul.

În urma atentatelor de la 11 septembrie 2001, națiunea americană a pierdut mult, atât pe plan financiar, cât și pe plan emoțional. Și, ca orice luptă cu interese politice, civilii au avut cel mai mult de suferit. Terorismul a devenit un pericol la nivel mondial și ne amenință pe toți, indiferent de naționalitate și credință.

Atacul asupra celei mai mari puteri a lumii, în condițiile în care nu era implicată în vreun conflict militar, uciderea a peste 3.000 de oameni pentru care acea dimineață arăta la fel ca oricare alta, ieșirea la rampă a celui care avea să devină întruchiparea terorii, toate acestea erau lucruri neimaginate până atunci nu doar de americani, ci și de întreaga lume.

Însă, aceste atentate au dus la schimbări mult mai puțin previzibile decât războiul declarat împotriva terorii, controale amănunțite unde nu te aștepți ale forțelor speciale sau intensificarea activității serviciilor de informații.

Adesea, s-a spus că de pe 11 septembrie 2001 s-a schimbat cursul istoriei, deoarece a devenit un reper tragic pentru omenire.

Terorismul a dovedit că nu are nicio limită pentru a-și atinge țelurile. Mii de oameni nevinovați și-au pierdut viața atunci în cel mai sângeros atentat terorist organizat vreodată.

Teroarea și starea de șoc au fost prezente, pe data de 1 septembrie 2004, și în Osetia de Nord, unde un comando terorist a atacat o școală din Beslam, luând ostatici aproape 400 de persoane, dintre care 100 au fost copii. Deși foarte mulți dintre prizonieri au fost copii, teroriștii au refuzat să accepte orice fel de ajutor umanitar pentru ostatici. Pentru locuitorii din Beslam există un sentiment mai puternic decât durerea, anume temerea că sacrificiul lor a fost zadarnic și că astfel de tragedii se vor mai repeta.

Dar victimele terorismului nu sunt doar miile de oameni nevinovați care și-au pierdut viața sau care au fost răniți în aceste atacuri. Terorismul vrea să ne transforme pe toți în victime vii, distrugându-ne civilizația și valorile în care credem.

Dreptul la viață, libertatea de gândire, de acțiune și de expresie, egalitatea în fața legii, dreptul la fericire, dreptul la a fi respectat în diversitatea noastră sunt doar câteva dintre valorile noastre de reper și nu avem voie să renunțăm la drepturile și libertățile individului.

Terorismul nu a reușit și nu va reuși atât timp cât rămânem uniți în fața amenințărilor și în jurul valorilor noastre comune. Cei ale căror vieți au fost luate de teroriști rămân în memoria noastră și ne aducem aminte că avem o răspundere mare, răspunderea libertății.

Am convingerea că putem să ne ridicăm la înălțimea acestei răspunderi.

Este regretabil că mulți dintre capii terorismului mondial sunt în libertate, iar unele țări care se pretind democratice tolerează prezența lor pe teritoriul țării. Vă mulțumesc.

„Iarna ne prinde nepregătiți”

Această sintagmă a devenit ca un laitmotiv, indiferent de momentul în care iarna își face simțită prezența.

Este adevărat, stimați colegi! Această scuză este oricând la îndemâna autorităților locale pentru a justifica în fața populației incompetența gestionării situației, dar când această incompetență este împletită cu lipsa oricărei responsabilități și cu totalul dispreț față de lege, problema se rezumă la prostie calificată.

Situația C.E.T.-ului ieșean cred că vă este cunoscută. Dacă nu, voi încerca să o rezum în câteva fraze.

Furnizorul de agent termic pentru populația municipiului nu a făcut, în ultimii ani, aproape nicio investiție în modernizarea capacităților pe care le deține. Nici sistemul de distribuție al agentului termic nu a suferit modificări sau îmbunătățiri. Datoriile înregistrate de C.E.T. se ridică la câteva zeci de milioane RON. Și, ca totul să capete aspecte mult mai grave, primăria municipiului, în subordinea căreia se află furnizorul de energie termică, a ajuns să fie datoare către acesta. Peste 50 milioane RON trebuie să achite primăria în conturile C.E.T. Iași.

Se pune întrebarea: de ce s-au acumulat datorii atât de mari? Răspunsul este simplu. De când a ajuns în fruntea urbei, primarul Gheorghe Nichita și-a asumat rolul de groparul sistemului de termoficare a orașului prin neplata

subvenției acordate de către Guvern pentru prețul gigacaloriei.

Din 2005, C.E.T. nu a văzut nicio centimă din subvenția amintită, dar nici nu a încercat să-i recupereze pe cale legală. Nimeni din conducerea unității nu s-ar fi legat la cap cu șeful cel mare, adică primarul gropar. În fața oamenilor, Nichita a declarat sus și tare că este o datorie istorică. Dacă o vechime a datoriei de 3 ani reprezintă una istorică, atunci și domnia sa în fruntea Iașului poate fi considerată una istorică, fără pretenția de fi menționată în cărțile de specialitate.

Consecința manevrelor primarului Nichita s-a simțit săptămîna trecută când „E.On Gaz” a sistat furnizarea gazului metan către producătorul de agent termic până la plata datoriei înregistrate către ei, iar C.E.T. a fost nevoit să treacă pe sistemul de producere a energiei termice din rezervele de combustibil solid.

Domnilor colegi, aceste rezerve sunt constituite special pentru sezonul rece, astfel încât în momentul în care presiunea gazului metan scade să se poată asigura buna funcționare a C.E.T. Consumarea rezervelor va conduce la o blocare a sistemului la iarnă. Cu alte cuvinte, iarna ne va lua din nou pe nepregătite.

Unde sunt banii pentru subvenția prețului gigacaloriei? Este o întrebare la care ar trebui să răspundă primarul Gheorghe Nichita, dar sunt convins că edilul Iașiului nu are timpul necesar asumării responsabilității, clubul de fotbal din dealul Copoului acaparându-i întreaga atenție. Impresionanta vilă pe care o deține oricum nu este branșată la sistemul centralizat de încălzire, astfel încât iarna nu îl va găsi nepregătit.

Vă mulțumesc

„Ministrul internelor și reformei administrative, incompetent și depășit de situație”

Ultimul bilanț al inundațiilor care au afectat zilele trecute județele Galați, Vrancea, Bacău și Vaslui consemnează 7 decese, peste 1.300 de persoane evacuate și mii de case și anexe distruse.

Doar în localitatea Tecuci, 3 persoane și-au pierdut viața, iar numărul evacuaților a depășit cifra de 700. Autoritățile din Tecuci au recunoscut faptul că nu reușesc să facă față stării de fapt și că ajutoarele primite de sinistrați nu pot fi distribuite eficient și la timp, deoarece nu există suficiente mașini cu care acestea să fie transportate.

În tot acest timp, în ciuda gravității urmărilor acestor fenomene meteorologice, Ministerul Internelor și Reformei Administrative reacționează în reluare, cu încetinitorul la gestionarea proastă a situației existente, demonstrând, încă o dată, dacă ar mai fi fost nevoie, faptul că domnul ministru Cristian David nu ar fi trebuit să fie numit niciodată la conducerea M.I.R.A.

Domnia Sa a considerat că este suficient să stea închis în biroul ministerial și să urmărească desfășurarea evenimentelor confortabil, în fața televizorului, în timp ce pe teren a fost trimis, ca de obicei, secretarul de stat Victor Paul Dobre, care, probabil, este mai obișnuit cu cizmele de cauciuc decât ministrul.

Cu mare efort, domnul Cristian David a reușit să ajungă într-un târziu la Tecuci, localitatea cel mai greu încercată de vicisitudinile naturii, dar numai atunci când șeful său direct Călin Popescu-Tăriceanu s-a deplasat în zonă, cu speranța că va mai salva câte ceva din imaginea proastă a actualului Guvern. Ceea ce nu a învățat nici până acum domnul ministru, deși a avut suficient timp de la numirea sa în funcție, este că gestionarea oricărei situații importante și mai ales de o asemenea anvergură nu se face din spatele biroului, ci implicând multă dăruire și un contact permanent cu realitatea de pe teren.

Prin urmare, analizând activitatea domnului Cristian David, mai exact inactivitatea sa, putem spune cu certitudine faptul că Domnia Sa a dat dovadă de irealism, incompetență și lipsă totală de viziune, iar pentru toate acestea din urmă domnul ministru va trebui să răspundă.

## „O nouă toamnă tristă în școlile românești”

Mai sunt câteva zile și clopoțelul va suna din nou, anunțând începutul unui nou an școlar. Motiv de bucurie pentru unii și de tristețe pentru alții, iar pentru mine, când scriu aceste rânduri, un sentiment de inutilitate, căci, urmărind evoluția pregătirii acestui nou an școlar, revăd situația școlilor românești de acum 2-3 ani și nu găsesc schimbarea. Nu schimbarea în bine, nici măcar schimbarea în rău, ci pur și simplu schimbarea. Fiecare septembrie din învățământul românesc seamănă leit cu cel din anii precedenți: școala — un mare șantier neterminat.

În acest an, județul Brașov a primit suma de 40 milioane RON, destinată reabilitării sistemului de învățământ. Banii au fost dați în luna martie, nu acum o lună sau două.

Dar cum în România reabilitarea unei școli nu se face numai cu bani, a urmat etapa proiectelor, a licitațiilor, a selectării ofertanților, așa că majoritatea lucrărilor au început abia în august și nici nu au șanse să se termine până la 15 septembrie. Cu un grad de absorbție a fondurilor guvernamentale de numai 9 la sută este greu de crezut că lucrările vor fi finalizate într-un viitor apropiat, existând chiar pericolul retragerii finanțărilor pentru neexecutarea proiectelor aprobate.

Ministerul Învățământului poate fi acuzat de multe, dar nu și de lipsă de fonduri. Poate fi acuzat de proasta gestionare a fondurilor destinate reabilitării școlilor românești, de incoerență în politica educațională, poate fi acuzat că a desființat și reînființat examene sau că a modificat și remodificat metodologii și programe școlare. Deciziile de schimbare pe criterii politice a autorităților locale responsabile și implicate în derularea acestor fonduri nu au făcut decât să accentueze haosul din învățământul românesc.

Peste 1.500 de copii din județul Brașov vor frecventa cursurile în alte școli decât la cele unde s-au înscris, pentru a permite continuarea lucrărilor de reabilitare sau, și mai grav, pentru că școlile unde trebuiau să învețe nu au autorizații sanitare de funcționare.

Este trist pentru România dacă în secolul XXI putem vorbi despre locașuri de cultură în masă lipsite de cele mai elementare condiții de igienă. Și, totuși, bani există, așa cum există și mult dezinteres, dezinteres pentru generațiile de mâine și uităm că acești copii învață de la noi, acum, cum se clădește o națiune. Așa cum îi creștem, așa vor fi pentru binele acestei țări.

Din păcate pentru mulți dintre ei, și în acest an, sunetul clopoțelului va semăna cu bătaia unui clopot într-o școală pustie, plină de schele și moloz.

Declarație politică adresată prim-ministrului: „Incredibila indiferență și pedismul aleșilor locali au efect de «11 septembrie» pentru români.”

## Domnule prim-ministru,

În urmă cu doi ani și jumătate, se petreceau dezastruoasele inundații din Banat și atunci v-am adresat un apel dumneavoastră și miniștrilor din Guvernul Tăriceanu I, solicitându-vă întocmirea unor planuri tehnice și financiare pentru fiecare localitate, care să prevină și să atenueze posibile calamități naturale.

Evident că bine cunoscuta aroganță pedistă a miniștrilor de atunci nu a catadicsit să-mi răspundă sau să frunzărească cel puțin solicitarea mea, aceeași atitudine manifestând și aleșii locali din administrația majoritar pedistă din CarașSeverin, căreia i-am adresat aceeași solicitare.

Inundațiile din ultimii doi ani și jumătate ne îngrozesc de fiecare dată prin câteva situații constante, care se repetă invariabil:

— perplexitatea arogantă a autorităților locale care sunt luate în permanență pe nepregătite și totdeauna enervate parcă de deranjul apelor care le tulbură liniștea;

— amploarea distrugerilor, numărul de victime, disperarea și neputința celor afectați;

— vizitele postefectuate cu elicoptere și mașini luxoase de către autoritățile locale și ministeriale care dau asigurări că năpăstuiții vor primi despăgubiri;

— situația dramatică a locuitorilor afectați de inundații prezentată de mass-media ca primă știre, excepție făcând doar ultimele inundații din Moldova care au trecut pe plan secundar din cauza tiroidei prezidențiale.

Este evident și acum, ca și în alte situații, că autoritățile locale declanșează un prea mare efect mediatic, în loc să intervină cu decență și eficiență pentru soluționarea rapidă a calamităților, vezi reacția tipic pedistă a primarului din Tecuci.

Vă adresez, domnule prim-ministru, rugămintea ca, până la următoarea atenționare de cod portocaliu sau galben, să le solicitați imperativ autorităților locale obligativitatea de a întocmi planuri tehnice și financiare pentru fiecare localitate, astfel încât să atenuăm în viitor efectele unor potențiale dezastre care transformă această țară într-un „11 septembrie” autohton.

„Politica, preocupare de duminică”

## Stimați colegi,

Deși nu sunt fan al lui Adrian Năstase, trebuie să recunosc că, în perioada în care a condus P.S.D., acesta a impus partidului o oarecare coerență în acțiuni, fie ele mai ortodoxe sau mai puțin ortodoxe. Și nu am să amintesc greșelile pe care le-a făcut, pentru că nu asta este ideea.

Indiferent de drumul pe care l-a urmat, Adrian Năstase a persistat în ceea ce și-a propus și a văzut politica ca pe un joc de șah în care trebuie să previzionezi ce vei face după acțiunea pe care o faci astăzi.

Sunt deputat al județului Cluj, loc de reședință al celebrului Grup social-democrat, prieten cu Geoană, prieten cu Blaga, prieten cu Boc, grup născut din fașă cu un potențial de segregare prin simplul fapt că s-a născut din ideea de a fi altfel. Atitudinea aceasta ține printre scriitori, printre muzicieni sau pictori, dar nu în politică. Aici, ești obligat față de electorat și față de partenerii tăi să îți definești și să îți previzionezi direcția.

Fiind într-o alianță cu Traian Băsescu și, mai apoi, trecând prin toate chinurile destrămării ei, am învățat ce înseamnă jocul la cacealma. Politica s-a transformat din jocul de șah al lui Năstase în jocul de poker al lui Traian Băsescu, cu victimele de rigoare. De vreo lună de zile, P.S.D. ne amenință. Grupul de la Cluj i-a vândut „gogoașa” moțiunii lui Mircea Geoană, după care l-a lăsat să se descurce. O simplă luptă de orgolii și de putere între niște oameni, unii mai altfel decât ceilalți.

Geoană e altfel decât Iliescu, Iliescu e altfel decât Vanghelie, Vanghelie e altfel decât Oprescu, Oprescu e altfel decât Rus. Ce rezultă din acest conglomerat de orgolii? O moțiune de cenzură pe care nu se știe câți au semnat-o, câți o susțin și, mai ales, care ar putea fi efectele adoptării ei. Născută probabil din plictiseala unei zile de duminică, moțiunea P.S.D. ar putea, în loc să dărâme un guvern, să destrame un partid.

Un sondaj recent al Insomar arată că, în proportie de 57%, românii consideră că Guvernul Tăriceanu ar trebui să fie lăsat să-și încheie mandatul, ceea ce spune multe despre susținerea publică a mult trâmbițatului demers socialdemocrat. Această cifră mai spune un lucru: că acțiunile de distrugere a Guvernului României, orchestrate zi de zi de către președintele tuturor românilor, nu au susținere publică. În același timp, platforma de guvernare a președintelui Băsescu și a Partidului Democrat, și anume organizarea de alegeri anticipate, este considerată oportună doar de 14% dintre cei chestionați.

Prin urmare, îmi exprim speranța că, în săptămânile care urmează, Parlamentul României își va îndrepta atenția și își va canaliza energiile spre prioritățile momentului: ne trebuie o lege clară a lustrației, trebuie să adoptăm bugetul pe anul 2008, adoptarea votului uninominal. Sunt legi care necesită concentrare și timp. A ne juca de-a uite moțiunea, nu e moțiunea îmi pare o ploaie de vară sau o preocupare de duminică a unor gospodine fără treabă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

„La Brăila, P.N.L. și P.S.D. guvernează împotriva legii” În această perioadă, când Partidul Social Democrat se joacă de-a moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Tăriceanu, realitatea politică din teritoriu, acolo unde, în consiliile locale și județene, P.S.D. și P.N.L. dețin majoritatea sau și-o asigură cu sprijinul Partidului România Mare, aruncă în derizoriu orice inițiativă de acest gen. Acest lucru este de mult timp evident în Consiliul Local Municipal Brăila și în Consiliul Județean Brăila, unde înfrățirea P.N.L.—P.S.D., susținută de P.R.M., naște abuzuri și ilegalități.

De aceea iau astăzi cuvântul în fața dumneavoastră, pentru a vă arăta cum, în Consiliul Județean Brăila, grupul consilierilor P.N.L.—P.S.D., în frunte cu președintele consiliului, sfidează legea și bunul-simț.

Pe 26 mai 2007, în ședința Consiliului Județean Brăila, un consilier P.D. a făcut publică trecerea sa la un alt partid, respectiv P.N.L. În mod normal, președintele Consiliului Județean Brăila, care este și președintele Organizației Județene a P.S.D., ar fi trebuit, în următoarea ședință, să inițieze un proiect de hotărâre prin care să declare postul vacant, prin încetarea de drept a mandatului consilierului respectiv. Îl obliga la acest lucru Legea nr. 393/2004 prin art. 9 alin. 2 litera h), care, printre altele, arată clar: „Calitatea de consilier local sau de consilier județean încetează la pierderea calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărei listă a fost ales, urmând ca postul să fie ocupat de următorul de pe lista partidului ce l-a promovat pe demisionar.”

Constatând că președintele Consiliului Județean Brăila refuză sistematic să aplice legea, consilierii județeni ai Partidului Democrat au inițiat propriul proiect de hotărâre,

care, în primă fază, a beneficiat de avizul favorabil al președintelui consiliului județean, al secretarului județului, cât și al Comisiei pentru administrație publică locală, juridică, relații publice, integrare și relații internaționale. Cu toate acestea, în ședința Consiliului Județean Brăila din 31 iulie 2007, din 30 de consilieri prezenți, dintr-un maximum posibil de 33, 17 au votat împotriva proiectului de hotărâre, 7 fiind de la P.N.L., iar 10 de la P.S.D. Reintrodus pe ordinea de zi a următoarei ședințe de consiliu, pe 24 august 2007, proiectul pica din nou la vot, de data aceasta secret, când, din 27 de consilieri prezenți, 14 au votat împotrivă, 7 pentru, iar 6 s-au abținut.

Iată cum P.N.L. și P.S.D. se sprijină reciproc, lucru care nu ar deranja pe nimeni dacă s-ar face legal și spre binele comunității. Din păcate, aceste legături puternice, niciodată asumate transparent în fața opiniei publice, funcționează foarte bine, mai ales atunci când este vorba despre interese și încălcarea legilor în vigoare. Atunci, ce credibilitate va mai avea preconizata moțiune de cenzură a P.S.D., când deja prin presă se vorbește că, de fapt, se lucrează la două texte de moțiune — unul care să treacă și altul care să pice în Parlament —, în funcție de interesele și compromisurile subterane dintre P.N.L. și P.S.D.

Este din ce în ce mai evidentă politica distructivă pe care alianța dintre P.S.D. și P.N.L. o duce în ultimul timp: refuzul premierului de a organiza alegeri anticipate în primăvara anului 2005, după ce promisese acest lucru; amânarea alegerilor europarlamentare; suspendarea președintelui și organizarea referendumului pentru demiterea acestuia; scoaterea P.D. de la guvernare etc. Toate acestea din dorința de a evita orice fel de alegeri înainte de termen, orice confruntare directă cu electoratul.

Din fericire, nu mai e mult și alegătorii ne vor așeza pe toți pe locurile pe care le merităm.

Titlul declarației mele este „Se caută vinovații pentru starea deplorabilă a școlilor”.

Ne mai despart doar câteva zile de începutul unui nou an școlar.

În teritoriu, mai cu seamă în mediul rural, starea instituțiilor de învățământ, care peste câteva zile ar trebui să își întâmpine elevii, este mai mult decât deplorabilă. În unele școli, abia acum încep lucrările de renovare, lucrări care, cu siguranță, nu vor putea fi finalizate foarte curând. Numeroși elevi vor fi nevoiți să înceapă noul an școlar în alte unități de învățământ decât cele în care au fost obișnuiți. Foarte mulți dintre ei vor trebui chiar să facă naveta în alte localități, pentru a putea să înceapă cursurile.

În situația expusă, ministrul educației Cristian Adomniței mai caută încă vinovați. Vina este aruncată spre autoritățile locale care ar fi, în opinia ministrului, dezinteresate de acțiune, dar și incapabile să facă investițiile pentru care au primit sume uriașe. Este greu de crezut că un primar, ales prin votul cetățenilor, este dezinteresat de situația școlilor din localitatea pe care vrea să o mai conducă un mandat, iar un ministru, numit de premier pentru o perioadă de un an și ceva, nu are nicio vină că banii au rămas necheltuiți.

De cealaltă parte, primarii sar ca arși, reclamând blocarea fondurilor la inspectoratele școlare, dar și procedurile lungi, de 6 luni, privind achizițiile publice.

Pe fondul pasării responsabilității de la o autoritate la alta, școlile nereparate riscă să rămână acum și fără finanțare, pedeapsa pe care Adomniței vrea să o aplice aleșilor locali. Elevii vor fi, în continuare, singurii perdanți, iar părinții lor vor fi nevoiți să scoată din buzunar alți bani pentru reparații, ca în fiecare an, de altfel.

Ne întrebăm: de ce oare ministrul Adomniței nu a fost mai preocupat de rezolvarea problemei achizițiilor publice pentru ca lucrările de reabilitare a instituțiilor de învățământ să se fi putut demara la începutul vacanței de vară?

În situația în care 74% din școlile României au WC în curte, iar multe dintre clădiri sunt insalubre, lipsite de dotări cu material didactic și improprii actului educațional, ministrul Cristian Adomniței nu își dorește decât capul celor vinovați de neutilizarea fondurilor pentru lucrările de reparații în școli. Adomniței pregătește, însă, o lovitură mult mai dură: retragerea finanțărilor alocate de Guvern, pe motiv că s-a cheltuit până acum un procent foarte mic.

Oare cu aplicarea acestor măsuri crede că va rezolva problema elevilor care vor fi nevoiți să înceapă cursurile în alte școli decât cele care le sunt apropiate de casă?

Am vrea să îi sugerăm să se ocupe mai întâi de accelerarea procedurii achizițiilor publice, dar poate ideea ar trebui să o dăm viitorului ministru al educației.

„Guvernarea vorbei”

În perioada guvernării de dreapta, atât a actualului cabinet, cât și a celui precedent, cel mai important loc pe agenda de lucru a miniștrilor a fost reprezentat de prezentarea cu mare fast a proiectelor și ideilor care vor fi implementate și care vor conduce la o schimbare la față totală a României.

Însă, după aproape 3 ani de guvernare, se observă fără prea mare efort că vorbele miniștrilor au fost doar vorbe goale, fără conținut, ele nefiind urmate de fapte, iar marile proiecte care trebuiau să transforme țara pur și simplu s-au evaporat.

Un exemplu concludent în acest sens îl reprezintă ministrul sănătății, Eugen Nicolăescu, care, după instalarea sa în funcție, a explicat peste tot și cui a vrut să-l asculte cum va reforma el sistemul sanitar, astfel încât, după implementarea reformei, sistemul va deveni un ajutor real pentru populație, nu un pericol, așa cum este de foarte multe ori.

Așa cum se observă însă după implementarea celebrei reforme, situația nu s-a schimbat deloc în bine, chiar s-a înrăutățit, astfel încât oamenii au ajuns să moară la cozi la medicamente, iar în spitale să se îmbolnăvească, deoarece beneficiază, în cele mai multe cazuri, de un tratament inuman, fiind ținuți iarna fără căldură din cauza ineficienței sistemului condus de ministrul Nicolăescu.

Situații asemănătoare se întâlnesc și la ministerele agriculturii, învățământului, muncii, unde vorbele și promisiunile miniștrilor au trecut pe primul plan și au luat, cu desăvârșire, locul faptelor și al realizărilor care erau până cu ceva timp în urmă apanajul politicii și al politicienilor.

Astfel, observăm cum, de aproape 3 ani de la preluarea puterii de către dreapta, guvernarea a devenit un act al vorbirii în care doar se vorbește, iar de făcut nu se face nimic, faptele fiind trecute la index.

Un val de scumpiri s-a abătut asupra românilor în acest început de toamnă. Peste tot în țară, prețul pâinii a crescut chiar cu 50%, al uleiului cu peste 50%. În piețe, fructele și legumele costă aproape dublu față de luna trecută. Și suntem abia la început.

Toate aceste scumpiri în lanț sunt efectele secetei care a lovit România în prima jumătate a acestui an, o secetă care, deși anunțată din timp de specialiști, i-a luat din nou prin surprindere pe guvernanți.

Cunosc pe cineva în Guvernul României care promitea, nu de mult, că scumpirile din această toamnă la alimente vor fi mai degrabă insesizabile de către populație.

Am o întrebare de bun-simț pentru actualul ministru al agriculturii, domnul Decebal Traian Remeș: ce măsuri a luat Guvernul României ca astfel de calamități să producă, în viitor, cât mai puține necazuri oamenilor?

Guvernul a promis că, până pe 30 septembrie, producătorii agricoli din sectorul vegetal vor beneficia de subvenții cuprinse între 400 și 500 de lei la hectar pentru achiziționarea motorinei, semințelor și îngrășămintelor necesare înființării culturilor din această toamnă. Sprijinul financiar constă în bonuri valorice nominale, și el se acordă doar pentru culturile asigurate.

Din păcate, cel puțin în Moldova, asistăm din nou la mari întârzieri în împărțirea acestor cupoane. În ritmul actual, agricultorii vor intra în posesia banilor necesari cam prin primăvara anului viitor, când guvernanții se vor declara din nou neputincioși în fața intemperiilor naturii. Și vor insista că nu au nicio vină. Și-și vor da cuvântul că nu vor exista scumpiri la alimentele de bază. Și nu le va crăpa obrazul de rușine.

Am spus-o și o mai repet: în lipsa unei strategii coerente de dezvoltare a agriculturii, producătorii agricoli din România nu au nicio șansă. În ultimii doi ani, am asistat la creșterea suprafețelor de teren neexploatate, a importurilor de produse alimentare, la deteriorarea dramatică a sistemelor de irigat, dar și la neonorarea promisiunilor de acordare a subvențiilor.

În plus, întârzierile privind elaborarea metodologiei de accesare a fondurilor europene, ca și insuficienta informare a fermierilor cu privire la normele europene pe care trebuie să le respecte au agravat și mai mult situația agriculturii.

Se pare că Guvernul a uitat repede că 40% din populația României trăiește la țară.

Domnilor guvernanți,

Deșteptați-vă mai repede și luați măsurile care se impun pentru redresarea agriculturii românești, altfel vă va bate Dumnezeu că vă bateți joc de pâinea românilor! Vă mulțumesc.

„Europarlamentarii leneși să dea banii înapoi!”

Au trecut 8 luni de când România a obținut calitatea de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Totuși, nici guvernanții de la București, nici mulți dintre europarlamentarii trimiși provizoriu la Bruxelles și Strasbourg nu se străduiesc să valorifice această șansă istorică pe care o avem. Așa s-a ajuns la o situație extrem de neplăcută: statul român plătește, în anul 2007, o sumă uriașă, 1,17 miliarde de euro, la bugetul Uniunii Europene, dar nu a absorbit, până în prezent, decât circa 2% din cele 19,67 miliarde de euro alocate țării noastre în intervalul 2007—2013 pentru programele operaționale. De restul (incompetență, aroganță, ciocoism) nici nu mai vorbim.

În privința primei categorii de persoane menționate, rămân la părerea că Guvernul Tăriceanu trebuie să plece, idee pe care am exprimat-o atât ca semnatar al moțiunii de cenzură cu același titlu, respinsă, din păcate, în luna iunie, cât și ca susținător al acestui document de la microfonul Camerelor reunite ale Parlamentului României. Spuneam atunci că: „din actualul Executiv fac parte și oameni de valoare, dar, per ansamblu, construcția este foarte șubredă, iar consecințele nefaste se fac simțite în mod dureros în viața socio-economică a țării”.

Revenind la cei care încă ne reprezintă la Bruxelles și Strasbourg până la 25 noiembrie, când va fi votată prin sufragiu popular noua echipă, lucrurile stau la fel de prost. Interfața dintre România și restul Uniunii Europene nu funcționează la parametrii optimi.

După cum se știe, există 4 tipuri de activități pe care un eurodeputat le poate desfășura în plenul Parlamentului European, și anume:

- 1) întrebări;

- 2) propuneri de rezoluție;

- 3) intervenții în ședință plenară, și

- 4) declarații scrise.

Informațiile conținute pe site-ul oficial al Parlamentului European, www.europarl.eu.int, ne indică o realitate crudă: unii dintre europarlamentarii români nu au folosit niciuna dintre aceste posibilități de a apăra cauza țării noastre și, implicit, interesele celor 22 de milioane de români, iar alții au avut doar una-două intervenții pe teme abstracte sau de importanță secundară.

Am fi putut întocmi chiar și studii de caz, dar, pentru moment, precizăm doar că în contul unor minuscule pseudo-discursuri alambicate și aiuritoare care mai de care mai pline de perle, contribuabilii români au achitat, pe cap de europarlamentar, fie bun, fie rău — timpul trece, leafa merge —, o notă de plată extrem de costisitoare, zeci de mii de euro.

Drept pentru care, în calitate de deputat al Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, formațiune care și-a propus înnoirea clasei politice din România, îi îndemn pe aceia dintre europarlamentarii români care, fie din indolență, fie din lipsă de patriotism, nu apără interesele țării noastre, să înapoieze statului consistentele indemnizații primite de la 1 ianuarie 2007 și până în prezent. Dacă ei nu vor face acest gest de minimă moralitate și omenie, atunci voi solicita autorităților competente — Parlament, Guvern etc. — să intervină pentru identificarea modalităților de recuperare, pe cale legală, a sumelor primite în mod nejustificat de către tot felul de personaje care practică turismul europarlamentar, sfidând, la modul cel mai brutal, bunul-simț românesc și răbdarea conaționalilor noștri.

Declarație politică cu privire la propunerile de reformare a învățământului.

Se știe că nu pot exista îmbunătățiri într-un sistem fără a se face înnoiri, dar tot atât de adevărat este că nu toate înnoirile duc, în mod automat, la îmbunătățirea sistemului.

Înnoirile de dragul înnoirilor pot duce la dărâmarea unui sistem. Cam la așa ceva asistăm astăzi, când ministrul educației, cercetării și tineretului face niște propuneri de dragul de a se ști că face reformă, fără însă a se gândi la efectul acestora.

Mai precis, domnul Cristian Adomniței, noul ministru al educației, cercetării și tineretului, propune, printre altele, eliminarea examenului de admitere la liceu.

## _Cui prodest_ ?

Ce îmbunătățire a sistemului învățământului românesc ar aduce o astfel de propunere?

Se pare că sus-numitul ministru nu s-a gândit la aceasta. Iată, însă, că noi ne gândim. Noi știm că liberalismul autentic se bazează pe valori, or, valorile se descoperă prin concurență, desigur, o concurență loială.

În sistemul învățământului, concurența înseamnă examene.

Trecerea de la învățământul gimnazial la cel liceal trebuie să se facă prin concurență. Elevii care doresc să urmeze studii liceale trebuie puși pe aceeași linie de start, în condiții egale, nu preselecționați prin filtre arbitrale.

Formula propusă de ministrul liberal este mai puțin concurențială chiar decât cele care au fost aplicate în învățământul comunist al lui Ceaușescu.

Prin aceasta, se răpește dreptul liceelor de a-și selecționa elevii. E ca și cum ai interzice firmelor să facă angajări pe bază de concurs, ori federațiilor sportive să organizeze probe de calificare. Am trece peste toate acestea dacă s-ar demonstra eficiența noului sistem. Aceasta, însă, nu există.

Diferența valorică dintre doi elevi se realizează numai prin examen comun, și nu pe baza cataloagelor, cum propune ministrul liberal. Orice am spune, cataloagele din diverse localități, dar mai ales din mediul rural față de cele din mediul urban, nu pot reflecta pe deplin obiectiv cunoștințele elevilor. Examenul, da.

Iată de ce propun să se reflecteze mai mult atunci când se inițiază niște măsuri cu implicații foarte serioase asupra întregii societăți românești, cum sunt cele la care m-am referit și cu care nu pot fi de acord.

Declarație politică privind electrificarea și modernizarea căii ferate Oradea—Cluj-Napoca.

- Domnule președinte,

- Stimați colegi,

Distinsă audiență,

Doresc să vă atrag atenția asupra întârzierii proiectului de electrificare și modernizare a căii ferate Cluj-Napoca— Oradea. Această linie feroviară este o prioritate pentru Transilvania de Nord, fiind necesară pentru a asigura legătura cu rețeaua de poli de dezvoltare regionali și transfrontalieri.

Aceste legături funcționale vor asigura mobilitatea persoanelor și a mărfurilor, dezvoltarea de centre logistice și intermodale, facilitând accesul la zone și parcuri industriale, dar și la zonele turistice din regiune.

Electrificarea și modernizarea căii ferate Oradea—ClujNapoca va stimula potențialul regiunii de nord-vest pentru o pronunțată funcție logistică, de facilitare a legăturilor est-vest, sud-nord cu beneficii atât pentru regiune, cât și pentru comunitățile românești din est și sud.

Mai mult, prin acest proiect se va stimula dezvoltarea legăturilor funcționale între centrele de polarizare transfrontaliere și marii poli de dezvoltare ai regiunii — Oradea, Satu-Mare, Cluj-Napoca, Sighetul Marmației —, și polii de dezvoltare din țările vecine prin revitalizarea căilor ferate, legarea acestora prin centre intermodale de aeroporturi și drumuri.

Linia de cale ferată Episcopia Bihor (Oradea) — Cluj este cuprinsă în rețeaua TEN-linii de cale ferată transeuropene, iar electrificarea acesteia este cuprinsă în „Planul privind strategia pe termen lung a sectorului feroviar, în vederea restabilirii echilibrului financiar al administratorului infrastructurii și în vederea modernizării și reînnoirii infrastructurii”, prin Hotărârea Guvernului nr. 81 din 2005, cu termen de începere a lucrărilor după anul 2007.

Consider că nu există motive obiective pentru a întârzia demararea acestui proiect și solicit luarea măsurilor potrivite pentru a reglementa această situație. Astfel, solicit să ni se facă cunoscute situația actuală și intențiile organelor abilitate pentru demararea acestor lucrări.

În numele cetățenilor din această regiune, dar și al celorlalte categorii de beneficiari ai acestui proiect de electrificare și modernizare a căii ferate Oradea—ClujNapoca, îmi exprim încrederea că factorii de decizie conștientizează nevoia și importanța acestui demers. Vă mulțumesc anticipat.

De curând, a început o nouă sesiune parlamentară, ocazie cu care doresc să solicit instituțiilor abilitate ale statului să rezolve de urgență situația de la Valea Călugărească, județul Prahova, acolo unde, în continuare, oamenii suferă din cauza poluării generate de cenușa de pirită provenită din haldele rezultate din activitatea fostului combinat de îngrășăminte chimice.

Situația din zona fostului combinat a fost descrisă cel mai bine de un localnic: „La noi, când bate vântul, totul este roșu, acoperișul, geamurile, gardurile. Nici rufele nu le putem usca în curte, pentru că se murdăresc de pirită”.

Suntem în anul european al egalității de șanse, an în care și locuitorii din Valea Călugărească trebuie să beneficieze de un mediu înconjurător nepoluat, care să nu afecteze generațiile de astăzi, dar mai ales pe cele viitoare.

„Evaluarea sănătății populației, campania electorală a P.N.L. pe bani publici”

Programul național de evaluare a stării de sănătate a populației, lansat cu surle și trâmbițe de ministrul Eugen Nicolăescu, a început cu stângul. În lipsa unui studiu temeinic asupra scopurilor sale, a posibilităților de realizare, a costurilor și a eficienței, el se dovedește a fi doar o propagandă electorală pe bani publici, și nu puțini.

O parte dintre cei care trebuiau să primească plicurile cu taloanele de la casele de asigurări de sănătate le mai așteaptă încă, iar alții, deși le-au primit, nu le-au acordat nicio atenție.

Varianta finală a softului pentru introducerea datelor în calculator nu este gata nici până în prezent, deși programul a început la 1 iulie. În plus, întrebările cuprinse în chestionarele de examinare sunt atât irelevante, cât și discriminatorii.

Pomana Ministerului Sănătății Publice pentru toți românii, cele 9 analize medicale, în valoare de 50 de lei, nu descoperă nicio boală, eventual niște anemii. Medicii de familie spun că nu pot da un diagnostic corect în baza acestor analize, fiind necesare investigații suplimentare. Pentru acestea nu sunt însă bani suficienți, plafoanele epuizându-se în primele zile ale lunii. Pentru cei neasigurați, povestea se termină aici.

Foarte puțini oameni s-au prezentat, până acum, la cabinetele medicilor de familie. Situația este relevantă din acest punct de vedere și în județul Bistrița-Năsăud. De exemplu, în luna iulie, în județul Bistrița-Năsăud au fost transmise peste 28.000 de scrisori, dintre care 2.000 au fost fără destinatar.

Dintre beneficiari, la cei 127 de medici de familie care au mai transmis situațiile la C.A.S.B.N., s-au prezentat 9.799 de bistrițeni pentru trimitere la analize. Ceilalți au abdicat de la ideea de a sta la cozi interminabile.

Pentru luna august, după cum se prezintă situația la laboratoare, puțin peste 250 de bistrițeni s-au mai prezentat la analize.

Cifrele sunt grăitoare despre eficiența acestui program național de evaluare a sănătății populației.

Avem toate motivele să spunem că banii alocați pentru acest program sunt aruncați pe Apa Sâmbetei.

În primul rând, cei care sunt asigurați beneficiază și în prezent, prin Legea asigurărilor de sănătate, de posibilitatea de a-și face analize medicale gratuite o dată pe an.

În al doilea rând, aceste analize nu descoperă principalele boli de care suferă românii, cum sunt cancerul, bolile cardiovasculare sau tuberculoza, și, dacă ne uităm în statistici, acestea sunt bolile care afectează starea de sănătate a românilor. A face analize medicale numai de dragul de a înregistra în fișa medicală a unui pacient boli care pot fi descoperite și pe alte căi reprezintă o irosire de timp, de resurse financiare.

Cele peste 300 de milioane de euro alocate pentru derularea programului ar fi putut lua o altă destinație, cum ar fi dotarea spitalelor. Dacă banii ar fi fost folosiți rațional, pentru dotarea spitalelor cu tomografe, de exemplu, aceste sume puteau fi mai bine folosite pentru sănătatea populației.

Niciun spital dintre cele 3 care funcționează în BistrițaNăsăud nu sunt autorizate sanitar, fiindcă nu îndeplinesc o serie de criterii din Legea spitalelor și ca dotare, și ca personal specializat, și ca nivel de asigurare a serviciilor medicale. Sumele respective, dacă erau împărțite între toate județele, puteau acoperi o parte dintre aceste carențe.

De aceea, consider că este oportună înființarea unei comisii de anchetă care să verifice destinația luată de banii alocați de Ministerul Sănătății pentru programul de evaluare a sănătății populației, pentru că aceștia nu își găsesc finalitatea în calitatea vieții românilor.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari, Stimați reprezentanți ai mass-media,

Aduc din nou în discuție o problemă cronicizată deja în județul Covasna, anume starea generală a economiei locale.

Județul se confruntă cu o lipsă acută de investiții străine, care a însemnat, în 2005, o medie investițională per locuitor de 200 de ori mai mică față de media națională în 2006, de peste 700 de ori, iar în acest an cifrele nu sunt deloc mai îmbucurătoare. Investițiile sunt de doar 0,14 eurocenți pe cap de locuitor.

În timp, a devenit evident că această situație este rezultatul politicii U.D.M.R., care, prin discursul și prin acțiunile sale, a reușit performanța de a alunga orice posibil investitor din țară sau din străinătate. Scopul U.D.M.R. de a obține puterea totală în Covasna își arată acum rezultatele. Puterea totală a corupt total, iar interesul cetățeanului este ignorat cu desăvârșire, speranțele oamenilor fiind călăuzite spre o himeră segregaționistă.

Totuși, locuitorii județului nu marșează în această direcție, interesul general fiind cel al dezvoltării economice. Vizita președintelui Traian Băsescu a confirmat acest lucru și a oferit prilejul unor concluzii care nu trebuie ignorate: viața locuitorilor din Covasna se desfășoară normal, în ciuda tuturor presiunilor și aberațiilor cu care sunt agresați, prioritară rămânând pentru ei necesitarea dezvoltării economice.

Există o responsabilitate generală a noastră, a tuturor, față de acest județ năpăstuit și batjocorit. Guvernarea acestei țări trebuie să își asume susținerea economică a județului, să nu lase interesele necurate ale unora să distrugă potențialul imens al zonei. Este absolut vital ca, în viitor, să fie dirijate în zone investiții majore, să fie atrași investitori străini, iar întreaga zonă să cunoască dezvoltarea pe care o merită.

Viitorul comunității covăsnene nu mai trebuie abandonat în mâinile unei uniuni care și-a arătat rolul distructiv, ci trebuie asumat de întreaga țară, prin aplicarea unei strategii speciale de dezvoltare, altfel diferențele economice se vor adânci și mai mult, deja existând semnele unei sărăcii care în această zonă poate fi speculată în detrimentul intereselor naționale. Vă mulțumesc.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi,

Am adresat, pe parcursul sesiunii parlamentare trecute, mai multe întrebări și interpelări unor membri ai Guvernului prin care doream anumite precizări referitoare la activitatea ministerelor în cauză.

Nu cred că au fost subiecte sensibile ori cu răspunsuri greu de formulat, dar am constatat că, de cele mai multe ori, răspunsurile au fost ori întârziate, ori pe lângă subiectul întrebării.

Studiind site-ul Camerei Deputaților am constatat că acest lucru nu mi se întâmplă doar mie, în situația de față fiind și alți colegi.

Fără a face referire la alte persoane dintre dumneavoastră, o să amintesc doar câteva dintre cazurile care m-au determinat să formulez această declarație politică și, implicit, să-mi manifest nemulțumirea față de modul de redactare a răspunsurilor ce vin din partea ministerelor.

În data de 6 februarie 2007, sub numărul de înregistrare 2.394A, am adresat o întrebare ministrului sănătății, prin care doream să aflu care au fost dotările făcute în ultimii doi ani. De asemenea, solicitam să mi se aducă la cunoștință care este strategia ministerului pe termen scurt și mediu, precum și dacă se intenționează achiziționarea de ambulanțe și dotarea serviciilor județene în perioada următoare de timp.

În răspunsul înregistrat la Camera Deputaților sub numărul 1.396, din 28 februarie 2007, se arată sec că anul acesta este preconizată achiziționarea a 1.500 de ambulanțe de diferite tipuri, număr considerat a fi necesar la nivelul întregii țări. Ulterior, atunci când se răspunde celei de-a doua părți a întrebării adresate de mine, respectiv celei legate de strategia ministerului, precizarea este cât se poate de confuză.

Citez din răspuns: „Ministerul Sănătății Publice, împreună cu reprezentanți ai serviciilor județene de ambulanță și cu reprezentanți ai sindicatului «Ambulanța», a constituit un grup de lucru care are ca scop, printre altele, și elaborarea unei strategii pe termen scurt, mediu și lung în ceea ce privește dezvoltarea serviciilor de ambulanță, care să fie în concordanță cu Legea nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății, dar și cu normele europene în domeniu”.

Pe lângă aceste precizări, în răspunsul ministerului se mai face referire la Titlul IV din Legea nr. 95/2006 — „Sistemul Național de Servicii Medicale de Urgență și Prim Ajutor Calificat”, amintit tangențial pentru a sublinia legătura cu întrebarea formulată de mine.

O altă interpelare formulată care nu a avut un răspuns prompt a fost cea cu numărul de înregistrare 2.388B, referitoare la posibilitatea de a vota la alegerile pentru Parlamentul European a românilor din diasporă. Deși am depus-o în data de 21 februarie 2007, răspunsul (G5-1/7566) a ajuns două luni mai târziu, abia în data de 26 aprilie 2007.

Cum la momentul depunerii interpelării nu era vorba nici pe departe despre referendum în luna mai, cred că răspunsul trebuia să vină mult mai prompt. Oricum, realitatea a arătat de ce nimeni nu s-a grăbit cu răspunsul: la referendum, cetățenii români care au votat în afara țării au fost nevoiți să stea ore în șir la cozi pentru a-și exercita un drept fundamental.

O a treia situație de acest gen este interpelarea nr. 3.028A, din 28 mai 2007, prin care solicitam o situație referitoare la numărul de primării din fiecare județ care sunt conectate la internet. Răspunsul oferit, nr. 889 din 29 iunie 2007, nu este nici pe departe complet.

Sunt, iată, 3 exemple în care colegii noștri din ministere se prefac că ne oferă informațiile solicitate și că vor să colaboreze. Mai mult, aș putea spune că este o atitudine care nu le face cinste și nu îi onorează, iar pentru acest lucru cred că ar trebui să avem un punct de vedere comun, să ne exprimăm dezacordul.

Vă mulțumesc.

„Traian Băsescu, permanent în contratimp cu interesele naționale, intră în jocurile periculoase ale extremismului maghiar antiromânesc.”

Întâmplător sau nu, cetățeanul-președinte Traian Băsescu a început, mai nou, să lucreze împotriva intereselor naționale în registrul extremismului maghiar antiromânesc.

Într-un moment de vârf al vacanței estivale, când vigilența publică este, din păcate, mai redusă și moleșită, Traian Băsescu s-a lansat în considerații personale și declarații publice cu substrat profund anticonstituțional, de sprijinire a unora dintre pretențiile Uniunii Civice Maghiare, un partid al radicalilor maghiari care are înscrisă în program autonomia Ținutului Secuiesc.

Țintele vizate de Traian Băsescu nu pot fi considerate, din cauza impactului negativ major în planul securității naționale, doar niște obiective prin care să-și consolideze propria platformă politică în confruntarea cu Guvernul, respectiv cu premierul și Partidul Național Liberal, pe care să-i lipsească de sprijinul Uniunii Democrate a Maghiarilor din România împotriva căreia s-au îndreptat atacurile demolatoare ale cetățeanului-președinte după ce a fost îndeaproape consiliat de liderii radicalilor maghiari, care, în consonanță cu extrema dreaptă din Ungaria, subminează permanent U.D.M.R.-ul, considerată a fi insuficient angajată în realizarea obiectivelor neorevizioniste.

Departe de noi gândul de a nu fi de acord că Traian Băsescu nu a greșit atunci când a criticat „feudalismul U.D.M.R.”, dar pentru România nu este deloc benefică susținerea prezidențială pentru Uniunea Civică Maghiară, după cum impunerea acesteia în prim-planul vieții politice va aduce mult rău și cauzei concetățenilor de naționalitate maghiară.

Alianța lui Traian Băsescu cu radicalii maghiari este o evidentă acțiune anticonstituțională, incriminată ca infracțiune și sancționată ca atare de legile naționale.

A deschide cale liberă extremismului maghiar în viața politică a României nu este o simplă chestiune de tactică politică de moment, așa cum, prost, iresponsabil și antinațional, a fost sfătuit Traian Băsescu să accepte să susțină fățiș orientările anti-U.D.M.R., doar pentru faptul că această formațiune este la guvernare împreună cu partidul actualului premier. Susținerea lui Traian Băsescu are cu totul alte dimensiuni și conotații dacă avem în vedere și conjunctura, respectiv momentul și formele în care aceasta s-a manifestat.

Vorbele președintelui despre secuime au părut, pentru cei mai mulți români, rostite într-o limbă străină.

Coincidență — oare chiar întâmplătoare?! —, declarațiile lui Traian Băsescu au venit la foarte scurt timp după ce un eveniment a șocat paralizant mediul politic și opinia publică din Ungaria — crearea la Budapesta, de către extrema dreaptă, a Gărzii Ungare, o organizație paramilitară al cărei lider susține că se teme „de o eventuală agresiune din partea României sau a Slovaciei”. Gabor Vona, liderul partidului de extremă dreaptă Jobik, care a creat organizația paramilitară a declarat că „este extrem de preocupat în privința României și a Slovaciei, două țări cu comunități etnice maghiare care au potențial de a atașa Ungaria”.

O altă organizație ce a luat ființă anul acesta în Ungaria este „Karpat-haza Nemzetorseg” (Garda Națională a Patriei-Carpați) ale cărei obiective țintesc apărarea „Patriei-Carpați”.

Față de aceste noi evoluții ale neonazismului maghiar, Traian Băsescu, ca președinte al României și al C.S.A.T, nu a găsit altceva de cuviință decât să se înscrie în registrul declarațiilor de susținere a radicalismului și extremismului care atentează sistematic la ființa națională statală și la integritatea teritorială a României, uitând ori încălcându-se jurământul, ceea ce din partea sa nu este doar o sfidare a Constituției, ci chiar înaltă trădare.

Cetățeanul-președinte Traian Băsescu nu s-a pronunțat niciodată explicit și categoric împotriva revendicărilor de autonomie extinsă a Ținutului Secuiesc. La numai câteva momente după vizita și declarațiile sale din județele Harghita și Covasna, la limita cu județul Brașov a fost reimplantat indicatorul „Poartă de intrare în Ținutul Secuiesc”, înlăturat cu câțiva ani in urmă.

Concomitent, Guvernul liberalo-maghiar al premierului filomaghiar Tăriceanu a aprobat noua stemă a județului Covasna care este aidoma cu cea din perioada dominației austro-ungare asupra Transilvaniei. Protestele vehemente ale Forumului Civic al românilor din județele Covasna și Harghita au rămas fără ecou, ca și solicitarea ca stema să includă cel puțin un singur element care să reprezinte și vatra și populația românească, o cruce sau un brad.

Miza autonomiei Ținutului Secuiesc ar putea fi mult mai importantă decât ceea ce aparent se întrevede. Apariția și multiplicarea acestui gen de revendicări, ca și satisfacerea lor — precedentul deja există — poate conduce la perimarea celei mai importante convenții de după cel de-Al Doilea Război Mondial, respectarea cu sfințenie a granițelor naționale.

Cultura politică, istorică și națională a cetățeanului— președinte, pierdută undeva sub linia orizontului oceanelor planetare, pare a fi nu numai lamentabilă, ci și profund contradictorie. El s-a pus de-a curmezișul planului Ahtisaari pentru Kosovo, dar acceptă, ba chiar stimulează, o asemenea soluție pentru județele Covasna și Harghita, redesenate în hotarele aproximative ale unui număr de „scaune secuiești” care cresc de la o zi la alta.

Dezbinând cu premeditare deopotrivă pe români și pe maghiari, Traian Băsescu atacă unul dintre fundamentele constituționale ale statului, unitatea României pe care a jurat să o apere.

A accepta ca în România să se reproducă evenimente asemănătoare celor din Kosovo, Țara Bascilor, Scoția,

Corsica, Catalania, Lombardia etc. presupune a fi părtaș și la tot ceea ce ar putea deveni un posibil faliment al „ideii europene”.

Dar, până la eșecul proiectului paneuropean, Traian Băsescu trebuie să dea socoteală poporului român ale cărui speranțe le riscă la masa marilor cacealmale și trădări politice.

Politicianul român care se rătăcește prin jungla naționalistă își asumă riscul să fie scufundat în mlaștina trădătorilor de țară.

Întoarce-te la popor, cetățene-președinte, și comandă un referendum național în chestiunea autonomiei Ținutului Secuiesc și a predării limbii române ca „limbă străină” în școlile statului român!

Declarație politică: „O lege și o modificare a acesteia, cu beneficii nesemnificative pentru unii asigurați la Fondul de sănătate”

Una dintre categoriile de populație care trebuie să-și aducă un aport mai mare la constituirea Fondului Unic de Asigurări Sociale de Sănătate o reprezintă persoanele nesalariate, cu domiciliul în mediul rural, care nu au vârsta pensionării și care realizează venituri din agricultură în gospodăria proprie. Conform unor estimări, acestea reprezintă circa jumătate din populația adultă care locuiește în mediul rural, din care doar 25—30% sunt contribuabili la Fondul de sănătate, plătind, așa cum prevedea Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, contribuția lunară de 6,5% calculată asupra sumei reprezentând o treime din salariul minim brut pe țară. Conform aceluiași act normativ, cei care nu au plătit aceste contribuții aveau obligația plății contribuției legale pe 5 ani în urmă sau pe o perioadă mai mică, dacă de la ultima plată intervalul scurs a fost unul sub aceeași limită.

Începând cu luna august a acestui an, prin Legea nr. 264/2007 pentru modificarea și completarea legii mai sus menționate, s-a renunțat la termenul de 5 ani, inclusiv la majorările de întârziere, obligația celor care nu au mai efectuat plăți la Fondul de sănătate fiind aceea de a achita contribuția restantă doar pe ultimele 6 luni „dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale”. Condiția impusă prin noua lege, cuprinsă între ghilimele și subliniată, este redată întocmai ca în textul legii, fiind însă de natură să complice aplicarea ei și să aducă beneficii nesemni - ficative pentru acești posibili noi asigurați la Fondul de Sănătate.

Iată de ce practica fiscală actuală i-a înscris pe mulți dintre aceștia în registrele contribuabililor cu venituri din activități independente — sere, solarii, culturi intensive protejate —, impunându-le obligații către buget, chiar dacă nu au înregistrate activități la registrul comerțului. Așadar, vor fi prea puțini cei care vor dori să-și schimbe statutul actual de necontribuabil la Fondul de sănătate.

Nu s-a prevăzut, de asemenea, niciun fel de sarcini pentru personalul fiscal de a-i evidenția într-un fel și de a urmări întocmirea declarațiilor necesare înscrierii lor în rândul contribuabililor la Fondul de sănătate.

Prevăd, astfel, că sistemul actual are șanse să se mențină în aceeași situație de blocaj. Persoanele în cauză nu sunt interesate să facă aceste plăți, iar fondul rămâne în continuare diminuat cu sume, care, deși nu sunt mari pe o persoană, sunt consistente, datorită numărului mare de persoane rămase în afara sistemului contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate.

Stimate domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Acum câteva luni vă supuneam atenției un exemplu de management defectuos al fondurilor publice, pe care l-am întâlnit la nivelul unei autorități publice locale din județul Ialomița.

Atunci, am sperat că prezentarea acelei situații va avea ecou și va fi un semnal de alarmă pentru toți cei implicați în actul administrativ și, mai cu seamă, pentru șefii administrațiilor locale.

Din nefericire, realitatea administrației publice locale din România anului 2007 mă contrazice fără drept de apel.

Un exemplu mai mult decât elocvent în acest sens îl reprezintă administrația publică din Fetești, care demonstrează că poate depăși toate recordurile în materie de ilegalități, abuzuri și management defectuos al treburilor publice.

Un raport de expertiză contabilă, efectuat la Primăria Fetești, a scos la lumină o serie de ilegalități în ceea ce privește activitatea Serviciului de taxe și impozite, serviciu condus de un fost director al unei societăți falimentare. Astfel, la verificarea prin sondaj a unor chitanțe emise în anul 2006 s-a constatat că, din 3.542 de chitanțe emise în 23 de zile, 59 au fost anulate, iar 659 lipsesc.

La solicitarea expertului contabil de a-i fi prezentate ambele exemplare ale chitanțelor anulate, majoritatea nu au fost găsite, fapt din care reiese că anularea s-a produs numai în evidențele din calculator.

De asemenea, în lipsa documentelor anulate, sunt înregistrate 11 chitanțe fără număr, a căror valoare depășește 17 milioane lei vechi. Continuarea verificărilor a scos la iveală faptul că, deși s-au încasat diverse sume de la persoane fizice și juridice, acestea nu au ajuns în casieria primăriei.

La verificarea dosarelor contribuabililor cărora li s-a acordat scutire de impozit, s-a constatat că aceasta s-a efectuat fără respectarea reglementărilor legale în materie, care presupun existența unei cereri aprobate în acest sens de ordonatorul principal de credite.

Pe de altă parte, deși taxa pentru emiterea titlurilor de proprietate a fost suspendată, pe tot parcursul anului 2006 contribuabilii au fost obligați să achite suma de 11 lei noi pentru fiecare hectar pentru care era emis titlul.

Și ca tabloul modului în care poate funcționa o autoritate a administrației publice locale să fie complet, organigrama instituției a fost întregită cu foști directori de societăți falimentare, foști polițiști, dar și soții ale acestora. Nu intră în discuție modul în care au fost programate și reprogramate concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice, astfel încât acestea să fie ocupate pe orice alte criterii decât pe cele ale competenței și experienței profesionale.

Transparența, egalitatea de șanse, profesionalismul sunt principii de care conducerea primăriei nu pare să fi auzit vreodată, deși, teoretic, are obligația de a asigura un serviciu public profesionist, transparent și care să fie în slujba cetățeanului.

Modul în care Primăria Fetești, în calitate de autoritate a administrației publice locale care asigură gestionarea treburilor publice, și conducătorul acestei instituții, care este garantul respectării și aplicării legilor, înțeleg să realizeze actul administrativ, conform principiilor legalității și transparenței, este absolut incredibil.

Probabil că, în viziunea primarului orașului Fetești Radu Văcăruș, principiul autonomiei locale și cel al descentralizării se traduc prin guvernarea după propriile legi sau, mai grav, după legi impuse de funcționarii publici a căror activitate o controlează și pentru care va răspunde în fața electoratului.

Ancheta Biroului de Investigare a Fraudelor, din cadrul Poliției Fetești, se află încă în desfășurare, dar, cu certitudine, va începe urmărirea penală împotriva unor funcționari publici ai Primăriei Fetești pentru înșelăciune, abuz în serviciu, fals și uz de fals.

Foarte grav este faptul că s-a ajuns la situația în care organele de anchetă vor face cercetări pentru clarificarea ilegalităților și abuzurilor ce se petrec într-o instituție publică, care, potrivit legii, asigură gestionarea treburilor publice în numele comunității pe care o reprezintă și, nu în ultimul rând, în numele cetățeanului, care, din păcate, nu poate sancționa imediat o autoritate ce în loc să vegheze la respectarea legii o încalcă.

Sancționarea acestor autorități publice are loc o dată la 4 ani, când cetățeanul are posibilitatea de a-și exercita dreptul democratic consfințit de Constituție, de a-și alege un reprezentant al comunității din care face parte, care să guverneze în interesul său.

Este regretabil că în România anului 2007, an în care România a devenit stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, autoritățile administrației publice îndrituite să aplice legea și să vegheze la respectarea ei încalcă flagrant principiile fundamentale care stau la baza funcționării lor și guvernează după legi proprii.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Domnilor colegi, încheiem aici ședința dedicată declarațiilor politice.

Urmează partea a doua.

Vă doresc o zi bună!

Vă mulțumesc.

## _Pauza a durat 20 de minute._

Declar oficial deschisă partea a doua a ședinței de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că, din cei 326 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 204.

Sunt absenți 122, din care 42 participă la alte acțiuni parlamentare.

- Continuăm cu inițiativele legislative înscrise pe ordinea de zi. Altceva?

Poftiți!

- Înainte de a trece la proiectele înscrie pe ordinea de zi? Aveți cuvântul, domnule deputat.

Iertați-mă!

Știam că dumneavoastră ați făcut cererea de restituire la comisie și aveam impresia că legat de Proiectul privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2007 doriți să interveniți.

Aveți cuvântul.

36 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 117/21.IX.2007

Vă mulțumesc, domnule președinte. Nu este nicio problemă.

Stimați colegi,

Așa cum v-am obișnuit în ultimii ani, astăzi, 11 septembrie, doresc să evidențiez ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 6 ani în Statele Unite ale Americii, la World Trade Center, atunci când, în urma atacurilor teroriste, peste o mie de cetățeni și-au pierdut viața. Mă corectează colegii și îmi spun că au fost peste 3 mii.

Ținând cont de faptul că astăzi se împlinesc 11... 6 ani... Mă scuzați!

Sincer, am emoții, ceea ce se întâmplă mai rar.

...vă propun, domnule președinte, să păstrăm un moment de reculegere în memoria tuturor victimelor atentatelor teroriste.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Cred că toți suntem de acord.

Vă mulțumesc și în numele colegului meu.

Trecând la Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2007 privind unele măsuri referitoare la alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2007, vă reamintesc că domnul deputat Călian, din partea Grupului conservator, a propus restituirea la comisie, având în vedere unele imperfecțiuni legate de art. 8 din proiect.

N-am înțeles.

Care este nemulțumirea dumneavoastră, domnule Uioreanu?

Rog un lider de grup, care este nemulțumit și are explicații, să poftească la microfon și să explice de ce dorește să se repete votul, ca să fim în cadrul regulamentului.

nu chiar o săptămână. Termen, luni, pentru a putea intra la vot final.

De acord, comisia?

Nu se poate, luni începe școala!

## Termen, 17 septembrie.

Rog comisia să ia act de acest termen stabilit.

Trecem la punctul 8, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 389/2004 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare privind finanțarea Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităților naturale și pregătirea pentru situații de urgență și a Acordului de asistență financiară nerambursabilă dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, acționând în calitate de Agenție de Implementare a Facilității Globale de Mediu, privind finanțarea Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităților naturale și pregătirea pentru situații de urgență, semnate la București la 26 mai 2004.

Nu vă speriați de acest titlu lung!

Am văzut aseară un titlu de film de vreo 4 pagini, așa că este în concordanță cu evoluția vremurilor.

Rog inițiatorul să prezinte proiectul.

Vă amintesc că este vorba despre o procedură de urgență, fiind vorba despre un proiect de lege de aprobare a unei ordonanțe de urgență.

Comisia pentru buget?

Cineva din partea Comisiei pentru buget să poftească în banca destinată comisiilor, pentru a prezenta raportul. Găsiți dumneavoastră un raport.

Dacă nu, vă aduce doamna Iordache, pentru că dânsa este o femeie disciplinată și strângătoare. Vă rog.

## **Domnul Bogdan Găbudeanu** _— președintele Agenției_

_Naționale pentru Resurse Minerale_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Colegii din spate mi-au reclamat, în timpul votului, că nu le funcționează pupitrele și, în cazul acesta, rog repetarea votului. Oricum, e un vot...

## **Domnul Valer Dorneanu:**

V-aș ruga, stimați colegi, înainte de repetarea votului, să vă înscrieți prezența prin marcarea cartelei, ca să nu mai avem discuții.

Pentru că au intrat între timp și mulți colegi, îi rog, pe cei care au intrat acum să-și pregătească cartelele.

Prezența?

V-aș ruga, stafful tehnic, să marcați prezența. Sunt peste 90 de colegi.

V-aș ruga să vă exprimați votul asupra propunerii de restituire a proiectului de lege de aprobare a ordonanței la comisie.

Având în vedere caracterul de urgență, v-aș propune să fiți de acord cu un termen de o săptămână, până luni. Deci

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Prin Ordonanța de urgență nr. 58 pentru modificarea și completarea Legii nr. 389/2004 s-a propus reglementarea cadrului legislativ intern, în vederea aplicării urgente a prevederilor acordurilor de împrumut, prin acordarea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale calitatea de administrator special al obiectivelor de investiții prioritare, identificate pe baza analizei de risc, numai în vederea realizării lucrărilor de investiții.

Unele dintre obiectivele părții D a proiectului, în implementarea A.N.R.M., conform celor două acorduri, este identificarea unui program de investiții prioritare în bazinul de recepție a râului Tisa la minele operaționale și abandonate.

Beneficiarii lucrărilor de remediere și de prevenire a riscului de accidente sunt companiile naționale și societățile naționale miniere, aflate sub autoritatea fostului Minister al Economiei și Comerțului la data aprobării legii.

La acea dată, finanțarea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale se asigura prin bugetul Ministerului Economiei și Comerțului.

Ulterior, la un an de zile de la intrarea în vigoare a legii, agenția națională a devenit ordonator principal de credite, cu finanțare pe bază de buget propriu prevăzut în anexă distinctă la bugetul de stat.

Această modificare a avut consecințe asupra realizării obiectivelor celor două acorduri, deoarece contravine prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, care dispune la art. 47 următoarele: „Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite”.

Ca urmare, a apărut necesitatea realizării urgente a unei concordanțe între actele normative interne și prevederile celor două acorduri prin această acordare a calității de administrator special pentru obiectivele prioritare către Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Ca urmare a acestora, dar și a faptului că aprobarea ordonanței a permis începerea urgentă a lucrărilor de remediere pentru îmbunătățirea managementului și creșterea siguranței iazurilor de decantare și a iazurilor de steril, vă rugăm să fiți de acord cu aprobarea acestei legi. Vă mulțumesc.

Domnule deputat Călian, vă rog să prezentați raportul comisiei.

Și profit de prezența dumneavoastră la microfon pentru a propune și timpii de dezbatere, fiind în procedură de urgență.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Cu adresa PL-x 492/20 iunie 2007, Biroul permanent, conform art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, a sesizat, în procedură de urgență, pentru examinare și avizare în fond Comisia pentru buget, finanțe și bănci.

Camera Deputaților este prima Cameră sesizată.

În ședința din data de 30 august 2007, comisia a propus supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege, în forma prezentată de inițiator.

În total, propun 5 minute, termen de dezbatere. Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Fac precizarea, pentru regulament, că în acest termen nu intră dezbaterile generale.

Eu am dorit să parcurg o etapă, să nu mai faceți două drumuri.

La dezbateri generale, cine dorește să se înscrie? Poftiți, doamnă deputat!

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sigur că este o inițiativă foarte necesară, mai ales că, iată, pică foarte prost, exact într-o perioadă în care avem cod galben și avem câteva județe sub ape, deci trebuie neapărat să luăm niște măsuri în acest sens, dar vreau să le cer autorităților să vegheze ca aceste împrumuturi să și vină, să nu ne trezim ca în cazul școlilor, unde a fost un contract semnat cu B.E.R.D.-ul, aceste școli nu au mai putut să beneficieze de finanțare de la Ministerul Educației și Cercetării, pentru că, fiind cuprinse în acest program, nu mai aveau voie să ia bani din alte surse, și, acum, sunt aproape căzute. De 2-3 ani, de când așteaptă finanțarea, nu s-a pus nici măcar o cărămidă acolo, nu s-a dat măcar cu o mână de

var, tocmai pentru că nu vine această finanțare de la B.E.R.D. și, în același timp, nu pot să primească resurse din altă parte.

Deci ideea era să cerem autorităților ca, în măsura în care au semnat un asemenea contract, să vegheze ca banii să și vină la timp, pentru că, iată, sunt deosebit de necesari, din păcate.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, doamnă deputat Olguța Vasilescu.

Din partea celorlalte grupuri parlamentare, dacă dorește cineva să intervină?

Dacă nu, trecem la dezbaterea proiectului de lege și v-aș ruga să urmăriți cu atenție cuprinsul acestuia, inclusiv al Ordonanței de urgență nr. 52/2007.

La titlul legii aveți observații?

Votat în unanimitate.

La articolul unic care conține dispoziția de aprobare a ordonanței, fără observații, aveți observații? Votat în unanimitate.

La titlul ordonanței de urgență aveți observații? Votat în unanimitate.

La cuprinsul articolului unic aveți observații? Nu aveți obiecțiuni.

Votat în unanimitate.

Vom supune proiectul de lege votului final, la sfârșitul zilei de astăzi.

La punctul 9, Proiectul de lege pentru ratificarea Memorandumului de înțelegere dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene privind asigurarea sprijinului națiunii gazdă pentru executarea de operațiuni și exerciții NATO, semnat la Atena la 10 octombrie 2006 și la București la 14 decembrie 2006.

Lege ordinară.

Suntem prima Cameră sesizată.

Dau cuvântul inițiatorului și rog comisia să-și ia locul destinat, pentru a ne prezenta apoi raportul.

Poftiți, domnule ministru.

## **Domnul Carol Emil Kovacs** — _secretar de stat_

_la Departamentul pentru Relația cu Parlamentul_ **:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Acordarea sprijinului națiunii gazdă — HNS prescurtat, de la Host Nation Support — reprezintă o direcție prioritară de acțiune în cadrul domeniului logistic, atât pentru structurile abilitate ale Armatei Române, cât și pentru partenerul elen. Astfel, potrivit concepției strategiei Alianței Nord-Atlantice, sprijinul națiunii gazdă este un factor important în orice scenariu operațional sau exercițiu militar, deoarece reprezintă o soluție de creștere a eficienței și de reducere a costurilor în asigurarea sprijinului logistic.

Complexitatea activităților de planificare din acest domeniu determină o abordare specială, întrucât, în majoritatea cazurilor, resursele necesare pentru a fi puse la dispoziția națiunii trimițătoare depășesc sfera de responsabilitate a Ministerului Apărării Naționale.

În acest sens, existența unui sistem de management HNS, cu includerea tuturor instituțiilor statului a căror activitate comportă o dimensiune HNS, este esențială, mai cu seamă în cazul în care sprijinul se adresează unor situații de urgență, răspuns la criză sau ripostă la atac armat, în care factorul timp este primordial. Intensificarea activităților militare româno—elene în cadrul exercițiilor și antrenamentelor comune, cooperarea pe timpul operațiunilor internaționale, precum și statutul de membru NATO al României sunt doar câteva dintre argumentele în favoarea încheierii unui asemenea document.

Textul memorandumului de înțelegere respectă în totalitate prevederile documentelor NATO referitoare la asigurarea sprijinului națiunii gazdă. Din aceste considerente, în textul documentului au fost folosiți termenii și abrevierile consacrate în publicațiile alianței.

Memorandumul de înțelegere conține prevederi referitoare la: definiții, scop, domeniu de aplicare și aranjamente generale, responsabilități, aspecte financiare, protecția informațiilor, securitate, intrarea în vigoare, durata și ieșirea din vigoare, modificarea și interpretarea, precum și anexa cu lista documentelor cu aplicabilitate în materie.

Având în vedere cele prezentate, vă adresez respectuos rugămintea de a acorda votul dumneavoastră prezentului proiect de lege.

Vă mulțumesc.

## Comisia?

V-aș ruga, domnule deputat, să prezentați raportul.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art. 73 din Constituția României, republicată.

La lucrări au fost prezenți 18 deputați din totalul de 23 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. În urma dezbaterii în ședințele din 27 iunie și 4 septembrie 2007, comisia propune plenului Camerei Deputaților adoptarea proiectului de lege în forma prezentată.

Din cauza lipsei ștampilei pentru conformitatea documentului cu originalul, pe fiecare pagină a variantei în limba română, paginile respective au fost refăcute de către inițiator și anexate în original prezentului raport, în vederea înlocuirii.

Camera Deputaților este prima Cameră sesizată. Vă mulțumesc.

Din partea grupurilor parlamentare, dacă dorește cineva să intervină?

Stimați colegi,

Vă reamintesc că, potrivit art. 106 din regulament, în situația în care nu sunt amendamente și nu dorește nimeni să participe la dezbateri generale trecem la votul asupra proiectului de lege în ansamblu.

Operațiunea votului final va avea loc la sfârșitul ședinței. Mulțumesc.

Am trecut de acest proiect.

Distinsa mea colegă îmi spune să amintesc inițiatorului un lucru care, de regulă, se face greșit și aș ruga și reprezentantul Ministerului pentru Relația cu Parlamentul, traducerile documentelor internaționale trebuie să se termine cu fraza: „Traducerea este oficială”.

Vedeți că, în mod frecvent, Consiliul Legislativ vă amintește acest lucru. În acest caz, nu s-a procedat cu exactitate și v-aș ruga să țineți cont de acest lucru. Și, repet, recomand acest lucru ministrului pentru relația cu Parlamentul, pentru a sesiza toate ministerele inițiatoare.

La punctul 10, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 84 din 1995, republicată, Legea învățământului, prin introducerea unor măsuri active de protecție a minorilor ai căror părinți nu se află alături de ei pe perioade îndelungate din cauza deplasării la muncă în străinătate.

- Rog inițiatorul, dacă este aici?

- Comisia pentru învățământ?

Doamna președinte Olguța Vasilescu va prezenta raportul de respingere a acestei propuneri. Vă rog.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Legii învățământului nr. 84/1995 privind unele măsuri de protecție a minorilor.

Se constată că reglementările în discuție, deși cu intenții foarte bune și pornind de la realități ale vieții sociale, nu se încadrează în obiectul general de reglementare a legii organice în cauză, al cărei scop principal de reglementare îl reprezintă sistemul național de învățământ.

Camera Deputaților este prima Cameră sesizată.

Cu 12 voturi pentru respingere și 3 împotrivă, propunem plenului respingerea propunerii legislative, din următoarele motive: protecția copilului este oglindită legislativ de o serie de acte în vigoare, care, în linii mari, conțin unele aspecte ale prezentei propuneri legislative; modul de derulare și mai ales scopul anchetei sociale nu este precizat, astfel că pot apărea situații care să rămână în afara cadrului legislativ propus sau să permită abuzuri ori superficialități; comisia de lucru este insuficient reglementată, ca, de altfel, și modul de remunerare a membrilor săi; cu privire la amenzile contravenționale, se constată că lipsesc o serie de prevederi referitoare la organul abilitat de lege să constate și să aplice amenzile, precum și prevederi referitoare la normele de aplicare; insuficiența reglementărilor referitoare la obligațiile și cazurile de contraveniență a conducerii unităților școlare a elevilor ai căror părinți se află la muncă în străinătate; insuficiența unui personal calificat, psihologi care să desfășoare munca de asistență socială cerută prin prezenta reglementare, mai ales în medii defavorizate, cum ar fi zonele și localitățile izolate, localitățile rurale, în general. Vă mulțumesc.

Dacă inițiatorul dorește să intervină sau alți colegi, din partea grupurilor parlamentare? Nu există o asemenea dorință.

În ipoteza aceasta, vom supune votului, la sfârșitul zilei, propunerea de respingere.

La punctul 11, Propunerea legislativă pentru modificarea lit. d) a art. 4 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională să ia loc.

Inițiatorul?

Domnul Costică Canacheu, dacă dorește să...

Vă rog să prezentați raportul comisiei.

Dacă credeți, stimați colegi, că este nevoie de prezența inițiatorului, amânăm discuția. Și întreb comisia... Vă rog.

Pentru cei care dau semne de curiozitate, le amintesc că am amânat discuții și când a lipsit reprezentantul Guvernului, deci nu este o curiozitate întrebarea mea.

Vă rog, domnule deputat, să prezentați raportul comisiei.

Vă mulțumesc.

Consiliul Legislativ, cu nr. 793 din 19 iunie 2007, a avizat favorabil propunerea legislativă.

Comisia juridică, de disciplină și imunități a avizat favorabil propunerea legislativă.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea lit. d) a art. 4 din Legea nr. 415 din 2002, astfel încât Consiliul Suprem de Apărare a Țării să poată aviza și propunerile legislative care au ca obiect de reglementare domeniul securității naționale.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art. 73 din Constituția României, republicată.

La dezbateri au participat, în conformitate cu prevederile art. 54 și 55 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, domnul general Oprișor Ion, secretar al C.S.A.T.

La lucrări au fost prezenți 18 deputați din totalul de 23 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) din Constituția României, republicată, și ale art. 92 alin. (8) punctul 1 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Camera Deputaților este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterii în ședința din 4 septembrie 2007, comisia propune plenului Camerei Deputaților adoptarea acestei propuneri legislative, cu modificări.

Vă mulțumesc.

Dacă dorește cineva dintre deputați, reprezentând grupurile parlamentare, să participe la dezbateri generale? Nu.

Fiind vorba despre un raport fără amendamente și nefiind nici doritori...

Sunt amendamente?

Vă rog să mă iertați.

În raport există amendamente începând cu titlul legii.

Vă rog să urmăriți punctul 1 din raport.

Dacă aveți obiecțiuni la amendamentul nr. 1? Nu aveți. Votat în unanimitate.

La textul introductiv de la articolul unic, comisia introduce același amendament ca la titlul legii. Este de tehnică legislativă.

Dacă aveți obiecțiuni? Nu aveți.

Adoptat în unanimitate amendamentul.

La textul propriu-zis al propunerii, de asemenea, comisia are un amendament.

Vă rog să-l urmăriți la punctul 3.

Dacă aveți obiecțiuni?

Adoptat amendamentul comisiei.

Textul va avea formularea rezultată din amendament.

Vom supune propunerea votului final, la sfârșitul zilei.

La punctul 12, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 90 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a întocmit un raport de respingere.

Dacă inițiatorul dorește să intervină înainte? Nu este aici.

Doamna Olguța Vasilescu, vă rog să prezentați raportul.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea actualelor prevederi din Legea nr. 128/1997 privind acordarea gradației de merit.

Se propune extinderea numărului celor care pot beneficia de această gradație de la 15 la 20% din totalul posturilor didactice. Se propune accesul la această gradație al unui număr mai mare de cadre didactice, prin micșorarea condiției de vechime de la 15 la 5 ani și creșterea cuantumului gradației de merit de la 20 la 25 din salariul de bază al funcției sau postului persoanei în cauză.

Face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaților este prima Cameră sesizată.

Cu 10 voturi pentru respingere, două împotriva respingerii și o abținere, se propune plenului respingerea propunerii legislative, din următoarele motive: aplicarea acestei prevederi implică un efort financiar important față de buget; noua reglementare poate fi cuprinsă în cadrul noului pachet de legi privind educația, aflat în pregătire la Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, care va cunoaște o amplă dezbatere în cadrul colectivelor de cadre didactice și în organizațiile sindicale.

Vă mulțumesc.

La dezbateri generale înțeleg că dorește să se înscrie domnul deputat Andea.

Poftiți!

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Este vorba, din nou, despre performanța în învățământ, și anume este vorba despre performanța cadrelor didactice.

În urmă cu un an de zile, mai puțin de un an de zile, noi am aprobat aici, aproape în unanimitate, o lege privitoare la stimularea performanței în învățământul preuniversitar. Era vorba despre aceeași gradație de merit pentru profesorii din învățământul preuniversitar, deci pentru 240 de mii de profesori.

Iată că, acum, a venit rândul și universitarilor să solicite aceleași facilități, în sensul ca și învățământul superior — este vorba, așadar, despre 24 de mii de dascăli —, să poată beneficia de aceleași condiții ca și cel preuniversitar.

Evident, comisia a întocmit un referat de respingere, dar au fost câteva voturi contra în comisie și, întrucât unul îmi aparține, doresc să susțin în fața dumneavoastră necesitatea de a trata nediscriminatoriu învățământul superior, ca și pe cel preuniversitar și, în consecință, să acordăm și celor din superior posibilitatea de a beneficia, în aceleași condiții, de gradația de merit și, mai ales, de a coborî vârsta, vechimea, mai bine zis, în învățământ la nivelul a 5 ani, întrucât dorim să stimulăm și performanța pe care o realizează tinerii.

Considerăm că în învățământul superior, după 5 ani de zile, poți să faci dovada unor aptitudini, capabilități care să-ți permită obținerea unei astfel de gradații.

Este motivația pentru care am susținut în comisie adoptarea acestui proiect legislativ și fac apel și la dumneavoastră de a înțelege nevoia unei astfel de legiferări favorabile performanței în învățământul superior.

Grupul parlamentar al P.S.D. va sprijini votul pentru, și nu împotriva acestei legi.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul Ferenc Asztalos, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

40 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 117/21.IX.2007

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Nu știu cât de atenți ați fost la prezentarea raportului făcut de doamna președinte Olguța Vasilescu. În aparență, este vorba despre o inițiativă, cel puțin după formă, nesemnificativă, dar dacă veți studia mai atent, veți avea ocazia să ajungeți la concluzia că, prin introducerea a 3 elemente noi, ar avea consecințe financiare destul de semnificative, fiindcă, prin această inițiativă, în statutul personalului didactic se introduc 3 elemente noi.

Primul ar fi extinderea numărului celor care pot beneficia de această gradație, de la 15 la 20 la sută.

A doua noutate, se propune accesul la această gradație a unui număr mai mare de cadre didactice, prin micșorarea condiției de vechime de la 15 ani la 5 ani.

Și a treia noutate, creșterea cuantumului gradației de merit de la 20 la 25 la sută.

În comisie, în afară de două voturi împotrivă, în unanimitate, în afara celor două voturi împotrivă, am ajuns la concluzia că, într-adevăr, această problematică trebuie rezolvată, dar momentul cel mai potrivit va fi când vom dezbate pachetul de legi ale învățământului: atât legea învățământului preuniversitar, cât și legea universităților și a statutului personalului didactic.

Din ce cauză? Eu înțeleg pledoaria pentru a accepta această inițiativă, dar, stimați colegi, ar trebui să umblăm la aceste probleme în așa fel încât cele două piloane ale sistemului de învățământ, atât învățământul preuniversitar, cât și învățământul superior, în ceea ce privește legislația, să fie armonioase, iar în comisie, indiferent că eram din partea Guvernului sau din partea opoziției, am ajuns la concluzia că vom reglementa această situație atât în cadrul învățământului preuniversitar, cât și în cadrul învăță mântului superior, cu ocazia pachetelor de legi venite de la Guvern.

Așa că eu, de fapt, susțin punctul de vedere al comisiei și, în principiu vorbind, îmi este foarte greu ca acum să am o altă poziție față de poziția pe care am afirmat-o în cadrul comisiei.

Vă rog frumos să acceptați punctul de vedere al comisiei. Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Manta, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Sigur, inițiativa legislativă pleacă de la o realitate din teren, anume că această gradație este acordată destul de restrictiv, vechimea de 15 ani cerută diminuând foarte mult, reducând chiar drastic numărul solicitanților și vă spun din propria experiență, foarte puțini sunt cei care beneficiază de ea.

Ceea ce trebuie să reținem însă, esențial cred eu, este faptul că vom aborda această necesitate de schimbare a reglementării actuale și, prin aceasta, vom crea oportunitatea ca mai mulți universitari, inclusiv lectori, asistenți, preparatori, pentru că aceasta este problema, la ora actuală numai conferențiarii și profesorii, dată fiind condiția de vechime, pot beneficia de această gradație... Așadar, vom aborda-o când vom discuta legile care urmează chiar în luna septembrie să intre în discuția Parlamentului, atât în preuniversitar, cât și în universitar.

Eu cred că, acum, a adopta pe picior acest proiect de act normativ n-ar fi decât o măsură care ne-ar încurca, practic, la o analiză temeinică, serioasă, scrupuloasă, riguroasă și din punct de vedere al resurselor și pe fond se mai poate discuta mult, dar nu mai vreau să vă rețin atenția.

De aceea, pe bună dreptate, îmbrățișăm soluția propusă de comisie, aceea de respingere a acestui act normativ, a acestui proiect de act normativ, urmând, așa cum spuneam, să o discutăm odată cu legile care vor veni.

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Dragoș Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Anghel dorește să intervină și domnul Buda.

## Domnule președinte,

În urma explicațiilor docte pe care le-au prezentat antevorbitorii, am înțeles foarte clar că, de fapt, comisia susține punctul de vedere al Guvernului, pe scurt.

Problema este următoarea: domnul deputat Manta a vorbit despre un pachet de legi care ar intra pe ordinea de zi a comisiei în luna septembrie. Or, din câte am aflat, nici măcar pe site nu a fost publicat acest pachet de legi, ca să nu mai vorbim că n-a ajuns la Biroul permanent.

Deci cum vine treaba asta și când va fi prezentat în mod concret acest pachet de legi?

Poate ar fi de acord reprezentantul Guvernului să ne explice în detaliu această chestiune.

Domnul deputat Stanciu.

Domnule președinte de ședință, Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Am auzit aici intenții bune, exprimate de colegi profesori universitari.

Evident că lupu-și schimbă părul, dar năravul, ba, și năravul de a spune că ești pentru și a vota împotrivă se pare că ține de un singur element, dacă ești la putere sau dacă ești în opoziție.

Deci susținem că se lărgește plaja, coborârea, vorba aceea, a vârstei pentru lectori, pentru asistenți, să fie și ei în rândul celor care pot fi stimulați prin gradația de merit, dar să nu votăm acum, ci să votăm la Paștele cailor, când vine pachetul de legi...

Care pachet, domnule deputat Manta?

Poate pachetul cu care plecați dimineața de acasă, și nicidecum pachet de legi.

Domnilor, de 15 ani — și de 10 ani președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport —, am văzut mulți miniștri și multe reforme. Nu facem fiecare lege cum vine fiecare ministru! Ca să fie auzit și spus și celui care este ministru al învățământului, pe care am plăcerea și onoarea să-l cunosc foarte bine.

Va veni un pachet. Au venit și turcii, și tătarii și s-au dus. Legile învățământului trebuie să fie nici mai mult, nici mai puțin decât produsul înțelegerii tuturor partidelor. Deci nu face fiecare legea lui.

De aceea, domnilor colegi, eu vă propun să nu respingem această inițiativă. Respingând motivația colegilor mei, că lasă, c-o introducem în pachetul nu știu care... Să votăm această inițiativă, să dăm dreptul și colegilor mai tineri! Uite, am aici un lector universitar în fața mea, de la P.D., să aibă și el acces, dacă merită, la gradația de merit, ceea ce cred că-i un lucru bun.

Și nici domnul deputat Manta — îi spun numele de 3 ori, ca să intre la drept la replică — nu va fi împotrivă.

De aceea, domnule președinte, poate facem un rabat și vă propun vot deschis, ca să-i văd pe cei care spun: „Suntem de acord, dar votăm împotrivă”.

Vă mulțumesc.

Repet, indiferent de câte ori îi pronunțați numele, tot o singură replică are.

Domnul deputat Buda.

Și dacă nu mai există alte intervenții din partea grupurilor...

Văd că există.

În final, va avea cuvântul doamna președinte Vasilescu.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor colegi,

Știm foarte bine că s-a adoptat un proiect de lege oarecum similar în ceea ce privește învățământul preuniversitar.

Nu mi se pare normal să creăm o discriminare între profesorii din învățământul preuniversitar și cei din mediul universitar.

Prin urmare, domnule președinte, eu aș propune să trimitem acest proiect de lege sau să supuneți votului retrimiterea la comisie, astfel încât să se discute și să se pună de comun acord aceste prevederi în acest proiect, și să se coreleze cu cele existente în învățământul preuniversitar.

Pe de altă parte, domnule președinte, și atunci când am aparținut arcului puterii, să spun așa, și acum, nu voi fi niciodată de acord să amânăm discutarea unor proiecte de lege sub motivația că ministrul X sau Y, indiferent cum se cheamă el, are în vedere un pachet de legi care va viza reforma în domeniul respectiv.

Păi, până atunci, domnilor colegi, dacă mergem pe această variantă, haideți să mergem acasă toți parlamentarii și să așteptăm Guvernul să vină cu câte un proiect de lege, să discutăm doar secvențial! Pe de o parte, nu ne mai justificăm existența aici și nu mai cheltuie nici țara bani, și am rezolva problema.

Păi, până la urmă, ce facem aici? Suntem parlamentari, avem atribuții de legiferare? Haideți să legiferăm! Or, dacă nu, modificăm Constituția și transferăm Guvernului această atribuție.

Vă mulțumesc.

Domnule Manta, așteptați puțin! La sfârșitul dezbaterilor.

Domnul Gheorghiof mai dorește să intervină.

Doamna Vasilescu, la sfârșit vă dau cuvântul să vă pronunțați și asupra celor spuse.

Vorbiți din partea grupurilor?

Din partea grupurilor ați dorit? Îmi cer scuze!

Poftiți!

Am crezut că vorbiți ca președinte al comisiei. Vă mulțumesc.

## Domnule președinte, Stimați colegi, Stimate coleg,

De 15 ani, în Parlament, regulamentele s-au modificat, dar cutuma și prevederile regulamentului referitoare la vot au rămas cam neschimbate.

Este o propunere, un raport al comisiei care este de respingere. Știți și dumneavoastră, cutuma a fost întotdeauna. Este adevărat că, acum, este schimbat doar modul în care se retrimite la comisie.

Regulamentul Camerei Deputaților, în caz de respingere, după dezbateri generale, ne obligă să trecem la votul final.

În caz că nu se adoptă raportul de respingere, potrivit art. 104 alin. (3), Camera va dezbate pe articole și, atunci, avem toată posibilitatea să ne pronunțăm asupra punctelor noastre de vedere, pe fiecare grup.

Deci, domnule președinte, întrucât și colegul meu, vechi în zile, de 15 ani în Parlamentul României, cred că v-a solicitat, la votul final ne vom exprima prin vot final pentru sau contra acestui raport. În măsura în care apar voturi împotriva raportului de respingere, facem aplicarea art. 104 alin. (3) din regulamentul nostru.

Vă mulțumesc.

Doamna Olguța Vasilescu dorește să intervină din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Voiam să vă spun că sunt de acord ca acest proiect să se întoarcă la comisie, fie și pentru un considerent cât se poate de simplu. Au fost două voturi împotrivă, dar aici, în sală, am văzut 3 colegi care au susținut contrariul față de cum s-a votat în cadrul comisiei.

Deci nu s-au împotrivit decât două persoane, dar aici au fost vreo 3 care și-au dat seama că, sigur, este frumos față de profesori, este interesant pentru imaginea noastră să venim, să avem aici un alt tip de discuții față de cele pe care le-am avut în cadrul comisiei de resort.

De aceea, aș vrea ca acest proiect de lege să se întoarcă, într-adevăr, la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, ca să le mai dăm șansa unor colegi de-ai noștri să mai voteze o dată, că poate s-au răzgândit între timp, și de ce nu.

Vă mulțumesc.

Poftiți, domnule deputat!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu doream să fac doar o singură remarcă la ceea ce a afirmat domnul deputat Anghel Stanciu.

Într-adevăr, de-a lungul timpului, în această zonă au sosit foarte mulți tătari și turci, dar, în același timp, au și rămas.

Dovadă că atât eu, cât și colegul meu de la Uniunea Turcă ne aflăm în sală.

Vă mulțumesc.

## Stimați colegi,

Aparent, și nu numai aparent, domnul deputat Gheorghiof are dreptate.

Textul, însă, cel puțin în ce mă privește, nu este chiar atât de drastic, pentru că textul are în vedere participarea la dezbateri generale cu pronunțări pentru soluție sau împotriva soluției. Nu cred că din el se deduce explicit că o restituire la comisie n-ar putea fi supusă la vot.

Avem, vă amintesc, și numeroase cazuri, numeroase precedente. N-ar avea sens retrimiterea la comisie dacă am vota întâi asupra respingerii și chiar s-ar respinge, câtă vreme există dorința de a găsi o soluție bună, dorință de care este animată majoritatea grupurilor parla mentare.

Domnul secretar mă corectează că nu toate grupurile parlamentare s-au pronunțat în acest sens, ceea ce este adevărat.

În consecință, pentru a găsi și o cale constructivă asupra unei propuneri legislative generoase, zic să vă propun votului dumneavoastră propunerea de restituire la comisie.

Mai dorește cineva să intervină?

## Poftiți!

Mai este și domnul Manta la replică, aveți dreptate.

Reamintesc, domnule președinte, că am cerut detalii reprezentantului Guvernului cu privire la data aproximativă la care va sosi pachetul de legi promis.

Domnule Manta, aveți cuvântul, în cadrul dreptului la replică.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Cu privire la pachetele care întârzie să vină, aș vrea să fac o remarcă un pic malițioasă. Iașiul este cam departe de centrul unde se împart bucatele și probabil pachetele vin mai târziu, dar, cu certitudine, pachetele de legi privind învățământul vor fi înregistrate în septembrie, cel târziu în luna octombrie. Și lucrul acesta a fost avut în vedere în mod esențial în comisia de specialitate.

## Stimați colegi,

Eu știam că aceste comisii sunt fabrica de legi a Parlamentului. S-a votat cu 10 voturi pentru respingere și doar două voturi pentru.

Fac un apel colegial la dumneavoastră să vă respectați votul și atitudinea exprimate în comisiile de specialitate. Sigur că pot fi și atitudini politicianiste, și acestea sunt de înțeles de la tribuna Parlamentului, dar a te dezice așa de repede de o anumită atitudine este prea mult.

De aceea, domnule președinte, este inutilă trimiterea la comisie, din moment ce votul acesta a fost zdrobitor, în sensul respingerii proiectului de act normativ, tocmai argumentat de faptul că, pe fond, sunt multe carențe ale proiectului de act normativ. Nici n-am vrut să le abordăm, tocmai pentru că spuneam că acesta va fi preluat, nu întocmai, ci mult periat, în noile proiecte de acte normative.

De aceea, vă rugăm să supuneți votului plenului propunerea comisiei, aceea de respingere a acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

## Stimate coleg,

Sunt nevoit să vă amintesc două lucruri: Parlamentul are suveranitatea legislativă, iar în cadrul acestei suveranități plenul are suveranitatea legislativă. Chiar dacă o comisie propune în unanimitate, și nu în majoritate, o soluție, plenul este cel suveran să decidă asupra soluției respective.

Domnului Dumitriu i-aș răspunde că, în ceea ce privește explicațiile ministerului, cererea sau propunerea de restituire la comisie tocmai asta a urmărit, o discuție cu ministerul pentru a vedea dacă există sau nu resurse.

Cu aceste explicații,

## Domnule președinte,

Este adevărat că plenul este suveran, dar plenul nu poate să-și încalce propria lege, Regulamentul Camerei Deputaților. Cred că dumneavoastră introduceți un precedent, veți introduce o motivație care, de fiecare dată, atunci când 3 grupuri sunt de acord, două nu sunt de acord, v-aș spune: „Vă amintiți că, în ședința din data de..., când 3 grupuri au fost de acord și două n-au fost de acord cu respingerea, ați retrimis comisiei ca să mediteze, întrucât, în Camera Deputaților, nu toate grupurile au fost de acord?”.

Dacă exista o prevedere regulamentară cu privire la retrimitere, am fi fost de acord, dar nu văd prevederea regulamentară. Cel mai simplu este să dați votul final. Nu suntem de acord cu respingerea și atunci intrăm pe 104 alin. (3), și dezbatem pe articole, și nu încălcăm propriul nostru regulament. Dar dacă doriți să facem asta, o facem. Știu, domnul Anghel Stanciu va propune — există o reglementare, dar nu în cazul de față, la respingere.

Mulțumesc.

Tot procedură avea și doamna Olguța Vasilescu.

## Domnule președinte,

Președintele comisiei a propus plenului retrimiterea la comisie.

Noi vă rugăm să supuneți votului, conform regulamentului, această propunere, domnule președinte, și, pe urmă, vedem ce-i cu regulamentul, ce-i cu grupul, ce-i cu două, ce-i cu nouă.

Domnul Anghel Stanciu, tot pe procedură.

## Domnule președinte,

## Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Este, evident, o plăcere deosebită pentru mine să intru într-un dialog, zic eu, constructiv cu distinsul meu coleg de la Partidul Național Liberal. Nu de alta, dar evident că sunt lucruri care se pot încurca prin existența, în mintea noastră, a mai multor regulamente. Pentru cei care sunt la prima legislatură, nu-i nicio problemă, deocamdată încă îl studiază, că este și el nou. La art. 109, domnule președinte, se precizează următorul lucru, colegul meu l-a prezentat cu 108, eu prezint pe 109: „Când dezbaterea amendamentelor relevă consecințe importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, președintele Camerei Deputaților poate dispune trimiterea la comisia sesizată în fond, cu stabilirea termenului.”

Bineînțeles că aici este o chestiune asupra căreia se poate discuta, și chestiunea ar fi ce este acela amendament, ce amendează amendamentul. Faptul că asupra unei propuneri legislative noi ne exprimăm o poziție poate fi considerat amendament asupra legii? Poziția minoritară a dumneavoastră la guvernare...

De aceea, aici trebuie intervenit și discutat de către distinșii profesori de drept. Dacă amendamentul se referă la un articol, la un alineat dintr-o lege sau la o lege, este o chestiune pe care trebuie s-o lămurească.

De aceea, cred că spiritul acestui articol este acela ca, atunci când în plen discutăm asupra unei legi, matale, din Piatra-Neamț, să vorbești cu cei de la Roman, nu cu cei de la Iași.

Deci atunci când se...

Domnule Stanciu, dumneavoastră vreți să....

## Domnule președinte,

Vă rog să nu-mi permiteți să vorbesc cu sala.

Asta fac.

Atunci când ies consecințe importante asupra legii, și aceste consecințe sunt importante, președintele poate dispune. Dar președintele, în spiritul democratic pe care-l are, vă propune, în loc să dispună dânsul direct trimiterea cu 109, vă propune să votați, ceea ce este actual și corect pentru spiritul democratic al conducerii ședinței noastre.

De aceea, domnule președinte, cred că propunerea care s-a făcut, în ordinea în care s-a făcut, prima a fost retrimiterea la comisie, s-o supuneți la vot, deși regulamentul, în accepțiunea sa și în spiritul său, acceptă puterea dumneavoastră de conducător de ședință s-o trimiteți direct la comisie.

Dacă colegii sunt împotriva profesorilor universitari nu mă deranjează, pentru că noi avem gradație de merit, nu are Romică, de la P.D., că este tânăr, este cu cinci ani, nu are Cezar Buda sau altul...

A spus numele meu!

Nu.

Am zis Cezar Buda ca să nu spună că mă refer la el, că vrea și el drept la replică.

De aceea, vă propunem clar să votăm deschis, ca să spunem cum liberalii se opun învățământului.

## Stimați colegi,

Distinsul nostru coleg a făcut apel la puterile președintelui de ședință și pentru că acesta și moderează...

Eu făceam apel, inclusiv în cuvântul meu, la sugestia pe care mi-ați făcut-o dumneavoastră, ca să scurtăm discuția. Poftiți, are și dreptul la replică, dat cu generozitate de domnul Stanciu.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Noi nu ne opunem acestei inițiative în sensul în care domnul coleg a vrut să o dea. Liberalii nu sunt împotrivă, vor să se respecte legea, deci nu aduceți insinuări care sunt în afara cadrului unei Camere legislative, cum este Camera Deputaților.

Noi v-am solicitat și tocmai de aceea am venit și i-am spus domnului președinte, întrucât există inițiativa respectivă a Guvernului cu privire la un pachet de legi, ca să nu existe o contradicție între acest proiect de lege și ceea ce se va depune, retrimiterea — doamna președinte a Comisiei pentru învățământ a solicitat, cred că pe aceeași idee și atunci se retrimite comisiei și va fi o armonizare între ceea ce-și dorește Guvernul și acest proiect de lege.

Eu vă mulțumesc.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

## Stimați colegi,

Propun sistarea discuțiilor, având în vedere că toate grupurile parlamentare s-au pronunțat pentru restituire și, ca să nu existe nicio îndoială că am procedat greșit, vă citesc art. 70 din regulament, pentru că domnul Gheorghiof este doctor în coroborarea textelor.

Art. 70 spune că: „Proiectul se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond dacă în urma dezbaterilor în plen se solicită motivat aceasta sau dacă intervin modificări importante pentru conținutul său.”

S-a solicitat motivat.

După dezbateri, coroborând cele două texte care ne obligau să dezbatem propunerea de respingere, este clar că suntem în regulă și

Îmi cer scuze celor cărora nu le-am mai dat cuvântul, inclusiv doamnei președinte Olguța Vasilescu și domnului Dumitriu, pentru că orice luare de cuvânt ar fi determinat o alta!

Trecem la următorul proiect înscris pe ordinea de zi.

## **Doamna Lia Olguța Vasilescu**

**:**

Data viitoare tăiați de la P.S.D., nu de la P.R.M.!

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Termenul pentru întocmirea raportului... Solicit doamnei Olguța Vasilescu să...

## **Doamna Lia Olguța Vasilescu**

**:**

Două săptămâni.

## Termen, două săptămâni.

După două săptămâni vom primi un nou raport.

La punctul 13, sper să nu fie cu ghinion, Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanțării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare și prefinanțare alocate de la bugetul de stat. Lege ordinară.

A fost respinsă de Senat.

Comisia noastră pentru agricultură are raport de adoptare.

Rog comisia să prezinte raportul și apoi să se pregă - tească și inițiatorul.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Comisia pentru agricultură a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanțării politicii agricole comune, alocate de la Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare și prefinanțare alocate de la bugetul de stat.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanțării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare și prefinanțare alocate de la bugetul de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 492/2006.

Această lege face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat, în unanimitate, în ședințele din perioada 27—30 august 2007.

Proiectul de lege este de competența decizională a Camerei Deputaților.

Comisia vă propune admiterea, cu modificări, a proiectului de lege.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Inițiatorul dacă are ceva de adăugat? La dezbateri generale? Poftiți, domnule deputat!

## Domnule președinte, Domnilor colegi,

Cred că în Comisia pentru agricultură, atunci când s-a votat acest proiect de lege, s-a făcut o mare greșeală și am să încerc să explic de ce.

Deci, la această dată, toată lumea știe că Ministerul Agriculturii și România nu gestionează niciun fond de la Comunitatea Europeană.

Este foarte clar acest lucru.

Se cunoaște că Ministerul Agriculturii trebuia să depună planul național de dezvoltare rurală ca România să poată să acceadă la fonduri de la Comunitatea Europeană, care putea fi depus în februarie, în martie, dar el a fost depus doar în 29 iunie, urmând ca acest raport să fie dezbătut cel puțin 6 luni. Deci România va primi bani de la Comunitatea Europeană pentru agricultură începând cu ianuarie 2008.

Din această cauză, eu cred că ar fi incorect, fiindcă o parte din oamenii care vor gestiona nu și-au făcut treaba la timp, iar acum noi să venim să le dăm salarii în plus.

În al doilea rând, în cadrul aceluiași minister, acelorași funcționari publici, în același grad, în aceeași clasă, în

aceeași treaptă, la unii să le mărim salariile, și la unii nu. Cred că este o inechitate.

De aceea, eu cred că atunci când, într-adevăr, vom gestiona fondurile de la Uniunea Europeană să mărim salariile, dar cred că mai corect ar fi ca pentru toți funcționarii publici.

Și aceasta este propunerea noastră, într-adevăr, să reușim să le mărim salariile tuturor funcționarilor publici, fiindcă este o inechitate acum, la această dată, ceea ce se întâmplă în agricultură. Am făcut două agenții de plăți: Agenția A.P.I.A. și Agenția de Dezvoltare Rurală și, la această dată, se discută, din cauza faptului că aceste două agenții sau Agenția A.P.I.A. nu și-au făcut treaba și este posibil, ceea ce nu mi-aș dori, ca România să aibă clauza de salvgardare pentru agricultură.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat Timar.

Dacă, din partea celorlalte grupuri parlamentare, mai dorește cineva?

Domnul deputat Nicolae Popa de la P.N.L.

Este la putere!

Este grup parlamentar ceva mai mare.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor,

Având în vedere că noi am adoptat în comisie acest proiect de lege și, ca urmare a discuțiilor care sunt și a poziției colegului meu, domnul deputat Timar, eu aș propune, în numele Grupului parlamentar al P.N.L., să fie retrimis acest proiect de lege la Comisia pentru agricultură, pentru a fi rediscutat și a ne pune de acord asupra acestei problematici.

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Dragoș Dumitriu.

Și dacă nu mai există solicitări din partea altor grupuri, o să-l rog pe domnul deputat Mocanu să se pronunțe cu privire la restituire.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sincer, mă surprinde propunerea domnului coleg Popa, mai ales când vine din partea Grupului parlamentar al P.N.L. Propunerea o vom retrimite la comisie; vor veni, între timp, proiectele.

Se va îndrepta cumva situația prezentată foarte corect de domnul Timar? Nu știu ce se poate întâmpla.

În orice caz, eu sunt de acord cu aproape tot ce a spus domnul Timar, dar trebuie să fim de acord și cu propunerea aceasta legislativă, pentru că, în fond, ea reglează niște prime, să zic, niște nedreptăți care se comit între funcționarii din diferite departamente ale Ministerului Agriculturii. Deci într-o parte se lucrează pentru gestionarea acestor fonduri și se primesc bani, la alte departamente se lucrează și nu se primesc bani. Ordonanța, practic, acest lucru reglementează.

Nu știu cu ce ar folosi retrimiterea la comisie, dar, mă rog, dacă se dorește așa ceva din partea anumitor grupuri parlamentare și eu voi recomanda colegilor mei conservatori să adoptăm tot aceeași măsură. Mulțumesc.

Domnule Popa, la sfârșit, stați să se înscrie întâi toți, la sfârșit vă dau cuvântul la drept la replică.

Domnul Rus, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La prima audiere a raportului prezentat de comisie am fi fost tentați să votăm acest raport și această propunere legislativă, dar, la amănuntele descrise de colegul Timar, abia atunci am înțeles că cele două agenții de plăți lucrează fiecare pe cont propriu. Am înțeles că, totuși, o suplimentare de fonduri sau de salarii pentru unii mai mari și pentru alții mai puțin n-ar fi echitabilă. Dați-mi voie să vă spun că sunt membru al Comisiei de egalități de șanse și, atunci, șansele trebuie să fie egale și pentru unii, și pentru alții. Plata trebuie să fie la fel, munca se face la fel. Sigur că da, se poate interpreta în fel și chip.

Dar vreau să vă spun că decât s-o respingem astăzi, cred că, totuși, mai bine s-o retrimitem la comisie, să fie regândită, să vină cu un raport nou și atunci putem să judecăm lucrurile altfel.

Susținem propunerea de retrimitere la comisie. Mulțumesc.

Domnule președinte, domnule Mocanu, v-aș ruga să vă pronunțați în numele comisiei cu privire la această propunere de restituire.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Acest proiect de lege a fost dezbătut în comisie în perioada 27 august—30 august, o perioadă cu temperaturi mai mari decât ce urmează în septembrie.

Sunt de acord, comisia este de acord cu retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

Mulțumesc.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Nefiind cazul să continuăm dezbaterile,

A fost restituit la comisie.

Termen, două săptămâni pentru depunerea raportului.

Moțiune de cenzură!

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Depune P.N.L.-ul moțiune de cenzură? Am înțeles.

La punctul 14 este înscris Proiectul de lege pentru completarea art. 17 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Comisia trebuia să ne prezinte astăzi raportul. Am înțeles că nu este gata.

Membrii comisiei îmi comunică acest lucru.

Nu s-a depus raport, nu mai este nevoie, stimate coleg.

Raportul o să se depună în cursul zilei de astăzi sau când...

Dăm termen pentru săptămâna viitoare.

Termen, luni, pentru a putea fi înscris. Luni, nu o săptămână, ci luni.

S-a înțeles, comisiile? Da?

Mulțumesc.

La punctul 15, Proiectul de lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 132/2004 privind atribuirea în concesiune directă Companiei Naționale „Administrația Porturilor Maritime” — S.A. Constanța a unui teren aflat în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Lege organică.

A fost adoptată de Senat.

Comisia pentru industrii a depus mai multe rapoarte. Ultimul raport suplimentar este de menținere.

Dau cuvântul întâi inițiatorului, vă rog, și apoi președintelui Comisiei pentru industrii.

## **Domnul Barna Tánczos —** _secretar de stat în Ministerul Transporturilor_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate doamne,

Stimați domni,

Este vorba despre un proiect de lege care prevede transmiterea unei suprafețe de 10 hectare portului Constanța, ordonanță de urgență din 2004.

Din 2004 până acum s-a încercat de 4 ori votarea proiectului de lege de respingere a ordonanței.

Având în vedere că, practic, s-a blocat procesul legislativ în cazul acestei ordonanțe de urgență, inițiatorul cere retrimiterea proiectului de lege la comisie, pentru un nou raport.

Vă mulțumesc.

Domnule președinte al Comisiei pentru industrii, aveți cuvântul.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Comisia pentru industrii și servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menționat.

Proiectul a fost propus de 4 ori în dezbaterea plenului, de tot atâtea ori nu a îndeplinit numărul de voturi, fiind retrimis la comisie.

Între timp, s-au scurs doi ani jumătate. Ordonanța și-a produs efectele și înțeleg poziția Guvernului de a retrimite, de această dată, proiectul la comisie în vederea analizei și prezentării unui punct de vedere al Guvernului privind implicațiile producerii de efecte a ordonanței, ca urmare a transferului acestui teren.

Ca atare, suntem de acord cu retrimiterea la comisie.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Dacă dorește cineva să intervină?

Domnule președinte, mulțumesc.

Propunem două săptămâni termen de predare a raportului.

Două săptămâni are comisia la dispoziție, termen pentru a prezenta un nou raport. Sperăm că de data aceasta, împreună cu ministerul, veți găsi soluția cea mai bună.

La punctul 16, din nou un proiect de lege pentru respingerea unei ordonanțe de urgență, este vorba despre Ordonanța nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Legea a fost adoptată de Senat.

Comisia pentru agricultură propune adoptarea proiectului de aprobare a ordonanței.

Dau cuvântul inițiatorului. Lipsește ministerul. Amânăm.

Comisia susține să luăm proiectul fără inițiator.

Dau cuvântul domnului deputat Mocanu, pentru a prezenta raportul.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Comisia pentru agricultură a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu Proiectul de lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 127/2005.

Ordonanța de urgență a Guvernului are în vedere prelungirea termenelor de depunere a cererilor de retrocedare a terenurilor pentru a se crea posibilitatea tuturor persoanelor să beneficieze de noile prevederi legale.

Această lege face parte din categoria legilor organice. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, înregistrându-se 8 voturi împotrivă, în ședința din 23 noiembrie 2005.

Proiectul de lege este de competența decizională a Camerei Deputaților.

În urma dezbaterilor, comisia propune admiterea, cu modificări, a proiectului de lege.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

La dezbateri generale să propuneți, în final, timpii de dezbatere.

N-am mai procedat ca de obicei. Vă rog.

10 minute în total.

De acord.

După dezbateri generale...

Din partea Grupului P.D. v-aș ruga, domnule coleg, să interveniți.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Este un proiect de lege bun, pentru că sunt nenumărate cazurile în care, din cauza timpului foarte strâns de depunere a acestor cereri, foarte multe persoane nu s-au putut încadra în timp și nu pot beneficia în acest moment de prevederile Legii nr. 1, ale Legii nr. 247 și așa mai departe.

Prin urmare, Partidul Democrat consideră că este un proiect de lege bun și-l vom vota în forma prezentată. În altă ordine de idei, credem că procesul de retrocedare a terenurilor trebuie să se facă în așa fel încât fiecare dintre cei care pot beneficia de aceste prevederi legale să o facă, fără niciun fel de problemă.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat Miroșeanu.

Din partea Grupului P.S.D., are cuvântul domnul secretar Munteanu Ioan.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Vă amintiți, probabil, cu toții ziua în care Guvernul și-a asumat răspunderea, în fața noastră, pe un pachet de legi ce cuprindea legile proprietății și cele ale justiției.

Cu toate că la acele dezbateri parlamentarii Partidului Social Democrat, deputații Partidului Social Democrat, au propus o serie de amendamente bine gândite, cu suport tehnic și profesional solid, Guvernul nu a ținut cont sau a susținut, mai bine zis, cu încăpățânare și cu argumente proprii deciziile pe care le scriseseră în unele dintre aceste legi.

Deputații P.S.D. au solicitat atunci stabilirea unor termene rezonabile pentru depunerea cererilor de restituire pentru terenurile agricole și cele cu vegetație forestieră, dar nu s-a ținut cont de această solicitare a noastră, ca data să fie cel puțin 31 decembrie 2005, și nu 22 septembrie 2005, cum stabilea legea. Vă precizez încă o dată și subliniez 2005.

Sigur că era normal ca persoanele îndreptățite să nu aibă timpul necesar să depună solicitările, având în vedere că unele comisii locale de fond funciar cereau și documentația, deși legea nu cerea acest lucru.

Ulterior, Guvernul a modificat prin această ordonanță de urgență, pe care o dezbatem, ca termenul să fie 31 noiembrie, iarăși, un termen fără niciun suport. Această ordonanță de urgență a fost dezbătută de 3 ori, astăzi este a patra oară, sunt convins și presimt că, probabil, va avea același final, adică nu va trece prin Camera Deputaților.

Sigur că toate aceste lucruri nu ar reprezenta nimic, dar se pune întrebarea: ce se va întâmpla cu acele persoane care au depus cereri, începând din data de 23 septembrie 2005 și până în 31 noiembrie 2005? Și, mai grav: în situația în care acestea sau acestora le-ar fi fost eliberate titlurile de proprietate și ar fi fost și puși în posesie...? Mă întreb: care ministru al agriculturii care ne-a propus termene ca acestea, scadente, la rapiditate pentru imagine se va duce la nenea Ion să-i spună: „Știi, titlul tău e nul și-ți mai luăm și terenul înapoi”? Păi să-l trimitem, eu nu am nimic împotrivă!

Oricum, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat nu-și va da votul nici astăzi pe această ordonanță, în semn de protest față de atitudinea distantă a Guvernului. Poate, astfel, îi vom face pe cei care stabilesc sau iau decizii să țină seama și să respecte și partenerii, să respecte propunerile cu care vin în fața noastră.

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Nicu Popa, din partea Partidului Național Liberal.

Domnule președinte, fac o completare, pentru că, deși nu e obligatoriu un dialog cu domnul Dumitriu, am votat împotrivă și în comisie. S-a citat în raport.

Poftiți, domnule Popa!

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Sigur că este o ordonanță de urgență extrem de importantă pentru situația celor care n-au depus până la 22 septembrie 2005 cereri pentru restituire, conform Legii nr. 247/2005, și s-a amânat acest termen cu aproape două luni de zile, până la 30 noiembrie 2005.

Sigur că acum nu putem mulțumi pe toată lumea.

Opoziția are rolul de a critica toate actele Guvernului, și dacă sunt bune, și dacă nu sunt bune. Acesta este rolul opoziției, dar noi considerăm că este un lucru bun, mai ales că acest Proiect de lege de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 127/2005... deci a fost adoptat de Camera Deputaților, de Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice și, bineînțeles, adoptat și de Senat.

Ca atare, noi, cei din Grupul parlamentar al P.N.L., vom vota pentru adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 127/2005, pentru că ea vine, de fapt, în interesul cetățenilor.

Sigur că degeaba spunem noi că trebuie să amânăm până în 2006, până în 2007, până când să mergem, pentru că trebuie să facem odată și comasările, trebuie să punem în aplicare renta viageră și să punem în aplicare și alte legi care vizează comasarea terenurilor și acordarea de subvenții, absorbție a fondurilor europene.

Credeți-mă că nu putem merge la nesfârșit cu aceste restituiri. Odată trebuie să facem ordine și disciplină și trebuie să punem la punct lucrurile.

Vă mulțumesc.

Da.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.? Poftiți, domnule Árpád!

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Probabil că dacă vom elimina din Constituția noastră instituția ordonanțelor de urgență, o propunere care a existat din partea U.D.M.R.-ului din momentul creării primei Constituții, din 1991, atunci, situația va fi alta. Dar, deocamdată, prorogarea unui termen printr-o ordonanță de urgență este valabilă cât timp ordonanța este în vigoare.

Și cum orice lege dispune numai pentru viitor, perioada de prorogare a și trecut, toate actele depuse, conform acelei ordonanțe, în termenul stabilit de ordonanțe sunt valide. Deci

orice am face noi, nu-mi place această situație, dar ăsta este adevărul. Orice am face noi, ori o adoptăm, ori n-o adoptăm, toate cererile depuse în termenul prevăzut de o ordonanță de urgență în vigoare la termenul respectiv sunt valide. Deci noi putem să respingem ordonanța, ea și-a făcut efectul. Asta este situația!

Vă mulțumesc.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Nu mai dorește nimeni să intervină? În această situație, v-aș ruga să urmăriți proiectul de lege după raportul comisiei.

La titlul legii, comisia propune schimbarea din lege pentru respingere în lege pentru aprobarea ordonanței.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

Conform prevederilor din regulament, urmează să trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Are cuvântul reprezentantul inițiatorului.

## **Domnul Cătălin Doică —** _secretar de stat în Ministerul Economiei și Finanțelor_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Ministerul Economiei și Finanțelor, în numele Guvernului României, susține adoptarea propunerii de act normativ în forma adoptată de comisie, cu atât mai mult cu cât actul normativ deja și-a produs efectele, data de 31 decembrie 2006 fiind deja trecută.

Vă mulțumesc.

Din partea comisiei raportoare, vă rog.

## Domnule președinte de ședință,

Cele două comisii, de administrație publică și cea de muncă și protecție, își susțin raportul inițial de adoptare a acestui Proiect de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2006, cu mențiunea, pentru colegi, că până acum a fost supus dezbaterii de 3 ori și de fiecare dată n-a întrunit numărul necesar de voturi. Vreau să vă aduc și eu la cunoștință că efectele acestei ordonanțe s-au produs în anul 2006, drept urmare, credem că ar fi momentul să fie adoptată legea.

Vă mulțumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește nimeni?

Da?

Domnule Furo, vă rog frumos.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați,

Având în vedere că această ordonanță de urgență vine pentru a patra oară în votul plenului Camerei Deputaților, noi vom susține adoptare ei, întrucât efectul ordonanței și-a încetat valabilitatea, ea a fost valabilă până în 2006, sfârșitul anului.

Ca atare, noi vom susține votarea pentru această ordonanță.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul? Nu mai dorește. Supunem aprobării dumneavoastră articolul unic al ordonanței.

Rămâne pentru votul final.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 — Codul penal și a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

Are cuvântul reprezentantul inițiatorului.

## **Doamna Kibedi Katalin Barbara —** _secretar de stat_

## _în Ministerul Justiției_ **:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

## Distinsă Cameră,

Pentru a debloca și discutarea, și votarea acestui act normativ la care nu am mai reușit să țin socoteala de câte ori s-a aflat în fața plenului Camerei Deputaților v-aș adresa respectuoasa rugăminte să nu mai gândim ordonanța de urgență prin prisma faptului că se discută Coduri penale aparținând unor inițiatori diferiți ca persoană, ci s-o gândim numai sub aspectul consecințelor pe care le-ar comporta în măsura în care plenul ar adopta respingerea acestei ordonanțe de urgență.

Știm foarte bine că acel Cod penal care a fost adoptat deja de Parlamentul României are instituții care, în mod obligatoriu, trebuie să se regăsească într-un Cod de procedură penală. Și poate că ar trebui să amintesc doar regimul sancționator privind munca în folosul comunității care nu își are suportul într-un Cod de procedură penală. Și, în aceste condiții, să reflectați asupra necesității de a aproba sau de a respinge această ordonanță de urgență. Vă mulțumesc.

Înțeleg că din partea comisiei se susține, în continuare, același raport, că nu există o opinie divergentă.

Există la raportul suplimentar un număr de amendamente respinse.

Dacă le susține cineva? Nu sunt susținute.

Întrucât amendamentele respinse nu sunt susținute, iar amendamente admise nu există, legea rămâne pentru votul final.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2006 privind majorarea tarifelor în transportul feroviar de călători pe teritoriul României.

Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

Are cuvântul reprezentantul inițiatorului.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Este vorba despre o ordonanță de urgență care a prevăzut o majorare treptată a prețurilor practicate pe calea ferată de „C.F.R. Călători”.

Având în vedere caracterul de serviciu public și social al transportului feroviar de călători, Societatea „C.F.R. Călători” depinde substanțial de nivelul de subvenție acordat de la bugetul de stat. Vorbim despre un pachet minim social care se aplică în toate țările Uniunii Europene. Și fiecare țară subvenționează, practic, transportul de călători pe calea ferată.

Am prevăzut și am propus această modificare, aceste majorări de preț, având în vedere că bugetul statului nu poate asigura în limitele necesare subvenția în fiecare an. Vă mulțumesc.

Din partea comisiei raportoare? Vă rog.

## Domnule ministru,

Stimați colegi,

Avem în acest moment în dezbatere o ordonanță de urgență care a determinat o atitudine justificată din partea Camerei, de respingere, ținând seama că Guvernul ne propune nici mai mult, nici mai puțin, în lipsa gestionării corecte a managementului societăților din subordinea Ministerului Transporturilor, practic, transferul costurilor pe seama populației.

Acest proiect de lege a fost în dezbaterea Camerei în etape succesive.

În comisie, am solicitat Guvernului să ne prezinte o metodologie de calcul în baza căreia să se stabilească prețul biletelor la călători. Nu au fost în stare. În final, după dezbaterile și decizia de retrimitere la comisie la solicitarea unor colegi, deși corect ar fi fost să respingem ordonanța, în urma retrimiterii la comisie, comisia văzând că, în scurgerea timpului, practic Guvernul a trecut la majorări succesive ale prețului și, practic, am înregistrat 4 majorări la prețul biletelor pentru călători în acest interval de timp, am considerat necesar, în cadrul comisiei, să introducem un amendament prin care să obligăm, începând de la acest act normativ, Ministerul Transporturilor să aplice majorare de tarif numai în baza unei metodologii de calcul.

Și, în consecință, pentru că oricum ordonanța și-a făcut efectul, supunem aprobării Camerei proiectul de ordonanță, cu amendamentul admis de către comisie.

Vă mulțumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Doamna deputat Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Grupul parlamentar al P.S.D. nu va vota această lege pentru aprobarea ordonanței, chiar dacă ea și-a făcut efectul, rămânând constanți la politica pe care partidul nostru o are în privința protecțiilor sociale și atunci când trebuie să avem grijă de buzunarul cetățeanului.

În condițiile în care președintele comisiei, domnul deputat Iancu, a prezentat prima dezbatere din cadrul comisiei, ședință în care toți parlamentarii ne-am dat seama că majorarea de tarif se face pentru a acoperi managementul defectuos și a acoperi fel de fel de licitații care le realizează companiile C.F.R.-ului, care sunt oportune sau mai puțin oportune, ședință în care reprezentanții ministerului n-au reușit să ne convingă și nici n-au putut să aducă dovada că aceste majorări pe care le doresc a fi luate din buzunarul cetățenilor nu sunt decât o proastă administrare a banilor pe care trebuie să-i realizezi, de atunci și până acum, într-adevăr, s-au mai anunțat și alte modificări ale tarifelor, am fost de acord și suntem de acord cu amendamentul pe care domnul deputat Iancu l-a propus, dar, pe întregul legii, grupul nostru nu va vota și n-o să votăm niciodată astfel de proiecte de lege.

Da.

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul Rus.

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Din start, vom spune că Grupul parlamentar al P.R.M. nu este de acord cu această ordonanță.

Și cele 4 majorări care au survenit, aș vrea să întreb în baza cărei legi, dacă nici prima ordonanță n-a fost aprobată, de ce a trebuit să mergem după aceea? S-a separat C.F.R.-ul, s-a făcut disjuncție între S.N.C.F.R. Marfă și Călători, se știe că din totdeauna marfa acoperea călătorii, lipsa banilor care vin de la călători, dar ar trebui să înființăm Grupul Feroviar Român, ca o parte dintre mafioții ce lucrau la Ministerul Transporturilor să-și poată face această societate și să poată ei să gestioneze transportul țițeiului, care este cel mai scump pe sectorul de cale ferată Adjud—Ciceu, și toate celelalte îngrășăminte de la Târgu Mureș spre Galați. Cunoaștem mafia care încă mai persistă în Ministerul Transporturilor. Nu putem să fim de acord ca din banul cetățeanului să acoperim aceste datorii.

Vrem să-l aducem acasă pe Nicolaiciuc, să-l chemăm și pe acela care urma după el și să vedem ce s-a întâmplat cu banii, unde sunt banii de la C.F.R., să vedem cum s-au cumpărat măturile cu un milion și becurile cu două milioane sau trei, vrem să vedem ce s-a întâmplat cu casele de vacanță, de ce am dus S.N.C.F.R.-ul în situația de a fi datoare și să i se ia curentul electric — bine că nu se întâmplă și acest lucru!

Am mai reușit încă o performanță extraordinară cu un ministru de transporturi care a scos și paza de la obiectivele publice. Tunelurile și viaductele nu sunt păzite astăzi în România, pentru că nu avem bani. S.N.C.F.R.-ul nu avea bani să plătească aceste servicii.

Bine că nu este Osama bin Laden în România și să meargă la tunel sau la viaduct că s-ar întâmpla lucruri dezastruoase în țară!

Și, atunci, de ce trebuie să venim și să punem această taxă, să suporte călătorul, pentru că serviciile sunt proaste? Vagoanele de dormit sunt aduse de la second-hand de afară, sunt puse în coada trenului ca să te poată zdruncina când călătorești spre București, să te poată lăsa într-o stație de cale ferată unde nu mai este peron, pentru că fiind în capăt sau la început, sigur, peroanele nu sunt atât de lungi.

Și iată situația reală a acestei societăți S.N.C.F.R. Călători, pe care noi nu putem s-o salvăm acum!

Managementul dezastruos își arată roadele. Cred că ar trebui trași la răspundere, și aici sunt factori responsabili care ar putea aplica legea, dar nimeni nu se interesează, pentru că o mână spală pe cealaltă, suveica se predă, lasă că vine iarăși rotația la 4 ani și nu-ți dau eu acum în cap, ca să nu-mi dai tu mie mai târziu, și iată că, totuși, contribuabilul trebuie să sufere.

Nu suntem de acord cu această majorare. Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul Călian.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Sigur că antevorbitorul meu, foarte vehement, a adus în discuție calitatea serviciilor oferite de S.N.C.F.R.

Pe parcursul ultimelor 3 luni de zile, S.N.C.F.R. a majorat tarifele la transportul feroviar de două ori. Avem astăzi o scuză și spunem: „Păi s-a dat ordonanța, și ea produce efecte”.

## Este o mare greșeală!

Majorările de preț nu trebuie să se producă pe baza emiterii unor ordonanțe, ci în baza unor prevederi, unor inițiative legislative, în urma cărora să se decidă acest lucru. Nu majorăm întâi prețurile și pe urmă dăm legea, pentru că este absurd! Să nu uitați faptul că există legi care vizează transportul feroviar și mă refer aici la înlocuirea tichetelor de transport pentru pensionari în bani, mă refer, evident, la cele care n-au fost folosite! Această lege, deși apare inclusiv în „Monitorul Oficial”, nu a fost pusă în aplicare niciodată. Atunci, cum se justifică această majorare? Se justifică prin prisma faptului că, într-adevăr, managementul este prost.

Cei care conduc destinele acestei societăți naționale și-au dovedit incapacitatea de a o gestiona corespunzător.

Consider că soluția ar fi cea a privatizării S.N.C.F.R., astfel încât Guvernul să se elibereze de aceste sarcini și, într-adevăr, să avem competiție, să avem concurență și în acest domeniu.

Ar fi soluția care, într-adevăr, ar ajuta în primul rând beneficiarul transportului pe zona feroviară. Vă mulțumesc.

Da.

Vă mulțumesc.

Dacă nu mai sunt alte intervenții din partea grupurilor parlamentare, invit biroul Comisiei pentru industrii și servicii să facă propunerile pentru timpul afectat dezbaterii acestui proiect de lege.

Domnule președinte, Stimați colegi, Cinci minute, cu trei minute.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Supun aprobării dumneavoastră articolul unic, cu amendamentul aprobat de comisie.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Văzând că se insistă să treacă această ordonanță de urgență, care nu are absolut nicio rațiune în a susține practic un management incorect la aceste societăți, am propus acest amendament pe care, însă, dacă-mi permiteți, am să încerc să-l corectez.

O dată, pentru că el a fost făcut în mai și propuneam atunci un termen de maximum 60 de zile pentru elaborarea metodologiei de calcul, și aș vrea să modific termenul de la 60 la 30 de zile, asta pentru situația în care ar trece ordonanța, și pentru tehnica legislativă, pentru corectitudine, să continuăm amendamentul, textul amendamentului, în ultima lui parte: „...intrării în vigoare a prezentei Legi de aprobare a Ordonanței de urgență nr. 79/2006”.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Deci supun la vot articolul unic, pozițiile 1—6, cu amendamentul propus de către comisie.

Proiectul de lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2007 privind stabilirea unor

măsuri pentru organizarea referendumului național din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Președintelui României.

Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

Are cuvântul reprezentantul inițiatorului.

## **Domnul Marin Pătuleanu —** _secretar de stat_

_în Ministerul Internelor și Reformei Administrative_ **:**

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prin Ordonanța de urgență nr. 27/2007 a fost modificată și completată Legea nr. 3/2000 pentru organizarea și desfășurarea referendumului, ținându-se cont de deficiențele constatate în procesul de aplicare a dispozițiilor acestui act normativ, precum și de lipsa reglementărilor în domeniul finanțării campaniei referendumului național pentru demiterea Președintelui României.

În consecință, vă rugăm să analizați și să adoptați Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2007, așa cum a hotărât și Comisia juridică, de disciplină și imunități din cadrul Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește nimeni.

Conform prevederilor art. 118 și 120 din regulament, urmează să aprobăm timpul afectat dezbaterii acestui proiect de lege.

Îl invit pe reprezentantul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, sesizată în fond, să facă propunerile pentru timpul afectat dezbaterilor.

Din partea Comisiei juridice, propun 5 minute pentru acest proiect de lege.

Supun Camerei, prin vot deschis, propunerile pentru timpul afectat dezbaterii.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Cu unanimitate de voturi, timpul a fost aprobat.

Supun aprobării dumneavoastră articolul unic.

Legea rămâne pentru votul final.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2007 pentru modificarea și completarea art. 157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Caracter ordinar.

Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

Are cuvântul reprezentantul inițiatorului.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Prin proiectul de ordonanță se propune pe o perioadă strict determinată, și anume 15 aprilie 2007—31 decembrie 2008, eliminarea măsurilor de simplificare a plății T.V.A. și, implicit, plata T.V.A.-ului în vamă, inclusiv pentru persoanele înregistrate în scopuri de T.V.A. pentru importurile de bunuri din teritorii din afara Uniunii Europene.

Totodată, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Vămilor, va aplica, în continuare, măsuri de simplificare pentru importatorii care au realizat în anul anterior cifre semnificative privind importul și care vor obține certificate de amânare a plății T.V.A.-ului în vamă.

Față de toate acestea, Ministerul Economiei și Finanțelor, în numele Guvernului României, vă roagă să fiți de acord cu raportul de adoptare adoptat de comisia de specialitate din Cameră.

Mulțumesc.

Din partea Comisiei sesizate în fond? Vă rog, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prezentul proiect de lege, așa cum spunea domnul ministru Doică, are ca obiect de reglementare modificarea și completarea art. 157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în sensul eliminării pe o perioadă determinată, respectiv până la 1 ianuarie 2008, a măsurilor de simplificare a T.V.A.-ului în vamă, inclusiv pentru persoanele înregistrate în scopuri de T.V.A. pentru importurile de bunuri din teritorii din afara Uniunii Europene.

Totodată, se prevede introducerea garantării T.V.A. pentru importurile de bunuri scutite de T.V.A. destinate unei livrări intracomunitare.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată.

La dezbaterea proiectului, în cadrul comisiei, a participat, în conformitate cu prevederile art. 51 și 52 din Regulamentul Camerei, domnul Busuioc Ion, director general din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

De asemenea, au participat 24 de deputați din numărul total de 26.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi. Proiectul de lege a fost adoptat și de Senat în ședința din 7 mai 2007, în calitate de primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2007, comisia propune supunerea spre dezbatere și adoptare în plenul Camerei Deputaților a proiectului de lege, în forma adoptată de Senat.

Vă propun 10 minute pentru dezbateri generale și câte două minute pentru fiecare intervenție în parte. Vă mulțumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Doamna Grațiela Iordache, Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Aș dori să luăm notă împreună de faptul că această ordonanță de urgență reflectă incapacitatea acestui Guvern Tăriceanu II de a colecta, într-adevăr, taxele. De aceea, se recurge la metoda modificării Codului fiscal, din nou, fără a respecta acel termen pe care toți îl știm că este necesar, în afară de aceasta, deși ne-am luat angajamentul față de micii întreprinzători că vom simplifica procedurile legate de încasarea T.V.A.-ului, facem, în continuare, discriminare față de aceștia, dându-le, într-adevăr, prioritate numai celor mari.

Deci această ordonanță nu face altceva decât să reflecte faptul că în 6 luni de zile, stimate domnule reprezentant al Ministerului Finanțelor, nu ați reușit să colectați din T.V.A. decât 41,54%, un nivel de colectare foarte redus.

Această ordonanță nu este necesară decât pentru că dumneavoastră, cei de la Ministerul Finanțelor, cei de la A.N.A.F., nu sunteți capabili să vă faceți treaba. Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, îmi permit să iau cuvântul la dezbateri generale, doar pentru a îndrepta ceea ce a spus colega noastră și, dacă ar fi atentă, ar vedea că hotărârea pentru supunerea spre adoptare a Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2007 a fost adoptată pe data de 28 martie 2007, adică incapacitatea respectivă aparține și Guvernului Tăriceanu I, din care făcea parte inclusiv Partidul Democrat.

Aveți dreptul la replică.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voiam doar să luați notă că Ministerul Finanțelor a fost și este în continuare al Partidului Național Liberal.

Vă mulțumesc.

Potrivit Constituției, răspunderea membrilor Guvernului nu se poate face individual.

Din partea U.D.M.R., domnul Márton Árpád.

## **Domnul Márton Árpád Francisc:**

Eu, totuși, o înțeleg pe doamna deputat.

Poate la vremea respectivă încă făcea parte din Partidul Conservator, care era deja în opoziție.

Vă mulțumesc.

Având în vedere că nu mai sunt alte intervenții, potrivit art. 106: „Camera Deputaților trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse”.

Deoarece nu există, va urma votul final.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2006 privind înființarea Fondului Național de Dezvoltare.

Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

Are cuvântul reprezentantul inițiatorului.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113 din 2006 se înființează în bugetul de stat Fondul Național de Dezvoltare, fond aflat la dispoziția Guvernului și care este integral finanțat din banii rezultați din privatizări.

În cadrul acestui fond sunt cuprinse trei subdiviziuni: prima, sunt banii destinați finanțării proiectelor de investiții în infrastructură și altor proiecte considerate prioritare; a doua subdiviziune se referă la fondurile destinate finanțării necesităților provocate de retrocedarea, restituirea activelor imobiliare din patrimoniul unor instituții publice, și a treia subdiviziune se referă la suplimentarea fondurilor necesare derulării unor programe sau proiecte care beneficiază de finanțare din fonduri europene incluse pentru prefinanțarea și cofinanțarea acestora.

Inițiativa înființării Fondului Național de Dezvoltare a izvorât și din necesitatea evidențierii și creșterii transparenței în utilizarea resurselor financiare provenite din procesele de privatizare, în contextul mai larg al asigurării transparenței și gestionării banului public.

Față de toate acestea, precum și față de raportul favorabil adoptat de către comisia de specialitate, vă rugăm să fiți de acord cu adoptarea proiectului de act normativ.

Mulțumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond, vă rog.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare înființarea Fondului Național de Dezvoltare pentru finanțarea, începând cu anul curent, a proiectelor de infrastructură, a necesităților determinate de retrocedarea sau restituirea activelor imobiliare, precum și suplimentarea fondurilor necesare derulării unor programe sau proiecte care beneficiază de finanțare din fonduri europene.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 22 de deputați din totalul de 27 de membri ai comisiei, la data respectivă.

În urma dezbaterii Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2006 privind înființarea Fondului Național de Dezvoltare în ședința din 29 mai 2007, comisia ne propune supunerea spre dezbaterea și adoptarea plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege, în forma adoptată de Senat, cu amendamentele respinse prezentate în anexă.

Este nevoie să propun și timpii? Da.

Cinci minute pentru dezbateri generale și un minut pentru fiecare intervenție în parte.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc pentru propunerile de timp, pentru a nu mai reveni încă o dată și a câștiga timp, pentru că mai avem doar 4 minute până când începem ședința de vot final.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Doamna Grațiela Iordache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

## Domnule președinte,

Intervenția de față poate nici n-ar mai fi fost necesară dacă reprezentantul Guvernului nu ar fi făcut afirmația că această ordonanță ajută la repartizarea transparentă a resurselor financiare.

Îmi pare rău!

Cred că principala hibă a acestui act normativ este faptul că, deși se constituie din surse financiare constând în veniturile obținute din privatizare, distribuirea pe destinații se face, practic, prin hotărâre de guvern, ocolind complet Parlamentul și scoțând astfel sume importante de bani, practic, de sub controlul parlamentar.

În plus, nu trebuie uitat că acest Fond Național de Dezvoltare și cheltuielile care se vor face din el vor contribui și ele, suplimentar, la deficitul bugetar al României. Vă mulțumesc.

Da.

Vă mulțumesc.

Doamna Aura Vasile, din partea Partidului Social Democrat.

Grupul Partidului Social Democrat nu va vota această lege de aprobare a ordonanței.

Teoretic, încercăm, prin poziția noastră, să dăm mai puțină posibilitate unor viitori profitori ai acestui fond. Felul în care este realizată ordonanța nu aduce transparență, nu poate fi controlată, iar felul în care se alocă sumele de bani pentru anul 2007, în acest moment nu avem niciun fel de finalitate și nu știu câți centimetri de infrastructură au fost realizați, în condițiile în care ultimele inundații și inundațiile din primăvară, și de anul trecut, teoretic, încă nu au fost anulate.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Dacă mai sunt alte intervenții la dezbateri generale? Dacă nu,

Trecem la dezbaterea raportului.

Nu susțin un amendament respins.

Vreau să propun o modificare a titlului, în loc de F.N.D., să-i zică F.N.I.!

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Având în vedere că nimeni nu a susținut amendamentele respinse, legea rămâne pentru votul final. Îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să-și invite colegii în sală pentru ședința de vot final. Poftiți?

## **Domnul Anghel Stanciu**

**:**

Dați drumul la sonerie, domnule vicepreședinte!

Există o propunere în fond de a mai lua și proiectul de lege cuprins la poziția 23, până când liderii grupurilor parlamentare invită colegii în sală.

Supun aprobării dumneavoastră, prin vot deschis, dacă doriți să prelungim timpul afectat dezbaterii și să luăm și acest proiect de lege.

Este un proiect foarte important.

Cine este pentru, vă rog? Împotrivă? Abțineri?

Cu unanimitate de voturi, ați aprobat să discutăm și proiectul de lege de la poziția 23.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

Are cuvântul reprezentantul inițiatorului. Inițiatorul nu dorește să ia cuvântul. Dau cuvântul comisiei raportoare.

Doamnelor și domnilor deputați,

Acest proiect de lege a fost aprobat în Senat și în comisia de specialitate, fără niciun fel de amendamente. A fost supus la votul final și n-a întrunit numărul, fiind o lege organică.

El se referă la înlocuirea salariului minim cu salariul mediu la calculul punctajului la pensie.

Cred că votul de atunci al unor colegi a fost dat fără să se sesizeze exact despre ce este vorba.

Drept urmare, comisia își menține raportul anterior și nu sunt alte amendamente.

Mulțumesc.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Da.

Vă mulțumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește nimeni.

Potrivit art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaților: „Camera Deputaților trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse”.

Urmează votul final și pentru această lege. Vă mulțumesc pentru înțelegere. Trecem la votul final.

Poziția 1, Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, reexaminată ca urmare a cererii Președintelui României.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rugăm să votați. Vot electronic.

Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, reexaminată ca urmare a cererii Președintelui României.

Lege ordinară. Cameră decizională.

Vă rog să fiți atenți.

Refacem votul, pentru că n-au înțeles mai mulți colegi ce au votat.

În momentul în care comisia propune respingerea, precizez acest lucru.

Punctul 2, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reexaminată ca urmare a cererii Președintelui României.

Lege ordinară. Suntem Cameră decizională.

Poziția nr. 3, Propunerea legislativă pentru completarea art. 12 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activităților notariale. Lege organică. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Da.

Vă rog să mă scuzați.

Nu a fost aprobată respingerea, întrucât este lege organică și nu a avut voturi suficiente. Mulțumesc pentru precizare.

Deci această lege, neîntrunind numărul de voturi necesare, se va întoarce la comisie.

Din partea Comisiei juridice, sesizată în fond, dacă este...

Aveți o problemă de procedură? Vă rog să poftiți la microfon.

## **Domnul Marcu Tudor:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă declar cu toată conștiința împăcată că nu înțeleg nimic ce votăm aici.

Pentru că avem 3 puncte pe vot, au fost trecute întâi într-o formă, pe urmă s-a văzut că nu a zis comisia așa, după aia am refăcut votul.

Voiam să ni se explice ce înseamnă votul la punctul 1. Nu ni s-a explicat și s-au luat repede voturile așa cum erau, astfel încât eu nu știu ce formă s-a votat la punctul 1.

## **Doamna Aurelia Vasile**

**:**

Domnule deputat, trebuia să veniți la comisie când s-a discutat și s-a votat.

N-are legătură cu ce zic eu.

Nu trebuia să fac decât ce voiam eu, nu ce-mi impune mie nu știu cine.

Gata, am închis gura! Deci, încă o dată, domnule președinte, eu nu înțeleg ce am votat la punctul 1, forma adoptată de Senat, însușită de Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, sau altceva?

Deci puteți să-mi spuneți ce am votat? Că, în felul ăsta, voiam să iau cuvântul să explic și eu votul.

Nu pot, dintr-o brambureală foarte rapidă, din care nu înțeleg nimic.

Ne grăbim pentru 3 puncte de vot pentru azi, care au și trecut de fapt?!

Puteți să-mi spuneți, domnule președinte, ce am votat la punctul 1?

N-am înțeles, domnule președinte.

Doriți să dialogați cu mine?

Voiam să dialoghez, în cadrul unei intervenții pe procedură, cu dumneavoastră.

Care-i problema?

Pentru că dumneavoastră ați bramburit votul la punctul 1, și eu nu știu ce am votat.

Puteți să-mi explicați ce ați vrut să puneți la vot, ca să pot să înțeleg ce anume s-a votat și să pot să iau cuvântul, în consecință, să-mi explic votul?

Bun.

După ce încheiați dumneavoastră...

N-am înțeles.

...comentariul dumneavoastră, voi face și eu un comentariu, da?

Vă mulțumesc.

Da.

Puteți interveni. În funcție de asta, iau și eu cuvântul ulterior. Vă mulțumesc.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Explicațiile respective le voi da după ședință. Am înțeles intervenția de procedură, că nu ați înțeles. Vă mulțumesc.

Punctul 4, Proiectul de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2007 pentru modificarea art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European și a art. 9[2] alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Propunerea comisiei de respingere a ordonanței de urgență se întemeiază pe faptul că atât prevederile referitoare la modificarea Legii nr. 33/2007, cât și cele referitoare la modificarea Ordonanței de urgență nr. 1/2007 au fost preluate, cu modificări, ca amendamente admise în proiectul de lege de aprobare a acesteia.

Întrucât Proiectul de lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2007 a fost retrimis la comisie

pentru un nou raport, se propune amânarea votului final asupra Proiectului de lege de respingere a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2007 până la adoptarea Proiectului de lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2007.

Dacă aveți alte intervenții de procedură? Nu.

Deci, ca și la punctul 3, și la punctul 4 propun două săptămâni, ca termen, dacă sunteți de acord.

Punctul 5, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 389/2004 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare privind finanțarea Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităților naturale și pregătirea pentru situații de urgență și a Acordului de asistență financiară nerambursabilă dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, acționând în calitate de Agenție de Implementare a Facilității Globale de Mediu, privind finanțarea Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităților naturale și pregătirea pentru situații de urgență, semnate la București la 26 mai 2004.

Lege ordinară.

Suntem prima Cameră sesizată.

Data la care se împlinește termenul constituțional pentru dezbatere și vot final este 17 septembrie 2007.

Comisia a propus adoptarea.

Punctul 6, Proiectul de lege pentru Ratificarea Memorandumului de înțelegere dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene privind asigurarea sprijinului națiunii gazdă pentru executarea de operațiuni și exerciții în NATO, semnat la Atena la 10 octombrie 2006 și la București la 14 decembrie 2006.

Lege ordinară.

Suntem prima Cameră sesizată.

Data la care se împlinește termenul constituțional pentru dezbatere și vot final este 4 octombrie 2007.

Comisia a propus adoptarea.

Punctul 7, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 84/1995, republicată, Legea învățământului, prin introducerea unor măsuri active de protecție a minorilor ai căror părinți nu se află alături de ei pe perioade îndelungate din cauza deplasării la muncă în străinătate.

Lege organică.

Suntem prima Cameră sesizată.

Data la care se împlinește termenul constituțional pentru dezbatere și vot final este 13 septembrie 2007.

Comisia propune respingerea.

Prin urmare, se reîntoarce la comisie.

Termen, 2 săptămâni.

Am fost sesizat de către secretari, este perfect ceea ce au spus.

Termenul de risc este depășit, având în vedere că va fi aprobată tacit pe data de 13 septembrie 2007. Punctul 8, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 4 lit. d) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Lege organică.

Suntem prima Cameră sesizată.

Data la care se împlinește termenul constituțional pentru dezbatere și vot final este 20 septembrie 2007.

Comisia propune aprobarea.

Se reîntoarce la comisie.

Îi dăm termen până luni, având în vedere...

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Așa e, săptămâna viitoare se dezbate.

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnule președinte de ședință,

Conform Regulamentului Camerei Deputaților, dar și Constituției, inițiativele legislative, fie ele proiecte de lege, fie propuneri legislative, care sosesc în plenul Camerei cu propunere de adoptare, în situația în care nu sunt adoptate, se consideră, ca atare, că nu sunt adoptate. Se trimit Camerei decizionale, dacă Camera Deputaților este prima Cameră sesizată, iar dacă Camera Deputaților este Cameră decizională, se consideră că acea lege nu a fost adoptată. Nu se mai întoarce la comisie.

Prin votul său, Camera Deputaților a spus că nu primește această inițiativă legislativă.

Raportul comisiei nu este de respingere. Cu alte cuvinte, nu s-a respins propunerea de respingere, ci s-a respins propunerea de adoptare.

În momentul în care cvorumul de majoritate pentru adoptare n-a fost îndeplinit, conform Constituției, această propunere legislativă este considerată căzută. Vă mulțumesc.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Da.

Aveți dreptate, mai ales că expiră și termenul în data de 20 septembrie și ar lua, oricum, o aprobare tacită, și n-am avea nici timpul necesar pentru a avea o altă soluție.

Deci este respinsă și va fi trimisă la Senat, în acest sens.

Punctul 9, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia a propus aprobarea.

Deci urmează același regim ca și punctul 8.

Punctul 10, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2006 privind unele

măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională. Comisia a propus adoptarea.

Conform art. 105 alin. (2), va fi discutat în sesiunea următoare.

Punctul 11, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 — Codul penal și a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Lege organică. Prioritate legislativă. Suntem Cameră decizională.

Comisia a propus adoptarea.

Punctul 12, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2006 privind majorarea tarifelor în transportul feroviar de călători pe teritoriul României.

Lege ordinară.

Suntem Cameră decizională. Comisia a propus adoptarea.

Vă rog, din partea Partidului Social Democrat, explicarea votului.

Această ordonanță a fost promovată dintr-o singură rațiune. Vinovat, aici, nu este managementul sau nu numai managementul companiilor, ci însuși Executivul.

Și am să mă explic: Executivul a ținut să promoveze această ordonanță în noiembrie anul trecut, atunci când indicatorii macroeconomici nu se așezau pe prognoza făcută de Executiv. Prin urmare, nu am avut venituri la nivelul estimat și, atunci, nu am realizat costuri la nivelul asumat. Și, prin urmare, Executivul nu a alocat companiei subvenția pe care era obligat să o aloce prin Legea bugetului, lăsând descoperită compania cu 5.000 de miliarde.

Ce a făcut? A transferat acest efort, de la nivelul Executivului și al companiei, la nivelul cetățeanului, transferându-l în biletele de călători, obligându-i, practic, în 4 majorări succesive să preia, printr-o majorare într-un singur an de 50%, întreg efortul pe care ar fi trebuit să-l facă Executivul și pe care putea să-l facă, avându-l prevăzut în buget.

În consecință, la atitudinea Executivului se adaugă atitudinea de la nivelul managementului companiei, care a angajat costuri prin licitații pentru achiziții de produse ieftine la prețuri exorbitante.

Și, în consecință, suntem în situația în care, deși în plenul Camerei s-a atras atenția asupra acestei practici, deși la comisie reprezentanții companiei au motivat că, de fapt, Executivul nu le-a asigurat, conform Legii bugetului, subvenția, cu toate acestea, la 1 septembrie, adică exact acum câteva zile, s-a recurs la încă o majorare de 8%, deși ordonanța spunea maximum 7%. Cu alte cuvinte, noi suntem în fața unui fenomen extrem de grav: Executivul este în incapacitatea de a gestiona corect procesul economic și nu ține seama de o atitudine principială și corectă a Parlamentului care a susținut să se prezinte o metodologie de calcul al prețului la biletele de călători.

Prin urmare, misiunea noastră, stimați colegi, nu este dusă la bun sfârșit și cred că prin atitudinea de astăzi cu toții trebuie să reflectăm asupra acestei practici care se repetă.

Nu este singura ordonanță de acest gen și vă dau un singur exemplu. Vă rog să vă reamintiți de decizia Executivului de a transfera cele mai importante societăți din domeniul energetic de la Ministerul Economiei la A.V.A.S., ca acum câteva zile să le solicite să le transfere de la A.V.A.S. înapoi la Ministerul Economiei.

Prin urmare, singurul minister care a rămas în țară și administrator, operator, dar și reglementator este Ministerul Transporturilor.

Aceasta este misiunea noastră, stimați colegi, printr-o inițiativă legislativă să separăm acest rol de reglementare de cel de operare.

Mulțumesc.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Vă mulțumesc. Mai sunt și alte intervenții? Nu.

Mergem la punctul 13, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea referendumului național din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Președintelui României.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională. Comisia a propus aprobarea.

Punctul 14, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2007 pentru modificarea și completarea art. 157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Lege ordinară.

- Suntem Cameră decizională.

- Comisia a propus adoptarea.

-

- Punctul 15, Proiectul de lege pentru aprobarea

- Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2006 privind înființarea Fondului Național de Dezvoltare.

- Lege ordinară.

- Suntem Cameră decizională.

- Comisia a propus aprobarea.

-

- abțineri, proiectul de lege nu a fost aprobat.

Mai avem punctul 16, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

- Lege organică.

- Suntem Cameră decizională.

- Comisia a propus adoptarea.

-

- de lege a fost aprobat.

- Declar ședința închisă.

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial“ R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea“ București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 318.51.29/150, fax 318.51.15, E-mail: marketing@ramo.ro, Internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 și 410.47.30, fax 410.77.36 și 410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial“ R.A.

&JUYDGY|202306]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 117/21.IX.2007 conține 56 de pagini.**

Prețul: 14,00 lei