Cătălin Cherecheș

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Apă curată pentru o lume sănătoasă”.

Începând cu anul 1992, în 22 martie, întreaga planetă sărbătorește Ziua Mondială a Apei, un motiv în plus pentru a reflecta și noi asupra importanței apei, pe de o parte, și puțina grijă manifestată pentru gospodărirea acesteia și păstrarea ei în stare curată, pe de alta.

Deși suntem conștienți că viața fără apă nu poate exista, nu reacționăm cum ar trebui și nu manifestăm grija pe care o merită această importantă resursă naturală.

Este și motivul pentru care Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat perioada 2005–2015 drept Deceniul Internațional „Apă pentru viață”.

Dacă e secetă, ne dovedim neputincioși, când sunt inundații, suntem nepregătiți, când poluarea crește prin activitățile industriei și omului, suferim. Ele se repetă ciclic, dar omul nu învață nimic.

Să nu uităm că aceste dezastre ecologice au la origine mentalitatea omului că poate învinge natura, iar această mentalitate a dus la situații prin care a pierdut și omul, și a pierdut și natura. Argumentez cu realitatea județului Maramureș și a municipiului Baia Mare, un municipiu care este străbătut de un râu mort, râul Săsar, iar moartea acestui râu este urmarea poluării.

De ani buni, în fiecare primăvară, în județul Maramureș au avut loc inundații, cu mari pierderi pentru gospodăriile populației și pentru economie: case și gospodării distruse, poduri și podețe luate de ape, drumuri distruse. Cu toate acestea, s-a făcut mult prea puțin, invocându-se lipsa fondurilor.

Apoi, cursurile de apă sunt adevărate depozite de gunoaie menajere și de rumeguș, care se transformă în stăvilare în calea apelor, de aici și dezastrul.

Din păcate, nici cei care gospodăresc apele nu au o abordare ecosistemică, mai ales în măsura în care schimbările climatice aduc viituri inimaginabile cu ceva vreme în urmă.

Lipsesc nu numai fondurile, dar și strategiile care să reducă riscurile de inundare a localităților, prin minimizarea factorilor care duc la formarea de viituri. Aproape nu există curs de apă care să nu necesite amenajarea și regularizarea malurilor.

De aceea, nu doar în Maramureș, ci în toată țara, cei care gospodăresc apele trebuie să-și schimbe managementul față de acest ecosistem pe cât de necesar vieții, pe atât de distrugător, fie că vorbim de inundații sau de secetă, de sursele de apă care se împuținează și nu prea facem mare lucru pentru a găsi altele. Lacurile de acumulare sunt tot cele care au fost, deși populația s-a înmulțit, iar reconstrucția ecologică a bazinelor hidrografice rămâne doar pe hârtie.

Despre apă e bine să vorbim nu doar de ziua mondială a ei, ci în fiecare zi ar trebui să se vadă preocuparea factorilor responsabili și a fiecărui cetățean în parte, pentru a mai corecta din greșeli, pentru a ne pune în echilibru cu natura din care provenim și a cărei parte suntem.