Cornelia Ardelean

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică se intitulează: „Parlamentul trebuie să se declare împotriva egalizării vârstei de pensionare între femei și bărbați”.

Am depus recent la Biroul permanent al Camerei Deputaților spre dezbatere și adoptare o propunere legislativă pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Inițiativa prevede completarea articolului 41 alineatul (2) din Legea nr. 19/2000 cu un alineat nou, cu următorul cuprins: „Vârsta standard de pensionare de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați va rămâne în vigoare cel puțin până în anul 2050.” Menționez că în forma actuală a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se prevede atingerea vârstei standard de pensionare de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați în anul 2013.

Îmi exprim dezacordul față de pericolul egalizării vârstei de pensionare între femei și bărbați, întrucât egalitatea nu trebuie să înceapă cu finalul, adică cu egalizarea vârstei de pensionare. Mai întâi trebuie să avem drepturi egale din toate celelalte puncte de vedere și abia apoi, în timp, să ajungem să avem o vârstă egală pentru pensionare.

Femeile sunt în continuare singurele care se ocupă de copii, curățenie, mâncare, îngrijirea bătrânilor. Ele au două locuri de muncă permanente, unul acasă, iar celălalt la serviciu. În plus, condițiile în care româncele muncesc acasă sunt încă foarte departe de cele din țările europene.

Nici măcar în statele Uniunii Europene nu s-a derulat această operațiune în asemenea mod abrupt, iar Austria este un exemplu concludent în acest sens. Consider că în ciuda recomandărilor UE în această direcție, trebuie să pledăm pentru menținerea vârstelor standard de pensionare, respectiv 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați.

Consider că egalizarea se va putea realiza doar în timp, și va trebui făcută eșalonat, începând cu domeniile de activitate în care femeile doresc acest lucru.

De altfel, președintele Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitate între sexe a Parlamentului European, Anna Záborská, a precizat că nici dumneaei nu este de acord cu egalizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați, deși este o poziție oarecum neeuropeană.

Nu putem aștepta ca parlamentele naționale, care sunt reprezentate majoritar de bărbați, să ia decizia de egalizare a vârstei de pensionare. Este nevoie de o coalizare la scară largă a femeilor-parlamentar împotriva acestei egalizări și de identificare a unor soluții care să permită ca valoarea pensiilor să nu fie afectată de diferențierile dintre vârstele de pensionare.

Consider că poziția împotriva egalizării vârstei de pensionare nu este una neeuropeană, ci una realistă, având în vedere condițiile de muncă, inclusiv cele de acasă, ale româncelor care urmează să se pensioneze.