Cristina Elena Dinu

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Titlul declarației mele politice de astăzi se cheamă „Renașterea Institutului «Ion Cantacuzino», această mândrie a cercetării românești”.

## Stimați colegi,

Vorbesc întotdeauna cu satisfacție de fiecare promisiune din programul de guvernare, atunci când ea este dusă la îndeplinire.

Astăzi putem vorbi de un alt succes, de data aceasta în ceea ce privește relansarea Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Ion Cantacuzino”, devenit obiectiv strategic național, odată cu trecerea în subordinea Ministerului Apărării Naționale.

Pentru că, da, prevenirea îmbolnăvirilor, controlul bolilor transmisibile și sănătatea publică reprezintă o problemă de siguranță națională.

Din păcate, această activitate necesită timp, chiar dacă Guvernul alocă fonduri importante, pentru că, ani și ani, această unitate de cercetare cu recunoaștere internațională a fost neglijată, subfinanțată, lăsată să se prăbușească.

Înființat în 1921, la inițiativa profesorului Ion Cantacuzino, prin decretul dat de Regele Ferdinand I, Institutul „Cantacuzino” avea drept scop „imunizarea populației contra pandemiilor și epidemiilor”.

Între anul 1910 și 1913 au fost produse primele două vaccinuri, iar în 1926 România devenea a doua țară din lume, după Franța, care producea vaccinul BCG împotriva tuberculozei.

De-a lungul timpului, eforturile institutului au dus la eradicarea variolei în România și au ferit populația de tuberculoză, tetanos, difterie.

În 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, Ministerul Sănătății a împrumutat 11 milioane de euro de la Banca Mondială, pentru cumpărarea de aparatură modernă, fără de care institutul nu mai primea aprobarea să producă vaccinuri și seruri. Laboratorul nou nu funcționează însă nici astăzi, deși acești bani au fost cheltuiți.

Paradoxal este că, deși Institutul „Cantacuzino” a înregistrat un succes răsunător în 2009, și, la fel, și România, care putea să se protejeze de epidemia devastatoare de gripă, institutul a simțit atunci declinul cel mai puternic, în câțiva ani adunând datorii de milioane. Rând pe rând s-au închis linii de producție, conturile au fost blocate și s-a preferat soluția importurilor.

În 2010, Agenția Națională a Medicamentului a retras autorizațiile de producere și vânzare a oricărui tip de vaccin.

De aceea, meritul guvernării PSD–ALDE, care și-a propus relansarea acestui institut, este cu atât mai important și a început cu trecerea sa oficială de la Ministerul Sănătății în subordinea Ministerului Apărării Naționale.

Zilele trecute, domnul ministru Fifor făcea bilanțul primei etape de relansare a producției, iar rezultatele sunt spectaculoase.

Prima și cea mai importantă etapă a fost aceea a refacerii resursei umane. Astfel că, printr-un memorandum aprobat de Guvern, s-a aprobat un număr de 200 de posturi noi.