Cseke Attila Zoltan

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Aici avem o problemă puțin mai amplă: ce credem noi despre administrație, cum trebuie să funcționeze administrația și cum trebuie să funcționeze cei care au posibilitate de sesizare în cazul de față.

Orice actor sau orice subiect de instituție publică, de administrație publică centrală sau locală, înainte de a sesiza o instanță sau o altă autoritate, face o analiză, în mod cert, că doar nu o să sesizeze în toate situațiile când are un act administrativ pe care îl primește; trebuie să facă o analiză. În urma acestei analize, dacă constată că sunt anumite probleme, inițiază demersul. Prin demers își asumă și anumite riscuri (care astăzi nu prea sunt reglementate în legislația din România) și, evident, ceea ce nu este reglementat – și aici ar trebui să ne gândim –, atunci când abuzează de dreptul de sesizare, atunci este sancționat.

Astăzi, din păcate, în legislația din România, această ultimă fază sau etapă nu prea este reglementată, instituțiile de control și instituțiile de verificare pot să facă sesizări fără a avea niciun fel de consecințe, chiar dacă, ulterior, eventual, instanțe judecătorești stabilesc clar că sesizarea nu avea niciun temei.

Această propunere legislativă, din păcate, înfrânge aceste etape ale actorului, subiectului din administrația publică sau instituțiile publice, și anume aceea de a face o analiză, de a face demersuri, de a-și asuma riscuri și, eventual, a primi și sancțiunea pentru că a făcut o sesizare care nu a avut temei legal. Dacă impui obligativitatea sesizării în toate situațiile, unde mai rămâne această analiză?

Deci, din păcate, inițiativa legislativă sub această formă nu poate fi susținută, Grupul UDMR nu o va vota. Mulțumesc.