Minerva Boitan

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică de astăzi este de actualitate indiferent de momentul prezentării ei. Rolul acestei declarații nu este din categoria „cât mai multe apariții la tribuna Senatului”, ci, din contră, ar trebui bine analizată și măcar ascultată de colegii din actuala putere.

În ultimele zile, am auzit câteva declarații nedemne din partea unui profesor universitar de drept constituțional, care este, în același timp, și prim-ministru al României, privind proiectul de lege de revizuire a Constituției României.

Din istoria instituțională a statului român am învățat că, atunci când comuniștii au avut puterea deplină, în 1946, au creat o așa-numită reformă a statului român..., o reformă instituțională, una dintre ele fiind cea prin care au modificat ordinea de drept constituțional și parlamentar, respectiv desființarea Parlamentului bicameral, care a funcționat în perioada interbelică, reducerea puterii legislative printr-un parlament cu atribuții simbolice, denumit Marea Adunare Națională, și prin marginalizarea decizională a Curții Constituționale și a altor instituții ale statului. Comuniștii și, în special, aparatul lor de constrângere instituțională – Securitatea – au învățat, la fel ca și fasciștii și naziștii înaintea lor, următoarele obiective ale existenței unei societăți controlate:

– cu cât slăbești transparența și puterea decizională ale unor instituții ale statului, cu atât manipulezi mai ușor mase din națiunea respectivă și, în final, obții un control mai facil al puterii; – puterea legislativă, care a derivat din democrația ideală antică – ca putere legalizată a poporului –, este cel mai mare dușman al totalitarismului sau al oligarhiei instituționale, grupată în jurul unui om sau al unui grup de interese politice;

– civilizația și cultura unei societăți pot fi mai ușor eliminate dacă scapi de unul dintre factorii instituționali cu reprezentare la toate nivelurile națiunii respective, în cazul de față chiar Parlamentul;

– îndobitocirea unui popor este mai lesne de realizat în timp, dacă procesul decizional se realizează prin intermediul unui partid reprezentat în toate structurile publice, decât prin existența unei opoziții puternice într-una din instituțiile statului... și iar ne referim la Parlament.

Parcă aplicând rețeta de mai sus, domnul premier Boc încearcă să ne convingă cât de utilă este diminuarea puterii Parlamentului prin renunțarea la sistemul bicameral. Aducând argumente de ordin financiar, de ordin oratoricopopulist de genul discursului bolșevic, domnul Emil Boc, cel care era – în 2002, în Comisia de revizuire a Constituției de atunci – împotriva diminuării rolului Parlamentului și pentru transparența decizională, fiind adeptul unui Legislativ bicameral cu atribuții precise pentru fiecare Cameră, același domn Boc, altfel spus profesorul de drept constituțional Emil Boc, vine în sprijinul propunerii sale actuale cu argumente demagogice și puerile, de impact public prezent, care ar pune pe gânduri orice om neutru, cu mintea limpede, cu un nivel mediu de inteligență.