Titus Corlățean

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Domnule ministru,

Domnule ambasador,

În cadrul dezbaterii generale, de această dată, aș dori să fac câteva comentarii.

În activitatea noastră, a Senatului României, săptămânal suntem puși în situația să dezbatem, să ratificăm sau să adoptăm legi de aderare la o serie de acorduri internaționale, bilaterale sau multilaterale. De această dată, cred că avem toate motivele să ieșim din rutina obișnuită a acestui tip de dezbateri, pentru că, astăzi, în calitate de Cameră decizională, dezbatem proiectul de lege de ratificare a unui acord cu un conținut deosebit.

Este un acord care depășește cu mult dimensiunea militară și de securitate – extrem de importantă, de altfel –, un acord care însă are o semnificație profund politică și strategică. Spun acest lucru din dublă perspectivă: una bilaterală și una multilaterală.

Este, pe de o parte, o contribuție româno-americană la un parteneriat strategic extrem de important și pentru România, și credem că și pentru Statele Unite ale Americii, un parteneriat strategic care are o dimensiune politică, înainte de orice, o dimensiune strategică, una economică, una culturală. Acesta este motivul pentru care am fost extrem de atenți pe toată durata și traseul negocierilor, la momentul semnării și după semnare, cu privire la conținutul acestui acord.

Pe de altă parte, în plan internațional, multilateral, acest acord româno-american este o contribuție la un concept de securitate extrem de important, care asigură securitatea

partenerilor din Alianța Nord-Atlantică. Avem de-a face, deci, cu un tratat internațional, aș spune, special, și de aici și interesul pe care Comisia pentru politică externă și, bineînțeles, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională l-au avut pentru acest instrument.

Aș vrea să spun aici, într-un gest de transparență, că am beneficiat pe tot parcursul negocierilor – poate neobișnuit față de procedura internă cu care avem de-a face de obicei, dar absolut necesar – de o formă de cooperare și comunicare, aș spune, exemplare, atât cu negociatorii români, cât și cu negociatorii americani. Trebuie spus că pe tot parcursul negocierilor, după diferite runde de negocieri, la Comisia pentru politică externă și la Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ne-am întâlnit atât cu liderii negociatori americani – dimensiunea civilă diplomatică, dar și cea militară –, cât și cu conducerea echipei de negociatori din partea autorităților române. Asta înseamnă că statul român a acționat coerent, unitar în legătură cu un subiect extrem, extrem de important.

Aș vrea să mai semnalez un lucru pe care noi l-am apreciat la nivelul comisiilor de specialitate din Senatul României: acea reuniune specială – audiere, dacă doriți s-o numim astfel – cu conducerea și cu echipele de negociatori, română și americană, atât ministere de externe, cât și ministere ale apărării, aici, la Senatul României.