Traian Băsescu

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

După intervenția doamnei președinte al Comisiei pentru afaceri europene, mă simt obligat să iau cuvântul nu în replică, dar măcar să dau o notă mai optimistă existenței noastre în Uniunea Europeană și alianței cu Statele Unite. Voi fi foarte scurt.

Vă vorbesc în calitatea unuia care a stat 10 ani în Consiliul European, care a participat inclusiv și efectiv la pregătirea Tratatului de la Lisabona.

Oameni buni, avem câteva probleme mici. În primul rând, România, de regulă, la nivelul ministerelor, dar și în lucrul Parlamentului cu Parlamentul European, pare a fi o țară nepregătită să participe, să contribuie cu idei la deciziile viitoare. Cred că suntem în fața unor evenimente care nu ne mai pot ține în expectativa binevoitoare față de statele membre puternice.

Tot însă este posibil, cu o singură condiție: dacă România respectă Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, pe care am avut onoarea să-l semnez, în 2005, împreună cu premierul de la acea vreme, cu domnul Tăriceanu, la Luxemburg.

Avem o obligație fundamentală, pe care nu am respectat-o, și ea se numește aderarea la zona euro. Vă asigur, din această experiență pe care am acumulat-o 10 ani, că aderarea la zona euro este un bilet de intrare în clubul celor care iau decizii. În afara intrării României în zona euro, vom rămâne țară satelit sau țară de categoria a doua sau țară în viteza a doua.

Acest Parlament – și mulțumesc Parlamentul României că a făcut acest lucru – a ratificat și Tratatul fiscal, pe care nu-l respectă niciun guvern de la ratificare.

Aceste două elemente – v-o spun din experiență – sunt cele care ne dau biletul de intrare în clubul celor care iau decizii.

Și vreau să înțelegeți că „Europa cu două viteze” este inevitabilă. Oricâte declarații face domnul președinte Iohannis, oricâte declarații face Guvernul, luându-se după Grupul de la Visegrad, grupul rebel, cei care spun: „Nu, noi vrem tratament egal”... Da, putem avea tratament egal dacă respectăm tratatul, adică să intrăm în zona euro. Altfel, statele din zona euro sunt de multe ori încurcate în decizii de blocajele pe care le generează statele non-euro. Iar ele vor să meargă înainte.

Soluția să fim parte a actului decizional, vă asigur, este să intrăm în zona euro. Sigur, pot fi niște costuri dacă mișcarea e prost făcută, dacă momentul este nepregătit. Dar România îndeplinește criteriile de intrare în euro și nu știu de ce ezităm s-o facem.

Punctul meu de vedere este că Parlamentul trebuie să preseze atât Guvernul, cât și Banca Națională să spună odată un „da” hotărât intrării în Uniunea Europeană.

Aș putea să vă aduc foarte multe argumente pentru ce se va întâmpla. Eu vă pot spune, înțelegând mecanismele, că țări puternice din zona euro s-au săturat de mersul cu frâna trasă al Uniunii Europene, pentru că țările non-euro, tot timpul, așa cum sunt ele crezute a nu avea influență, au totuși destulă influență. Mersul cu frâna trasă nu mai funcționează. Se vor strânge câte trei, patru, cinci state din zona euro și vor decide să coopereze împreună pe un domeniu sau altul și asta va constitui element de tracțiune în procesele de integrare.