Stenogramă plen

Doamna președinte,

## Stimați colegi,

Decizia Curții Constituționale a României referitoare la ancheta DNA cu privire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017 a readus normalitatea în sfera politică și socială a României.

În calitatea mea de parlamentar, susțin fără echivoc respectarea principiilor constituționale, ținând cont de faptul că nimeni nu este mai presus de lege. Consider, prin urmare, că respectivul paragraf din legea fundamentală trebuie aplicat cu aceeași unitate de măsură și instituțiilor publice, nu doar persoanelor fizice.

Decizia Curții Constituționale este utilă instaurării unui climat de normalitate în România. Extrapolând, convingerea mea este că pentru progresul general al țării și al societății normalitatea trebuie să stea la baza cotidianului. Spiritul civic și îndeplinirea cu profesionalism a atribuțiilor instituționale trebuie să caracterizeze societatea în care trăim. Dezideratul punerii în aplicare a acestor două condiții ne poate asigura dezvoltarea dorită de toată lumea la standardele statelor din Uniunea Europeană.

Structurile statului, dând dovadă de obiectivitate în desfășurarea activității, pot genera o stabilitate sociopolitică benefică stării de progres. Statul de drept are ca principiu de bază fundamentarea respectării deciziilor Curții Constituționale. Orice abatere de la aceste norme stricte poate destabiliza starea de normalitate ce permite un progres armonios și constant pe drumul dezvoltării europene.

Curtea Constituțională a clarificat faptul că un act al Executivului nu poate fi suspectat că excedează criteriilor de adoptare, pentru simplu fapt că oportunitatea emiterii unei ordonanțe de urgență ține de activitatea de legiferare.

În statul de drept este necesară respectarea separației puterilor în stat, intruziunea de orice natură constituind un pericol grav al democrației de drept. Nu de puține ori, trecutul a demonstrat că depășirea sferei de competență a instituțiilor a dus la confuzii, precum și la alarmarea opiniei publice internaționale, în special în cazurile în care nu s-au respectat delimitările clare între cele trei autorități: judecătorească, executivă și legislativă.

Decizia Curții Constituționale și abrogarea de către Parlament a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2017 au readus liniștea cetățenilor care au ales să-și exprime nemulțumirile prin protest.

Sunt de acord cu forma de protest ca manifestare a nemulțumirii, dar aceste acțiuni democratice trebuie să se desfășoare cu calm, în mod pașnic și fără violențe. Numai pe calea dialogului și a medierii putem obține rezultatele dorite de noi toți.

Evenimentele generate de emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2017, la care am participat direct sau indirect cu toții, mă îndreptățesc să afirm că pe viitor fiecare dintre noi va privi cu mai multă responsabilitate și asumare faptele noastre de zi cu zi.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul ȚapuNazare..., domnul Cazan..., Popa...

Cred că încă nu sunt sosiți.

Din partea Grupului parlamentar al ALDE, domnul senator Hadârcă Ion.

Vă rog, domnule senator.

Sunt Ion Hadârcă, reprezint Circumscripția electorală Vaslui, Grupul parlamentar al ALDE.

Tema declarației mele politice este „Masacrul inocenților – 25 de ani de la războiul de pe Nistru”.

Doamnă președinte al ședinței,

Doamnelor și domnilor senatori,

Săptămâna trecută am fost în vizită acasă, la Chișinău, și l-am găsit din nou îndoliat. Comunitatea de acolo a comemorat împlinirea a 25 de ani de la războiul de pe Nistru din 1992. Corect ar fi să spun: s-au împlinit 25 de ani de la

începutul unui război înghețat până astăzi, precum i se mai spune, „conflict înghețat”.

Țin să amintesc că încetarea focului în urma Convenției ruso-moldave, semnată de Snegur și Elțîn la Moscova la 21 iulie 1992, prevedea introducerea forțelor de pacificare rusești, ceea ce însemna în fapt acceptarea angajării lupului pe post de paznic la stână. În realitate, convenția n-a garantat retragerea armatei agresoare din Transnistria și nici renunțarea la ocupație.

Tânărului stat independent Moldova i s-a impus atunci un război nedrept și inegal, în care forțelor ruse bine organizate și cazacilor mercenari le-au opus rezistență detașamente de polițiști ușor înarmați, voluntari și țărani din satele limitrofe, dar și tânăra armată națională, abia aflată în faza ei de botez, spre cinstea ei onorabilă. Ce a urmat a fost un adevărat masacru al inocenților. Totuși, fapta acelor eroi trebuie să rămână în memoria urmașilor!

Azi, în fapt, războiul și-a schimbat forma, nicidecum caracterul agresiv. După Crimeea și după Donbas, unui asemenea război i se spune „hibrid”. Armele lui principale sunt minciuna, dezinformarea, manipularea și agresiunea camuflată.

În 1998, aflându-se într-o vizită la Chișinău, președintele Dumei de Stat a Federației Ruse, Ghenadii Selezniov, a declarat în Parlamentul Republicii Moldova că armata rusă a avut scopul de a nu-i permite Republicii Moldova „să sară în brațele României”.

În felul acesta, demnitarul rus a recunoscut _de facto_ că la 2 martie 1992 Rusia a atacat Republica Moldova pentru a nu o scăpa din cleștele său de fier. Scopul era de a controla Republica Moldova în cadrul CSI în aceeași măsură în care a fost controlată în cadrul URSS-ului, adică total și totalitar. Calitatea de stat agresor a Federației Ruse, ne amintim, a fost oficial recunoscută de CEDO în celebrul proces „Ilie Ilașcu”.

Cu toate acestea, propaganda rusă încearcă să acrediteze în opinia publică internațională ideea falsă că în 1992 în Republica Moldova a avut loc un conflict interetnic provocat de naționaliști moldoveni, că rolul armatei ei este de garant al păcii.

În realitate, regimul-marionetă de la Tiraspol este folosit în tot acest răstimp de 25 de ani ca instrument de impunere în Republica Moldova a unui model de stat federalizat, în care entități teritoriale autonome sunt formate special pentru a obține, în alte condiții decât cele ale secolului XX, același rezultat: încorporarea a ceea ce a mai rămas din Basarabia în sfera de interese a Rusiei, blocarea apropierii ei de patria-mamă, România.

Deși compromis și parcă decredibilizat, scenariul de federalizare a Republicii Moldova nu e abandonat. Am văzut aplicarea lui în variantă modificată în cadrul alegerilor prezidențiale de anul trecut.

Pericolul federalizării, precum se vede, nu mai transpare din tranșeele dușmane, nu vine pe tancurile Armatei a 14-a. Pericolul vine chiar din sediile partidelor oligarhice, pe filiera intereselor marilor corupți care controlează statul la sânge. ## Stimați colegi,

Războiul de pe Nistru a secerat viețile a sute de patrioți moldoveni, alte mii au fost schilodiți pe viață, iar alte zeci de mii nevoiți să se refugieze de pe teritoriul ocupat. Văduve îndoliate și copii orfani, sate distruse și orașe pustiite, acestea sunt urmele războiului din 1992.

Nimeni atunci n-a putut ajuta Republica Moldova. Profitând de această situație, Federația Rusă a impus un regim de ocupație în regiune și a transformat teritoriul în bază militară pentru armata sa. Obligațiile internaționale de retragere nu se respectă. Formatele de monitorizare a situației, de genul 5+2, sunt ineficiente și se află sub influența Rusiei.

De pe acest cap de pod, Republica Moldova este supusă unui război hibrid continuu. Orice tentativă a ei de a ieși de pe orbita intereselor geostrategice ale Federației Ruse este amendată dur. Forțele politice oneste care servesc interesul național sunt ostracizate, iar cele filoruse promovate cu ostentație. Spațiul informațional dominat de propaganda rusească servește din plin acestor planuri.

## Doamnelor și domnilor senatori,

25 de ani de la începutul războiului de agresiune a Federației Ruse împotriva Republicii Moldova trebuie să ne aducă implicit în realitatea crudă că perioada pașnică de dezvoltare a Europei este serios periclitată de comportamentul Federației Ruse, care ține sub ocupație aproape un sfert din teritoriul celui de-al doilea stat românesc.

Datoria noastră este să ajutăm Republica Moldova, din această postură, să soluționeze în folosul ei situația. Trebuie să facem presiuni internaționale pentru a atrage atenția forurilor de securitate. Rusia trebuie să-și retragă armata conform obligațiilor internaționale asumate și să părăsească teritoriile ocupate.

Pe cântar nu este pus doar interesul nostru național, al celor două state înrudite. Interesul este general european, câtă vreme în această zonă de permanentă seismicitate geopolitică se resimt efectele noului război hibrid îndreptat spre dezbinarea Uniunii Europene.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Dăm cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei senator Federovici Doina Elena pentru a prezenta declarația sa politică.

Doamna senator.

Bună dimineața! Stimată doamnă președinte de ședință, Domnule secretar,

## Distinși colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „În timp ce parlamentarii PSD–ALDE au votat pentru promovarea de investiții în toate localitățile din România pentru creșterea calității vieții fiecărui român, senatorii PNL și aliații săi s-au opus”.

## Stimați colegi,

Executivul PSD–ALDE, condus de prim-ministrul Sorin Grindeanu, a adoptat cea mai importantă măsură pe care a luat-o un guvern până în prezent în România – investiții directe pentru dezvoltarea infrastructurii locale de bază în fiecare oraș și comună din țară, realizarea de aducțiuni de apă și canalizare, construcția de drumuri, școli și spitale noi.

Este vorba despre etapa a II-a a Programului național de dezvoltare locală, în valoare de 30 de miliarde de lei, finanțare multianuală care va fi implementată de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în perioada 2017–2020.

Acest lucru înseamnă ridicarea a 2.500 de creșe și grădinițe și reabilitarea a 2.000 de unități de învățământ preuniversitar: școli generale, licee și colegii naționale care necesită efectuarea de lucrări de modernizare și dotare pentru obținerea autorizațiilor de funcționare și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului educațional. Astfel, avem în vedere să oferim condiții de siguranță și de igienă pentru copiii din toate unitățile de învățământ din România.

Ce mai prevede acest program? Refacerea, extinderea și dotarea spitalelor din toată țara, inclusiv a dispensarelor, cabinetelor și centrelor medicale de permanență din mediul rural.

La nivelul infrastructurii rutiere din mediul rural vorbim de construirea și reabilitarea podurilor și pasajelor și modernizarea și extinderea sistemelor de iluminat public stradal.

Așa cum puteți constata, toate aceste lucrări de investiții sunt programate pentru administrațiile locale din România indiferent de apartenența politică a primarilor sau președinților de consilii județene.

Cu toate acestea, la ultima ședință a Parlamentului de săptămâna trecută, senatorii PNL și aliații lor s-au opus și au votat împotriva adoptării actului normativ propus de Guvernul Grindeanu prin care se alocau fondurile necesare acestor investiții la nivel local. Mai mult decât atât, din cei 30 de parlamentari PNL membri ai Senatului României, 10 au lipsit, deci nici nu au avut interesul să vadă proiectul prin care în următorii patru ani se vor dezvolta toate regiunile din țara noastră. A fost și cazul colegului meu senator de Botoșani, senatorul PNL Costel Șoptică.

Ordonanța de urgență promovată de Executivul PSD–ALDE prevedea și creșterea valorii stimulentului de inserție a mamelor cu copii sub doi ani care se întorc la locul de muncă, de la 531 de lei la 650 de lei, de la 1 aprilie 2017.

De asemenea, în ordonanța pe care noi o vom aproba prin lege avem în vedere și introducerea programului „Prima chirie”, care presupune decontarea a 75% din cheltuielile de chirie și utilități, în valoare de maximum 900 de lei, pentru cei care își găsesc un loc de muncă la minimum 50 de kilometri de domiciliul actual.

Deciziile din ultimele zile ale PNL și ale aliaților săi arată intenția acestui partid de a reveni la politicile de austeritate din timpul guvernării PDL, devenit astăzi Partidul Național Liberal. Cea mai recentă dovadă este votul pentru respingerea adoptării Programului național de dezvoltare DUPĂ PAUZĂ

locală, atât de așteptat, în primul rând, de cetățenii din mediul rural și apoi de autoritățile locale.

Ce vină au botoșănenii, orădenii sau arădenii că sunt reprezentați de senatori PNL care nu vor să le dezvolte localitățile în care trăiesc? Ce vină au acești primari de la PNL, care au fost aleși de cetățeni, să nu primească fonduri pentru realizarea de drumuri, școli sau spitale, pentru că așa vor senatorii PNL? Ce vină au mamele care au copii și vor să se întoarcă mai repede la muncă sau cei care nu își găsesc de lucru în localitățile lor de domiciliu și primesc un loc de muncă mai departe de casă? Să înțeleg că cei de la PNL și USR – și PMP, bineînțeles – se opun creșterii natalității și creării de noi locuri de muncă?

Stimați colegi de la PNL,

Am înțeles că nu vreți ca primarii PSD și nici cei de la PNL sau de la alte partide să primească fonduri pentru dezvoltarea comunităților locale pentru că este un program pus în practică de Partidul Social Democrat. Dar ce problemă aveți cu femeile care au făcut copii și doresc să și muncească? Ce nu vă convine la cei care nu au de lucru și astfel pot să primească o primă de relocare pentru a putea să muncească? Aici chiar nu vă mai înțeleg.

Dacă PSD–ALDE nu avea majoritatea în Senat, nu reușeam să punem în aplicare cel mai ambițios program de investiții și creștere a veniturilor populației din ultimii 27 de ani. Cred că acum toți românii pot să vadă diferența dintre PSD și alte partide. Pentru noi contează să aducem investiții în fiecare zonă din țară, în fiecare oraș, comună și sat din fiecare județ. Trebuie să punem capăt o dată pentru totdeauna războiului politic, certurilor și scandalurilor.

Noi vrem să creștem nivelul de viață pentru toți românii, indiferent cu ce partid au votat sau vor alege în viitor. Pe noi ne interesează toate categoriile sociale și profesionale, fie că sunt profesori, ingineri, medici angajați la stat sau la privat, oameni de afaceri sau cu profesii liberale. Toți au nevoie de drumuri asfaltate, de școli moderne și de spitale dotate cu aparatură medicală, toți au nevoie de un loc de muncă.

Să nu uităm încercările PNL din legislatura trecută de a bloca Legea majorărilor salariale pentru profesori și medici și Legea privind eliminarea celor 102 taxe parafiscale care puneau românii pe drumuri.

Dacă nu câștigam noi, cei de la PSD și ALDE, alegerile, unde eram acum, dragi colegi?

Nu se majora salariul minim, nu creșteau pensiile, nu se eliminau impozitele, nu aveam programe pentru tineri, nu existau călătorii gratuite pentru studenți și multe alte măsuri benefice pentru români, care au fost luate în primele 100 de zile de guvernare de prim-ministrul Grindeanu și echipa sa. Vă mulțumesc pentru atenție.

Senator PSD de Botoșani, Doina Elena Federovici.

Mulțumim, doamna senator.

Întrucât nu mai sunt alți colegi din cei înscriși pe listă pentru prezentarea declarațiilor politice, vom lua o scurtă pauză de ședință, urmând să revenim.

Mulțumim.

Stimați colegi, reluăm ședința cu prezentarea declarațiilor politice.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, îi dăm cuvântul domnului senator Trufin.

Domnule senator.

Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

Titlul declarației politice de astăzi: „Verificarea calității produselor alimentare din import”.

Românii au nevoie de produse proaspete și sănătoase la prețuri decente. Acest lucru îl putem face prin promovarea unor măsuri concrete prin care să protejăm interesul fermierilor autohtoni să cultive și să aibă acces la rafturile magazinelor... alimente naturale, fără chimicale.

Nu putem discuta de o agricultură performantă dacă nu avem centre de colectare și unități de procesare autohtone. Dar acest lucru nu este suficient pentru ca cetățenii să poată consuma hrană sănătoasă. Trebuie să modificăm cadrul legal pentru a elimina de la noi din țară produsele de import care conțin plastic, pesticide și chimicale și cauzează boli grave, cum sunt cancerul sau alte maladii. Avem nevoie de îmbunătățirea sistemului de control al calității produselor agroalimentare care intră în România și sunt distribuite marilor rețele de magazine.

În acest moment sunt acuzații foarte grave pe care autoritățile române le tratează cu mare seriozitate și responsabilitate cu privire la alimentele din import, care au o calitate mult mai scăzută pentru România și alte țări din estul Europei decât cele care se vând în Europa Occidentală. Acest lucru nu este în regulă. Nu avem nevoie de produse ieftine din alte țări care să ne îmbolnăvească cetățenii. Noi nu suntem coșul de gunoi al Europei. Noi ne putem asigura singuri majoritatea produselor alimentare, dar pentru acest lucru trebuie să încurajăm cu măsuri fiscale producătorii români și să ne educăm populația să mănânce sănătos.

Am toată încrederea că cele trei instituții naționale care investighează situația produselor agroalimentare importate – Ministerul Agriculturii, Autoritatea pentru Protecția Consumatorului și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor – vor veni cu probe concludente.

Românii trebuie să știe adevărul despre produsele pe care le cumpără de la raft. Prima măsură este informarea corectă și apoi eliminarea de pe piață a acestor produse. Este foarte grav dacă se probează că producătorii vestici aduc în România alimente de calitate inferioară. Este o chestiune care afectează siguranța națională, iar Guvernul PSD–ALDE va lua măsuri pentru stoparea acestor practici ilegale.

De aceea, vă solicit și sprijinul dumneavoastră pentru a elabora cu Executivul condus de prim-ministrul Grindeanu măsuri legislative în acest sens.

Vă mulțumesc.

PAUZĂ

Vă mulțumim, domnule senator.

Dăm cuvântul, din partea Grupului parlamentar al USR, domnului senator Goțiu Mihai.

Bună dimineața! Doamnă președinte, Stimate colege, Stimați colegi,

Permiteți-mi să atrag astăzi atenția asupra unei situații alarmante în care se află cercetarea din universitățile din România. Vreau să vă reamintesc, pe scurt, ce s-a întâmplat în ultimele luni.

În ianuarie, printr-o procedură demnă de o probă de viteză a Campionatului mondial de atletism, a fost audiat, votat și învestit noul Guvern al României. Una dintre inovațiile Guvernului Grindeanu a fost împărțirea fostului Minister al Educației și Cercetării în două ministere separate: unul pentru educație, al doilea pentru cercetare.

Care a fost motivația care a stat la baza acestui demers nu am aflat-o nici astăzi, cu atât mai puțin la audierile din Comisiile pentru învățământ, cercetare, tineret și sport ale Senatului și Camerei Deputaților, unde noii miniștri, domnii Șerban Valeca – la Cercetare, respectiv Pavel Năstase – la Educație, profitând de timpul extrem de scurt avut la dispoziție, au răspuns întrebărilor doar cât le-a convenit și ce le-a convenit. Mai mult, din acel moment, domnul Șerban Valeca nu a răspuns petițiilor și luărilor de poziție din partea cercetătorilor, nu a răspuns interpelării oficiale transmise din Parlamentul României și încă nu și-a găsit timp pentru a răspunde invitației transmise de către Comisia pentru învățământ, cercetare, tineret și sport a Senatului pentru a-și prezenta viziunea în fața Parlamentului.

În continuare, ce aflăm mai mult despre domnul ministru Șerban Valeca, dacă e să căutăm pe Google, sunt performanțele Domniei Sale în domeniul artelor marțiale. Asta nu înseamnă însă că domnul Șerban Valeca nu a făcut nimic până în acest moment. Dimpotrivă, a ținut să le transmită o notă oficială membrilor Consiliului Național al Cercetării Științifice – CNCS că nu are rost să se întrunească, deoarece, la fel ca celelalte consilii consultative care s-au nimerit să cadă în structura Ministerului Cercetării și Inovării, va fi reorganizat. Când, în baza cărei metodologii, cu ce experți naționali și străini drept supervizori va avea loc această selecție a noilor consilii administrative, consultative – au rămas din nou întrebări fără răspuns. Iar, în lipsa unor răspunsuri oficiale, cele mai sumbre bănuieli desprinse din frânturile de la audierea oficială și din fragmentele de decizii făcute publice se adeveresc.

La o simplă căutare pe noul site al Ministerului Cercetării și Inovării, la capitolul „Sistemul de cercetare din România”, constatăm că lipsesc cu desăvârșire institutele și cercetarea din universități. În acest timp, prin Senat a trecut de reexaminare, prin votul majorității guvernamentale și al PNL, Institutul de Studii Avansate ale Culturii și Civilizației

Levantului, ditamai tichia de mărgăritar pentru cercetarea românească și pentru fostul președinte Emil Constantinescu.

România se transformă în ditamai „Absurdistan”: nu mai avem cercetare avansată în universități, dar avem studii avansate sub egida Senatului. Căci nu e glumă ceea ce se întâmplă, ci incredibilă realitate. Senatul a ajuns for tutelar de cercetare avansată, iar universităților nu le mai este recunoscută această atribuție. Și încă asta nu este tot.

Într-un răspuns oficial în Comisia pentru învățământ a Senatului, reprezentanții Ministerului Educației ne-au asigurat că singurii bani pentru cercetarea din universități vor fi din competiții. Să vă mai spun că pentru Institutul pentru Studii Avansate ale Levantului se vor aloca bani, în mod direct, fără nicio competiție, nu doar pentru anul 2017, ci se vor pune deja bani deoparte și pentru 2018?!

Să punem și culorile din fundal pe tablou. Contrar tuturor promisiunilor publice, dar și angajamentelor internaționale, Legea bugetului, promulgată recent, în ianuarie, propune un buget al cercetării de 2,25 miliarde de lei, corespunzător pentru 0,27% din PIB, considerabil mai mic în comparație cu cele prevăzute în Strategia națională de cercetare pe 2014–2020, când ar fi trebuit să ajungem în acest an la 0,63% din PIB, sau în Programul de guvernare, prezentat în campania electorală, care afirma „o creștere a bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual”. De asemenea, România rămâne codașa Europei, la mare distanță de următoarele clasate, Bulgaria și Ungaria, prin alocarea către cercetare a celor mai mici fonduri, de patru-șase ori mai mici decât media Uniunii Europene, care este de aproximativ 2% din PIB.

Pe acest fundal, să nu ne mirăm că cele mai pregătite creiere din România părăsesc țara, iar cei care au rămas se demoralizează și se demotivează.

Domnule ministru Șerban Valeca,

## Stimați colegi,

E cazul ca măcar în ceasul al treisprezecelea să dăm o șansă cercetării și, mai ales, să nu ducem restaurația la un asemenea nivel, încât să negăm cercetarea universitară. Până nu e prea târziu, haideți să renunțăm la acest experiment năucitor cu două ministere în loc de unul singur. Până nu e prea târziu, haideți să nu ne mai pierdem timpul cu desființarea și înființarea de noi comisii, ci cu finanțarea cercetării, că am trecut deja de 1 martie și ar fi fost cazul ca majoritatea competițiilor să fie deja în derulare. Haideți să nu ne mai irosim resursele, oricum injust și revoltător de mici, cu tot felul de institute mirobolante.

Îndrăznesc să sper că o minimă rațiune va învinge și cercetarea românească va primi totuși o șansă. Cu mulțumire, senator USR de Cluj, Mihai Goțiu.

Mulțumim, domnule senator.

Luăm o pauză, pentru a permite sosirea celorlalți colegi înscriși pe listă.

Mulțumim.

PAUZĂ DUPĂ PAUZĂ

Reluăm ședința consacrată declarațiilor politice. Dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei senator Crețu Gabriela.

Doamna senator.

Mulțumesc, doamna președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Săptămâna trecută, o colegă de dreapta din această sală m-a provocat cu o declarație care privea sistemul bancar și atitudinea noastră față de el. Se terminase însă sesiunea. Permiteți-mi astăzi să spun și eu câteva lucruri, în completare, despre datornicii răspunzători și sărmanele lor victime – băncile.

Avem un obicei în politica din această țară să spunem lucrurile pe jumătate. Astfel, cine vorbește și-a făcut datoria că a spus un adevăr, dar se asigură simultan și că nu a supărat pe nimeni. Pe nimeni care contează.

Unul dintre aceste adevăruri, spus pe jumătate, apare în mod repetat. El apare după criză. Acum văd un nou val de apariție a lui. El spune că una dintre cauzele dezechilibrelor economice de astăzi ar fi consumul exagerat de ieri. Referințele se fac la un consum exprimat abstract, fără personalizare, în care, bineînțeles, consumul pe datorie este incriminat. Astfel formulat, acest adevăr lasă loc unei concluzii pe cât de periculoase, pe atât de false: că pentru vulnerabilitățile economiei românești există un fel de responsabilitate colectivă, cumva egală, și că ea ar aparține datornicilor, consumatorilor peste limită, tuturor, în cele din urmă. Această idee face rezonabile măsurile de austeritate, pe care unii văd că le susțin din nou ca un fel de sancțiune pentru iresponsabilitate.

Nu există o asemenea responsabilitate, deși fiecare are responsabilitatea sa. Aceasta este însă proporțională cu egalitatea de care fiecare se bucură. Or, faptul că unii sunt mai egali decât alții în societate se omite adesea.

Inegalitatea nu există doar între cei care au – bogăție, bani – și cei care n-au. Inegalitatea există și între cei care au cultură și acces la informație și cei care nu au. Trăim într-o societate în care secretul – de exemplu, secretul bancar sau industrial – este apărat prin legi mult mai dure decât este susținută transparența; care-i numai în sectorul public, apropo. Inegalitatea există și între cei care au posibilitatea de a alege și a decide și cei pe care nu-i întreabă nimeni niciodată cum să se facă lucrurile.

Trebuie spus și că nu fiecare dispune de instrumentele intelectuale cu care să prelucreze informația, chiar dacă ar avea-o. Nici nu pot fi obligați să o facă.

Un debitor oarecare are responsabilitate pentru creditele pe care le angajează el, ca persoană. El nu e informat de cineva că mai există alte trei milioane de debitori sau că băncile nu sunt bănci de depuneri, cu depozite garantate și risc scăzut, ci bănci de investiții, care fac tranzacții speculative cu tot felul de titluri riscante. El nu știe că băncile iau credite ca să crediteze, că masa suplimentară de bani

creată nu stimulează oferta internă, cum ar fi de dorit, pentru că produsele sunt din import, că băncile nu acordă credite de producție, pentru că e scump și greu, deși zvonul circulă că ar trebui să o facă.

Debitorul român nu avea, de exemplu, la criza economică, de unde ști că va izbucni criza mondială și că va scădea cererea externă de bunuri și servicii, iar firma lui, care mergea bine înainte, va merge rău. El nu știa că salariul lui garantat prin contract colectiv de muncă va scădea într-o singură zi, nominal, cu 25%, practic, cu vreo 40%, punându-l în imposibilitatea de a-și plăti ratele. Nici nu-și putea imagina că filialele românești vor fi afectate de situația băncilor-mamă și se vor expune din ce în ce mai puțin, iar că România va angaja credite de 20 de miliarde de euro, care vor afecta rata dobânzii.

Sediile și salariile din sectorul financiar sfidează nu doar bunul-simț, ci și pe cele practicate în orice altă ramură de activitate. Nici urmă de austeritate n-am văzut în acest domeniu, în ciuda crizei. Nici măcar în timpul crizei. Debitorul doar crezuse însă în propaganda care spunea că bunăstarea ar fi accesibilă tuturor și în optimismul economic al celor răspunzători. Aici este greșeala lui.

Concluzia este că nu putem fi inegali economic, politic, cultural, dar considerați egal răspunzători de rezultatul final al activității.

În aceste condiții, adevărul nostru trebuie reformulat. Vulnerabilitățile actuale, atâtea câte există, au printre cauze politicile de creditare inadecvate ale băncilor, care au stimulat, pe de o parte, un consum nesănătos, pentru că au urmărit maximizarea profiturilor pe termen scurt și evitarea oricărui risc. Nu au acordat împrumuturi prea adesea întreprinderilor mici și mijlocii și pentru dezvoltarea activităților lor, ca să nu-și bată capul cu urmărirea lor pe parcurs. Au preferat să împrumute statul, pentru că statul, după tradiție, nu dă faliment. Această tradiție a fost construită chiar de bănci. Ele nu-l lasă să dea faliment. Statul va primi credite și când are, și când nu are nevoie. Uitați-vă la Grecia! Generație după generație, vom fi convinși că acceptarea politicilor de austeritate este cel mai mic lucru pe care-l putem face ca să salvăm țara îndatorată.

De asemenea, băncile au preferat să împrumute persoanele. Creditul cu buletinul era promovat intens și a început din nou să fie promovat, iar băncile centrale și guvernele au fost mai peste tot complice. Suspectez că era o complicitate interesată.

Băncile mențin ordinea infinit mai bine decât orice poliție în societate. Omul îndatorat la bănci este sclavul preferat. Va munci oricât și va suporta orice ca să-și plătească ratele, ca să nu rămână fără locuință sau bunul ipotecat, ca să nu rămână, în cele din urmă, pe drumuri, la propriu. În plus, el nu va primi nici măcar compasiune pentru situația nefericită pe care o poartă, pentru că, nu-i așa?, ca cetățean, i se spune că poartă toată responsabilitatea.

Uneori ne gândim că lucrurile stau, de fapt, altfel. Stimați colegi,

Această declarație am făcut-o cu ocazia zilei de 8 Martie – Ziua internațională de luptă pentru drepturile femeii. Ea își propune, printre altele, participarea femeilor la analizele și deciziile rezervate în societatea noastră mai ales bărbaților.

A făcut-o colega mea data trecută, am făcut-o eu astăzi. Ceva care să vă ilustreze că noi putem înțelege, ba chiar analiza lumea altfel.

Mulțumesc foarte mult. Gabriela Crețu, PSD.

Mulțumim, doamna senator. Vă mulțumim.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, dăm cuvântul domnului senator Cazan Mircea să-și susțină declarația. Domnule senator.

Bună ziua!

Declarație politică: „Noul Pinocchio al României, ucenicul lui Dragnea, Sorin Grindeanu”.

Premierul României, Sorin Grindeanu, a deprins rapid năravurile președintelui PSD, Liviu Dragnea, de a spune minciuni pe bandă rulantă. La fel ca și șeful lui de partid, premierul una declară, și alta înfăptuiește.

Doar în urmă cu câteva zile, conform presei, spunea că: „În perioada imediat următoare nu intenționez să schimb prefecții. Am schimbat doi, trei în perioada în care a fost cod roșu și erau în concediu.” Și acum, la câteva zile, demonstrează exact contrariul, schimbând prefecții din Sibiu, Brașov și Buzău. Fără cuvinte!

Lucian Radu, numit joia trecută de Guvern în funcția de prefect al Sibiului și instalat ieri, provine din punct de vedere politic din PSD, fiind fost prefect și subprefect în perioada Guvernului Ponta.

Politicianul Grindeanu nu a înțeles absolut nimic din mesajul sutelor de mii de români care au ieșit în stradă pentru că nu mai suportă minciuna și corupția. Prim-ministrul Sorin Grindeanu nu ține cont de semnalele de alarmă serioase pentru Executiv, că se încasează cât cheltuiește Guvernul, și, în loc să aibă preocupări pentru rezolvarea acestei probleme grave, se ține de mici răzbunări.

Statul român a încasat în ianuarie 2017 cu 5,7% mai puțin decât în ianuarie 2016. Veniturile bugetului general consolidat au înregistrat o scădere în valoare nominală de 1,1 miliarde de lei față de ianuarie al anului precedent. Această scădere abruptă a veniturilor vine în contextul în care pentru anul în curs bugetul general consolidat este construit pe o creștere a veniturilor de 14% față de nivelul anului 2016.

Deși nu au trecut decât câteva săptămâni de când bugetul Guvernului actual a fost adoptat de către Parlament – de parlamentarii PSD–ALDE –, deja ies la iveală probleme majore legate de modul populist și riscant în care a fost construit acesta și de consecințele pe care le au astfel de decizii guvernamentale luate pe genunchi. Orice nerealizare de venituri va avea drept consecințe o tăiere de cheltuieli din altă parte.

Și mă întreb: de unde oare? Poate din salarii, pensii, investiții, cofinanțări de proiecte...

Senator PNL de Sibiu, Mircea Cazan.

Domnule senator, vă mulțumim.

Dăm cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului senator Lupu Victorel.

Bună dimineața! Doamnă președinte, Stimați colegi,

Textul declarației politice este intitulat „Repoziționarea Moldovei în lista de priorități a Executivului”.

Doamnelor și domnilor,

Zona Moldovei este, după cum bine știți, cea mai mare, cea mai întinsă regiune a României și una dintre cele mai populate zone. Populația regiunii este localizată cu precădere în mediul rural – 57%, reprezentând peste două milioane de persoane, iar dintre acestea, peste jumătate de milion îl reprezintă persoanele ocupate în agricultură, în general agricultura de subzistență.

Țin să vă informez că, la începutul lunii februarie 2017, rata șomajului în această zonă a fost în creștere față de luna decembrie 2016. S-a remarcat o tendință de creștere a numărului de cereri de luare în evidență din partea persoanelor neocupate, provenite în special din mediul rural, ca urmare a noilor modificări legislative începând cu luna ianuarie 2017.

Noile măsuri de stimulare a ocupării adoptate de PSD încurajează mobilitatea lucrătorilor prin acordarea unor prime. Strategia de ocupare a forței de muncă reprezintă una dintre cele mai bune măsuri din ultimii ani care sprijină prevenirea exodului de materie cenușie în afara granițelor.

Ce e trist acum e faptul că, după plecarea populației tinere masculine apte de muncă, s-a înregistrat o tendință de emigrare și a femeilor pentru a munci în străinătate, astfel că în multe localități au rămas persoane vârstnice și copii.

Infrastructura de drumuri, rețelele de apă și canalizare ridică probleme majore județelor, dar cele mai afectate sunt județele Botoșani, Iași, Vaslui. De asemenea, aceste județe se confruntă și cu o evidentă rămânere în urmă a gradului de tehnologizare industrială și agrară, cu un nivel redus de calificare a populației, precum și cu probleme de mediu, cauzate de lipsa resurselor de apă, vechile defrișări, alunecările de teren considerabile, stratul freatic adânc.

Județul Iași ocupă locul opt în România din punctul de vedere al produsului intern brut, fiind cea mai dezvoltată zonă din cea mai săracă regiune a țării. Activitatea economică este intens polarizată către municipiul Iași, care angajează aproximativ 85% din forța de muncă din județ și participă cu peste 70% din cifra de afaceri a județului.

Deși mediul rural concentrează 57% din populație, numai 14% sunt activi în cadrul întreprinderilor care-și desfășoară activitatea în județ. În aceste condiții, agricultura poate deveni un domeniu prioritar de dezvoltare în perioada 2016–2020.

Sunt convins că economia județului nu poate urma decât un traseu ascendent, iar unul dintre domeniile care va cunoaște o amplă dezvoltare este industria IT. Universitățile din Iași livrează anual circa o mie de oameni pentru industria IT. De aceea, zona a cunoscut o dezvoltare semnificativă din acest punct de vedere, iar ca destinație _outsourcing_ oamenii de afaceri locali spun că Iașiul este în acest moment cea mai bună destinație de investiții în acest domeniu din regiune.

Iașiul reprezintă unul din cele mai puternice centre universitare din punctul de vedere al numărului de studenți, aproximativ 55.000 de studenți, inclusiv masteranzi și doctoranzi. Fiind singurul centru universitar al regiunii, cu o structură complexă a profilurilor și având două treimi din studenții Moldovei, Iașiul e orașul, probabil, cu cea mai mare capacitate de a reține elitele și forța de muncă înalt calificată.

Din punct de vedere economic, județul este, practic, împărțit în două: pe de o parte, se află municipiul și zona adiacentă, zona metropolitană, acolo unde locuiește și muncește peste jumătate din populația județului și care generează aproximativ 90% din activitatea economică, iar, pe de altă parte, avem spațiul rural.

Domeniile economice care pot fi considerate de vârf din județ sunt industria farmaceutică și medicală, industria textilă, industriile creative și culturale. La acest moment, putem vorbi cu siguranță și despre o dezvoltare în ritm accelerat a industriei IT în județul Iași.

Zona Moldovei rămâne și este una din cele mai frumoase zone ale acestei țări. Avem centre universitare cu infrastructură de bază în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării. Avem centre culturale – de exemplu, la Iași, la Suceava –, mănăstiri (cele mai renumite: Agapia, Văratec, Voroneț, Iași, Moldovița, Sucevița și altele), monumente istorice: Cetatea Neamțului, Cetatea de Scaun a Sucevei, Hanul Domnesc din Suceava, Biblioteca Centrală Universitară din Iași, „Trei Ierarhi”, și așa mai departe, de importanță națională și internațională, aflându-se multe în patrimoniul UNESCO. Avem o ofertă turistică diversificată, cu specific în eco și agroturism, dar și multe resurse de sol (păduri de rășinoase, soluri fertile), subsol (sare, hidrocarburi), resurse hidroenergetice.

## Stimați colegi,

În perioada postcomunistă, zona Moldovei a cunoscut urcușuri și coborâșuri în ceea ce privește finanțarea obiectivelor de investiții. Tocmai de aceea, vă spun că această zonă ar trebui repoziționată în lista priorităților guvernamentale, în așa fel încât să nu mai avem cea mai scăzută rată a sărăciei, să depășim nivelul scăzut al infrastructurii rutiere modernizate, precum și al legăturilor aeriene deficitare, să promovăm zona astfel ca gradul de ocupare turistică să fie unul de top.

Practic, am avea posibilitatea dezvoltării mediului de afaceri ca rezultat al construcției parcurilor industriale, științifice și a incubatoarelor de afaceri.

Chiar dacă economia țării prezintă un mecanism dereglat, impunându-se cu necesitate implicarea decisivă a statului în procesul de reforme, îndeosebi în sfera socială, trebuie să fim conștienți de rolul statului în aplicarea măsurilor respective de funcționare stabilă și relansare în perspectivă. În aceste condiții de trecere la economia de piață, ca mecanism eficient de dirijare și coordonare, reglare

economică de către stat este planificarea strategică în funcție de priorități.

Vă mulțumesc.

Victorel Lupu, senator de Iași, Circumscripția nr. 24.

Domnule senator, vă mulțumim.

Dăm cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei senator Arcan Emilia pentru prezentarea declarației politice.

Doamna senator.

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Aș vrea să fac o intervenție cu privire la anteriorul vorbitor, domnul senator Cazan Mircea, senator PNL de Sibiu.

Aș vrea să-i spun că Pinocchio este un personaj de basm tare iubit de toți copiii din această țară, și nu numai. Făcând aceste aprecieri de la tribuna Parlamentului, spunând că premierul României este un personaj de acest fel, făcându-l chiar Pinocchio, este jenant, ca senator, ca parlamentar, să te prezinți în fața cetățenilor din această țară să adresezi jigniri la premierul României, indiferent cine ar fi aceasta.

Și, ca să trecem la tema declarației mele politice de astăzi, se intitulează „Sprijinirea autorităților administrației publice locale”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Între politicile Partidului Social Democrat privind administrația publică locală, un loc prioritar îl ocupă politica de lărgire a autonomiei autorităților acesteia, de consolidare a capacităților de dezvoltare a problemelor cât mai aproape de sursa lor, precum și creșterea eficienței activității autorităților din fiecare localitate.

În sensul punerii în operă a acestui deziderat, Guvernul condus de premierul României Grindeanu a adoptat Ordonanța de urgență nr. 6/2017, pe care noi, coaliția majoritară, am votat-o săptămâna trecută, ordonanță care, printre altele, stabilește măsuri privind realizarea investițiilor în comunitățile locale din fonduri publice.

Ca persoană care vine din administrația județeană, apreciez că ordonanța la care mă refer este foarte bine primită de toți primarii, viceprimarii, consilierii și cetățenii localităților din această țară, indiferent de culoarea lor politică.

Ea face parte din eforturile actualei puteri de sprijinire a autorităților publice locale în dezvoltarea infrastructurii de bază, așa cum sunt cele de apă, canal, școli, spitale, drumuri și alte asemenea. Toate acestea se fac pe bani puțini și, cum la nivel local nu sunt suficienți pentru investiții, Ordonanța de urgență nr. 6/2017 asigură finanțarea de la bugetul de stat, din fonduri nerambursabile, a realizării pachetului minim de servicii publice în mediul rural.

Prin fondurile astfel disponibilizate, se vor finaliza obiectivele de investiții începute în anii din urmă, precum și 9.500 de noi investiții, din care 2.500 de creșe și grădinițe și 2.000 de unități de învățământ preuniversitar, care necesită lucrări de realizare, extindere, reabilitare și modernizare, dar și de dotare, în vederea obținerii autorizațiilor de funcționare și pentru desfășurarea în bune condiții a activității specifice.

Potrivit acestei ordonanțe, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene are la dispoziție pentru realizarea Programului național de dezvoltare locală în perioada 2017–2020 credite de angajament de 30 de miliarde de lei, în baza cărora se pot încheia contracte de finanțare multianuale.

Doamnelor și domnilor senatori,

Nu aș fi readus în discuție acest subiect dacă nu aș fi constatat cu câtă înverșunare politicianistă unii exponenți ai opoziției s-au năpustit să-i desființeze pe cei care au întocmit și aprobat Ordonanța nr. 6/2017 și se speculează fără nicio bază, doar pe minciună, că, vezi Doamne, este o lege cu dedicație. Greșit! Niciunde nu se prevede vreun favor pe criterii politice, iar fondurile sunt alocate tuturor autorităților locale care au proiecte și obiective de investiții. Iar de aceste obiective vor beneficia toți cetățenii localităților respective, indiferent de simpatiile lor politice. Da, lor, românilor, le-am dedicat această ordonanță. De altfel, unele obiective de investiții le-am fixat împreună cu miniștrii PNL-ului din timpul guvernării USL. Între timp, noi le-am păstrat în Planul național de dezvoltare locală, dar, tot între timp, fostul PDL a imprimat discursului politic liberal o turnură retrogradă, care face rău nu doar PSD-iștilor, ci chiar consilierilor și primarilor liberali și, în ultimă instanță, tuturor românilor.

Se plâng parlamentarii din opoziție că primarii lor nu se mobilizează și că nu le aduc voturi. Dar de ce să le facă totuși acest favor, dacă reprezentanții lor în Parlament nu numai că nu-i sprijină, ci pun și piedici celor care încearcă să le creeze un cadru legal, care să le permită mai multă autonomie decizională sau care le alocă fonduri de investiții?

În ceea ce ne privește pe noi, cei care reprezentăm Partidul Social Democrat, vom continua prin politicile publice să sprijinim autoritățile administrației publice locale, pentru ca românii să se bucure de servicii publice tot mai civilizate, să dezvolte localitățile din România, precum și calitatea vieții tuturor cetățenilor.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Sunt senator PSD de Neamț, Emilia Arcan, Circumscripția electorală nr. 29 – Neamț.

Doamna senator, vă mulțumim.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, îi dăm cuvântul doamnei senator Silistru Doina.

Doamna senator, aveți cuvântul.

Mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „O idee pentru laboratoarele «protestelor spontane»”.

## Stimați colegi,

Am pierdut deja numărul zilelor de proteste. Românii – în fine, o parte a românilor, probabil cei care au toți dinții în gură și salarii frumoase – ies în fiecare seară și strigă împotriva Guvernului PSD–ALDE și, mai nou, în favoarea „instituțiilor independente”. Asupra acestei sintagme voi reveni.

Nu fac parte din categoria celor care laudă apetitul românilor de a ieși, cu sau fără motiv – mai ales fără –, în stradă. Îl constat și doar atât. Probabil, singurul lucru demn de remarcat este efortul de a protesta de fiecare dată altfel. Ba folosim luminițele telefoanelor pentru a recompune un steag, ba ne îmbrăcăm tematic, pe modelul unui bal mascat – bal e, într-adevăr, iar sub mască deja am aflat cine se ascunde –, ba aducem copiii, în numele unui deziderat neclar până și pentru părinții acestora, ba umflăm baloane, și lista ba-urilor continuă, pentru că, stimați colegi, de un singur lucru nu duc românii lipsă: de imaginație.

Acum, revenind, duminică seara s-a strigat și „DNA, nu uita, noi suntem de partea ta!”. Lăsând-o la o parte pe șefa instituției, pe al cărei CV altădată imaculat au început să apară pete din ce în ce mai greu de șters de detergenții propagandei, probabil că celebrul fost procuror Mircea Negulescu, zis „Portocală”, zis și „Zdreanță”, s-a simțit aseară revigorat. „Uite, domnule, nu toți în țara asta au ceva cu mine!” – trebuie că și-a spus el. Mă mir că fosta vedetă a DNA nu a fost dată de protestatari ca exemplu de bune practici în materie de justiție.

Poate nu ar fi o idee rea ca în această seară sau mâine seară, sau, în fine, după ce în „laboratoarele protestelor spontane” se va coace o abordare potrivită, românii cu dinți în gură să îi repare imaginea lui Negulescu, atât de grav avariată de PSD și Guvernul Grindeanu, nu-i așa?

Mulțumesc.

Senator PSD de Vaslui, Doina Silistru.

Doamna senator, vă mulțumim.

Pentru timpul alocat pentru declarații politice Grupului parlamentar la PNL, are cuvântul doamna senator Carmen Hărău, pentru susținerea declarației sale politice.

Doamna senator, aveți cuvântul.

Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

Doresc să vă atrag astăzi atenția asupra unei penurii care începe să se manifeste, se vede treaba, la nivelul Guvernului. Pare că Guvernul a rămas fără hârtie și nu mai poate redacta și emite și scrie ordonanțe de urgență, iar domnul Liviu Dragnea, încurcat de această penurie, a salvat Guvernul și a depus la Senatul României Propunerea legislativă privind reducerea cotei de TVA la zero pentru livrarea de locuințe, publicitatea în mass-media și pentru materii prime în agricultură.

Am văzut totuși că, atunci când sunt mânați de interese directe, personale, membrii Guvernului sunt extrem de harnici și scot ordonanțe de urgență la foc automat, una după alta, chiar și după miezul nopții, indiferent ce număr poartă acestea: 6, 9, 13, 14.

Lăsând gluma la o parte, dragi colegi, nu putem trece cu vederea că Guvernul Grindeanu a fost învestit în baza unui program de guvernare de la care deja s-a abătut. Probabil pentru că acest program este cunoscut din scoarță în scoarță, conform propriilor dumisale declarații, numai de domnul Liviu Dragnea. Sau poate că Guvernul începe să recunoască incapacitatea financiară de a susține promisiunile cu care a păcălit populația, lucru imoral, deoarece cei mai mulți dintre cei care l-au votat i-au transformat pe Domniile Lor în depozitarii speranțelor lor de mai bine.

Adevărul va demonstra cât se poate de clar că nu există sustenabilitate economică pentru ceea ce au promis. Dar, până atunci, am avut curiozitatea să analizez proiectul depus de domnul Liviu Dragnea la Senat și sunt multe semne de întrebare în legătură cu acesta.

În primul rând, cunoașteți, sunt sigură, și dumneavoastră faptul că directiva europeană... o directivă europeană importantă în pactele fiscale, financiare pe care România le-a semnat stabilește regulile de bază ale taxei pe valoarea adăugată și nu permite cotă redusă de TVA de zero la sută. Dar să zicem că acest lucru nu este important și nu o să fie importante nici sancțiunile financiare pe care o să le plătească toți românii pentru o astfel de decizie.

Totuși, din câte știu, atât directiva europeană, cât și programul de guvernare PSD–ALDE fundamentau această reducere a TVA pe considerente sociale, pentru a sprijini familiile cu venituri reduse să aibă acces la o locuință mai ieftină.

Vă invit, stimați colegi, să citiți textul de lege și veți constata că proiectul nu țintește probleme sociale, ci, dimpotrivă, favorizează persoane fizice cu multe, cu foarte multe locuințe, care ar putea beneficia la vânzare de o asemenea facilitate. M-am gândit dacă între importanții membri și lideri ai PSD sunt lideri care dețin, ca persoană fizică, mii de apartamente... și nu mi-a venit niciunul în minte. Poate totuși dumneavoastră, membrii PSD, găsiți câteva nume.

Apoi reducerea cotei de TVA la zero nu mi s-a părut a fi o prioritate economică numărul unu a țării noastre, mai ales că, așa cum a fost propusă de către domnul Dragnea, aceasta este profund discriminatorie. Or fi în spatele acestor inițiative legislative ceva interese ascunse? Este cazul să vă puneți, dragi colegi susținători ai Guvernului Grindeanu, întrebarea asta și să vă dați fiecare, pentru propria conștiință, răspunsul.

N-aș vrea să închei înainte să vă spun că am căutat, dar nu am găsit, în textul propunerii data la care se anticipează să fie implementate aceste norme. Oare a uitat domnul Dragnea, unicul cunoscător al programului de guvernare, să scrie în proiect data de 1 martie 2017? Nu cred.

Ceea ce din păcate cred cu putere este faptul că nimeni din această țară nu pare a mai avea încredere în demersurile domnului Dragnea, iar inițiativele Guvernului par și ele să se clatine din punctul de vedere al încrederii românilor. PSD și ALDE riscă să convingă pe toată lumea, într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat, că tot ceea ce fac fac în interesul lor personal sau în interesul grupurilor de interese care-i susțin.

Sunt Carmen Hărău, senator PNL de Hunedoara. Vă mulțumesc frumos.

## **Doamna Laura Iuliana Scântei:**

Mulțumim, doamna senator.

Declarăm închisă sesiunea consacrată declarațiilor politice.

Luăm o pauză până la deschiderea ședinței plenului Senatului de astăzi, de la ora 10.30.

Vă mulțumim.

## DUPĂ PAUZĂ

## **Domnul Niculae Bădălău:**

Stimați colegi,

Vă rog să introduceți cartelele pentru a putea începe ședința.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declar deschisă ședința plenului Senatului de astăzi, 7 martie 2017, ședință condusă de subsemnatul, asistat de domnii secretari Pavel Marian și Vela Ion Marcel.

Vă anunț că, din totalul de 136 de senatori, și-au înregistrat prezența până la această oră 92, cvorumul legal de lucru fiind îndeplinit.

Ordinea de zi pentru ședința plenului de astăzi a fost distribuită.

Comentarii vizavi de ordinea de zi?

- Dacă nu sunt, vă supun la vot ordinea de zi de astăzi.

Programul de lucru pentru această zi: 10.30–13.00, lucrări în plenul Senatului; în continuare, lucrări în comisiile permanente.

Dacă nu sunt comentarii vizavi de programul de lucru,

La punctul 1, secțiunea I a ordinii de zi, avem aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 13–18 martie 2017.

Pentru perioada 13–18 martie 2017, Biroul permanent vă propune următorul program de lucru:

– luni, 13 martie: 9.00–11.00, activități în comisii parlamentare; ora 12.30, ședință pregătitoare a Biroului permanent al Senatului; 13.00, ședința Biroului permanent al Senatului; 14.00–16.00, lucrări în grupuri parlamentare; 16.00–18.00, lucrări în plenul Senatului; 18.00–18.15, pauză; 18.15–19.45, întrebări, interpelări și răspunsuri;

– marți, 14 martie: 9.00–10.30, declarații politice; 10.30–13.00, lucrări în plenul Senatului; în continuare, lucrări în comisiile permanente; – miercuri, 15 martie, joi, 16 martie – lucrări în comisii permanente;

– vineri, 17 martie, sâmbătă, 18 martie – activități în circumscripțiile electorale.

Sunt intervenții vizavi de acest program?

## Dacă nu,

La punctul 2, secțiunea I a ordinii de zi, avem Raportul asupra petițiilor primite la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții în trimestrul IV 2016.

## Stimați colegi,

Vă reamintesc că, potrivit art. 171 alin. (3) din Regulamentul Senatului, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții prezintă trimestrial Biroului permanent un raport asupra petițiilor primite și asupra modului de soluționare a acestora. Acest raport este prezentat în plenul Senatului la începutul fiecărei sesiuni.

Vă informez că raportul se regăsește în format electronic pe pagina de internet a Senatului și dau cuvântul domnului Caracota, reprezentantul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, pentru prezentarea raportului.

Vă rog, aveți cuvântul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Raportul asupra petițiilor primite la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții în trimestrul IV 2016

În perioada 1 octombrie – 31 decembrie, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții a fost sesizată pentru a analiza și soluționa 96 de petiții.

Din cele 96 de petiții analizate, 86 de petiții au fost luate în considerație și 10 petiții au fost clasate. În 66 de cazuri au fost sesizate organele competente pentru analiză și soluționare a problemelor care fac obiectul petițiilor, evidențiate în anexele nr. II–IV, iar în 20 de cazuri comisia s-a adresat direct petiționarilor pentru a răspunde la întrebările formulate, la solicitările de comunicare a unor informații sau a unor puncte de vedere, la cererile de audiere sau de inițiere a unor anchete parlamentare efectuate în cadrul comisiei, de înființare a unor subcomisii parlamentare de anchetă ori pentru a le prezenta explicații sau îndrumări când soluționarea petițiilor excedează competenței Parlamentului, după caz.

Așa cum relevă anexele nr. II–IV, dintre cele 66 de petiții înaintate unor organe sau structuri, 56 de petiții vizează organele administrației publice, patru vizează organele puterii judecătorești, iar șase petiții vizează structuri ale Parlamentului.

## Stimați colegi,

Aceasta a fost o sinteză a raportului comisiei. Raportul, în integralitatea sa, se regăsește pe site-ul Senatului.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc pentru informare.

La punctul 3, secțiunea I a ordinii de zi, avem Proiectul de hotărâre referitoare la Programul de lucru al Comisiei pentru 2017 – Construirea unei Europe care le oferă cetățenilor săi protecție, îi ajută să își afirme drepturile și îi apără – COM(2016) 710 final.

Reprezentantul Comisiei pentru afaceri europene. Vă rog, doamnă președinte, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Comisia pentru afaceri europene a fost sesizată, în temeiul Protocolului nr. 1 anexat la Tratatul de la Lisabona, cu Programul de lucru al Comisiei Europene pe 2017.

Pentru colegii noi, este documentul de planificare al Comisiei, elaborat totdeauna în toamna anului anterior pentru anul care urmează, document care are, pe lângă principiile urmate de comisii, și niște anexe, care cuprind lista inițiativelor legislative și nelegislative pe care Comisia Europeană are de gând să le promoveze în anul în curs, în acest caz, 2017.

Documentul a fost analizat în toate comisiile Senatului. Am primit selecția pe care colegii noștri de la diferite comisii au făcut-o.

În urma examinării lor, membrii Comisiei pentru afaceri europene au hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte raportul care cuprinde lista priorităților comisiilor parlamentare, prevăzute la anexa nr. 1, care face parte din acest raport. Această listă poate suporta modificări în funcție de programul de lucru și intențiile Comisiei Europene.

De asemenea, ea va fi transmisă de către noi Ministerului Afacerilor Europene și Ministerului pentru Relația cu Parlamentul, pentru ca ministerele de linie să știe care sunt documentele pe care Parlamentul intenționează să-și exprime puncte de vedere.

Comisia pentru afaceri europene supune spre dezbatere și adoptare plenului Senatului proiectul de hotărâre, în conformitate cu art. 34 din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea nr. 28/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Și aș dori să iau cuvântul la dezbateri generale, dacă se poate.

## Mulțumim doamnei președinte.

Vă informez că proiectul de hotărâre se regăsește în format electronic pe pagina de internet a Senatului.

Intervenții?

Microfonul central.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În majoritatea parlamentelor Uniunii Europene, programul Comisiei este însoțit de o dezbatere importantă de plen, care include toate grupurile și comisiile politice. Noi nu am avut până acum un asemenea obicei și, din păcate, fiind deja tardiv, nu vă propun să facem o dezbatere extinsă pe această temă.

Vreau să vă spun însă altceva legat de acest lucru. Există un zvon care bântuie Uniunea Europeană: că Uniunea și-a făcut datoria și Uniunea trebuie să moară.

Personal, nu împărtășesc ideea, dar nu e important ce cred eu. Important este ceea ce gândesc în mod legitim românii, adică Parlamentul României.

România a aderat acum 10 ani la Uniunea Europeană după principiul bună-credință absolută, cunoaștere vagă, speranță excesivă, supunere oarbă. Între timp, optimismul irațional de la început este înlocuit de un euroscepticism la fel de irațional, doar parțial justificabil. Cunoașterea vagă e înlocuită de necunoaștere, falsă cunoaștere sau, mai rău, de dezinteres.

Guvernele, indiferent de culoarea politică, din păcate, au adoptat un confuz conformism politic neoliberal. Am preluat toate politicile neoliberale și o fermă alegere geopolitică, parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite, antirusismul, care ne împiedică uneori să vedem nuanțele în relațiile Uniunii Europene, în ceea ce se întâmplă în interiorul Uniunii Europene.

Poziționările noastre au avut cam două linii directoare. Or, aveam orgolii, dar nu aveam interese clar definite. Și pentru asta am făcut concesii mari pentru mize mici – vedeți Schengen sau MCV-ul –, am făcut alianțe ciudate cu cei care ne subminau interesele. Nicăieri, decât în România, nu mai putem întâlni un discurs asemănător cu al lui Nigel Farage, șeful partidului eurosceptic din Marea Britanie, care tocmai s-a hotărât să părăsească Uniunea.

Cealaltă linie a fost că acționăm în baza unor criterii implicite, așa cum vrea sistemul, în definiția pe care colegul nostru foarte bine o dădea într-o zi. Adică alegerile s-au succedat, noi ne-am schimbat la putere, dar poziția României a rămas cumva aceeași. Ăsta nu e totdeauna semn de consecvență. Poate fi de inadecvare la realitate sau de lipsă de voință politică.

În această primăvară aniversăm 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma. Anticipând summitul parlamentar și cel al șefilor de state și guverne, Comisia Europeană a publicat un document de strategie: „Cartea albă privind viitorul Uniunii Europene”.

Vă propun, stimați colegi, și îndrept propunerea și spre Biroul permanent, organizarea unei dezbateri asupra acestui document și formularea unei poziții a Parlamentului înainte ca cei care nu au legitimitatea să se pronunțe să-și asume angajamente în numele statului român.

Vă mulțumesc.

Mulțumim doamnei președinte Crețu. Vă rog, dacă sunt alte intervenții?

Vă rog, domnule președinte, microfonul central.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

După intervenția doamnei președinte al Comisiei pentru afaceri europene, mă simt obligat să iau cuvântul nu în replică, dar măcar să dau o notă mai optimistă existenței noastre în Uniunea Europeană și alianței cu Statele Unite. Voi fi foarte scurt.

Vă vorbesc în calitatea unuia care a stat 10 ani în Consiliul European, care a participat inclusiv și efectiv la pregătirea Tratatului de la Lisabona.

Oameni buni, avem câteva probleme mici. În primul rând, România, de regulă, la nivelul ministerelor, dar și în lucrul Parlamentului cu Parlamentul European, pare a fi o țară nepregătită să participe, să contribuie cu idei la deciziile viitoare. Cred că suntem în fața unor evenimente care nu ne mai pot ține în expectativa binevoitoare față de statele membre puternice.

Tot însă este posibil, cu o singură condiție: dacă România respectă Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, pe care am avut onoarea să-l semnez, în 2005, împreună cu premierul de la acea vreme, cu domnul Tăriceanu, la Luxemburg.

Avem o obligație fundamentală, pe care nu am respectat-o, și ea se numește aderarea la zona euro. Vă asigur, din această experiență pe care am acumulat-o 10 ani, că aderarea la zona euro este un bilet de intrare în clubul celor care iau decizii. În afara intrării României în zona euro, vom rămâne țară satelit sau țară de categoria a doua sau țară în viteza a doua.

Acest Parlament – și mulțumesc Parlamentul României că a făcut acest lucru – a ratificat și Tratatul fiscal, pe care nu-l respectă niciun guvern de la ratificare.

Aceste două elemente – v-o spun din experiență – sunt cele care ne dau biletul de intrare în clubul celor care iau decizii.

Și vreau să înțelegeți că „Europa cu două viteze” este inevitabilă. Oricâte declarații face domnul președinte Iohannis, oricâte declarații face Guvernul, luându-se după Grupul de la Visegrad, grupul rebel, cei care spun: „Nu, noi vrem tratament egal”... Da, putem avea tratament egal dacă respectăm tratatul, adică să intrăm în zona euro. Altfel, statele din zona euro sunt de multe ori încurcate în decizii de blocajele pe care le generează statele non-euro. Iar ele vor să meargă înainte.

Soluția să fim parte a actului decizional, vă asigur, este să intrăm în zona euro. Sigur, pot fi niște costuri dacă mișcarea e prost făcută, dacă momentul este nepregătit. Dar România îndeplinește criteriile de intrare în euro și nu știu de ce ezităm s-o facem.

Punctul meu de vedere este că Parlamentul trebuie să preseze atât Guvernul, cât și Banca Națională să spună odată un „da” hotărât intrării în Uniunea Europeană.

Aș putea să vă aduc foarte multe argumente pentru ce se va întâmpla. Eu vă pot spune, înțelegând mecanismele, că țări puternice din zona euro s-au săturat de mersul cu frâna trasă al Uniunii Europene, pentru că țările non-euro, tot timpul, așa cum sunt ele crezute a nu avea influență, au totuși destulă influență. Mersul cu frâna trasă nu mai funcționează. Se vor strânge câte trei, patru, cinci state din zona euro și vor decide să coopereze împreună pe un domeniu sau altul și asta va constitui element de tracțiune în procesele de integrare.

De aceea, este bine ca România să decidă că la 1 ianuarie 2019 intră în zona euro, așa cum a fost planificat. Sigur, cu bugetul așa cum el se prefigurează, ieșim dintr-unul din criteriile de la Maastricht, deficitul de 3%. Dar poate între timp vă hotărâți să nu mai validați Ordonanța nr. 9, pe care tocmai am validat-o ieri la Senat. Poate Camera va fi mai înțeleaptă.

Eu asta am vrut să vă spun. Nu e nimic pesimist în Europa, dar avem obligația să respectăm Tratatul de aderare, intrând în zona euro. Schengen, nu vă mai faceți probleme, este o instituție care trebuie regândită, reconstruită, pentru că n-a funcționat.

Vă mulțumesc mult.

Mulțumim domnului senator Băsescu. Domnul Șerban Nicolae. Microfonul central.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Aș începe prin a spune că „Europa cu mai multe viteze” nu e o temă de acum. Este o realitate și oricine ar fi citit cu atenție Tratatul de la Amsterdam, care a fost primul pas privind cooperarea în materie judiciară și de combatere a criminalității, ulterior reluat în Tratatul de la Nisa, ar fi aflat că acolo s-a introdus deja procedura prin care nouă state pot adopta măsuri în avans față de celelalte atunci când consideră necesar. La ora actuală, nouă state ar însemna o treime din totalul membrilor. Deci acest lucru există deja.

Aș spune că, dacă am fi respectat cu strictețe și în interesul României Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, semnat în aprilie 2005 la Luxemburg, așa cum a fost negociat la sfârșitul anului 2004, poate că România era într-o situație mai bună. Spre exemplu, n-am fi avut MCV. Pentru că am semnat un tratat între România, pe de o parte, și celelalte state membre ale Uniunii Europene, în timp ce MCV-ul a fost o invenție Frattini – Macovei, semnat între Guvernul României și Comisia Europeană, care nu se pot ridica la nivelul statelor care au semnat Tratatul de aderare.

Dar aderarea României la zona euro este un obiectiv strategic, fără îndoială, nu este în niciun caz o obligație. România ar fi putut profita – iertați termenul, poate nepotrivit – de acest statut, așa cum, atât cât a fost posibil, în interesul României, am folosit perioada de preaderare pregătindu-ne pentru 1 ianuarie 2007, atât cât s-a putut.

Faptul că noi ne-am repezit să ne comportăm ca și cum am fi egalii Germaniei, ai Marii Britanii, ai altor state cu economie puternică și stabilă n-a fost în interesul României. Faptul că vrem să tropăim alături de greii Uniunii Europene,

ca și cum am fi recuperat cei câțiva zeci de ani care ne despart sau care ne-au despărțit de la momentul aderării în urmă... cu fondarea Uniunii Europene, începând cu Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului, nu ne-a folosit în niciun fel. Faptul că ne impunem rigori pe care nu le putem respecta nu ne ajută.

Și, din acest punct de vedere, Tratatul fiscal nu este neapărat o soluție, chiar dacă el pare că disciplinează execuția fiscal-bugetară într-o țară ca România.

E adevărat, sunt convins că Suedia, Danemarca suferă groaznic de pe urma faptului că nu sunt membre ale zonei euro și că economia lor ar avea de suferit, dar eu cred că România ar trebui, măcar acum, să propună un proiect european al României, în interesul României și păstrând caracteristicile și circumstanțele în care ne aflăm.

Faptul că încercăm întotdeauna să fim mai mult decât putem, lipindu-ne, de fapt, la un curent sau altul, nu ne ajută foarte tare. Că ni se propune să ne lipim la Grupul de la Visegrad, că ni se propune să ne lipim la alte state sau să urmăm totdeauna deciziile altora – nu ajută foarte mult.

Aș spune că există un curent de pesimism în Europa, suficient de puternic ca să ducă la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, iar acest curent se poate amplifica. România va trebui să facă față, dacă vreți, parafrazând poetul din „Scrisoarea a III-a”: „De-o fi una, de-o fi alta... ce e scris și pentru noi”...

Și, atunci, dacă am reuși să găsim măcar pe această chestiune o platformă comună, așa cum a fost acțiunea de la Snagov din 1994–1995, în pregătirea aderării la Uniunea Europeană, așa cum a fost în legătură cu aderarea la NATO, tot în 1994, când am semnat Acordul de aderare a României la Parteneriatul pentru pace, fiind prima țară din blocul răsăritean, din fostul Tratat de la Varșovia, care a făcut acest gest, am putea să găsim și soluții românești.

Noi nu am propus niciodată un proiect românesc nici la criza din Grecia, nici la criza refugiaților, nici la Brexit și, în general, la niciuna dintre marile probleme care au fost pe agenda sau pe ordinea de zi a Uniunii Europene. De aceea, suntem într-un moment în care, depășind micile pasiuni specific românești, am putea să găsim un ideal comun al marii pasiuni românești, mai ales în perspectiva a două evenimente importante: împlinirea a 100 de ani de la reunificarea teritoriilor românești într-un singur stat și președinția României în cadrul Uniunii Europene. Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule senator.

Domnule senator Cristi, dacă ați putea să vă referiți și la respectivul proiect, ar fi foarte bine, să știți.

Excepțional. Da. Mulțumesc, domnule președinte.

Sunt aici în sală câțiva – cred că majoritatea –, dar câțiva care au... oameni politici care au dedicat întreaga lor existență politică unor proiecte. Și proiectul principal a fost Uniunea Europeană. Vreau să vă spun... Nu vreau să intru în amănunte, nu vreau să vă spun lucruri care țin de istorie și așa mai departe. E aici domnul președinte, sunt alții care poate au fost mult mai implicați. Dar ceea ce vreau să vă spun este că proiectul prin care s-a făcut trecerea de la vechiul sistem la actualul sistem a fost inclus într-o matrice, o matrice care este matricea integrării în Uniunea Europeană. Tot ceea ce s-a făcut, s-a construit și ceea ce există astăzi în toate sferele de activitate, începând cu sfera politică și mai ales cu partea economică, este în această matrice.

E adevărat, economia noastră înainte de 1989 avea o structură foarte importantă, mult prea importantă. Matricea în care suntem astăzi e o matrice care ne obligă să fim în pas cu Uniunea Europeană și în Uniunea Europeană.

Dar – și aici se ridică o mare problemă – România nu este o țară cu curente eurosceptice. Din contră, suntem una dintre țările care au o foarte activă parte a populației care crede foarte mult în Uniunea Europeană. Și acest lucru este foarte bine. Ceea ce ne lipsește nouă este dezbaterea, informarea populației.

Din păcate, Parlamentul nu este, în ziua de astăzi, cel mai bine plasat ca să conducă, cum se spune, această dezbatere, pentru că are o credibilitate relativ scăzută, dacă nu chiar scăzută. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să facem tot ceea ce este necesar ca să ducem această dezbatere. Pentru că așa va înțelege și populația... cum au spus toți antevorbitorii mei, care au spus foarte clar că există o diferență între proiecție și așteptări, între realitate și opțiuni și așa mai departe.

Iată de ce acum, și nu ca să spunem că vrem sau nu vrem sau să ne arătăm mușchii... pentru că vă dați seama că în Uniunea Europeană a-ți arăta mușchii înseamnă a fi în primul rând foarte puternic din punct de vedere economic și instituțional, iar noi suntem o țară medie. Am ajuns acum pe locul 6 pentru că a plecat Marea Britanie. Cum spunea un înaintaș de-al nostru de aici, din Parlament, cu rol deosebit în procesul de aderare: „cea mai mică țară mare, cea mai mare țară mică”. Ei, acum ne-am apropiat de grupul țărilor mari, dar nu este suficient.

Eu sunt de acord că e bine că am semnat și Tratatul fiscal. Eu sunt de acord că trebuie să intrăm și în Spațiul Schengen. Eu sunt de acord că Europa, așa cum spunea antevorbitorul meu, Șerban Nicolae, senatorul Șerban Nicolae, a fost totdeauna „Une Europe à deux vitesses”. În momentul în care ai un spațiu Schengen și țări care nu-s în Spațiul Schengen, în momentul în care ai țări care sunt în zona euro și țări care nu sunt în zona euro, în momentul în care ai țări care au aderat – cele 10 în 2004 și altele în 2007 –, toate au anumite diferențe. A ajunge la o egalizare este foarte dificil. De aceea, trebuie discutat.

Eu îmi aduc aminte, odată... l-am urmărit pe președintele Băsescu, când a spus: „Ce știți voi ce se discută acolo?!” Vorbea de forurile cele mai înalte, vorbind de statele unite ale Europei: „Hă, hă, hă, cât de departe suntem!” Din păcate, domnule președinte, eu atunci am trăit cu multă speranță, pentru că sunt un europenist convins. Dar, cum le spun și studenților mei la facultate, viața bate filmul.

Iar dacă nu suntem informați... Vedeți, nu fac o pledoarie pe acte, pe documente și... pe ideea de dezbatere, de informare... Cu cât vom fi mai bine informați, nu noi, pentru că sunt convins că toți suntem informați, cu cât vom trata cu mai multă atenție ceea ce se zbate colega noastră, doamna Crețu..., că toate acele documente la care noi, practic, ne angajăm sunt angajamente ale Parlamentului. Când te duci peste ani și se dezbate un regulament sau o directivă și spui „Nu!”, spune: „Stați, stați...”, caută la document și spune: „Dar Parlamentul României, atunci, în grabă, între două termene, a zis așa...” Că-i corect, că nu-i corect, că a ținut seamă de strategia de perspectivă, om vedea.

Pe cale de consecință, eu cred că orice dezbatere în acest fel este foarte bună, iar dacă, așa cum spunea Șerban Nicolae, vom ajunge să facem o dezbatere consensuală la nivelul întregii societăți, eu cred că România, nu pentru a propune ea propria ei cale de soluționare a anumitor probleme, ci a fi parte în dezbaterea și în discuția pe probleme... parte, ăsta e obiectivul nostru, nu ca să dăm linii directoare. E departe aia. Poate o să ajungem și acolo vreodată, că Titulescu a fost odată în Europa un astfel de om. Dar vremurile poate se repetă sau nu, dar să fim parte.

Vă mulțumesc foarte mult.

Mulțumim domnului senator Dumitrescu pentru o dezbatere corectă.

Și, sunt convins, și un drept la replică, domnul senator Băsescu.

Microfonul central.

Eu cred că s-a dat un mesaj greșit – și nu este un atac, pur și simplu o observație în dezbaterea de astăzi –, și anume acela că România trebuie să aibă proiectul care să-i reprezinte interesele.

Vreau să știți că în Uniunea Europeană nicio țară nu reușește să impună proiecte în folosul ei propriu. Țările care reușesc să impună proiecte sunt țările care au viziune care să acopere interesele întregii Uniuni Europene.

Aici, dacă ne gândim la împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire și credem că ne ducem la Bruxelles ca la Alba Iulia acum o sută de ani, nu funcționează lucrurile. Trebuie să fim parte a unui proiect care să servească Uniunea Europeană în ansamblul ei și, implicit, și interesele României. Pe de o parte.

Pe de altă parte, tocmai spunea domnul Șerban Nicolae că România nu a reușit să impună niciun proiect. Greșit. România a reușit să transfere, pentru că era în interesul tuturor țărilor Uniunii Europene, proiectul legat de Dunăre. Probabil este un proiect pe care domnul Șerban Nicolae nu l-a văzut sau nu a auzit de el. Alt proiect care a pornit de la inițiativa României a fost Sinergia Mării Negre, care, după ce i s-a alăturat și Polonia, a devenit Parteneriatul estic. Vă mai pot spune și alt proiect, când România a reușit să blocheze – România, domnule Nicolae și domnilor de la PSD –, să blocheze decizia Consiliului European de intervenție a statelor membre în Libia. Sunt foarte multe, e o listă lungă, totul este să știm... De intervenție militară, la asta mă refeream. Sunt foarte multe proiecte la care România a contribuit, pentru că a știut unde să pună accentele în așa fel încât să folosească și altor state.

De aceea, mesajul meu este să ne alăturăm intereselor generale ale Uniunii Europene, pentru că niciodată în afara Uniunii Europene nu vom avea garantată pacea în Europa. A fost cea mai mare invenție de garantare a păcii pe teritoriul Uniunii Europene, pe teritoriul Europei.

De aceea, eu cred că nu trebuie să privim cu pesimism viitorul Uniunii Europene, pentru că și cei mari din Uniunea Europeană – printre care eu consider că face parte și România, e a șasea țară – au interese ca pe teritoriul Europei să nu mai existe conflagrații.

Părerea mea este că – și o spun încă o dată – aderarea la euro este moment-cheie, problema Schengen nu mai este o problemă stringentă, pentru că toată construcția Schengen trebuie refăcută, pentru ca acest Tratat Schengen să fie un tratat viabil, care, printre altele, să protejeze și frontierele Uniunii Europene.

Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru amabilitatea de a-mi încuviința a doua luare de cuvânt. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator. Doamna senator Crețu. Microfonul central. Acolo vorbiți în calitate de...

Eu vreau, în calitate de președinte al Comisiei pentru afaceri europene și raportoare pe punctul în discuție, să mulțumesc colegilor care au intervenit.

Vreau să cred că acestea nu sunt concluziile dezbaterii pe teme europene. Pentru că eu sunt optimistă în materie, pentru că sunt federalistă, după cum știu cei care mă cunosc de mult, dar sunt pregătită. Și sunt reprezentanta Parlamentului în Comisia națională pentru euro, deci conștientă că aderarea la euro depinde nu numai de îndeplinirea de România a criteriilor de convergență, ci și de modificările sistemice în moneda numită euro, care e o monedă comună, nu o monedă unică. Dacă nu se transformă într-o monedă unică, vom deveni următoarea Grecie aderând.

De aceea vreau să fac o propunere către președintele Comisiei pentru strategii, întrucât intenționăm să organizăm o conferință pe această temă euro, cu implicarea tuturor instituțiilor, și în care raportul – eu zic, bun, scos sub coordonarea lui Daniel Dăianu în toamnă – să fie și el un obiect de dezbatere. Deci propunerea era ca domnul președinte al Comisiei pentru strategii, domnul Băsescu, să fie coorganizator la conferința euro pe care comisia noastră vrea să o... Vom susține puncte de vedere, probabil, opuse, dar este foarte bine să fie așa.

Mulțumesc foarte mult.

## **Domnul Niculae Bădălău:**

Mulțumim pentru optimism.

Dacă nu mai sunt intervenții, vă

Domnule senator,

Avem numai proiecte europene. O să avem la toate, credeți-mă, o dezbatere extrem de intensă. Doriți acum?

Cu mare plăcere. Pentru dumneavoastră... și mai ales că e moneda euro și sunt convins că...

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Nu este vorba de moneda euro. Două chestiuni la cele spuse puțin mai devreme.

Vreau să-i spun domnului președinte Băsescu, actual coleg al nostru de Senat, că o țară își poate impune un proiect la nivel european atâta timp cât de votul ei depind multe la nivel european.

De asemenea, se spunea puțin mai devreme de imaginea pe care o are Parlamentul în rândul populației. Păi, această imagine este dată de noi, nu prin..., sau dată, în special, prin lipsă de profesionalism, în mod special. O consultare publică trebuie făcută, în primul rând, de cei care cunosc ce înseamnă să fii în Europa, să fii într-o Europă cu una sau cu două viteze. Și de-abia de atunci putem să discutăm sau să sperăm că o consultare publică poate fi făcută, într-adevăr, în mod real.

De asemenea, stau și mă întreb, atunci când s-a propus Pactul fiscal, s-a semnat Pactul fiscal, s-a adoptat, din păcate, în Parlamentul nostru, acel pact fiscal prin care România, din păcate, a fost subjugată... Astăzi, în schimb, venim și adoptăm noi, în Parlament, o depășire a ceea ce noi am promis atunci că vom avea, adică un deficit foarte scăzut. Adoptăm, dar fără a motiva, fără a spune de ce atunci am judecat și am decis într-un fel, iar astăzi o facem într-un mod total opus.

Eu sunt pentru o astfel de abordare, sunt pentru ca România să aibă totuși, la nivel european, în primul și în primul rând, o solicitare sau, în fine, o impunere a modului său, a interesului său în primul rând și, implicit, al Uniunii Europene. Deci asta este o abordare, din punctul meu de vedere, corectă.

Dar, înainte de toate, trebuie să știm ce înseamnă o „Europă cu două viteze”. Poate ne este mult mai de folos să fim într-o Europă cu două viteze. Nu știu, vedem. Dacă este așa înseamnă că acolo trebuie să fim, dar nu că dă bine. Pentru că, din păcate, astăzi văd foarte mulți politicieni care spun „nu” unei Europe cu două viteze. Poate ne este mai bine acolo decât ne este astăzi.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

La punctul 4, secțiunea I a ordinii de zi, avem proiecte de hotărâre privind exercitarea controlului de subsidiaritate și proporționalitate conform Protocolului nr. 2 din Tratatul de la Lisabona.

1. Proiect de hotărâre referitoare la Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice și de abrogare a Directivei 2005/89/CE – COM(2016) 862 final.

Președintele Comisiei pentru afaceri europene, doamna Crețu, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru afaceri europene a fost sesizată, în temeiul Protocolului nr. 2, cu Propunerea de regulament al Parlamentului și al Consiliului privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice și de abrogare a Directivei nr. 89/2005.

În cadrul comisiei, raportorul nostru a fost domnul senator Allen Coliban.

Au participat reprezentanți de la Ministerul Energiei și Ministerul Afacerilor Externe.

Au fost analizate punctele de vedere și de la alte ministere și instituții care au exprimat asemenea puncte de vedere, precum și procesul-verbal elaborat de Comisia pentru transporturi și energie.

Obiectivul proiectului de regulament este gestionarea riscurilor în asigurarea securității furnizării cu energie electrică de către toate statele membre și dezvoltarea unor instrumente în acest sens.

Textul integral al raportului, care este mult mai lung, îl găsiți pe pagina Senatului.

În urma dezbaterii, membrii Comisiei pentru afaceri europene au hotărât, cu majoritate de voturi, formularea acestui raport, care vă va fi supus spre aprobare. Mulțumesc.

## **Domnul Niculae Bădălău:**

Mulțumesc doamnei președinte.

Vă informez că proiectul de hotărâre se regăsește în format electronic pe pagina de internet a Senatului.

Sunt intervenții?

Dacă nu sunt, vă