Marius Petre Nicoară

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

La sfârșit de legislatură parlamentară, vin cu această declarație politică care are rolul de a concluziona modul în care a putut fi observată de un om din inima Transilvaniei politica dusă în Parlamentul României de la București.

Ca orice om cu multe năzuințe, am considerat că în problemele de interes național atât puterea, cât și opoziția vor colabora. Din păcate, în perioada 2009–aprilie 2012, acest fapt s-a văzut doar din partea opoziției, inițial coordonată de PNL, ulterior și în alianță cu PSD.

Noi, liberalii ardeleni, ca parte a curentului național-liberal românesc, am venit cu inițiative legislative, cu proiecte parlamentare care să susțină real societatea românească lovită de criza economică, dar puterea din acel moment, centrată în jurul PDL-ului și al președintelui Traian Băsescu, nu a înțeles acest fapt. Prioritățile fostei Coaliții guvernamentale PDL–UNPR–UDMR au fost de o altă factură, mai precis ale interesului propriu, și nu ale dezvoltării statului național. Cu toate că declarativ liderii portocalii susțineau așa-zise proiecte de reformare a societății românești, totul era doar o vânare de vânt, scopul acestor acțiuni era doar de centralizare a puterii politice, instituționale, financiare și sociale în jurul președintelui Băsescu și al camarilei sale.

Susținerea acestor obiective s-a impus și în Senatul României, iar colegii noștri din defuncta Coaliție a Guvernelor Boc și Ungureanu nu au ținut cont de dramele suferite de cetățenii României ca urmare a măsurilor financiare unice în Uniunea Europeană, impuse în anul 2010.

De asemenea, printr-o serie de proiecte de lege – susținute fără respectarea vreunei cutume legislative –, a fost impus Parlamentului României și, implicit, Senatului un amalgam de decizii care au debusolat instituțional principalii piloni administrativi ai statului român – mă refer aici la puterea judecătorească, la statutul funcționarilor publici, la taxele și impozitele aberante introduse, la tăierea sprijinului financiar de subzistență acordat celor mai amărâte categorii sociale, la blocarea și falimentarea activităților microîntreprinderilor și IMM-urilor – și au dus la introducerea unei hegemonii a „omului nou” de la Cotroceni.

Stimați colegi,

Nu este timpul sau cazul să detaliez o serie de acțiuni sau de abuzuri de drept întreprinse în perioada 2009–aprilie 2012, dar acest mod de a face politică a fost „răsplătit” în perioada imediat următoare, adică în timpul Guvernului Ponta, din mai 2012 până în prezent. Invincibilitatea regimului Boc–Udrea–Băsescu s-a dovedit ireală, iar abuzurile lor politice și parlamentare au luat sfârșit.

Totuși, și în această perioadă, jocurile parlamentare au căpătat un aspect de războaie de guerilă portocalie, care la nivelul Senatului l-au avut ca victimă pe apreciatul nostru coleg Mircea Diaconu, căruia i s-a înscenat o farsă judiciară coordonată de persoane din conducerea ANI, care văd paiul din ochii altora, în loc să vadă bârna din ochii lor.