Mircea Diaconu

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Pentru a fi scurt și la obiect și pentru a pune concluzia înaintea argumentării, vreau să vă spun – fapt pe care și dumneavoastră, cu sau fără îngăduință, nu aveți decât să-l constatați, examinând cotidianul nostru – că este de-a dreptul intolerabil gradul în care, sub actuala guvernare Boc, vegheată și îndrumată pe față de la Cotroceni, interferarea politicului în domenii pe care le credeam și speram a fi cu totul imune este pe cât de evidentă, pe atât de păguboasă. Mă refer aici la domeniul cercetării istorice, mai precis la investigarea, cu mijloace specifice anchetei de specialitate, a trecutului României din perioada zisă a regimului comunist, în fapt – după cum au demonstrat cele mai autorizate cercetări în domeniu – a deceniilor care au corespuns socialismului totalitar în România (ianuarie 1948 – decembrie 1989).

Nu vă irosesc timpul să explic de ce tocmai eu, de o cu totul altă profesie, îmi permit să ridic glasul în legătură cu o problemă care, recunosc, nu intră în competența mea. În schimb, ca membru al Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă din Senat, mă simt dator, moral în primul rând, să spun ceea ce cred în speța respectivă, și încă pe față.

Concret, mă refer la situația absolut intolerabilă, creată din culpa premierului Emil Boc la nou-creatul Institut de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, unde istoricul Marius Oprea, cel care a condus fostul Institut de Investigare a Crimelor Comunismului, comasat la sfârșitul anului trecut cu Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc, nu a fost confirmat în funcție de către șeful Guvernului – așa cum prevede legea –, fapt care plasează într-un provizorat deloc productiv întreaga activitate a instituției.

Neconfirmarea lui Marius Oprea are, în opinia mea, dar și a confraților merituosului istoric, o singură și evidentă explicație: Marius Oprea, recunoscut ca unul dintre cei mai competenți cercetători ai regimului zis comunist, este, în calitatea lui de apropiat militant al PNL, cu totul incomod pentru o altă grupare politică, anume PD-L, care – cum rezultă din acest caz – urmărește pur și simplu să-și arondeze politic și noul institut.

Cine vrea să se convingă de meritele științifice, multe și însemnate, ale lui Marius Oprea și ale colaboratorilor săi nu are decât să consulte orice titlu din impresionanta listă de articole, studii și volume (de autor sau colective), apărute sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, de la înființarea acestuia prin Hotărârea Guvernului nr. 1.724/21 decembrie 2005, în timpul Guvernului Tăriceanu.

Marius Oprea și colegii săi fac și vor face și de aici înainte, în orice situație, o veritabilă muncă de asanare morală a societății noastre, ei acționând, fără ură și fără părtinire, în schimb cu mijloace specifice profesiei ingrate și nobile de istoric, pentru dezvăluirea până la capăt a mecanismului atroce după care a funcționat, timp de patru decenii și jumătate, comunismul în România (repet, în istoriografia de dată recentă circulă tot mai serios, pentru perioada 1948–1989, conceptul de socialism totalitar).