Markó Béla

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Președintele statului, domnul Traian Băsescu, periodic își petrece câteva zile în județele Covasna și Harghita, întâlnindu-se, cu ocazia acestor vizite, și cu reprezentanții administrației locale.

Apreciem intenția domnului președinte de a cunoaște problemele din secuime, mai ales că alți politicieni români au apărut foarte rar în județele Covasna și Harghita.

Ultima vizită a domnului președinte a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute, sub egida unei supărări prezidențiale în ceea ce privește UDMR, cu care, acum o lună și jumătate, domnul Traian Băsescu și PD-L voiau să facă o alianță guvernamentală. Mai mult, am avut și o înțelegere deschisă în acest sens, susținută, în mod public, și de președintele țării.

Cum de am devenit într-un timp foarte scurt, brusc, peste noapte, din parteneri căutați și doriți, niște „profitori de voturi”? Este foarte simplu. Am îndrăznit să-l contrazicem pe domnul președinte, care, la Budapesta, la întrebarea unui ziarist a răspuns că „secuii nu vor avea niciodată autonomie teritorială”.

Nu este nicio noutate în această opinie. Mulți dintre dumneavoastră, stimați colegi, probabil gândiți la fel, numai că noi am avut „obrăznicia” să ne exprimăm o altă părere și să-i sugerăm domnului președinte să renunțe la termenul „niciodată”.

Nu se știe niciodată dacă nu cumva cuvântul „niciodată” înseamnă, pur și simplu, câțiva ani.

Așa a fost și cu școlile maghiare sau cu inscripțiile bilingve, care astăzi nu mai deranjează pe nimeni.

În mod paradoxal, tocmai ceea ce a văzut și ceea ce a spus domnul Traian Băsescu cu ocazia ultimei vizite în județele secuiești dovedește că zona aceea are nevoie de o autonomie cât mai mare, ca de altfel și alte zone din România. Eventual, Ținutul Secuiesc, față de restul țării, mai are și nevoi speciale în privința identității educaționale și culturale, ceea ce ar impune și puteri speciale de decizie.

Nimeni nu vrea să rupă Ținutul Secuiesc din trupul țării — nici nu este posibil așa ceva — în schimb, am vrea să rupem, dacă vreți, câte ceva din atribuțiile și puterile, care, în acest moment, se află la București.

Este foarte bine că domnul președinte observă că, în continuare, sunt probleme grave de infrastructură și promite ajutor din partea Guvernului pentru rezolvarea acestor probleme din cele două județe relativ sărace, din păcate.

Dar de ce oare nu ar putea să aibă administrațiile județene și locale de acolo bugetul necesar și atribuții suficiente pentru a decide în legătură cu drumurile lor, podurile, conductele de apă și gaze, grădinițele, școlile, casele de cultură și sălile de sport?

De ce trebuie să se decidă din București cine să conducă instituțiile deconcentrate de acolo și dacă aceste persoane să fie români sau maghiari?

De ce proiectele unui consiliu județean sau ale unei primării trebuie să depindă de bunăvoința sau supărarea guvernanților?