Augustin Daniel Humelnicu

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Stimați invitați,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Timpul nu mai are răbdare...” și face apel, în primul rând, la sensibilitatea și înțelepciunea unor colegi de-ai mei parlamentari, reprezentanți ai județelor Suceava, Iași și Neamț, dar nu numai.

Problema pe care v-o supun astăzi atenției este una de interes zonal și mă refer aici la situația precară a drumurilor din județul Botoșani, dar mai ales a drumului național 28B Botoșani – Târgu Frumos.

Ambele comunități precizate mai sus sunt cunoscute încă din paleolitic, dar nu mi-am propus acum și aici să țin o prelegere despre vestitele realizări artistice ale culturii de la Cucuteni. Despre ele, probabil, ați auzit măcar la orele de

istorie. Tot pe atunci v-ați întâlnit, probabil, și cu vestitul „Letopiseț al Țării Moldovei” scris de Grigore Ureche, care atesta documentar pentru prima dată târgul Botoșani în anul 1439.

Situat la confluența drumurilor care uneau principalele reședințe domnești ale Moldovei – Siret, Suceava, Hârlău și Iași –, Botoșaniul își trăia atunci zilele de glorie. Ca punct de legătură amplasat la o mare răspântie de drumuri de interes continental – unul care lega porturile Mării Baltice, prin Liov, cu porturile de la gurile Dunării și de pe țărmurile Mării Negre, altul ce trecea peste Carpați, legând orașele din Transilvania cu Europa Orientală –, târgul Botoșanilor a devenit unul dintre marile centre comerciale ale Moldovei.

Marii voievozi ai Țării Moldovei, Ștefan cel Mare și Petru Rareș, au avut numeroase prezențe la Botoșani, în județ păstrându-se și astăzi ctitoriile domnești. Enumăr printre ele doar Biserica „Sfântul Nicolae” din Dorohoi sau Biserica „Sfântul Nicolae” – Popăuți, construite de Ștefan cel Mare, ori ctitoriile Doamnei Elena, soția voievodului Petru Rareș: bisericile „Sfântul Gheorghe” și „Uspenia”.

De asemenea, Lacul de acumulare Stânca-Costești, cel mai mare lac de acumulare din țară, situat pe Prut, la granița cu Republica Moldova, fură ochii și curiozitatea oricărui oaspete ce trece hotarele județului nostru.

Iată, stimat auditoriu, doar câteva dintre bogățiile cu care ne mândrim noi, cei din Botoșani. Nu suntem mai prejos între județele țării din punct de vedere turistic, ba din contră, aș putea eu susține, dar n-are rost să facem aici un concurs de frumusețe.

Revenind la timpurile de astăzi, știm că realitatea s-a mai schimbat, politicile și rutele comerciale poate nu mai sunt aceleași, dar acestea nu trebuie să fie motive de a fi uitați și dați la o parte ca pe un obiect foarte ușor dispensabil.

Drumul național DN 28B Botoșani – Târgu Frumos face legătura județului cu sudul țării, inclusiv cu Capitala. Din nefericire, legătura aceasta este una foarte precară din cauza stării degradate a îmbrăcămintei rutiere, cauzată în special de depășirea duratei de exploatare, în medie, de două ori pe toată lungimea sa. Nu mai pun la socoteală faptul că multe sectoare din acest drum sunt afectate la stabilitatea terasamentului sau au probleme cu scurgerea apelor din precipitații, ceea ce cauzează, adeseori, inundații.