Octavian Motoc

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Titlul declarației politice de astăzi este „Ce avem de făcut pentru România?”.

Ziua de 1 decembrie este o zi cu profunde semnificații pentru toți cei ce simt și trăiesc românește. Sărbătorim în această zi împlinirea unui deziderat de veacuri al înaintașilor noștri, acela de a crea un stat puternic, care să asigure demnitate cetățenilor săi.

Mulți dintre străbunii noștri au avut asemenea tentative de a-l realiza însă marile puteri ale vremii, condițiile interne, instabilitatea acestui spațiu de la răscruce de drumuri și interese au făcut imposibilă crearea timpurie a unui stat românesc stabil. Nici Mircea cel Bătrân, nici Mihai Viteazul și nici Alexandru Ioan Cuza nu au putut să ducă la îndeplinire acest vis măreț. A fost nevoie de multe jertfe în Războiul de Independență și în Primul Război Mondial pentru ca monarhia română, împreună cu fruntașii liberali ai vremii, să desăvârșească această unire a românilor în cadrul unei granițe comune pe fondul jertfei a sute de mii de ostași români.

Nu putem să nu fim plini de mândrie că facem parte dintr-un asemenea stat, însă mai avem multe de îndeplinit pentru a primi recunoașterea pe care o merităm din partea popoarelor din jur și a întregii Europe.

Stă în puterea noastră să devenim mai muncitori, mai aplecați spre detaliu, mai sârguincioși, mai dornici de a ne întrece pe sine, mai puțin interesați de bunul altuia și mai implicați în propriile realizări. Avem nevoie de mai mult respect față de semeni și, în special, față de bătrânii noștri. Ar fi firesc să manifestăm un cult pentru educație și pentru cei care își îndeplinesc cu rigoare atribuțiile. Să uităm de acum dictonul „Merge și așa!” și să construim doar lucruri durabile, să răspundem cu înțelegere celor ce ne cer sprijinul la nevoie. Și să învățăm de la începuturi ce înseamnă a fi patrioți.

Ce avem noi de făcut, cei care facem parte din clasa politică? Doar cu trei ani înainte de împlinirea unui veac de la Marea Unire trebuie să demonstrăm că ne ridicăm la înălțimea înaintașilor. Pe lângă multe alte lucruri de îndeplinit, sunt trei pe care doresc să le scot în evidență.

În primul rând, trebuie să stabilim cum va arăta România în următoarele decenii pentru ca locul acesta să rămână vatră pentru cetățenii săi. Avem de oferit certitudini celor ce vor urma pentru ca România să fie un stat mare și în viitor. Trebuie să stabilim împreună care sunt direcțiile în care există potențial și resurse în economia românească.

În al doilea rând, trebuie să schimbăm semnificativ viața celor care trăiesc în mediul rural, mulți parcă rămași în perioada feudală. Ei reprezintă seva curată a țării și se simt abandonați. Nu trebuie doar să spunem, ci să și întreprindem ceva pentru ca diferențele dintre calitatea vieții la sat și cea de la oraș să se diminueze. Pământul a căpătat, în sfârșit, valoare, dar numai în tranzacțiile comerciale, nu și în modalitatea de a-l pune în valoare de către proprietarii lui originari.