Nicolae Nasta

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Vă supun atenției un subiect care a fost dezbătut constructiv sau critic de către reprezentanții clasei politice, dar și din punctul de vedere al societății civile. Și aici mă refer la regionalizare, ca un nou nivel de organizare administrativ-teritorială. Mai precis, în această scurtă declarație politică voi trata acest subiect având ca temei raportul anual „România 2013” al Societății Academice Române.

La capitolul IV al raportului, „Regionalizare și fonduri europene – Cum să nu faci rău până să faci bine”, se analizează subiectul regionalizării din perspectiva unui ONG care a studiat acest obiectiv de reformă a statului mult mai temeinic decât mulți dintre noi, politicienii, care, ne place sau nu, ne aplecăm asupra subiectului doar din perspectiva intereselor electorale de moment sau de perspectivă. Studiul, destul de vast, pe care vi-l recomand să-l lecturați, identifică și riscurile care presupun un proces de regionalizare pripit și slab fundamentat.

Apariția fenomenului de corupție la nivel regional și a unor „feude” regionale reprezintă primul dintre riscurile enunțate în cadrul studiului, făcând referire, în fapt, la accentuarea puterii așa-zișilor baroni locali, care vor dicta administrarea regională în linia nepotismului, corupției, a disprețului față de lege și, mai cu seamă, în dezavantajul binelui public.

Mergând mai departe, accentuarea disparităților regionale și a decalajelor dintre zonele de dezvoltare sau dintre județele aceleiași regiuni se referă la faptul că este aproape imposibil ca, aplicând instrumentul regionalizării într-un interval de timp extrem de scurt, să dispară diferențele de dezvoltare existente în prezent între județele României.

Mai mult decât atât, studiul vorbește despre o acutizare a dezechilibrelor economice între Est și Vest sau rural și urban, tocmai pentru că gradul de dezvoltare actuală dintre diferitele zone geografice ale țării este insuficient de capabil să susțină schimbări administrative majore.

Cel mai important dintre riscurile regionalizării pripite, așa cum punctează studiul Societății Academice Române, este creșterea birocrației și un management defectuos al noilor structuri create, precum și suprapunerea atribuțiilor pe anumite domenii tehnice, legislative sau financiare.

Nu în ultimul rând, slaba colaborare și cooperare la nivelul politic dintre președinții de consilii județene și liderii noului aparat regional este anunțată în cadrul studiului ca factor determinant pentru lipsa de eficiență administrativ-regională.

## Stimați colegi,

În contextul dezbaterilor privind regionalizarea, riscurile prezentate în cadrul studiului SAR reprezintă o perspectivă demnă de luat în seamă de către factorii decizionali de la nivelul guvernamental, care au greaua misiune de a găsi soluțiile cele mai potrivite cu privire la această formă de reorganizare administrativ-teritorială.