Neculai Apostol

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Vă supun atenției dumneavoastră o temă de real interes pentru noi toți, cetățeni ai acestei țări, ai unei Românii europene. Este vorba despre necesitatea reformării instituționale a Televiziunii publice.

Demiterea Consiliului de administrație al Societății Române de Televiziune și, implicit, a președintelui acestuia, ca urmare a respingerii Raportului de activitate pe anul 2006 de către plenul Parlamentului, sunt semnale salutare, dar reprezintă, de fapt, doar primul pas în procesul de reformă instituțională a Televiziunii publice.

În octombrie 2006 am prezentat o declarație politică intitulată „Mai este Televiziunea Română un post public în slujba cetățenilor?”, prin care scoteam în evidență o serie de grave deficiențe, cum ar fi:

- abordarea unor teme marginale;

– promovarea unor emisiuni anonime de genul „Undeva, în România”..., dar unde anume nu știm;

– emisiuni de prost gust și destul de costisitoare, nu o spun doar eu, ci acestea sunt opiniile autorizate ale unor specialiști în domeniu;

– lipsa de calitate și claritate a actului managerial, cât și ineficiența cheltuirii banilor publici pe promovarea programelor și politicilor guvernamentale, prin aceasta sacrificându-se dreptul cetățenilor de a fi informați corect asupra deciziilor și problemelor majore ale țării, toate acestea în goana de a acumula o audiență comercială cât mai amplă.

Cam aceleași argumente pentru avizul negativ acordat Raportului S.R.T.V. au invocat și comisiile de specialitate din Parlament, și anume: nereușitele editoriale, costurile prea mari, disproporționate pentru unele producții, cheltuieli salariale nejustificate, lipsa unor creatori de opinie veritabili, pierderi financiare importante de peste 5 milioane de euro, acumularea unei impresionante datorii de aproape 14 milioane de euro, pe fondul unui management extrem de defectuos, în condițiile unei alocații bugetare de peste 118 milioane RON.

Pe acest fond devine evidentă necesitatea imperativă de a reforma și restricționa profund și transparențele Televiziunii, plecând de la realizarea unei legislații specifice mult mai coerente și clare.

Televiziunea publică centrală și regională trebuie să se implice mult mai mult în promovarea programelor guvernamentale cu profil național, regional și local, în acord cu interesul public al cetățenilor și comunităților locale.

Trebuie să înțelegem că promovarea și, mai ales, aplicarea acestor programe nu se fac nici la Palatul Victoria, nici la Palatul Parlamentului, nici în ministere și în alte instituții guvernamentale, ci în țară, în teritoriu prin emisiuni de mare impact și audiență care să explice la nivelul înțelegerii cetățeanului obișnuit logica și sensul corelărilor legislative cu prevederile comunitare, dar și cu costurile inerente reclamate de alinierea la standardele Uniunii Europene.