Niculae Mircovici

Domnule președinte, Domnilor colegi,

Demersul meu ar fi următorul: s-a făcut de mai multe ori apel la Constituție în luările de cuvânt pe care le-au avut colegii, dar nu s-a făcut deloc referire la textul ei. Eu am convingerea că inițiatorii au gândit rezolvarea unei situații prin această inițiativă legislativă pe care au avut-o, însă cred că nu au privit cu suficientă atenție textul Constituției actuale a României: este singura instituție, Avocatul Poporului, pe care Constituția o statuează în cap. IV, la titlul II. Titlul II se referă numai la drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, și la nimic altceva. Or, faptul că Avocatul Poporului a fost postat în cap. IV al acestui titlu este explicat inclusiv prin textul și prin obligațiile pe care le dă Constituția acestei instituții.

La alin. (1) spune că Avocatul Poporului apără drepturile și libertățile persoanelor fizice, pe de o parte. Pe de altă parte, la art. 59 alin. (1) spune că Avocatul Poporului își exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile și libertățile lor.

Or, a aprecia, în momentul de față, că un grup parlamentar sau un număr de parlamentari – m-ați ajutat, domnule Toader, în demersul pe care voiam să-l spun acum –, or, a ajunge la concluzia că un număr de 20, deci în niciun caz un grup parlamentar, pentru că ar avea alt sens decât Constituția, dacă am considerat parlamentarii ca cetățeni – persoane fizice, înseamnă că am fi de acord cu faptul că 20 de parlamentari sau 25 de parlamentari egal 2.000 de cetățeni, cât prevede legea ca posibilitate de a se adresa instituției Avocatul Poporului, și în mod evident am fi într-o mare eroare.

Sigur că explicația este corectă. Ajungem în situația ca o ordonanță de urgență să treacă prin Parlament, ca lege, ulterior să fie atacată la Curtea Constituțională și ea să fie

declarată neconstituțională. În situația aceasta, de ce nu am fi de acord cu un demers _a priori_ , atunci când este vorba de ordonanța de urgență? Dar acest lucru nu se poate, pentru faptul că această Constituție din 2003 a fost votată în integralitatea ei și ea a cuprins două lucruri: pe de o parte, instituția Avocatul Poporului, la titlul „Drepturile și libertățile fundamentale”, și nu la titlul „Autorități publice”. Deci este clar că referirea și sensul ei au fost la persoanele fizice care pot avea drepturi și libertăți fundamentale, iar, pe de altă parte, a prevăzut ordonanțele de urgență, și nu a prevăzut posibilitatea ca aceste ordonanțe de urgență să fie atacate de o instituție a statului, de o autoritate publică, așa cum este Parlamentul, ci numai de către persoane fizice.

Și, în situația aceasta, cred că întoarcerea la comisie a unei astfel de inițiative legislative nu ar avea niciun sens, pentru că, din dorința de a arăta neconstituționalitatea unei ordonanțe de urgență, noi am ajunge în situația de a vota o inițiativă legislativă care, la rândul ei, este în afara Constituției.