Viorel Grigoraș

Domnule președinte, Domnilor secretari, Distinși colegi,

Bună dimineața!

Declarația de astăzi va fi scurtă. Și, pentru că toate trebuiau să poartă un nume, am intitulat-o „Județul Botoșani, copilul sărac al României”.

Ne aflăm în secolul al XXI-lea, un județ ca cel din care provin eu ar trebui să aibă multe, multe mașini, dar, din cauza drumurilor impracticabile, se mai circulă, în acest an de grație, în orașul Flămânzi, așa-zis oraș, cu faetoane. În loc ca pe străzile orașului să circule mașini, circulă faetoane. Dincolo de aceasta, drumul național așa-zis european E58, care străbate Botoșani–Flămânzi–Frumușica–Hârlău– Cotnari–Târgu Frumos, este aproape impracticabil. Cu toate insistențele pe care le-am făcut în acești ani atât eu, cât și colegii mei parlamentari, aceste demersuri au fost sortite eșecului.

Într-adevăr, contribuim și noi, botoșănenii, la PIB-ul României, dăm taxe, impozite, dar toate se duc, din păcate, în alte părți ale țării: la Cluj – un oraș și, de ce n-am spune, județ..., deci Cluj-Napoca a devenit de nerecunoscut, chiar și cu banii noștri – sau, mai nou, se încearcă la Alexandria. Alexandria, care voia și autostradă. Noi ne-am bucura cu un drum asfaltat corect și în siguranță, să putem circula. Alexandria, care acum vrea un stadion ultramodern pentru o echipă de divizia a IV-a. Noi am vrea totuși să nu mai avem un drum de pământ. Este singurul drum național de pământ. E vorba de drumul care leagă Rădăuți-Prut de Manoleasa-Prut. La Rădăuți-Prut este punct de trecere, frontieră între România și Moldova. În apropiere de Manoleasa este localitatea Stânca, unde se face trecerea tot auto și tot în Republica Moldova, la Stânca–Costești. Or, de fiecare dată noi am tot fost dați uitării.

Și, ca să închei, aflându-mă la o declarație politică, vă voi spune o anecdotă. Știți ce facem noi, botoșănenii, când ne este foame? Dăm drumul la televiziunea „Paprika” și ne trece de foame.

Mulțumesc.