Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 9 martie 2016 · monitorul.ai

Domnule președinte, Domnilor secretari, Distinși colegi,

Bună dimineața!

Declarația de astăzi va fi scurtă. Și, pentru că toate trebuiau să poartă un nume, am intitulat-o „Județul Botoșani, copilul sărac al României”.

Ne aflăm în secolul al XXI-lea, un județ ca cel din care provin eu ar trebui să aibă multe, multe mașini, dar, din cauza drumurilor impracticabile, se mai circulă, în acest an de grație, în orașul Flămânzi, așa-zis oraș, cu faetoane. În loc ca pe străzile orașului să circule mașini, circulă faetoane. Dincolo de aceasta, drumul național așa-zis european E58, care străbate Botoșani–Flămânzi–Frumușica–Hârlău– Cotnari–Târgu Frumos, este aproape impracticabil. Cu toate insistențele pe care le-am făcut în acești ani atât eu, cât și colegii mei parlamentari, aceste demersuri au fost sortite eșecului.

Într-adevăr, contribuim și noi, botoșănenii, la PIB-ul României, dăm taxe, impozite, dar toate se duc, din păcate, în alte părți ale țării: la Cluj – un oraș și, de ce n-am spune, județ..., deci Cluj-Napoca a devenit de nerecunoscut, chiar și cu banii noștri – sau, mai nou, se încearcă la Alexandria. Alexandria, care voia și autostradă. Noi ne-am bucura cu un drum asfaltat corect și în siguranță, să putem circula. Alexandria, care acum vrea un stadion ultramodern pentru o echipă de divizia a IV-a. Noi am vrea totuși să nu mai avem un drum de pământ. Este singurul drum național de pământ. E vorba de drumul care leagă Rădăuți-Prut de Manoleasa-Prut. La Rădăuți-Prut este punct de trecere, frontieră între România și Moldova. În apropiere de Manoleasa este localitatea Stânca, unde se face trecerea tot auto și tot în Republica Moldova, la Stânca–Costești. Or, de fiecare dată noi am tot fost dați uitării.

Și, ca să închei, aflându-mă la o declarație politică, vă voi spune o anecdotă. Știți ce facem noi, botoșănenii, când ne este foame? Dăm drumul la televiziunea „Paprika” și ne trece de foame.

Mulțumesc.

Dumitru Oprea

#14657

După catastrofala prestație a guvernării Ponta în domeniul investițiilor, PSD mai are curajul să abordeze acest subiect. Deși a fost ministru al dezvoltării în acea perioadă, Liviu Dragnea uită că preocuparea pentru pomeni electorale a pus pe linie moartă investițiile. Iar acum pretinde că singurul program guvernamental care mai funcționează este cel de dezvoltare locală, inițiat pe mandatul lui. Mai mult, modest cum îl știm, se laudă că este programul care ar da „coerență, continuitate, speranță și viziune” – hm! – pentru dezvoltarea fiecărei localități.

Poate că domnul Dragnea are amnezie, însă nimeni nu uită că Executivul Ponta a fost campion la șantiere încremenite, proiecte prost administrate și fonduri europene blocate în mod repetat. Oare a uitat când au fost tăiate, prin rectificări bugetare, tocmai fondurile de la autostrăzi, drumuri și căi ferate pentru a fi alocate baronilor locali ai partidului? Sau nu mai știe că, la preluarea mandatului, premierul Cioloș constata că Programul Operațional Regional 2007–2013 era suspendat, în urma unui audit al Comisiei Europene, și erau foarte puține proiecte pentru perioada 2014–2020 gata să fie implementate? Așadar despre ce investiții și fonduri europene vorbește?

Mai mult, Liviu Dragnea face vâlvă cu investițiile, dar numai pentru Teleorman. Au mai zis și antevorbitorii. După fantomatica autostradă de la Alexandria, pentru care a stopat celelalte fonduri din întreaga țară, acum ar dori să beneficieze de 16 milioane de euro pentru stadioanele echipelor de fotbal locale, aflate în ligile a III-a și a IV-a. Prețioase mai trebuie să fie! Banii ar trebui să vină de la Compania Națională de Investiții, aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării, condus de Vasile Dîncu. Iată ce programe grozave de investiții sunt susținute și după ce criterii. În vreme ce Iașiul, cu peste 300.000 de locuitori, are un stadion învechit și o sală a sporturilor în mare suferință, banii dirijați de PSD se duc în „metropole” precum Alexandria sau Turnu Măgurele, să fie liniștit la alegeri baronul Dragnea. Și-atunci Iașiul să mai creadă că PSD chiar iubește Iașiul... sau uimește Iașiul?

PSD demonstrează că în ultimii ani a fost principala piedică în realizarea investițiilor de anvergură din România. Acest partid ori a schimbat abuziv destinația banilor, ori i-a gestionat incompetent, ineficient, cu veșnice suspiciuni de corupție. În concluzie, domnul Dragnea să lase deoparte minciunile, pentru că un astfel de comportament nu asigură dezvoltarea țării, ci o condamnă la stagnare și sărăcie pe o perioadă nedefinită.

Vă mulțumesc.

Petru Alexandru Frătean

#17463

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică pe care o voi susține astăzi se intitulează „Sunt român și îmi apăr țara și neamul!”.

Integritatea națională, interesul românesc, limba română și demnitatea poporului român nu se negociază! Respectul față de statul național român, unitar și indivizibil, și față de valorile românești este fundamentul codului de conduită și de onoare al românilor care cu adevărat își iubesc patria și neamul. Acesta este crezul meu și principiul care m-a ghidat de-a lungul vieții în toată activitatea mea și la fel mi-am educat și copiii.

De aceea, vorbele și faptele mele au fost întotdeauna în consens cu susținerea interesului național românesc, cu promovarea și apărarea României ca stat. Ori de câte ori am constatat declarații, acțiuni și comportamente derapante îndreptate împotriva națiunii române și care încalcă grav legile fundamentale ale României m-am simțit obligat să iau atitudine și să acționez în consecință, deoarece consider că sunt inadmisibile și nu pot tolera acțiuni care aduc deservicii României și care rănesc profund demnitatea mea de român din Transilvania și a comunității mureșene, din care provin și pe care o reprezint în Senatul României.

În acest context s-a înscris și demersul pe care l-am susținut încă din toamna anului 2013, ca român, în primul rând, dar și în calitate de Cavaler al Ordinului Național „Steaua României” în grad de ofițer, de a i se retrage lui László Tőkés această înaltă distincție oferită de statul român, care se acordă pentru servicii excepționale aduse statului și poporului român, în niciun caz împotriva acestora, așa cum au fost acțiunile sale repetate îndreptate împotriva statului național român, suveran și independent, unitar și indivizibil. Mă bucur că în acest demers am făcut front comun și cu alți cavaleri ai Ordinului, ceea ce confirmă că patriotismul mai este încă o valoare importantă pentru noi, românii.

Retragerea acestei distincții lui Tőkés, confirmată recent și prin decizia instanței supreme a României, o consider dreaptă și așteptată, inclusiv o dovadă de justiție morală și de normalitate în statul nostru de drept, în care toate instituțiile au obligația de a apăra Constituția și legile țării și de a lupta pentru cauza națiunii române. Consider, de asemenea, că această decizie este un avertisment pentru oricine încearcă să încalce legile României, să aducă atingere intereselor statului român și să nu respecte principiile și valorile noastre.

Trebuie să acționăm ferm și prompt, iar eu unul am făcut-o și până acum și o voi face și de acum înainte, împotriva vorbelor și faptelor extremismului etnic, xenofobiei și iredentismului, venite de la unii lideri politici maghiari din România, dar și din Ungaria, care tind să se accentueze în luna martie, de acum cu atât mai mult în precampanie electorală, amintindu-ne nouă, transilvănenilor, de acel martie negru din 1990 de la Târgu Mureș. Eu și românii mei nu putem uita și avem obligația să acționăm astfel încât să excludem posibilitatea reapariției unor fenomene similare.

Fiind din județul Mureș, știu ce înseamnă viața într-o comunitate multietnică. Personal înțeleg limba maghiară și am prieteni buni și români, și maghiari și susțin normalitatea unei conviețuiri pașnice multietnice și multiculturale în România, însă demersurile sfidătoare ale unor demnitari de naționalitate maghiară, cetățeni români sau ai statului vecin, care converg spre autonomia pe criterii etnice aduc deservicii țării mele și jignesc demnitatea poporului român și nu le pot accepta.

Sunt român și îmi apăr țara și neamul și prin vorbe, și prin fapte!

Vă mulțumesc.

Alexandru Pereș

#21567

Titlul declarației mele politice de astăzi l-aș numi „«Muncim ca să ne câștigăm timpul nostru liber», spunea filozoful Greciei Antice Aristotel, cugetare valabilă și acum, în secolul al XXI-lea”.

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Recenta criză economică a afectat, într-o măsură mai mică sau mai mare, toate statele lumii. Aceasta s-a repercutat deci și asupra unor țări membre ale Uniunii Europene cu economii puternice și sisteme de protecție socială consolidate; exemplificativ, dar nu limitativ, aș menționa doar Franța, Germania și Suedia.

Cele trei state au decis să-și reformeze sistemele clasice în privința organizării programului și timpului de lucru al angajaților, pentru a contracara efectele crizei economice. În Franța și Germania clasa politică a înțeles că prestarea muncii în condițiile unui program de lucru adaptabil și reducerea numărului de ore lucrate săptămânal ar putea îmbunătăți raporturile forței de muncă cu societatea. Prestarea muncii într-un program flexibil presupune ca salariații să poată opta pentru un program de lucru cu ore diferite de începere, respectiv de terminare a programului de lucru, cu încadrarea în durata totală zilnică a programului de lucru, ori pentru o repartizare inegală a duratei zilnice a programului de lucru, scopul fiind ca în ziua, de exemplu, de vineri, de regulă, timpul efectiv lucrat să fie de numai șase ore.

Diminuarea numărului orelor de muncă prestate săptămânal ar putea genera un dublu beneficiu, atât pentru angajator, cât și pentru angajat. În acest sens, în Suedia a fost lansat, în anul 2014, un proiect privind reducerea programului zilnic de lucru de la opt ore la șase ore. Inițial, acest proiect a fost implementat la nivelul orașului Göteborg

în privința angajaților la stat și s-a dovedit a avea un real succes, deoarece s-au reușit îmbunătățirea calității vieții oamenilor și creșterea productivității. Acest fapt a determinat și mai multe companii private să diminueze programul de lucru zilnic de la opt ore la șase ore.

În Franța au fost luate măsuri privind reducerea duratei săptămânii de lucru la 35 de ore, cu flexibilizarea timpului de muncă și fără pierderi salariale. De asemenea, în Germania au fost întreprinse măsuri pentru flexibilizarea timpului de lucru și pentru reducerea programului de muncă.

Stimați colegi,

Având în vedere că există în spațiul european această tendință de flexibilizare a programului de muncă și a reducerii programului de lucru, poate ar fi momentul ca și în România să fie diminuat numărul orelor de lucru de la 40 la 38 de ore, cu ziua de lucru de vineri mai scurtă, fără afectarea salarizării aflate în plată. Scopul fiind acela ca, din punct de vedere social, familiile, în special cele cu copii, să aibă posibilitatea de a petrece mai mult timp împreună. De asemenea, am acorda un sprijin salariaților, care se luptă cu stresul inerent zi de zi, prin consolidarea programului de relaxare săptămânal, bineînțeles, nu în detrimentul productivității muncii. Și membrii activi ai societății românești ar trebui să beneficieze de flexibilizarea muncii și de reducerea numărului orelor de lucru, astfel încât protejarea sănătății fizice și mentale a salariaților să inducă, deopotrivă, starea de bine și optimismul, lucruri care se vor materializa în sens pozitiv asupra calității și productivității muncii.

În sensul celor prezentate, solicit Guvernului României, în special Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, să efectueze o analiză temeinică, care să dea posibilitatea și României să acceadă la modelele europene deja consacrate în ceea ce privește flexibilizarea muncii și reducerea numărului orelor lucrate săptămânal, fără a afecta salarizarea aflată în plată.

Aștept din partea ministerului de resort o abordare constructivă a tematicii care face obiectul prezentei declarații politice.

Vă mulțumesc.

Doina Elena Federovici

#25653

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața, distinși colegi!

Declarația politică de astăzi am intitulat-o sugestiv, în contextul zilei de ieri, „Femei simple, femei complicate, femei cochete, femei bogate, femei – victime ale violenței domestice”.

## Stimați colegi,

Ieri am sărbătorit cu toții Ziua femeii. Vreau să cred că toate doamnele din această țară au primit un gând bun, o vorbă spusă din suflet, o floare și poate chiar o mică atenție. Însă foarte puțini au fost aceia care ieri, în contextul Zilei femeii, au vorbit despre violența domestică și cum putem să oprim acest fenomen.

Se estimează că în România o femeie este victima violenței domestice la fiecare 30 de secunde. Acest lucru înseamnă că, până voi termina eu de citit acest text, câteva zeci de femei vor fi trăit deja teroarea unei agresiuni fizice, verbale sau sexuale din partea celor cu care își împart viața. Sună îngrozitor? Așa este și în realitate, numai că în locul cifrelor sunt chipuri adevărate, marcate de spaimă și durere. Astăzi aș vrea să ni le imaginăm pe aceste femei care suferă abuzuri în intimitatea propriului cămin, fiindcă ele sunt printre noi, dintre noi. La nivel mondial una din trei femei a fost măcar o dată în viață victima violenței domestice, iar România este aproape de această statistică globală. Asta înseamnă că, dacă nu ai fost chiar tu victima unui astfel de tratament, cu siguranță există în cercul tău de apropiați măcar o femeie care suferă, de multe ori în tăcere, povestea abuzurilor partenerului. Poate este mama ta, bunica sau o mătușă? Sau poate una dintre prietenele tale cele mai bune? O colegă sau poate chiar o vecină?

M-am întrebat deseori ce fel de femei sunt cele care acceptă să fie victime. Și am crezut că este vorba despre femei simple, cu școală puțină și cu perspective neclare, acele femei care cred că vor muri de foame fără bărbatul de lângă ele, acelea care nu-și imaginează că-și pot crește copiii fără tată. Am crezut că sunt femei slabe, ușor de manipulat, femei năpădite de complexe și frustrări, femei incapabile să trăiască singure. Dar viața m-a contrazis, și nu o dată. Am cunoscut femei de carieră, frumoase și, aparent măcar, puternice și împlinite – victime ale violenței domestice. Femei tinere, care toate au perspective în față, deschise ca un evantai, și toate sunt victime ale violenței domestice. Femei care apar la televizor și par să trăiască într-un basm – victime ale violenței domestice. Femei simple, femei complicate, femei cochete, bogate, femei – victime ale violenței domestice.

De ce am făcut acest preambul? L-am făcut deoarece cred cu tărie că stă în puterea noastră, prin fapte, și nu prin vorbe – și am demonstrat acest lucru –, că putem să schimbăm această stare de lucruri. Și primul pas foarte important a fost făcut prin ratificarea Convenției de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor.

Ratificarea Convenției de la Istanbul constituie pentru țara noastră o certitudine a continuării eforturilor la nivel guvernamental, și chiar parlamentar, pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței împotriva femeilor și al violenței domestice.

Ne aflăm în prezența unui tratat care cuprinde aproape exhaustiv toate măsurile necesare pentru elaborarea unor politici integrate, pentru prevenirea violenței domestice și a violenței împotriva femeilor, protecția victimelor și a martorilor la acest tip de violență și, în mod necesar, sancționarea agresorilor.

Forța acestei convenții transcende legislația în materie penală, în materie civilă și inclusiv administrativă, reprezentând un punct unic de convergență pentru toate aceste regimuri juridice diferite.

Dincolo de prevederile legale, spiritul legii transmite un mesaj important: fiecare nou proces de ratificare de către state suverane generează o consolidare a drepturilor inviolabile ale femeilor și reprezintă încă un pas înainte către o schimbare pozitivă și reală.

Expresia cea mai pronunțată a dezechilibrului de putere dintre femei și bărbați este reprezentată de violența împotriva femeilor, care este atât o încălcare a drepturilor omului, cât și un obstacol major în calea egalității de gen.

Ziua de 29 februarie 2016 reprezintă pentru România un moment istoric, momentul în care Proiectul de lege pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011, a primit voturile majorității membrilor din Senatul României.

În toate discuțiile purtate cu reprezentanți ai societății civile, distinși parlamentari, reputați specialiști în domeniu, s-a confirmat o unanimă opinie de susținere a ratificării

acestei convenții, acest fapt evidențiind convingerea fermă a tuturor că acest instrument juridic internațional va contribui în mod real la înregistrarea unor progrese atât în plan legislativ, cât și instituțional în domeniul prevenirii și combaterii violenței.

Distinși colegi,

Este un pas important făcut în această direcție și trebuie sau, mai bine spus, suntem obligați să transpunem în legislația națională prevederile acestei convenții atât de importante și, spun eu, cât mai urgent.

Și mai trebuie făcut ceva: haideți să promovăm împreună o campanie simplă, o campanie a respectului față de aceste femei!

Mulțumesc.

Vasile Nistor

#31423

Declarația politică se intitulează „Femeile din România – un model de urmat”.

- Stimate colege,

Stimați colegi,

Anul trecut am decis să folosesc simbolistica Zilei internaționale a femeii, din data de 8 martie, pentru a sublinia importanța acordării respectului cuvenit sexului frumos, cât și a egalității de șanse între femei și bărbați. Doresc ca anul acesta să vă supun atenției necesitatea promovării femeilor emblematice din istoria noastră, dar și menținerea standardelor și valorilor pentru care ele s-au luptat.

O problemă cu care societatea noastră se confruntă în prezent este predominanța modelelor masculine, ce sunt onorate pentru diferitele realizări pentru care au intrat în istorie, care este bogată în domnitori, oameni de știință sau sportivi, care sunt menționați constant atunci când amintim modele de urmat în viață. În schimb, nu reușim să promovăm suficient femeile, care au contribuit la fel de mult la formarea unei lumi mai bune.

Comunitatea globală onorează personalități importante precum Maria Tereza, Amelia Earhart, Prințesa Diana sau Marie Curie, femei ale căror contribuții sunt de neprețuit pentru progresul societății.

În aceeași măsură, generațiile tinere autohtone au prilejul de a învăța despre Regina Maria a României, care a avut un rol determinant în ceea ce privește participarea României la Primul Război Mondial; Ecaterina Teodoroiu, întruchiparea vitejiei, sacrificiului și devotamentului față de țară în timpul bătăliilor de la Mărășești, Mărăști și Oituz; Ana Aslan, pionierul gerontologiei medicale mondiale, prin crearea produsului românesc „Gerovital”; Elisabeta Rizea, simbolul feminin al dizidenței anticomuniste; Nadia Comăneci, câștigătoare a cinci medalii de aur olimpice și prima gimnastă din lume care a obținut nota 10 în istoria Jocurilor Olimpice.

Doamnele amintite sunt doar exemple dintr-o serie foarte lungă de personalități de gen feminin ce merită cinstite de români. Obligația noastră este să descoperim toate femeile care au avut un rol determinant în istoria noastră.

Noile generații de femei au nevoie de modele cu care să se identifice și din activitatea cărora să se inspire pentru a reuși tot ce-și propun în viață. Societatea românească are obligația și datoria de a recunoaște valoarea celor care au adus cinste țării. Promovarea corespunzătoare a femeilor care au schimbat istoria României poate constitui un model, prin care generațiile actuale de femei vor fi inspirate să devină un punct de referință pentru cele din viitor.

Vă mulțumesc.

Ionel Agrigoroaei

#34426

...cu atâtea felicitări, cu atâtea aprecieri față de femeile din întreaga lume, nu numai din România.

Vă mulțumesc mult.

Declarație politică din partea senatorului de Iași Ionel Agrigoroaei; titlul declarației – „Proiectul național «Autostrada»”.

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Conform unei informații publicate în exclusivitate de „Ziarul Financiar”, șeful Mercedes-Benz a anunțat că România ar putea fi o soluție pentru o nouă uzină auto. Dieter Zetsche, președintele Consiliului de administrație al Daimler–Mercedes, un gigant cu afaceri de 130 de miliarde de euro anual, ne-a oferit și rețeta pentru ca o astfel de investiție să se materializeze. „Vreți o uzină?”, întreabă dumnealui. „Avem nevoie de autostradă, de infrastructură și personal calificat.” Cu alte cuvinte, autostrăzi și educație.

De douăzeci de ani ne tot jucăm cu hărți și proiecte de fezabilitate. Facem propuneri de trasee, unele fantasmagorice, altele esențiale. Vorbim, discutăm, ne dăm cu părerea, ne plângem, facem declarații politice, răspundem la chestionare și ne turnăm cenușă în cap, o dată la ceva timp, că încă nu am construit autostrăzile absolut necesare. Am cheltuit în acești ani, în mod haotic, 4 miliarde de euro pe autostrăzi, dar am dat peste 100 de milioane de euro pe hârtii, studii inutile, care fie au expirat, fie au fost prost făcute.

Când suntem pe creștere economică și se ieftinesc materialele de construcție, uităm de autostrăzi. Dar facem planuri de fezabilitate. Cum apare o criză și ne trezim fără locuri de muncă, ne reamintim cât de importante sunt și construim cu materiale scumpe și proaste.

Acum suntem în plină euforie a creșterii economice și facem din nou aceleași greșeli: cheltuim banii pentru consum, nu investim în sectoarele direct productive și avem senzația că va fi bine.

## Domnule președinte,

## Domnule prim-ministru,

## Stimați colegi,

Autostrăzile trebuie să devină proiect de țară, proiect național. Ar fi trebuit de acum 25 de ani! O autostradă creează direct mii de locuri de muncă pentru cei care o construiesc. Asigură comenzi și locuri de muncă pentru firmele care produc materialele necesare construirii, iar, cel mai important, pregătește terenul pentru viitoarele locuri de muncă, așa cum e cazul posibilei uzine în care ar investi Mercedes-Benz.

## Domnilor,

E timpul să renunțăm la demagogii, jocuri politice și promisiuni sforăitoare. Singura șansă e ca întreaga clasă politică a României, alături de instituțiile statului, mediul economic și societatea civilă, să intre într-un proiect național al autostrăzilor. Trebuie făcut rapid un plan coerent și acceptat de toți, „să punem mâna pe cazmale” și să începem să construim eficient, fără a avea teama că schimbarea de guvern sau cea a forțelor din Parlament va genera o nouă discuție insipidă și noi planuri pe această temă.

Dacă vom continua să vedem planurile de autostrăzi ca sursă de bani pentru diversele grupări mafiote, ca un cârlig electoral pentru strângere de voturi sau ca subiect de atac politic, vă anunț că ne așteaptă încă 25 de ani de haos. Dacă vrem să ne satisfacem toate interesele personale, atunci să continuăm să desenăm hărți, să facem bucăți ridicole de autostrăzi ce se surpă la prima ploaie. Dacă vrem totuși bani, dacă vrem dezvoltare, dacă vrem viitor, dacă avem o minimă decență și măcar un dram de responsabilitate, atunci să ne apucăm, pentru această țară și pentru copiii noștri, să facem totuși autostrăzi și locuri de muncă.

Vă mulțumesc.

Doina Silistru

#38162

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi mi-am intitulat-o „De ziua ta, Femeie...”.

## Stimați colegi,

A fost 8 Martie, a fost Ziua femeii, e vremea florilor, a vorbelor frumoase și a declarațiilor de dragoste și în politică, mai puțin a faptelor... Dar să rămânem la declarații.

O anumită remarcă a fostului președinte Traian Băsescu mi-a atras în mod deosebit atenția, nu pentru că este „de sezon”, ci pentru că ipostaziază femeia, reușind să aducă antipozii în aceeași ecuație. Vorbind despre cele mai puternice femei din viața publică românească, domnul Băsescu a identificat două: „Una se numește Laura Codruța Kövesi, dar este puternică pentru că e șefă de instituție, extrem de puternică instituția, și asta te face și pe tine puternic. Și Elena Udrea, care suportă presiunile instituției, rămânând demnă totuși.” Declarația a fost făcută de fostul președinte la postul public de televiziune, în cadrul unei emisiuni dedicate femeilor.

Știți cum se spune: bărbaților le place ce văd, iar femeilor ce aud. Iar mie una nu mi-a plăcut deloc ce am auzit, pentru că o fi declarația corectă, dar e incompletă. Vă mai amintiți, desigur, de regretabilul episod „țigancă împuțită”. Vă amintiți, cred, la fel de bine că, la ani de zile de la halucinantul incident, încă lipsesc scuzele. Dacă îmi forțez puțin memoria, îmi amintesc și alte, și alte ieșiri ireverențioase ale fostului președinte la adresa femeilor, una dintre acestea implicând și o masă. Episodul la care făceam trimitere este grăitor pentru un anumit tip de mentalitate. Este nu masculin, scuzabil prin „așa-s bărbații”, ci bădărănesc de-a dreptul, iar bădărănia nu a avut niciodată scuză. O vorbă spune că dacă educi un bărbat educi un bărbat, dacă educi o femeie educi o întreagă generație. Unui grobian nu i se aplică nici una, nici cealaltă, așa că micile „plimbări” de circumstanță printre femei – puternice sau nu – sunt golite de orice semnificație și de sinceritate.

Desigur, nu doar domnul Băsescu a avut astfel de ieșiri în spațiul public. Domnia Sa este doar un nume pe o listă lungă, lungă... Tuturor celor trecuți pe ea și fiecăruia în parte, o recomandare: să nu uite că o fi descoperit bărbatul focul, dar femeia a descoperit cum să se joace cu el!

Vă mulțumesc.

Florian Dorel Bodog

#40647

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi,

În primul rând, vă rog să-mi permiteți să adresez și eu tuturor femeilor din univers „La mulți ani!”.

Stimați colegi,

Suntem aproape la o lună de zile de la începutul crizei bebelușilor diagnosticați cu sindromul hemolitic-uremic din județul Argeș, iar autoritățile statului român încă nu au identificat cu exactitate proveniența bacteriei care a omorât trei bebeluși și a îmbolnăvit zeci de copii.

Ce am remarcat cu toții până acum? În primul rând, am remarcat bâlbâielile autorităților, care, în loc să lămurească situația, au reușit să creeze și mai multă confuzie și panică; miniștri tehnocrați care nu reușesc să comunice eficient sau care acționează total neprofesionist; miniștri care se grăbesc să arunce vina în curtea unei firme de lactate, ca mai apoi să recunoască că produsele respective nu au nicio legătură cu îmbolnăvirea copiilor; manageri de instituții locale care nu vor să-și asume responsabilitatea și care încearcă să-i scoată pe alții țapi ispășitori.

Săptămâna trecută, tot de aici, de la tribuna Senatului, îmi exprimam speranța că toți cei implicați în gestionarea acestui caz au înțeles că oamenii vor certitudini, și nu justificări sau fugă de responsabilitate și că vor acționa pe cale de consecință. În lumina ultimelor evoluții și declarații, constat că am sperat degeaba.

Cazul bebelușilor din Argeș devine unul emblematic pentru funcționarea defectuoasă a sistemului nostru de sănătate, de fapt, a întregului nostru sistem administrativ. Devine un caz reprezentativ pentru incapacitatea acestuia de a face față situațiilor de criză. Din păcate, este un caz prost gestionat de către niște funcționari și care erodează grav temelia încrederii de care se bucură spitalele și cadrele medicale din România.

Aș vrea să închei pe un ton optimist, însă, din păcate, atunci când autoritățile statului nu sunt în stare să ofere niște răspunsuri simple la o problemă atât de gravă, nu prea mai este loc de optimism. Înseamnă că românii, pe bună dreptate, trebuie să se îndoiască de capacitatea autorităților și a Guvernului de a lua decizii și de a gestiona problemele cu care ei se confruntă.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Gabriela Crețu

#43241

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața..., stimate coleg! Stimați colegi, Încep cu o mărturisire. Am realizat că mai am încă un drum foarte lung în politică. Motivul e simplu: îmi mai fac încă iluzii că lumea poate fi schimbată.

Ieri a fost 8 Martie – Ziua internațională a femeii. E o zi cu o semnificație profund politică, stabilită de statele lumii reunite în Adunarea Generală a ONU, drept dovadă că au conștientizat una din marile nedreptăți ale lumii: inegalitatea flagrantă de oportunități și încălcarea sistematică a drepturilor femeilor.

În această zi fiecare stat s-a angajat să evalueze realitățile, să celebreze reușitele pe calea spre egala afirmare și recunoaștere a femeilor, să conștientizeze problemele care mai sunt de rezolvat sau pe cele nou-apărute și să propună soluții de rezolvare. Pentru aplicare, angajamentul tuturor – femei și bărbați deopotrivă – era presupus de la sine. E un angajament al statelor, nu al grupurilor militante de femei și bărbați care luptă pentru egalitatea de gen.

Dar nu m-am așteptat totuși de la Președintele României sau de la premierul tehnocrat să se poziționeze politic. Ei au Facebook. Am primit bezele și floricele virtuale. Mulțumim. M-am așteptat însă ca cei care conduc Parlamentul României, m-am așteptat de la conducerea integral masculină a Senatului să o facă, măcar pentru că este un an electoral și, în ciuda enervării misoginilor, femeile reprezintă 52% din electorat.

Femeile despre care e vorba nu eram noi – noi, cele câteva din această sală, care puteam fi și ignorate –, sunt cele care muncesc, sunt cele care învață, cele care cresc copii, cele care au nevoie de salarii decente și egale, de posibilitatea de a îmbina viața cu munca, sunt cele care au nevoie de mai multă siguranță în casele lor și în afara lor. Și dumneavoastră, stimații mei colegi, le reprezentați și pe ele.

Doar că ieri, mai mult decât oricând, am realizat că nu e o minciună ceea ce spun statisticile. Sunt membră într-o Cameră parlamentară care ocupă locul 117 în lume în privința ponderii femeilor, mult după Arabia Saudită. Trăiesc într-o țară care e pe ultimul loc în Europa la egalitatea de gen, deși socialismul adusese multe elemente care i-au dat un start mai bun în această competiție. Și trăiesc într-o țară în care violența face parte din cotidianul multor femei.

Sunt o radicală care am urmărit toată viața un lucru: și femeia să fie recunoscută că e om. Și, dacă purtăm jumătate din bolta cerească pe umeri, atunci e drept să avem și jumătate din Pământ.

Apropo, anul acesta, tema Organizației Națiunilor Unite pentru 8 Martie a fost „Fifty-fifty”, „Juma-juma”, stimați colegi. Mulțumesc.

Gabriela Firea

#46243

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se intitulează „Bucureștiul are nevoie de o lege nouă, nu de cumetrii vechi!”.

„Decât să adâncim șanțuri care vor exista oricum și vor rămâne acolo unde sunt, mai bine să construim metereze contra asaltului PSD asupra capitalei”, spune președintele PNL București într-o postare de ieri de pe Facebook, sintetizând într-o singură frază strategia disperată cu care liberalii speră să câștige alegerile în capitală, dar și gena dominantă a noului Partid Liberal. Pentru că nu mai este loc de niciun dubiu, vechiul PDL și-a pus definitiv amprenta pe acțiunea politică a PNL.

Domnul Predoiu a mai avut un moment de maximă sinceritate, dragi colegi, cu câteva zile în urmă, când a spus că la sectorul 3 au nevoie de un candidat fără mamă și fără tată ca să-l bată pe primarul Robert Negoiță. Acesta este profilul candidaților PDL: orfani de caracter, lipsiți de scrupule, capabili să taie pensii și salarii fără nicio remușcare, profil asumat acum de noul PNL.

Incapabili să propună proiecte, foștii pedeliști și actualii peneliști mizează exclusiv pe campanii negative. Elocventă în acest sens este situația Arenei Naționale, care rămâne închisă doar în baza unor calcule politicianiste, pentru a-i asigura vizibilitatea actualului primar interimar, care și-a anunțat deja candidatura la o primărie de sector. Bucureștenii nu se pot bucura de o investiție de 250 de milioane de euro, făcută și din banii lor, din cauza incompetenței sau a relei-voințe a unor funcționari publici, pentru că majoritatea PNL din consiliul general consideră că în acest fel poate să speculeze situația în folos propriu.

Partidul Social Democrat nu se va lăsa angrenat într-o campanie negativă, asemenea PNL-ului, deși ar fi, poate, mai îndreptățit. În ultimii ani PSD nu a avut majoritate în consiliul general. Nici măcar nu a făcut parte dintr-o coaliție majoritară. Primarul nu a fost înregimentat în PSD, nici _de facto_ , nici _de jure_ . Cu toate acestea, campania noastră se va axa exclusiv pe proiectele concrete care să le facă bucureștenilor viața mai bună.

În acest sens, dragi colegi, vom propune – și pentru asta avem nevoie de sprijinul tuturor parlamentarilor – o nouă lege a capitalei, care să elimine toate disfuncționalitățile din relația dintre primăria generală și primăriile de sectoare, care să ofere instrumentele necesare pentru coordonarea lucrărilor de infrastructură și care să asigure o dezvoltare echilibrată în toate domeniile care concură la calitatea vieții cetățeanului.

PNL vrea să facă front comun împotriva PSD și pentru asta cheamă alături Mișcarea Populară, M10 etc., într-o cumetrie politică menită să refacă, sub un alt nume, marele Partid Democrat, în timp ce Partidul Social Democrat își propune să facă un front comun pentru rezolvarea problemelor bucureștenilor. O diferență de abordare care, cu siguranță, nu le va scăpa alegătorilor!

Vă mulțumesc.

Niculae Bădălău

#53414

Declarația politică este intitulată „Creșterea economică și alegerile locale din iunie 2016”.

Următoarea perioadă, până în momentul scrutinului electoral din 5 iunie, va sta sub zodia alegerilor locale. Partidele au început deja mobilizarea și, astfel, și-au desemnat o parte din candidați. E adevărat, alegerile locale de anul acesta par a avea o miză politică mai specială decât cele din perioadele anterioare din ultimii 26 de ani. Sau cel puțin așa se spune. Întrucât avem un guvern tehnocrat care administrează treburile țării, după o guvernare socialdemocrată performantă, s-a acreditat cumva ideea că avem de-a face cu o resetare a scenei politice.

Adică nemulțumirea cetățenilor față de clasa politică a dus la impunerea unei soluții provizorii, a unui guvern tehnocrat, pentru a da timp partidelor să facă o serie de reforme care să corespundă cu așteptările electoratului. Acestea au fost făcute. Au fost adoptate o serie de criterii de integritate pe care candidații în alegerile locale vor trebui să le respecte.

Deși se poate accepta această ipoteză a resetării, nu se poate da uitării performanța guvernării social-democrate. Nu ar fi potrivit și nici corect, dacă ținem să avem în vedere principiul competiției politice, pe care se fundamentează chiar democrația. Cine performează câștigă, politic, electoral,

moral. Indiferent sub ce formă este cuantificat acest câștig, el există și nu poate fi negat.

Prin urmare, trebuie să reținem și să punctăm în acest moment că INS a publicat creșterea economică pentru anul 2015: 3,7%. Este un procent foarte bun, în condițiile în care alte țări europene mult mai dezvoltate nu au ajuns la această performanță. Și nu este o întâmplare, ci este o creștere susținută, care s-a menținut și în anii din urmă.

Astfel, PSD a lăsat o moștenire, în ceea ce privește administrarea țării, bună din punct de vedere economic. Nu putem reseta această moștenire, dintr-un motiv simplu: nu se poate. Creșterea există și ea se vede atât în buzunarele românilor, cât și în economie.

Ca de obicei, alegerile locale vor da semnalul pentru alegerile parlamentare din noiembrie. Dacă într-adevăr vrem să arătăm că partidele au înțeles semnalul cetățenilor legat de nemulțumirea cronică față de acestea, atunci trebuie ca aceste alegeri să fie mai mult despre proiecte locale și despre cum se poate dezvolta o comunitate. Răfuielile politice aduc spectacol, dar nu și bunăstare.

Combinația dintre aplicarea criteriilor de integritate și proiectele concrete pentru cetățeni este soluția cea mai potrivită pentru a arăta oamenilor că schimbarea se produce și că nu există diferențe majore între agenda politicienilor și agenda cetățenilor.

Nelu Tătaru

#56128

Declarația politică se intitulează „La oraș doar pe hârtie”. În Huși sunt câteva zeci de familii care locuiesc la oraș doar pe hârtie, condițiile de trai fiind aceleași din satele izolate. Nu au străzi și nici apă curentă, iar în situația lor mai sunt și alți locuitori ai județului. În Vaslui alimentarea cu apă în sistem centralizat este asigurată în proporție de 92% pentru locuitorii din centrele urbane, iar la rețeaua de canalizare sunt racordați 68% din locuitorii orașelor. La capitolul drumuri stăm și mai prost, doar 21% dintre drumurile județene și comunale fiind asfaltate. De ani de zile se vorbește despre programe ample de modernizare a infrastructurii de transport și a celei de apă–canalizare și de alimentare cu gaze naturale, dar rezultatele se lasă așteptate.

Sunt aproape 10 ani de când autoritățile încearcă să reabiliteze sistemul de apă și canalizare din principalele orașe vasluiene, cu fonduri europene, dar lucrările nu sunt finalizate nici în prezent. Acest proiect, de peste 100 de milioane de euro, cu finanțare prin programele operaționale, trebuia finalizat până la sfârșitul anului, lucru care, evident, nu s-a întâmplat. În schimb, s-a obținut o prelungire până în 2020. Bineînțeles că sunt promisiuni că rețeaua va fi finalizată în primăvară, dar rămâne de văzut în ce măsură vor fi respectate și aceste promisiuni.

Fondurile europene sunt un punct nevralgic pentru România. Între nevoile țării și bugetul de care dispunem este o adevărată prăpastie. Avem în derulare proiecte mari, complexe și multe altele care ar trebui demarate și, cu toate că nu pot fi susținute din surse financiare interne, iar fondurile europene nerambursabile sunt soluția, nu reușim să le accesăm. Rata de absorbție efectivă, adică sume rambursate de Comisia Europeană, este de doar 59%. Poate există și o concepție greșită, fiind considerate surse de finanțare greu de accesat, care au condiții de eligibilitate dificile și dure. Pe de altă parte, dacă există o informare corectă și o utilizare corespunzătoare, fondurile europene sunt relativ ușor de accesat și, cel mai important, un real ajutor pentru implementarea unor proiecte vitale pentru noi. Văzută prin statistici, situația din teritoriu este una, dar, atunci când stai de vorbă cu cetățenii, realitatea este alta. Oamenii reclamă starea proastă a drumurilor, lipsa canalizării, a apei curente, lucrări care încep și nu se mai termină cu anii și în tot acest timp ne scapă printre degete acești bani europeni. Autoritățile promit un final cât mai apropiat la toată această poveste cu rețeaua de apă și canalizare. Finalul este cu atât mai interesant și așteptat cu cât în toamna anului trecut procurorii DNA au făcut percheziții la Consiliul Județean Vaslui, într-un dosar privind fraude cu fonduri europene, și au fost ridicate documente privind achizițiile privind derularea proiectului de reabilitare a sistemului de apă și canalizare. Mai mult, s-a pierdut procesul cu Electrica Serv, societatea care avea de executat lucrări în Huși pe rețelele de apă-canal, fapt care a dus la plata unor despăgubiri de 2,6 milioane de lei.

Suntem deja în a doua sesiune de programe, la nivelul UE s-au modificat politicile pentru a veni în întâmpinarea solicitantului și chiar și doamna ministru Aura Răducu ne promitea că va depune eforturi pentru simplificarea procedurilor, astfel încât să crească și rata de absorbție. Pentru anul acesta s-a previzionat o rată de absorbție de 78,74%, care, deși lasă loc de mai bine, se traduce în mai mulți bani pentru diverse investiții sau finalizarea unor proiecte.

Vă mulțumesc.

Paul Ichim

#61590

În declarația politică de astăzi voi aborda, așa cum era de așteptat, o problemă din sistemul sanitar, aceea a prevenției.

Tangent, ea va fi legată de inițiativa pusă în discuție publică de către PNL. Cum deja discuțiile au fost ample și cum deja s-a ajuns la o concluzie, nu voi dezvolta _in extenso_ subiectul.

Revenind, pentru a face un program de prevenție îți trebuie personal calificat, ce asigură consultanță de specialitate, logistică și fondurile presupuse de punerea în aplicare.

Proiectul de lege propune o sumă dedicată aplicării acestor programe de prevenție, însă abia când va începe derularea acestuia se poate vorbi despre o „disciplinare” prin participarea financiară a cetățenilor.

Dacă ne gândim la aspectele legate de dotare și de personal, ambele depind, la rândul lor, de finanțare, iar ca orice program, de altfel, și acesta, pentru o bună funcționare, presupune efectuarea unui studiu privind resursele necesare. Mai mult, avem situații în care, deși există resursele necesare, studiile necesare nu sunt făcute. Spre exemplu, avem finanțare europeană pentru trei spitale regionale, dar s-au făcut, până în prezent, studiile și demersurile necesare privind locațiile cele mai potrivite pentru amplasare.

Revenind la programul, mai mult decât necesar, de depistare a cancerului de sân, mai ales că patologia oncologică ocupă un de speriat loc doi în rândul cauzelor de deces din țara noastră, acest tip de cancer afectează un număr în continuă creștere de femei, iar cazurile depistate în stadii avansate sunt, în prezent, într-un procent nepermis de mare.

Cred că este cazul să luăm în calcul, în aceste cazuri, și suferința pacientelor, influența psihică extrem de violent resimțită, dar și suferința familiilor, la fel de mare, chiar dacă indirectă.

Pentru buna funcționare, un astfel de program, repet, mai mult decât necesar și bine-venit, ce presupune o evaluare anuală a aproximativ 4,5 milioane de femei, presupune costuri uriașe, pe care voi încerca să le detaliez:

– explorarea directă, cu un cost de aproximativ 20 de euro de fiecare pacientă, conduce la o valoare de 90 de milioane de euro anual;

– aparatura presupusă pentru un singur județ constă în 3–5 ecografe performante și 3–5 mamografe moderne, cu captură digitală a imaginii. Înmulțind cu numărul de județe și luând în calcul necesarul pentru un oraș de talia Bucureștiului, se ajunge la o sumă deloc de neglijat. Iar la toate acestea trebuie avut în vedere costul presupus de distribuirea uniformă în teritoriu a aparaturii, de crearea condițiilor presupuse de amplasarea ei, întreținerea etc.;

– asigurarea personalului calificat să opereze aparatura.

Revenim, așadar, la problema spinoasă a personalului. Numărul imagiștilor cu competențe în depistarea cancerului mamar este extrem de mic, iar o soluție ar fi rapida intervenție în direcția specializării tinerilor rezidenți. Mai mult, medicii imagiști, după ce că nu sunt în număr suficient, sunt distribuiți neuniform în teritoriu și, astfel, programul riscă să nu poată fi susținut în condiții optime.

Plecarea medicilor din țară este o altă problemă, veche deja, dar mare, despre care se discută deja de două decenii și la care nu s-a încercat suficient să se găsească soluții. Aceasta ar fi problema pe care o consider capitală în implementarea acestui program, ce s-ar dovedi providențial în direcția salvării de vieți. Însă, dacă nu ai cu cine derula un astfel de program, pentru că nu ai suficienți specialiști, totul rămâne doar la nivel de declarații de bună intenție.

Anul trecut s-a încercat o corectare financiară a inechității sociale ce privește veniturile corpului medical. Pentru anul acesta există o promisiune de mărire cu încă 20%, ce-i drept, făcută de vechiul guvern, pe o proiecție bugetară ce nu s-a verificat în calculele prezentului guvern.

În concluzie, cred că prioritatea absolută în sistemul sanitar, și pe partea de prevenție, și pe cea curativă, este aceea de a găsi soluții pentru a menține medicii în țară și pentru a găsi modalitatea prin care să fie aduși în sistem mai mulți specialiști.

Emil Marius Pașcan

#65703

Declarația politică este intitulată „Asistăm consternați la degradarea învățământului, într-un mod original, românesc... Până când?!”.

## Domnule președinte,

Distinși colegi,

În fiecare an asistăm neputincioși la degradarea constantă și aparent irepresibilă a învățământului românesc. Din păcate, dincolo de spectacolul declarativ constant al reformelor politicianiste, menite a primeni sistemul actual de învățământ, rămân rezultatele concrete ale testelor naționale, invalidând practic orice speranță de mai bine. Și în acest an, la simularea evaluării naționale pentru elevii clasei a VIII-a din anul școlar 2015–2016 (care a avut loc în perioada 22–24 februarie), rezultatele obținute de elevi la nivel național l-au determinat pe actualul ministru al educației, Adrian Curaj, să declare public că acestea „ne arată o imagine care nu poate să nu ne îngrijoreze”. Ne aflăm în mod cert pe un drum greșit...

Rolul acestor simulări, atât la evaluarea națională, cât și la bacalaureat, este teoretic unul reglator, în sensul identificării de către elevi, profesori și părinți a nivelului real de pregătire atins până la momentul testelor, pentru ca, mai apoi, să se poată stabili individual planuri corectoare, de remediere a aspectelor negative constatate. Din păcate, s-a dovedit că între vorbe și fapte este o prăpastie tot mai periculoasă și adâncă în învățământul românesc.

Premergător acestei evaluări, după ce au văzut subiectele de examen, cadrele didactice susțineau că Ministerul Educației a propus în acest an subiecte ușoare, tocmai pentru a crește rata de promovare a elevilor. Chiar așa stând lucrurile, rezultatele obținute nu sunt deloc încurajatoare pentru nivelul de pregătire actual al elevilor, din contră... doar 73.342 de elevi de clasa a VIII-a, reprezentând 44,05% din total, au obținut medii peste 5 la simularea probelor din cadrul evaluării naționale. În ceea ce privește rezultatele pe discipline, se constată că procentul notelor peste 5 a fost de 60,54% la proba de limba și literatura română, respectiv de doar 32,60% la matematică.

Din păcate, de aproape 20 de ani, susțin chiar profesorii implicați în corectarea lucrărilor, nimeni din minister nu a schimbat programa evaluărilor de la finalul claselor a VIII-a, iar copiii au ajuns să învețe modele de subiecte pe dinafară. Deși este conceput ca un examen care să le verifice cunoștințele acumulate în anii de gimnaziu, evaluarea națională de la clasa a VIII-a nu face decât să umfle notele elevilor și să uniformizeze rezultatele. Or, chiar „umflate”, rezultatele obținute sunt de-a dreptul rușinoase și îngrijorătoare: doar șapte medii de 10, în timp ce mediile cele mai multe sunt între 5 și 5,99 (22.422 de medii), între 6 și 6,99 (19.109 medii).

Se vorbește de foarte multă vreme în spațiul public despre faptul că actualul sistem de învățământ continuă să aibă un curriculum greoi, o programă care nu dă timp nici elevului, nici profesorului să fixeze cunoștințele, în timp ce școala devine un slalom printre materii, iar profesorul este obligat să bifeze programa, îngropat în birocrație. O spun deopotrivă profesorii, elevii și părinții. Nu se face însă nimic semnificativ pentru o veritabilă resurecție a învățământului.

Pe de altă parte, constatăm discordanța dintre valorile promovate de școală și valorile promovate de societatea românească. În rândul multelor probleme sesizate de practicieni ai sistemului și publicate constant în revista „Tribuna învățământului” sau reflectate consecvent prin mass-media, regăsim lipsa de continuitate și coerență a politicii școlare. Fiecare nouă guvernare postdecembristă a promovat politicile sale proprii în domeniul învățământului, de multe ori acestea fiind total opuse. În pofida semnării celebrului Pact național pentru educație (2008) de către reprezentanții tuturor partidelor parlamentare și adoptării Legii educației naționale (2011), care prevedeau alocarea a minimum 6% din PIB pentru educație, situația nu s-a îmbunătățit simțitor, învățământul continuând să fie un fel de paria al societății, iar guvernanții au continuat să ignore recomandarea întemeietorului pedagogiei moderne, Johannes Amos Comenius, care scria că „neglijarea educației este ruinarea oamenilor, a familiilor și a statelor” (studiu prof. Aurel Dumitrescu, Școala Gimnazială nr. 1 Jilava, în „Tribuna învățământului”).

O altă cauză a șubrezirii învățământului românesc o constituie lipsa de pragmatism și supraîncărcarea elevilor, din cauza, pe de o parte, a reducerii numărului de ore pe an destinate învățăturii, pe de altă parte, a adoptării unor programe stufoase, neadecvate vârstei copiilor. Li se cere elevilor să-și însușească cunoștințe care nu le vor fi de folos niciodată în viață, în loc să se pună accentul pe obținerea și fixarea temeinică a unor cunoștințe și competențe real folositoare. Constatăm, de asemenea, demotivarea salarială a cadrelor didactice și un statut profesional incert, adeseori lipsit de respectul cuvenit, care se reflectă concomitent în scăderea calitativă a pregătirii elevilor.

Federația Sindicatelor Libere din Învățământ consideră că trebuie, în primul rând, regândite programele școlare, dar și sistemul de evaluare a elevilor, la toate nivelurile. Actualele programe școlare pun accentul pe latura informativă a elevilor și mai puțin pe cea formativă, iar prin evaluarea elevilor se urmărește, preponderent, ceea ce au reținut aceștia, și nu capacitatea lor de a aplica practic cunoștințele acumulate. La nivelul unităților de învățământ sunt constituite peste 40 de comisii din care personalul didactic trebuie să facă parte, în cadrul cărora se întocmesc diferite documente și evidențe – peste 400 –, majoritatea fără nicio însemnătate și utilitate practică și care nu fac decât să îngreuneze activitatea personalului didactic, în detrimentul calității actului educațional. Birocrația din sistem a ajuns la cote inimaginabile și acest flagel trebuie să înceteze, susțin reprezentanții Federației Sindicatelor Libere din Învățământ! Aude însă cineva cu forță de decizie și responsabilitate acest apel? Până acum, evident, nu!

O altă cauză invocată pentru ineficiența actualului sistem educativ o constituie și absența sau precaritatea modelelor pozitive demne de urmat pentru tânăra generație. Massmedia promovează intens modelele negative, personaje parvenite, „ciocoi de tip nou”, inducând ideea că succesul în viață nu se obține prin muncă tenace, ci prin speculații, noroc și „învârteli”. Ba, mai mult, munca este disprețuită, iar cei care învață sunt mai degrabă desconsiderați și nu constituie modele demne de urmat.

Iată ce alte multe hibe ale învățământului au identificat, prin intermediul diverselor forumuri de dezbateri și rețele electronice de socializare, simpli cetățeni ai acestei țări: „prea multă teorie (...); pilele, șmenurile, orele particulare, chiulul profilor de la ore; șpaga, lipsa unui orizont clar, lipsa de disciplină în interiorul unităților de învățământ; superficialitatea, interesul pentru diplomă mai mare decât pentru cunoștințele practice; stilul de a racola elevii la pregătire în particular al profesorilor; schimbările prea dese de sistem; lipsa de viziune, incompatibilitatea planificării și a programului de învățământ cu cerințele de pe piața muncii, slaba pregătire practică; manualele alternative care fac capul varză elevilor (pentru că cineva a descoperit că se pot face bani frumoși chiar jucându-te cu viitorul unor generații și al unei națiuni); stilul românesc de a ști din toate câte puțin și materia inutilă pe care elevii sunt forțați să o asimileze cu bună știință că nu le va folosi mai departe” etc.

Vorbim de aproape aceleași probleme de mai bine de un sfert de secol, într-un sistem de învățământ pe deplin original românesc. Până când?!

Vă mulțumesc pentru atenție.

Marius Petre Nicoară

#73539

Declarația politică se intitulează „Creșterea deficitului la bugetul asigurărilor sociale, risc asupra sistemului public de pensii în an electoral”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică de astăzi se dorește a fi o reacție la un subiect care, în perioadă de pregătire a alegerilor locale și parlamentare, se tratează superficial.

Mă refer la o situație analizată într-un site de specialitate (cursdeguvernare.ro) și care se referă la sistemul de pensii public:

„În ultimii 10 ani, bugetul asigurărilor sociale, cel din care se plătesc pensiile, a trecut de la un excedent de aproape 10% la un deficit ceva mai mare de 50% din aceste contribuții. Simultan, pensiile acordate au trecut de la situația în care ar fi trebuit să fie cu 10% mai mari decât cele plătite efectiv la cea în care sunt subvenționate puternic de la bugetul de stat pentru a ajunge cu 50% mai mari decât ar rezulta din simpla redistribuire a banilor dinspre salariați către pensionari. (...) Momentul de cotitură a fost în 2008, când pensiile au devenit mai mari față de posibilitățile rezultate din redistribuirea prin intermediul taxelor către asigurările sociale. Ca urmare a măsurilor de indexare aberantă și a intervenției bizare a justiției pentru temperarea fenomenului, a urmat o adevărată explozie a deficitului pe parcursul următorilor doi ani, când valoarea pensiilor plătite efectiv a urcat la 135% față de posibilitățile reale. În 2016, deficitul la pensii ar putea «înghiți» deficitul bugetar, aflat la limită.

În termeni de euro, am trecut de la un sistem echilibrat în 2006–2007, la un dezechilibru major în doar opt ani, având de acoperit o gaură de circa trei miliarde de euro anual în intervalul 2011–2014, majorată la peste patru miliarde de euro în 2015. Adică aproximativ 2% din PIB în 2014 și 2,6% din PIB în 2015.

Mult peste deficitul bugetar, care, foarte probabil, va fi generat integral în 2016 exact de plata unor pensii exagerate față de posibilitățile economiei. Economie care a nu a putut să facă investiții de peste 20 de miliarde de euro din

2009 încoace (de la UE am luat doar 12 miliarde de euro) și din cauza faptului că a greșit grav la modul în care a înțeles să împartă beneficiile creșterii economice.

Practic, România și-a creat singură o problemă care nu exista anterior (iar asta exact în perioada de criză). Până la capcana venitului mijlociu, am căzut în capcana redistribuirii greșite, iar în loc să punem accentul pe investiții publice am pus accentul pe investiții politice (altminteri inutile, pentru că numai resursele sunt limitate, nevoile s-a demonstrat că nu pot fi niciodată satisfăcute).

Oarecum paradoxal, tocmai plata unor pensii mai mici decât trebuia în 2006 și 2007 (pentru care nu a răspuns nimeni, deși bugetul asigurărilor sociale trebuia să fie echilibrat, prin lege) a creat premisele trecerii ulterioare în extrema cealaltă.

Soluția: întoarcerea la principiul contributivității plus ajutoare sociale punctuale.

Singura soluție care se mai întrevede acum la acumularea unor sume nesustenabile de plată prin subvenții de la buget, cu anularea oricărei perspective pentru generația care lucrează și va ieși peste 10-15 ani din activitate, este revenirea la plata pensiilor după posibilitățile date de colectarea taxelor. Plus suplimentarea cu venituri pentru cei nevoiași strict pe considerente sociale de la bugetul de stat.”

Stimați colegi,

Am dorit, prin analiza prezentată, să atrag atenția asupra unui risc electoral pe care, din păcate, niciun partid politic nu dorește să și-l asume: riscul falimentării sistemului public de pensii printr-o lipsă acută a investițiilor creatoare de locuri de muncă, adică lipsa contribuabililor reali la bugetul asigurărilor sociale. Când vom înțelege acest aspect, abia atunci putem vorbi de programe electorale cu soluții pentru bunăstarea națională.

Vă mulțumesc.

Traian Constantin Igaș

#79316

Declarația politică se intitulează „Dreptul la liberă exprimare, intact”.

Stimați colegi,

Am auzit multe voci în spațiul public care s-au pronunțat despre demersurile ANAF că acționează împotriva a cinci televiziuni și, ca atare, aceste demersuri sunt nedemocratice și limitează libertatea de expresie. Trebuie să avem capacitatea de a face diferența dintre informația relevantă și cea stilizată. Prin demersurile ANAF nu este vizată activitatea jurnaliștilor, posturile nu își pierd licențele de emisie. Încetarea emisiei este apanajul CNA.

Lucrurile trebuie să se schimbe, dar legile trebuie să se respecte. În general, societatea românească are nevoie de multe schimbări, dar, dacă schimbările se fac pentru cazuri punctuale, vom risca avalanșa unor efecte colaterale neprevăzute. De aceea, da, Parlamentul poate modifica legi atunci când este vorba despre situații care implică segmente mari de populație, dar în același timp trebuie să respecte hotărârile judecătorești și ceea ce decurge din ele. ANAF nu a influențat dreptul „Antenei 3” de a emite atunci când a emis notificarea de părăsire a sediului, ci a acționat pentru a pune în aplicare o hotărâre judecătorească definitivă emisă de mult timp.

## Stimați colegi,

Trebuie, într-adevăr, să facem o diferență între modul în care a acționat o instituție a statului și fondul pe care a acționat. ANAF a respectat legea și a acționat în virtutea atribuțiilor legale ca organ de executare, acțiunile fiind în vederea valorificării unor bunuri.

Libertatea de exprimare a televiziunilor grupului „Intact” este la fel de intactă ca până acum. Instituțiile statului trebuie să țină cont de lege, dar la fel și mass-media. Informația nu trebuie stilizată atunci când e vorba despre efecte ale legii.

În societatea actuală, mass-media joacă un rol crucial în viața socială, devenind, de-a lungul timpului, o putere crescândă și indispensabilă, cu o influență puternică asupra segmentelor societății. Ceea ce se spune pe post trebuie să atragă și responsabilitatea postului TV, a jurnalistului față de cel care privește.

Libertatea de expresie a fost întoarsă pe toate părțile în acest caz, deși este un drept foarte clar definit. Respectarea drepturilor este fundamentală într-o democrație, dar la fel de importantă este și respectarea atribuțiilor și competențelor unei instituții a statului român, parte a mecanismului democratic.

Vă mulțumesc.

Găvrilă Ghilea

#81762

Declarația politică este intitulată „Diferență de gen, dar egalitate de șanse”.

Domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

S-a acreditat multă vreme ideea că în spatele unui bărbat de succes stă întotdeauna o femeie puternică. Această paradigmă a fost vehiculată și consacrată mai ales în lumea

politică, percepută, din cele mai vechi timpuri, ca un teritoriu aparținând și disputat exclusiv de bărbați.

Vremurile s-au schimbat însă odată cu regimurile politice, astăzi fiind greu de imaginat o societate democratică care să nu țină seama de reprezentarea proporțională și egalitatea de gen.

Chiar dacă în România respectarea acestor principii este garantată constituțional, în condițiile în care genul feminin este reprezentat de 52% din populația țării, în această legislatură doar 11,5% dintre parlamentari sunt femei, în timp ce la nivelul administrației publice locale numărul femeilor care îndeplinesc funcția de primar abia dacă trece de 100.

Cu toate acestea, într-o solidă analiză a activității parlamentare din actuala legislatură, dată publicității în vara anului trecut, doamna deputat Andreea Paul, prim-vicepreședinte PNL, releva faptul că cele 66 de femei parlamentar s-au dovedit, în medie, cu 48% mai active decât cei 488 de bărbați din Parlamentul României.

Astfel, conform aceluiași studiu, cele 53 de deputate au fost, în medie, cu 12,5% mai active decât cei 334 de colegi deputați, iar cele 13 senatoare au fost cu aproape 83% mai active, în medie, decât cei 154 de colegi senatori.

Pe de altă parte, există analize statistice care încurajează și recomandă prezența femeilor în poziții de decizie politică, iar în mai mult de o treime dintre statele planetei există cote obligatorii de reprezentare politică.

Tocmai din aceste considerente cred că depunerea în Parlament, la finele anului trecut, a proiectului de lege a cotelor de gen, care vizează modificarea cadrului legislativ pentru organizarea alegerilor locale și parlamentare, prin introducerea principiului egalității de șanse între femei și bărbați în rândul candidaților, nu al aleșilor, reprezintă un mare pas înainte.

Știu că există voință politică pentru promovarea acestui act normativ și nu mă îndoiesc de tenacitatea și puterea de convingere a distinselor noastre colege parlamentar, care par decise să obțină derogare chiar și din partea Comisiei de la Veneția pentru aplicarea noilor prevederi, începând chiar cu alegerile locale din această vară.

Eu cred că paradigma femeii puternice din spatele bărbatului de succes este astăzi perimată, atât în mediul de afaceri, cât și în sfera politicii.

Locul unei femei puternice este alături de un bărbat puternic, nu în umbra acestuia, succesul reprezentând o provocare pentru fiecare în parte, iar șansa pentru a-l obține aparținându-le, deopotrivă, amândurora...

Vă mulțumesc.

Dumitru Marcel Bujor

#84629

Declarația politică se intitulează „Iluziile și promisiunile electorale”.

- Domnule președinte, Stimați colegi,

Nu mai reprezintă un secret pentru nimeni faptul că se apropie campania electorală pentru alegerile locale. Alegătorii sunt chemați din nou la urne pentru alegerea primarilor, consiliilor locale și județene.

Noua legislație pentru alegerile locale prevede alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin, președinții consiliilor județene vor fi aleși din rândul consilierilor județeni, prin votul majorității, nu prin vot direct și un plafon de cheltuieli prestabilit.

Campania neoficială pentru alegerile locale a început deja, prin manipularea opiniei publice prin sondaje de opinie, conferințe de presă al căror subiect principal este anunțarea candidaturii pentru funcția de primar, lansarea sloganurilor, mesaje electorale, afișe care promovează partide sau candidați, vizibilitate sporită în mediul on-line, și nu numai, precum și baza unei campanii electorale de succes, promisiunile electorale.

Spre disperarea viitorilor candidați, noua legislație electorală prevede interzicerea afișelor electorale de dimensiuni mari, concertelor de campanie, pixurilor, brichetelor, a pungilor electorale pline cu alimente inscripționate cu însemne electorale și a altor materiale electorale cu care eram obișnuiți. Cine nu reușește să își adapteze viitoarea campanie electorală la noile reglementări riscă dosar penal sau închisoare pentru dare de mită.

Conform noii legislații, promovarea electorală va fi posibilă prin afișe electorale de cel mult 30x50 cm, broșuri, flyere și publicitate on-line, în presa scrisă sau la televiziuni.

Sistemul politic românesc are nevoie de un restart, de o îmbinare reușită de oameni cu experiență și tineri, dornici să își demonstreze calitățile și aptitudinile în slujba cetățenilor, răspunzând adecvat necesităților acestora.

În centrul alegerilor locale sunt așezate persoana, vizibilitatea și imaginea acesteia în comunitatea pentru care candidează, mai puțin partidul din care face parte. La capătul unei campanii electorale se află puterea, atât de mult râvnită de către candidați și partide.

## Stimați colegi,

Campania electorală este o formă de a vinde iluzii și promisiuni deșarte cetățenilor, care își doresc ca votul lor să aducă schimbare, încredere și speranță într-un viitor mai bun într-o societate care în prezent pare lipsită de perspectivă.

Campania electorală care se apropie cu pași repezi va aduce un element de noutate, și anume acela că oamenii au devenit sceptici în fața valului de promisiuni electorale care urmează. Nu subestimați electoratul!

Românii își doresc ca votul lor să ajute la construirea unei societăți care să funcționeze, să dispună de locuri de muncă, să poată avea acces la un sistem de sănătate mai performant, iar impozitele și taxele plătite să fie folosite în interesul lor.

În finalul declarației mele politice le urez înțelepciune viitorilor candidați la funcțiile de primari, consilieri județeni, consilieri locali, promisiuni realizabile, responsabilitate, obiectivitate și dorință de îmbunătățire și reabilitare a comunităților unde își vor exercita funcțiile.

Vă mulțumesc.

Marius Ovidiu Isăilă

#87857

Declarația politică este intitulată „Valorile în societatea românească contemporană”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Amintesc 18 valori: confortul, o viață activă, împlinirea, nonconflictualitatea, frumusețea, egalitatea, siguranța familiei, libertatea, fericirea, armonia interioară, dragostea, securitatea, plăcerea, mântuirea (credința într-o ființă celestă superioară), respectul de sine, recunoașterea socială, prietenia și înțelepciunea. Afirm că acest exercițiu se referă la primele cinci, iar, apoi, la ultimele cinci valori, pentru a observa cele care sunt orientate spre sine și cele care sunt orientate spre ceilalți, care au aplecare spre idealism și care au aplecare spre pragmatism.

Eu personal identific totul astfel:

1. Mântuirea (credința într-o ființă celestă superioară).

2. Înțelepciunea.

3. Egalitatea.

4. Dragostea.

5. Libertatea.

6. Fericirea.

7. Prietenia.

8. Frumusețea.

9. Armonia interioară.

10. Respectul de sine.

11. Siguranța familiei.

12. O viață activă.

13. Confortul.

14. Recunoașterea socială.

15. Securitatea.

16. Nonconflictualitatea.

17. Împlinirea.

18. Plăcerea. Rezolvarea:

Consider că primele cinci valori se regăsesc ca fiind orientate spre sine (mântuirea; înțelepciunea; egalitatea; dragostea; libertatea), dar și spre ceilalți. Referitor la idealism, putem remarca egalitatea și dragostea, fiind regăsite și în marile opere de artă, la scriitorii clasici și la filosofi, de exemplu Platon.

Ultimele cinci valori au un traseu diferit de celelalte. Un exemplu ar fi securitatea, pe care o putem încadra la domeniul pragmatic, iar recunoștința socială poate fi un idealism. Nonconflictualitatea, împlinirea și plăcerea se pot orienta spre sine, spre ceilalți, dar și spre idealism.

Între primele cinci și ultimele cinci valori există o completare, primele fiind dedicate părții sufletești, iar în cea de-a doua parte o îmbinare între partea pragmatică și cea interioară.

Întrebarea:

Pentru societatea contemporană care ar fi clasificarea valorilor, din punctul dumneavoastră de vedere, stimați colegi? Dacă facem un exercițiu de analiză interioară fiecare dintre noi, Securitatea nu ocupă locul întâi?

Vă mulțumesc pentru atenție.

Haralambie Vochițoiu

#90106

Declarația politică se intitulează „Transformarea învățământului preuniversitar public”. Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Cu prilejul dezbaterii publice a variantelor Planului-cadru pentru învățământul gimnazial, am adresat o interpelare ministrului educației naționale și cercetării științifice în care argumentam că reducerea orelor și materiilor în școala gimnazială nu se verifică, propunând o serie de direcții generale prin care s-ar putea acționa în vederea transformării pozitive a învățământului preuniversitar. Între acestea se numără: creșterea răspunderii în ceea ce privește actul de educație, supravegherea cu sporită atenție a conținutului manualelor, exigența în raport cu participarea tuturor părților la complexul proces de instrucție și de formare a aptitudinilor și a caracterului, judicioasa utilizare a timpului alocat pentru studiu și altele.

La începutul acestei săptămâni am adresat o nouă întrebare domnului Adrian Curaj vizavi de judicioasa utilizare a timpului alocat pentru studiu. Față de acest aspect, există studii temeinic documentate care indică faptul că începerea prea devreme a orelor de curs în instituțiile preuniversitare se conexează cu o concentrare scăzută, performanțe mai slabe, cât și predispoziție sporită față de probleme imunitare, oscilații de temperament, obezitate, depresie și altele. Astfel, mai buna potrivire a orelor de curs, conexată cu încurajarea dezvoltării abilităților de autoinstruire în rândul tinerilor, a stimulării studiului în timpul liber, individual sau în grup restrâns, dezvoltarea de programe educaționale la sfârșit de săptămână sau în afara școlii, cât și aplicarea metodelor celor mai moderne în formarea deprinderii învățării constante ar răspunde, fără îndoială, multor probleme cu care sistemul nostru educațional se confruntă. Aceste studii privind incompatibilitatea ritmului circadian al tinerilor cu începerea cursurilor înainte de ora 9.00 au ajuns și în atenția Senatului României, fiind o temă care necesită o temeinică analiză, inclusiv la nivelul Ministerului Educației.

În continuare, constat că multe dintre deficiențele din educație pe care le-am constatat, atât ca senator, cât și ca părinte, a căror rezolvare este mult așteptată, sunt împărtășite și de foarte mulți liceeni. Ne-a atras atenția mesajul lui Andrei Eduard Burghelia, un tânăr întreprinzător și implicat social, elev din clasa a XII-a, care se pregătește pentru susținerea examenului de bacalaureat și care își manifestă dezamăgirea față de sistemul de educație public. Iată doar câteva dintre observațiile sale: „La școală mă plictisesc teribil pentru că scriu mult, nu sunt încurajat să gândesc critic sau să fiu creativ, lucrul în echipă este aproape inexistent, materia e stufoasă și lucrez după niște manuale vechi, fără grafice sau imagini reprezentative, iar limbajul este unul academic, nicidecum unul _student-friendly_ , care să te facă să-ți dorești să descoperi mai mult. Nu mai zic că informațiile din manualele de antreprenoriat nu sunt actualizate și îți inhibă spiritul antreprenorial. (...) Bucuria cunoașterii a fost înlocuită cu teroarea memorării. (...) O jumătate dintr-o generație are șanse minime de integrare pe piața muncii, pentru că nu are diplomă de bac, iar cealaltă jumătate, deși are diplomă de bac, nu este pregătită pentru piața muncii sau pentru viața reală. Poate am mai fi avut o mică șansă dacă orele de consiliere și orientare profesională nu s-ar fi făcut doar pe hârtie. (...) Pentru că o țară cu tineri prost pregătiți este o țară pierdută, iar eu vreau să rămân în țara mea.”

## Doamnelor și domnilor senatori,

Îi felicit pe Andrei și pe toți tinerii care și-au exprimat opinia pe aceste chestiuni importante, arătând cu pertinență unde sunt problemele sistemului. Statul român face una dintre cele mai grave erori dacă nu reușește să transforme multe dintre școlile publice din instituții care inhibă energia creativă a tinerilor, prin metode și practici retrograde, în veritabile centre care să însuflețească și să ridice generațiile viitoare prin cele mai moderne metode pedagogice, călăuzindu-le spre lumina cunoașterii științifice.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Mihai Niță

#95904

Declarația politică se intitulează „Este România pregătită să reacționeze eficient la situații de calamități naturale și dezastre?”.

La 4 martie s-au împlinit 39 de ani de când energia telurică dezlănțuită a făcut prăpăd pe pământul României. Bilanțul victimelor și al pagubelor materiale a fost impresionant: 1.578 de morți (din care 1.424 în capitală) și 11.300 de răniți. Un număr de 32.900 de clădiri au fost grav avariate sau distruse. Aproximativ 35.000 de familii au rămas fără adăpost, iar 760 de întreprinderi au fost afectate. Pierderile economice s-au cifrat la vreo două miliarde de dolari. Nouă spitale au intrat în colaps. Stadionul Dinamo a fost transformat în punct de triere pentru răniți. În primele 24 de ore după cutremur s-a lucrat la reabilitarea rețelelor de apă, gaz, telefoane, curent electric. A fost unul dintre cele mai însemnate dezastre produse de un seism major consemnat în statistici, într-un interval de 150 de ani.

Cei 39 de ani care au trecut de atunci au fost suficienți pentru ca statul să ia măsuri de prevedere și de intervenție rapidă în cazul repetării unei asemenea nenorociri? Factorii de resort au înțeles ceva din lecția de ostilitate a naturii?

Apreciez preocuparea statului român, de-a lungul vremii, în privința dezvoltării sistemului destinat salvării de vieți și de bunuri. Cu toate acestea, este firesc să ne preocupe dezvoltarea sistemului de urgență și updatarea sa la necesitățile actuale. Realitatea arată că nu s-a întâmplat acest lucru. Există disfuncțiuni cu urmări nefericite. Acestea trebuie recunoscute și remediate. În aceeași situație se află și celelalte instituții abilitate să intervină în situații devastatoare. În primul rând, ISU.

Nu punem la îndoială calitatea umană și profesionalismul salariaților din instituțiile de stat abilitate să intervină în astfel de cazuri. Ar fi o nedreptate, ținând cont de numeroasele situații când salariații ISU, ai Jandarmeriei sau ai Poliției au dovedit abnegație la intervențiile ce impun urgența. Ei au salvat vieți și au evitat tragedii iminente. Dar au fost și eșecuri, cauzate de numărul redus al personalului calificat, precum și de logistică.

Toate guvernările postdecembriste sunt responsabile pentru situația de azi. Că subiectul în cauză n-a constituit o preocupare majoră și nici prioritară pentru guvernanții din ultimul sfert de veac stau mărturie provocatoare construcțiile cu bulină roșie prezente chiar în capitala patriei. Asistăm la un veritabil scandal național pe tema copertinei de la Național Arena. Între timp se pierd bani. S-a avut în vedere asigurarea Arcului de Triumf pentru a fi evitată deteriorarea sa în caz de cutremur. S-au investit sume mari de bani și în acest caz. Dar la pericolul la care rămân expuși locatarii din blocurile cu bulină roșie se mai gândește cineva? Oricum, nu se întreprinde nimic. Un nou cutremur de pământ ne va surprinde iarăși nepregătiți. Cine crede că avem destul timp la dispoziție? Am uitat drama teribilă din 4 martie 1977 sau e nevoie de o nouă tragedie pentru a preveni, într-un viitor incert, pericole mai mari decât cele evocate?

Starea drumurilor lungește timpul de intervenție, zădărnicind uneori munca salvatorilor, mai ales în condiții meteo extreme. Se pare că nici spațiile de parcare nu sunt adecvate pentru ambulanțe. Pompierii nu stau altfel decât Ambulanța. Cadrele poliției care acționează în teren se confruntă adesea cu aceeași situație. Jandarmii, la fel. Nu mai aduc în discuție serviciul de primiri urgențe din spitale.

Exercițiile de simulare a intervențiilor în cazul dezastrelor, organizate în cooperare de către instituțiile abilitate, se încheie de fiecare dată mulțumitor. Am motive de îndoială că lucrurile s-ar petrece la fel în cazul unor dezastre reale, cum ar fi, de pildă, un cutremur cu magnitudine de peste 7 grade. O simulare de intervenție în caz de seism foarte puternic, efectuată la Los Angeles, a demonstrat că scenariul ar avea un aspect apocaliptic: străzi distruse, clădiri prăbușite, stâlpi și copaci căzuți peste căile rutiere, incendii, explozii, mașini de intervenție blocate în parcul auto, personal medical insuficient și așa mai departe. Apoi, lipsa de apă, de materiale sanitare, de medicamente. În cele din urmă, apariția epidemiilor. Și asta în cel mai dezvoltat stat al lumii.

E cazul să ne mai bazăm doar pe mila Domnului, deși conștienți că n-am fost prevăzători și că nici populația nu este suficient pregătită să se protejeze ori să-și ajute semenii loviți de o eventuală nenorocire?

Cred că este nevoie de investiții urgente și majore la acest capitol. Solicit Guvernului să aibă în vedere cu prioritate această problemă vitală.

Biró Rozalia Ibolya

#100598

Declarația politică este intitulată „Criza imigranților”. Domnule președinte, Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Criza refugiaților este un subiect deosebit de important pe agenda europeană, fiind necesar ca fiecare stat membru al Uniunii Europene, și nu numai, să-și stabilească un mod de abordare clară în această privință, mai ales în contextul în care se pare că situația imigranților este departe de a fi rezolvată. Fără doar și poate, aceasta va fi una din cele mai urgente și importante teme în perioada 2016–2017. Fluxul de persoane va continua din cauza războiului din Siria, încă în desfășurare, instabilității din Irak și Afganistan și emigrației din țări africane cu sisteme politice represive. Prioritare rămân următoarele aspecte: gestionarea frontierei externe a Greciei, stoparea politicii permisive și o abordare europeană coordonată, acceptată de țările membre, măsurile necesar a fi luate pentru a asigura integrarea migranților.

Deși țări precum Germania par a avea mijloacele necesare pentru a face față valului de refugiați, este necesar ca toate statele membre să-și respecte angajamentele asumate în privința crizei refugiaților. Să nu uităm că a avut loc o întâlnire a reprezentanților tuturor statelor membre privind tema imigranților și că, din păcate, nu a existat un consens clar și ferm privind abordarea și strategia în acest sens. În aceste condiții, se poate ajunge cu ușurință în situația în care nu se pot asuma angajamente din partea tuturor statelor membre. Cred că trebuie să existe o viziune

fermă și clară privind răspunsul colectiv al statelor membre la criza refugiaților, întrucât doar prin măsuri corecte, aplicate unitar, putem spera să ajungem la o integrare a acestor oameni.

La nivel european, Spațiul Schengen este deosebit de afectat de criza refugiaților, după cum afirmă și Comisia Europeană. Într-un raport prezentat recent, Comisia Europeană estimează că reintroducerea deplină a controalelor la frontiere în Spațiul Schengen ar avea costuri directe de 5 până la 18 miliarde de euro pe an, la care s-ar adăuga alte costuri administrative într-o a doua etapă. Sectorul economic, social, al transporturilor și cel al turismului ar urma să fie primele afectate, precum și persoanele care fac naveta dintr-o țară în alta pentru a merge la serviciu.

Este de salutat faptul că Uniunea Europeană încearcă să implementeze o strategie comună pentru a limita afluxul de imigranți înainte ca îmbunătățirea vremii să ducă la creșterea numărului persoanelor care vor încerca să traverseze Marea Mediterană, fugind de războaiele și sărăcia din țări din Orientul Mijlociu și Africa. Un număr record de persoane au solicitat azil în Uniunea Europeană în cursul anului 2015, mai mult decât dublu (123%) față de 2014, cele mai multe cereri înregistrându-se în Germania (441.800 de solicitanți de azil sau 35% din total), arată date publicate recent de Eurostat.

Printre măsurile pentru următorii patru ani anunțate de Uniunea Europeană se va urmări gestionarea eficientă a imigrației, sub toate aspectele sale, respectiv prin: remedierea lacunelor în materie de competențe specifice și prin atragerea lucrătorilor înalt calificați, o abordare mai robustă a imigrației ilegale și a readmisiei, inclusiv o cooperare mai bună cu țările terțe, protejarea celor care au nevoie de ajutor printr-o politică fermă în domeniul azilului.

În contextul necesității unei abordări comune a problematicii imigranților, este important de precizat că România dispune de o strategie națională în acest sens. Având în vedere problemele cu care s-au confruntat statele din imediata vecinătate a României, se au în vedere măsuri pentru gestionarea unitară și coerentă a situațiilor determinate de posibila apariție a unui aflux de imigranți ilegali pe teritoriul României, generat de situații de criză de natură politică, socială, economică sau militară. Cooperarea între autoritățile cu competență în domeniul combaterii imigrației ilegale, inclusiv al traficului de persoane și al traficului de migranți ca elemente componente ale acesteia, vor constitui priorități.

Conform strategiei naționale pe această temă, autoritățile române abilitate trebuie să contribuie la crearea unui sistem de admitere flexibil, dar în același timp trebuie să acorde o atenție deosebită cetățenilor proveniți din statele cu potențial migraționist sau care pot aduce atingere siguranței naționale. De asemenea, instituțiile cu competențe în domeniu vor avea în vedere modificarea legislației naționale, pentru înlăturarea inadvertențelor și crearea unui cadru legal favorabil admiterii, inclusiv prin transpunerea directivelor europene în materie.

În Strategia națională privind imigrația 2015–2020 au fost stabilite numeroase obiective strategice generale, dintre care amintesc: promovarea migrației legale în beneficiul tuturor părților – societatea românească, imigranți și statele lor de origine, întărirea controlului legalității șederii cetățenilor statelor terțe pe teritoriul României și aplicarea corespunzătoare a măsurilor de îndepărtare și a măsurilor restrictive, îmbunătățirea sistemului național de azil în scopul eficientizării și asigurării conformității cu standardele legale naționale, europene și internaționale aplicabile, precum și participarea activă a României la eforturile comunității internaționale și statelor membre ale Uniunii Europene la identificarea unor soluții durabile pentru persoanele aflate în nevoie de protecție internațională și integrarea socială a cetățenilor statelor terțe. Dar nu găsim răspuns la reacția cetățenilor care protestează împotriva înființării centrelor pentru imigranți, nu găsim răspuns unde îi vom primi pe cei 6.400 de migranți, dacă capacitatea actuală este pentru 1.500, care vor fi măsurile pentru a sprijini integrarea lor în societate.

În acest sens, politica privind integrarea socială a cetățenilor statelor terțe are ca obiectiv oferirea posibilității persoanelor care și-au stabilit reședința sau domiciliul pe teritoriul României să aibă un bagaj minim de cunoștințe și deprinderi, în principal, prin cursuri de limba română, prin programe de orientare culturală și de consiliere, care să le permită accesarea serviciilor și politicilor sociale în condiții similare celor pentru cetățenii români.

În orice caz, statele membre trebuie să grăbească procesul de verificare și aprobare a emigranților și apoi să treacă la faza de integrare a acestora. Din păcate, presiunile domestice vor îngreuna capacitatea guvernelor de a găsi compromisuri funcționale la nivelul UE. Alternativa optimistă este reprezentată de istoria Europei, care a fost conturată de valuri migratoare, iar acest lucru trebuie privit ca o oportunitate. Cu cât un număr mai mare de astfel de persoane își găsesc un loc de muncă, cu atât mai mult suportul public pentru acestea va scădea, așa cum se vor diminua și viziunile xenofobe și naționaliste. Cel mai important este ca populația să fie informată în mod corect și constant privind evoluția acestei crize, precum și siguranța cetățenilor europeni, pentru ca măsurile adoptate să fie adecvate în sensul integrării persoanelor refugiate.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia.

Gheorghe Saghian

#107837

## **Domnul Gheorghe Saghian:**

Declarația politică se intitulează „Ziua mondială a drepturilor consumatorilor”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Ziua mondială a drepturilor consumatorilor este marcată în fiecare an la 15 martie, fiind axată pe informarea populației asupra importanței cunoașterii și protejării drepturilor oamenilor în calitatea lor de consumatori. Data a fost aleasă ca urmare a discursului ținut la 15 martie 1962 de președintele american John F. Kennedy, în care definea pentru prima dată drepturile consumatorului. În discursul său, acesta a susținut existența a patru drepturi fundamentale ale consumatorilor: dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul de a fi ascultat și dreptul de a alege liber produse și servicii. Acest moment este punctul de referință al istoriei formelor organizate de protecție a consumatorilor.

Treptat, cele patru drepturi au fost extinse de Organizația Internațională a Uniunilor de Consumatori la opt drepturi, fiind adăugate dreptul la despăgubire, dreptul la un mediu înconjurător sănătos, dreptul la asigurarea necesităților și nevoilor vitale și dreptul la educare.

Pornind de la realitățile și necesitățile impuse de legile și mecanismele economiei de piață, România a adoptat, în august 1992, legea de bază în domeniul protecției consumatorilor – Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind

protecția consumatorilor, act normativ considerat piatra de temelie a acestui domeniu, care consacră și drepturile de bază ale consumatorilor.

În fiecare an, Organizația Internațională a Consumatorilor propune o temă de dezbatere, atrăgând în egală măsură atenția asupra subiectului respectiv, în încercarea de a o ameliora. Tema din acest an este decupată din domeniul siguranței alimentare, fiind, mai exact, concentrată pe folosirea antibioticelor la animalele crescute pentru carne. La ora actuală, studii realizate în SUA arată că folosirea inutilă a antibioticelor la animale crescute pentru carne (vaci, porci, găini și curcani) este o forță motorie majoră, care stă în spatele dezvoltării galopante a bacteriilor rezistente la antibiotice.

Spre deosebire de uzul uman, unde antibioticele sunt prescrise pentru a trata infecții grave, la animale medicamente precum penicilina și tetraciclina sunt adăugate constant în hrana animalelor ca o modalitate ieftină de a le face să crească mai repede. În plus, hrănirea continuă a animalelor cu doze mici de antibiotice permite agenților patogeni să supraviețuiască, să se adapteze și, în cele din urmă, să prospere.

Este știut că numeroși producători alimentari preferă costuri de producție mai reduse, chiar dacă acestea determină apariția unor boli mai grave, atât la animale, cât și la om. Din păcate, rezistența antimicrobiană ucide 25.000 de oameni în fiecare an în Europa. Utilizarea antibioticelor nu ar trebui să fie un prim gest reflex pentru oameni atunci când sunt bolnavi, dar același principiu trebuie să se aplice și pentru animalele de fermă.

Normele actuale ale UE privind o astfel de utilizare sunt inadecvate. În timp ce utilizarea de antibiotice pentru stimularea creșterii a fost interzisă în UE în 2006, animalelor le sunt date în continuare antibiotice, pentru a preveni îmbolnăvirea, deși toată turma este sănătoasă.

În definitiv, dacă bacteriile rezistă la antibiotice, înseamnă că infecțiile – chiar și cele de rutină – vor fi mai dificil de vindecat. Cu cât sunt folosite mai mult antibioticele cu atât este mai mare riscul ca bacteriile să devină rezistente. Utilizarea abuzivă și excesivă în fermele de animale stimulează rezistența, care se poate răspândi la oameni în mai multe moduri, inclusiv prin alimente.

În afară de a utiliza cât mai puțin antibioticele și de a urma câteva sfaturi acasă – cum ar fi gătirea cărnii bine –, putem face ceva mai mult în calitate de consumatori. Deci există o nevoie reală ca planurile Comisiei Europene să fie revăzute, deoarece în acest moment acestora le lipsește ambiția. Nu este prea târziu pentru a dezamorsa această bombă cu explozie întârziată a rezistenței la antibiotice, dar este nevoie de remedii dure, aplicate cât mai repede.

Utilizarea antibioticelor în domeniul veterinar va fi mult restrânsă, după ce parlamentarii europeni au votat un raport prin care se interzice tratamentul colectiv și preventiv al animalelor cu aceste medicamente. Dezvoltarea rezistenței bacteriilor la antibiotice a determinat adoptarea unor măsuri ce vizează utilizarea cât mai reglementată a acestor medicamente, susțin membrii Comitetului pentru mediu din Parlamentul European (PE), cu privire la votul dat asupra proiectelor de legi în legătură cu medicamente de uz veterinar. Deputații europeni au cerut interzicerea tratamentului colectiv și preventiv al animalelor cu antibiotice, după cum se arată într-un comunicat de presă al PE. Propunea legislativă, al cărei raport a fost deja votat, va fi supusă dezbaterii și votului în sesiunile plenare din martie sau aprilie, la Strasbourg. În acest context, este important să analizăm noile propuneri legislative aflate în discuție în Parlamentul European, prin care ar trebui să se interzică în mod clar utilizarea de antibiotice în cazul animalelor sănătoase.

|În acest context, este important să analizăm noile|În acest context, este important să analizăm noile|Bumbu Octavian Liviu|| |---|---|---|---| |puneri legislative aflate în discuție în Parlamentul||Burlea Marin|| |ropean, prin care ar trebui să se interzică în mod clar||Butnaru Florinel|| |izarea de antibiotice în cazul animalelor sănătoase.||Butunoi Ionel Daniel|| |Nu în ultimul rând, este necesar să ne implicăm cu toții||Cadăr Leonard|| |ntru a elabora actele legislative necesare care|să limiteze|Calcan Valentin Gigel|| |sirea antibioticelor la animalele bolnave, nu pentru cele||Câmpeanu Mariana|| |nătoase, care să susțină menținerea|eficienței|Chelaru Ioan|prezent| |ibioticelor importante pentru om prin încetarea utilizării în||Chiriac Viorel|prezent| |mele de animale a grupelor de antibiotice moderne –||Chiru Gigi Christian|| |halosporine și fluorochinolone –, la care rezistența este||Chiuariu Tudor Alexandru|| |a crescută, și care să susțină reducerea necesității folosirii ibioticelor prin îmbunătățirea practicilor în ferme, precum||Coca Laurențiu Florian Constantinescu Florin|prezent| |na și îngrijirea animalelor. Vă mulțumesc. Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian.||Cordoș Alexandru Corlățean Titus Coste Marius|| |||Costoiu Mihnea Cosmin|| |PAUZĂ||Cotescu Marin Adrănel|| |*||Crețu Gabriela|prezentă| |||Cristache Iulian|| |* *||Cristina Ioan|| |DUPĂ PAUZĂ||Croitoru Cătălin|| |||Deneș Ioan|prezent| |_Conducerea ședinței a fost preluată de domnul senator_||Dincă Mărinică|| |_gustin Constantin Mitu, vicepreședinte al Senatului, asistat_||Dobra Dorin Mircea|| |_domnii senatori Alexandru Pereș și Ion Simeon Purec,_||Dobrițoiu Corneliu|prezent| |_retari ai Senatului._||Donțu Ovidiu Liviu|prezent| |**Domnul Augustin Constantin Mitu:**||Dumitrescu Cristian Sorin Dumitrescu Florinel|prezent| |Bună ziua, doamnelor și domnilor senatori!||Dumitrescu Iulian|| |O să rog liderii de grup să-i convoace pe colegi pentru a||Durbacă Eugen|| |ea face un apel de verificare a cvorumului. O să-l rog pe unul din cei doi secretari – domnule Pereș,||Duruț Aurel Ehegartner Petru|prezent| |eți dumneavoastră? – să înceapă apelul și liderii să-i||Federovici Doina Elena|prezentă| |voace pe colegi.||Fifor Mihai Viorel|prezent| |**Domnul Alexandru Pereș:** Bună ziua, stimați colegi!||Filip Petru Firea Gabriela Florian Daniel Cristian|prezentă| |Agrigoroaei Ionel|prezent|Flutur Gheorghe|| |Andronescu Ecaterina||Frătean Petru Alexandru|prezent| |Anghel Adrian||Geoană Mircea Dan|| |Anghel Cristiana Irina|prezentă|Ghilea Găvrilă|| |Antonescu George Crin Laurențiu||Ghișe Ioan|prezent| |Arcaș Viorel||Grapă Sebastian|| |Ardelean Ben Oni||Grigoraș Viorel|| |Ariton Ion||Hașotti Puiu|prezent| |Atanasiu Teodor||Ichim Paul|| |Badea Leonardo|prezent|Igaș Traian Constantin|| |Badea Viorel Riceard||Iliescu Lucian|| |Banias Mircea Marius||Ilieșiu Sorin|prezent| |Barbu Daniel Constantin|prezent|Ioniță Dan Aurel|prezent| |Barbu Tudor||Iovescu Ioan|| |Bădălău Niculae|prezent|Isăilă Marius Ovidiu|| |Bălu Marius||Jipa Florina Ruxandra|| |Belacurencu Trifon|prezent|Klárik László Attila|| |Bereanu Neculai||László Attila|| |Biró Rozalia Ibolya||Lazăr Sorin Constantin|prezent| |Blaga Vasile||Luchian Dragoș|| |Boagiu Anca Daniela||Luchian Ion|| |Boboc Cătălin||Marian Dan Mihai|| |Bodea Cristian Petru||Marian Valer|| |Bodog Florian Dorel|prezent|Marin Nicolae|| |Boeriu Valeriu Victor|învoire|Markó Béla|| |Bota Marius Sorin Ovidiu||Mazăre Alexandru|| |Bujor Dumitru Marcel||Mihai Alfred Laurențiu Antonio||

Nu în ultimul rând, este necesar să ne implicăm cu toții pentru a elabora actele legislative necesare care să limiteze folosirea antibioticelor la animalele bolnave, nu pentru cele sănătoase, care să susțină menținerea eficienței antibioticelor importante pentru om prin încetarea utilizării în fermele de animale a grupelor de antibiotice moderne – cephalosporine și fluorochinolone –, la care rezistența este deja crescută, și care să susțină reducerea necesității folosirii antibioticelor prin îmbunătățirea practicilor în ferme, precum igiena și îngrijirea animalelor.

Cuprins

Stenograma

Ședința