Robert Marius Cazanciuc

## Domnule președinte, Domnule ministru,

## Stimați colegi,

Dacă ar fi să dau un titlu acestei intervenții, i-aș spune, pur și simplu: „Am învins!” Am reușit să exportăm, cu mare succes, la organisme cu ștaif ale Consiliului Europei, cele mai originale moduri de a folosi în bătălii politice instituții publice. Dacă nu am fi fost în plenul Senatului, analizând documentul supus dezbaterii, am fi spus prietenește că el reprezintă o colecție de bârfe. Dar, pentru că suntem într-un for politic, trebuie să nu ascundem lucrurile și să le spunem pe nume: ne aflăm în prezența unui document întocmit, prin raportare la standardele în vigoare cu privire la răspunderea magistraților, cu rea-credință sau gravă neglijență.

Rolul dezbaterii de astăzi nu este de a-l apăra pe ministrul justiției; o poate face singur foarte bine și o face. Nu înțeleg însă ce i se reproșează de către PNL și de ce PNL a decis să consume timp prețios pentru a critica legile justiției, când acest proces a fost, eminamente, unul parlamentar.

Putem, legitim, să discutăm cu domnul ministru despre planul de investiții în instanțe, cartierul justiției, tribunalul administrativ, dosarul electronic și multe alte lucruri bune aflate pe agenda Domniei Sale și în programul de guvernare.

Cred că rolul dezbaterii de astăzi este de a trage un semnal de alarmă partenerilor noștri europeni: că au reușit să internalizeze practici manipulatoare, prin analizarea în raport a unor texte neasumate politic, modificate în Parlament sau prin ignorarea cu bună știință a opiniilor neconforme cu adevărul dinainte știut de experți.

România a aderat cu bună-credință la structurile europene după 1990, cu speranța că ne vom dezvolta armonios. Să ajungem astăzi să fim criticați cu expresii cum ar fi: „experții au auzit”, „se pare că”, „experții au fost informați”, „potrivit unor estimări”, fără vreo referire la date concrete, pare că revenim la coșmarul despre care credeam că a avut un sfârșit în 1989.

Dar, cum spune românul, în tot răul este și un bine: avem ocazia de a arăta tuturor că încercăm să construim în România un sistem independent, în interesul omului obișnuit, care dorește să știe că, atunci când cineva îi încalcă drepturile fundamentale, există o balanță care îndreaptă lucrurile. Or, lucrurile nu pot fi îndreptate de procurori super-eroi sau dependenți, ci de judecători cu vocația de a fi adevărați magistrați, oameni ai cetății, conștienți de faptul că, uneori, au puteri aproape nelimitate asupra vieților unor oameni cu destine, cu aspirații, cu familii, cu dorința de a trăi în țara lor, nu simple numere de dosare.

Pentru a da doar un exemplu de evidentă rea-credință în întocmirea acestui raport _ad hoc_ , m-aș referi la faptul că, deși depolitizarea actului de justiție este stindardul GRECO, sunt criticate tocmai legile care scot factorul politic din justiție. Este, pur și simplu, o minciună să se spună că a crescut riscul de politizare, când decizia politică discreționară a primului om politic al țării este înlăturată din mecanismul de numire a președintelui instanței chemate, potrivit art. 126 din Constituție, să înfăptuiască justiția în România.