Remus Adrian Borza

Domnule președinte, Dragi colegi,

Grupul deputaților neafiliați va vota împotriva moțiunii simple pe transport și am să mă explic sau am să explic care sunt motivele.

Evident, felicit colegii de la PNL și de la USR pentru textul moțiunii. Este o radiografie pertinentă, obiectivă și realizată chiar exhaustiv.

Pe fond, da, așa stau lucrurile. Cuvântul care caracterizează și definește cel mai bine infrastructura de transport din România este dezastrul și, indiferent pe care segmente am umbla, același este calificativul.

Sigur, avem 747 de kilometri de autostrăzi. În 1992 aveam 200. Tot 200 de kilometri avea și China. Astăzi, China are 91.000 de kilometri, surclasând chiar și Statele Unite, cu 83.000 de kilometri.

Deci iată cum o țară, evident, infinit mai mare – dar prin ’90 eram comparativi din punctul de vedere al PIB-ului –, a reușit, în 24 de ani de tranziție, la fel, de la o economie etatistă spre o economie de piață, să construiască peste 90.000 de kilometri și noi doar vreo 500. Ungaria, o țară cu jumătate din populația României și ca suprafață, are peste 1.300 de kilometri de autostrăzi, iar față de vecinii noștri bulgari noi avem cu vreo 70 de kilometri de autostradă în plus.

Evident că aceasta arată o incapacitate de a gestiona și de a organiza un domeniu vital pentru o economie. De altminteri, infrastructura de transport a unei națiuni reprezintă barometrul cel mai fidel al gradului de dezvoltare economică. Ce am fost și ce am ajuns?! Aceasta este valabil și în ceea ce privește infrastructura de transport feroviar. Degeaba avem aproape 11.000 de kilometri de cale ferată, a opta rețea din Europa, câtă vreme azi trenurile de călători sau de marfă circulă undeva cu 20-30 de km/oră, precum în perioada interbelică, când România, înainte de 1914, avea 3.500 de km de autostradă. Suntem la pământ din punctul de vedere al infrastructurii de transport. Doar 37%...