Dumitru Oprea

Domnule președinte, Dragi invitați,

Distinși colegi,

Înainte de a da curs declarației mele politice, îi felicit pe inițiatorii evenimentului din Constanța și Tulcea și, ca om de școală, m-am bucurat de acele vremuri când Dobrogea s-a așezat și, la Stațiunea de Cercetări Marine „Ion Borcea” din Agigea, Universitatea din Iași a existat înaintea multor altor universități din perioada postbelică, și acolo chiar vă invităm, odată cu evenimentul, să vedeți singura rezervație din Europa de floră marină.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „PSD sau inconștiența luptei de clasă”.

Nu sunt mulți ani de când domnul Ion Iliescu considera în public că întreprinzătorii privați sunt niște „profitori” ai societății moderne. Probabil că părintele spiritual al PSD mai consideră și acum proprietatea privată și inițiativa particulară ca fiind întinări ale socialismului, dar dacă de la oameni formați în comunism nu te poți aștepta la mai mult, surpriza neplăcută vine din partea noilor social-democrați. Recenta schimbare de gardă la vârful PSD nu a adus niciun suflu doctrinar nou.

Stângismul modern de tip Tony Blair, de deplasare a laburiștilor britanici către centrism, nu pare să le spună nimic social-democraților autohtoni. Putem vedea, în schimb, aceeași ancorare în trecut, aceleași discursuri, manifestări și acțiuni politice care au dat mereu faliment.

Impactul negativ al acestui tip de acțiune politică este incalculabil. Nu e întâmplător faptul că orice mesaj venit din partea PSD este sub semnul „luptei”. Președintelui partidului îi place să spună „bătălia abia acum a început”. Acest lucru arată obsesia pentru conflict social, o predispoziție genetică izvorâtă din măruntaiele marxismului.

Ca de obicei, și de această dată, 1 Mai a fost un prilej pentru PSD pentru a-și arăta mania privind amplificarea tensiunilor sociale. Partidul a făcut eforturi disperate pentru a agita sindicatele, iar de la tribune improvizate s-a strigat că actualul Guvern vrea distrugerea pensionarilor, asta în vreme ce propriii membri erau ademeniți să strângă rândurile prin acordarea de carduri cu reduceri la restaurant sau răsplata participării cu 50–80 de lei.

Vorbim de o inconștiență tradițională pentru acești politicieni. Agită sindicaliștii bugetari, după ce tocmai guvernările lor au umflat până la absurd birocrația de stat. Irită acum oamenii în vârstă, după ce, chiar ei, au impus măsuri care afectează grav sistemul de pensii, și le fac tot din perspectiva luptei de clasă.

Evident, toate partidele democratice din România au defectele lor. PNL și PDL au propriile probleme, la care trebuie să găsească soluții pentru viitor.

Imobilismul doctrinar, conflictualitatea și populismul congenital ale PSD depășesc orice limită, iar manifestarea lor agresivă, într-o perioadă de mari sensibilități sociale, devine și mai îngrijorătoare.