Alexandru Mazăre

## Domnule președinte,

Împreună cu alți colegi, sunt autorul celor mai multe amendamente care au fost admise de comisie și sunt incluse în raport.

Din punctul meu de vedere, proiectul de lege, așa cum a venit inițial de la Guvern, nu face decât să aducă deservicii majore turismului. Este o industrie strategică. Eu m-aș fi așteptat la o cu totul altă abordare din partea Guvernului. Nu am să intru acum în detaliu pe fiecare amendament, pentru că ele, oricum, sunt prinse în raportul comisiei. Vreau să vă semnalez doar câteva lucruri, pe care eu am considerat că este necesar să le amendăm.

Practic, în forma inițială propusă de Guvern, autoritățile locale sunt pur și simplu excluse de la orice decizie care are tangență cu turismul. Vă dau un singur exemplu – și aici fac apel și la Grupul parlamentar al UDMR, știu că dânșii sunt sensibili la astfel de argumente, la ceea ce înseamnă autonomia și drepturile administrației locale –, bunăoară, în lege, așa cum a fost întocmit proiectul de lege de către Guvern, planurile urbanistice zonale pentru stațiunile turistice se aprobă prin hotărâre de guvern. Atenție! Deci domnii de la Guvern, care se cred atotștiutori, aprobă în ședință de guvern planurile urbanistice zonale, iar consiliile locale din fiecare localitate, din fiecare stațiune turistică, pur și simplu, nu au altceva de făcut decât să pună în aplicare aceste planuri

urbanistice zonale. Este o încălcare grosolană a principiului autonomiei administrației locale.

Vă mai dau câteva exemple, pe care eu le consider relevante asupra spiritului legii.

Se vorbește despre obligația autorităților locale, bunăoară, de a asigura servicii de salvamar pe plajă. Vreau să vă atrag atenția că nu se indică în niciun fel sursa de finanțare a acestor servicii. Deci încărcăm autoritățile locale cu o cheltuială. În al doilea rând, plajele – pentru numele lui Dumnezeu! – nu sunt ale autorităților locale. Plajele sunt administrate de Compania Națională „Apele Române”, iar autoritățile locale nu au niciun fel de drept de a interveni acolo. Deci cum pot să le pun o cheltuială, să le pun obligații asupra unui domeniu în care ele nu au niciun fel de atribuție?

La fel, sunt prevăzute cheltuieli..., vă dau un singur exemplu: se vorbește despre obligația autorităților locale de a investi în infrastructură, atunci când sunt considerate zone de interes turistic. Ce ne facem, spre exemplu, cu comuna Adamclisi? Obligația este de a investi din resurse proprii. Comuna Adamclisi, după cum bine știți, este o comună mică, bugetul local propriu este undeva la valoarea de 3 miliarde de lei vechi, or, noi le impunem să investească în reabilitarea infrastructurii, spre exemplu, drumul care duce până la celebrul monument, din surse proprii. Este evident că așa ceva este imposibil pentru o administrație locală.

Ceea ce am propus eu și colegii mei este să încercăm o formulă echilibrată, și anume planurile urbanistice zonale să rămână ca până acum: ele vor fi aprobate de consiliile locale, după care aceste consilii locale merg la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și cer un aviz din partea ministerului, respectiv a Guvernului. Ai aviz, acel plan urbanistic zonal este considerat aprobat. Nu ai acel aviz, nu este considerat aprobat, în așa fel încât se păstrează totuși și un filtru al Guvernului, care vrea să-și promoveze o anumită strategie asupra acestui segment atât și atât de important.