Aurelia Vasile

## Domnule președinte,

Mențin propunerea să începem cu amendamentele respinse, și nu cu cele adoptate, pentru că prin adoptarea unui amendament respins putem să modificăm amendamentul admis.

Pe ce îmi susțin această propunere? Pe art. 51, așa cum colegul meu Márton Árpád a prezentat în fața

Interpretarea unui cuvânt dintr-un text de lege se face, dacă nu este destul de clar în articolul respectiv, prin compararea a tot ceea ce ține de legea respectivă.

Dacă doamna Aura Vasile citește și art. 50, deci cu unul înainte, este clar că „în cursul luărilor de cuvânt pot fi prezentate numai amendamente privind probleme de redactare sau care nu aduc atingere fondului problemei discutate”.

Înseamnă că amendamentele de cifre nu le putem face aici, de la microfon, ci numai pe cele de redactare.

Înseamnă că această interpretare pe care o faceți dumneavoastră la art. 51 în mod evident se referă, deci acest art. 51 se referă la amendamente propuse de comisie, în sensul că au fost adoptate de comisie, deci sunt amendamente propuse spre a fi adoptate, că alt fel de amendamente nu ar avea sens la art. 51. Nu ar avea sens, pentru că alt fel de amendamente nu există din punct de vedere al cifrelor, decât cele care sunt prevăzute în aceste rapoarte, la admise sau respinse.

A da prioritate nu ar avea sens, dacă nu s-ar referi la amendamente propuse de comisie spre a fi adoptate. Deci este singura interpretare corectă și îmi mențin această interpretare care rezultă și din acest text, rezultă și din completările din regulamentul nostru.

Votul începe cu punctul 1 de la amendamente admise. Dacă trece, trecut este, dacă nu trece, trecem la primul amendament, punctul 1, la amendamente respinse. Dacă trece, trecut rămâne, dacă nu, revenim la textul din lege. Dacă acesta trece, acesta va fi articolul 2 alin. (2).

Deci aceasta este singura procedură, credeți-mă! Și am clarificat împreună, adineauri, în consultări, am clarificat acest lucru.