Gheorghe Vela

## Domnule președinte,

O continuare la ceea ce a spus domnul Graur mai devreme.

Am cunoscut un om în viață care a supraviețuit masacrului de la Fântâna Albă și s-a stabilit la Timișoara. Din relatarea pe care mi-a făcut-o cu privire la acest moment, mi s-a ridicat părul în cap și mi s-a făcut pielea de găină. A plecat cu mai mulți membri ai familiei, a vrut să treacă granița, a fost secerat de către mitralierele ucrainene*. A scăpat doar el, ceilalți membri ai familiei au murit. Și s-a mirat cum statul român n-a făcut niciun fel de efort pentru ca să se cinstească memoria celor care au murit.

Dar ne interesează altceva.12 După binele pe care l-am făcut Ucrainei, de ce n-au făcut ei, din oficiu, ca să spun așa, un astfel de monument? Că mai avem astfel de monumente în Ungaria, în Cehia, în Slovacia... în Cehoslovacia, unde autoritățile locale, în cinstea eroilor și soldaților români care s-au sacrificat pentru eliberarea acelor țări de nazism, le-au făcut soldaților români, din oficiu, monumente.