Mircea Dan Geoană

## Domnule președinte,

O scurtă explicație de vot din partea Grupului parlamentar al PSD și înțeleg că a Grupului USL, în ansamblu, asupra acestui proiect de lege.

Este evident faptul că proiectul inițial „Cornul și laptele”, în momentul în care a fost lansat, a avut o utilitate socială, publică și a fost un program de succes. Evident, în timp, orice program se erodează, își cunoaște limitele, apar probleme în gestiune, în management. De aceea, faptul că Guvernul revine cu o formulă – să spunem – actualizată a unui program social foarte important este un lucru lăudabil.

De ce nu am votat amendamentele pe care colegii noștri le-au propus, deși sunt amendamente care au sens, și de ce cred că trebuie să avem o discuție puțin mai largă cu privire la ceea ce noi nu am reușit să facem în acești ani de zile din punctul de vedere al țintirii categoriilor sociale, care, într-adevăr, au nevoie de sprijin din partea statului român?

Guvernul a crescut recent venitul minim garantat. Este un lucru lăudabil, este un lucru bun și este o formă de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale. Dar mă îndrept către Guvern cu rugămintea, și aș dori să primim un răspuns în cadrul comisiilor de specialitate, evident, și după aceea, poate, și în plenul Senatului, cum reușim să facem să putem să țintim categorii de copii – în cazul în speță –, dar și de persoane vulnerabile, în caz mai larg, din societate, fără a fi obligați să ridicăm cuantumul acelor prestații sociale pentru întregul volum al populației nominale indicate?

Cu alte cuvinte, vă dau exemplu din Brazilia și din Mexic, unde, în ultimii ani de zile, Guvernul brazilian a scos din sărăcie 25 de milioane de cetățeni ai acestei țări cu care ne vom întâlni – sper eu – după meciul cu Grecia, la Campionatul de Fotbal. Dar scoaterea a 25 de milioane de oameni din sărăcie a fost făcută pentru că programele guvernamentale au țintit și au și condiționat prestațiile sociale de un anumit tip de reacție din partea familiilor respective. Nu

primeau alocație socială dacă nu mergea copilul la școală. Nu primeau alocație socială de grad zero dacă nu aveau note bune la școală copii respectivi.

Programul mexican „Sin hambre” – „Fără foame” – este un program similar. Se întâmplă și în alte părți din lume și rugămintea mea către Guvern și, evident, către colegii noștri care sunt de specialitate din Comisia pentru muncă, din Comisia pentru buget, finanțe este să găsim acele formule, pentru ca banii puțini ai Guvernului și ai bugetului, și ai acestei țări să putem să-i dirijăm cu mai multă eficiență către cei care, într-adevăr, au nevoie de astfel de ajutoare.

Nu are nevoie de un astfel de ajutor un copil dintr-o familie înstărită. Nu are nevoie. Pur și simplu va arunca, fie că este corn, fie că este lapte, fie că este măr din producție indigenă sau din import. Nu va avea nevoie de el, pentru că acel copil are alt tip de facilități și de posibilități materiale din partea familiei și, oricât de mult am spune că nu ne permite Constituția, sunt convins că putem să găsim în cadrul Constituției formule pentru a lupta mult mai energic și mult mai eficient cu excluziunea socială, cu creșterea sărăciei, pe care acești ani grei de criză le-au accentuat în această țară.